duminică, 2 octombrie 2022

FRANCISC HOSSU-LONGIN (1847-1935)

 


HOSSU-LONGIN, Francisc**. Jurist. Politician. Publicist. Delegat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, reprezentant al Cercului electoral Deva. Fiul lui Mihai Lupu Hossu, funcționar, și al Luizei (sau Aloizei) născută Pandak.

S-a născut la 2 octombrie 1847, în localitatea Zam, județul Hunedoara. A încetat din viaţă la 12 februarie 1935, fiind înmormântat în Băseşti, județul Sălaj.

Şcoala primară a urmat-o în Deva, studiile secundare la Beiuş, Cluj şi Orăştie, iar cele superioare la Facultatea de Drept din Pesta (între 1868 și 1872), deşi avea mari greutăţi financiare, fiind orfan de ambii părinţi.

Membru al Societăţii Culturale Româneşti “Iulia” din Cluj şi “Petru Maior” din Pesta. Pentru atitudinea sa naţională a fost închis la Vac (Ungaria).


A fost avocat în Deva. ”În anul 1882, pe data de 17/29 mai, la Deva a avut loc logodna Elenei Pop de Băsești cu avocatul Francisc Hossu-Longin, iar pe data de 12 octombrie, a aceluiași an, a avut loc cununia religioasă. Ei se cunoscuseră încă din vara anului 1877, când Francisc Hossu-Longin răspunde invitației pe care George Pop de Băsești i-o făcuse la Vacz, unde Francisc Hossu-Longin a fost închis o lună de zile pentru un articol de presă”.  A participat la Conferinţa Naţională a Partidului Naţional Român, din 1881, fiind ales secretar şi apoi membru în comitet. A înfiinţat un club electoral român în Deva şi a fost cel care a iniţiat mari demonstrații de protest împotriva legilor de maghiarizare a învăţământului, legi votate de parlamentul din Budapesta în anii 1879, 1883 şi 1907. A fost unul dintre apărătorii memorandiştilor în procesul acestora din mai 1894. Între  anii 1895 şi 1899 a fost director al Despărţământului Deva al ASTREI, desfăşurând o vastă activitate pe teren cultural şi economic, alături de românii hunedoreni, obţinând rezultate deosebite. În 7 noiembrie 1918 a fost ales membru în Consiliul Naţional Român din Deva şi delegat la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918. A fost ales ca membru în Marele Sfat Naţional al Transilvaniei. După Marea Unire a fost ales senator în două legislații. După moartea socrului său, Gheorghe Pop de Băseşti, în 1919, s-a stabilit la Băseşti şi s-a retras din viaţa politică. La 12 octombrie 1932 este distins cu ordinul Ferdinand, în grad de comandor. A publicat în cele mai importante periodice din Braşov, Sibiu, Arad, Cluj, Bucureşti etc. A lucrat în redacţiile revistelor Familia şi Gura satului în care îşi şi publică unele dintre creaţii, semnând uneori cu pseudonimul Letiția. A mai colaborat la periodicele Calicul, Gazeta literară, Gazeta Transilvaniei, Transilvania.


Între anii 1923 şi 1932, la o vârstă înaintată  scrie Amintiri din viaţa mea, consacrate biografiei sale, referindu-se mai mult la copilărie, la anii de şcoală. ”Manuscrisul a fost predat Bibliotecii Centrale Universitare din Cluj,  fiind publicat în anul 1975  de Editura Dacia din Cluj-Napoca sub îngrijirea şi "text stabilit, introducere, note şi glosar de Georgeta Antonescu". Memoriile "reconstituie, fără pretenţii literare, dar cu savoarea autenticității, moravuri şi întâmplări caracteristice vieţii transilvănene din a doua jumătate a veacului trecut [sec, 19. I. I.], oferind şi un interesant material istoric".  Într-un articol din Adevărul, 21 februarie 1935, evocând personalitatea recent dispărutului Francisc Hossu Longin, Emil Isac spunea: ”Bătrânul Francisc Hossu Longin se duce dintre noi ca un păzitor al vremurilor trecute, autor al atâtor acte mărețe politice, pretutindeni prezent: la adunarea din 1881 din Mercurea, la procesul Memorandum-ului, în ”Congregația Hunedoarei” luptându-se cu acel amalgam de baroni, gentry și armeni maghiarizați, cari au făcut din Deva de odinioară, citadela celui mai feroce șovinism.” În Necrologul publicat în Gazeta Transilvaniei se spunea: ”Dacă Hossu și-a confundat viața cu datoria de a lupta pentru drepturile și aspirațiile neamului său, soarta i-a hărăzit fericirea ca la Adunarea Unirii din  1918 să fie delegat al județului Hunedoara la Alba Iulia; având astfel satisfacția să vadă cu ochii realizarea idealului pentru care a luptat o viață întreagă.”

Cum a fost ”botezat” de profesorul Ioan Silviu Sălăgeanu: ”Întru o zi, venind rîndul pe mine, profesorul nostru de istorie zise zîmbind: „Acum să auzim pe Francise Hossu“, pronunțînd cuvîntul, respective numele de Hossu mai apăsat, ce știi de întîmplările de pe la noi, despre luptele dintre Traian și Decebal?“ Am spus eu căte și cum am știut și ce am putut învăța din ștudiul în manuscript, dar mai vîrtos m-am ocupat cu partea cum Decebal a lăsat să să spînzure pe zidul cetății Sarmiseghetusa trimisul lui Traian, cel mai iubit al lui beliduce, Longinus, adecă Longin, scoțînd în relief curajul, dar mai ales caracterul lui, ce-l ridica în ochii marelui imperator! „Foarte bine! esclămă voios domnul profesor, vedeți! așa erau strămoșii noștri și așa trebuie să deveniți și voi . . . așa și tu Longine!... Așa am devenit eu și Longin și am rămas pănă în zilele cînd scriu aceste amintiri.“

Scrieri: Amintiri din viaţa mea.  Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1975; - Chiuiture poporale.   În:  Familia (Oradea). An. 5, nr. 1869, p. 291-292, 343, 487, 607, -  Nedei’a. Datină romana de pe Câmpulu-ponei.   În:  Amicul poporului (Pesta). An. 2, 1868, p. 114. - Nedei’a. Datina romana de pe Câmpulu-ponei.    În:  Familia (Oradea). An. 5, nr. , 1869, p. 158-199.  -  Ospeţiulu fecioriloru. O datină  romană de pe Campulu-panei.   În:  Amicul poporului ( Pesta).   An, 2, 1868, p. 61. - Siera de Sân Vasâiu (Datina poporală).   În:  Familia (Oradea). An. 4, nr.   , 1868, p. 532.

Referințe: - Iorga, Nicolae, Oameni care au fost, Vol. 3, Bucureşti, 1936; - Barna, Dumitru, Luptători de pe meleagurile hunedorene pentru realizarea unităţii naţionale româneşti, în: ”Dacoromânia”, Alba Iulia, nr. 23; - Hihn, Monalise, Francisc Hossu-Longin, în: Hunedoara Liberă, 26 noiembrie 2018; - Pop, Marin, Elena Pop, fiica lui Gheorghe Pop de Băsești, reprezentanta de marcă a mișcării feministe transilvănene, în: ”Graiul Sălajului”, 16 noiembrie 2018; - Razba, Maria, Personalități hunedorene, Editura Emia, Deva, 2004, P. 225; - Zaciu, Mircea, Papahagi, Marian şi Sasu, Aurel, Dicţionarul scriitorilor români D-L  Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Române, 1998, p. 541-542; - „Francisc Hossu-Longin”, în: Gazeta Transilvaniei, an XCVIII, nr. 14 din 17 februarie 1935, p. 1; - foto: https://www.graiulsalajului.ro/  (I. I., S. S.)