Din anul 1975 este profesor de biologie la Colegiul Naţional “Samuil Vulcan” din Beiuş. Desfăşoară o bogată activitate didactică, ştiinţifică şi culturală. A participat la peste 60 de reuniuni ştiinţifice organizate pe plan local, judeţean sau la nivel de ţară. “În 1989 a obţinut la faza naţională de Comunicări ştiinţifice a cadrelor didactice locul I cu lucrarea experimentală “Caietul elevului pentru diriginţie, autocunoaştere şi autoeducaţie”. A participat la organizarea a 11 tabere de ecologie ( dintre care 7 la nivel naţional n. n.)… Este organizatorul şi coordonatorul unui experiment unic pe plan naţional “Învăţământul preuniversitar cu profil de ecologie-montanologie (1991 – 1996) (Vasilescu, Stelian. Oameni din Bihor… p. 314).
În 2013 îi apare, cu sprijinul Primăriei Beiuş, Parohiei Greco-Catolice Beiuş şi al Fundaţiei Culturale „Samuil Vulcan” Beiuş, volumul "Catedra Cimitirului din Deal".
În cele 200 de pagini sunt puse în lumină atât personalităţile începutului de secol XX din învăţământul beiuşean, nume demne şi de cărţile de istorie (cum ar fi Vasile Ştefănică, Ion Buteanu, Ioan Buşiţia, Niculiţă Papp, Vasile Dumbravă sau Constantin Pavel), cât şi nume contemporane cu cititorii cărţii (M. P. Bruckental, Constantin Duma Suceveanu, Francisc Matei, Mihai Dalea, Constantin Nenciulescu, Titu Ilaş, Florian Ban, Sabin Indrei, Milan Martinov, Ioan Zaha, Elena Şipoş, Gavril Hădăreanu sau Mircea Arion). Nu lipsesc nici dascăli beiuşeni dispăruţi mai recent, dintre care îi amintesc aici pe Ioan Pop, Cornelia Sabău, Ioan Mărculescu, Ana Maria Scurtu sau Monica Bărbatu.
Sunt 75 de nume în „Catedra Cimitirului Din Deal”. 75 de nume adunate în şase ani de muncă asiduă. Însă, există şi profesori care nu au fost amintiţi, din cauze pe care autorul şi le asumă – uitare nevinovată, lipsă de informaţii sau, în unele cazuri, statutul de tristă amintire în memoria colectivă a beiuşenilor a persoanei respective.
Cu toate acestea, „Catedra Cimitirului Din Deal” este, pe lângă un elegant şi romanţat omagiu colegial (care, din nefericire, se va actualiza continuu), şi un gest deosebit de necesar adus memoriei colective a unui Beiuş condamnat la veşnică nostalgie după vremurile bune. Şi după oamenii săi buni. (Lucian Cremeneanu)
