vineri, 7 octombrie 2022

LA MULȚI ANI, IOAN DEGĂU!

 


DEGĂU, Ioan***. Economist. Director de bancă. Publicist. Cetățean de Onoare al Municipiului Beiuș (din 26 martie 2008) și al comunei Buntești (din 5 octombrie 2017).

S-a născut în 7 octombrie  1937 în Bunteşti, Ţara Beiuşului, la poale de munte şi codru, în sărăcia şi mândria unor ţărani extrem de harnici”. Este urmașul unei familii de gospodari ”făuriți parcă în grădinile lui Dumnezeu”. Mama, Ana, ”era într-o continuă alergătură, era o țărancă brici, ducând pe umeri gospodăria, găsind timp şi pentru a pune războiul şi a face diferite cusături, moșind aproape toate femeile din sat, spunând, adesea, că ar putea lucra cât o mie de oameni la un loc”. Tata, Gheorghe, a urmat calea multor semeni ai săi, ”a plecat pe lume” mânat de nevoi, să trudească la străini ”pentru un pumn de galbeni” cu care, la împlinirea sorocului, să-şi ,,cumpere pământ, cocie şi cai. Timp de şapte ani a tras din greu la fabrica de avioane şi armament ,,Metrom” din Braşov, iar din banii trimiși acasă, mama a reuşit să cumpere 6 hectare de pământ spre a-i putea ,,căpătui”, atunci când va veni vremea, pe cei trei prunci”. În anii 1945-1948 a fost ales primar al comunei Bunteşti, dar după numai trei ani a renunţat, dezgustat fiind de noua cale politică pe care s-a angajat ţara. În Bunteşti, ”în satul acela fabulos, am învăţat şi mi-am umplut traista sufletului cu tot ceea ce înseamnă om, muncă, familie, iubire de aproape”. Tot aici ”am deprins să descopăr lumina cărţii, printre ceilalţi copii de ţărani care nu-şi permiteau, din cauza sărăciei, să ia drumul Beiuşului sau Oradiei”.

A urmat clasele primare la Bunteşti, iar cele gimnaziale la Pietroasa şi Sudrigiu. La îndemnul profesorului de matematică Ioan Cureş, mama tânărului şcolar a acceptat ideea trimiterii pruncului ”mic şi slab” la o ”şcoală de scribălăi”, de contabili, la Oradea, fiind convinsă că ”nu-i bun de altceva decât de munca de birou”. Aşa se face că în toamna anului 1951, printre elevii Şcolii Medii Tehnice Financiare figura şi bunteşteanul Ioan Degău. La încheierea cursurilor a fost repartizat la sucursala B.N.R. Suceava, fără a se prezenta însă la post, motivând astfel: ”Cum să-mi las eu locul de baştină, părinţii şi fraţii, prietenii?” Cu sprijinul fostului său profesor Petru Petrescu, a fost angajat în funcţia de contabil de materiale la fosta Întreprindere Mineră din oraşul Petru Groza (18 august 1955), ”pe vremea rușilor” unde ”salariile erau mai mari”, iar la ”magazinele rușilor” preturile erau doar pe jumătate pentru cei ce posedau ”permis de intrare şi cartele”. Aici, la Întreprinderea Mineră, ”era o adunătură din toată ţara, o lume pestriță, provenită din diferite medii, oameni diverși care s-au adaptat colectivității muncitorești în formare”. În acest mediu ,,muncitoresc”, tânărul contabil şi-a consolidat filosofia lucrului bine făcut dobândită în familie şi şcoală, învățând temeinic meseria, la modul ei concret, şi gândind la proiecte noi.

În data de 1 aprilie 1959 s-a transferat la B.N.R. Beiuş, funcţionând mai întâi pe post de contabil, apoi de inspector, inspector principal şi inspector şef adjunct, până la 1 martie 1968, când a fost numit director al Agenţiei Băncii Agricole din Beiuş (la cei 31 de ani, era unul dintre cei mai tineri directori de bancă din ţară). Urmare a desființării Băncii Agricole, în anul 1973, s-a reîntors la Filiala din Beiuş  a Băncii Naţionale, ca şef serviciu creditarea agriculturii, continuând perfecționarea în plan profesional și împărțind judicios timpul între serviciu și familie. S-a căsătorit în anul 1963, şi-a sporit zestrea cu patru băieţi şi a construit casa de pe strada Aurel Vlaicu din Beiuș. În perioada anilor 1972-1977 a urmat, la fără frecvenţă, cursurile Academiei de Studii Economice din Bucureşti, obţinând licenţa în contabilitate şi economie agrară.

Şi-a complicat, în mod deliberat, viaţa, dându-i un sens, supunându-se unui travaliu cu adevărat sisific: ”Nu mi-am angajat nici cobzari, nici bocitoare, ci înarmat cu o voință şi o putere de muncă de care mă mir şi eu uneori, m-am împărțit în dreapta şi-n stânga şi mi-am dus la bun sfârşit toate acțiunile începute… Poate că am mai scrâșnit din dinți, poate că am mai strâns şi cureaua, poate că am făcut, adeseori, din noapte zi, poate că a trebuit să tai numeroase bălării şi buruieni, dar, ceea ce-i esenţial, eu n-am jucat în viaţă niciodată cu zaruri măsluite  şi, cât am muncit, atâta mi-a fost norocul!...”

În anul 1977, după mai bine de două decenii în slujba băncilor şi finanțelor în Ţara Beiuşului, a fost numit director al filialei din Beiuş a Băncii Naţionale: ”Nu știu dacă a fost un moment de bucurie, sigur, însă, am simţit satisfacția aprecierii muncii, a seriozității şi, îmi place să cred, a competenței” – avea să aprecieze Ioan Degău câteva decenii mai târziu. În aceeaşi perioada a început şi amenajarea noului sediu al băncii, având grijă ca acesta ”să fie cât mai funcțional şi, în acelaşi timp, şi familiar, prietenos, deschis, cât de cât modern” (e vorba de actualul sediu al filialei BCR Beiuş). Perioada 1977-1988 a fost una de solicitare intensă, dar şi de dăruire totală, astfel încât ”nu mai aveam, câteodată, nici casă, nici familie, dar, cu toată tevatura, eu nu mi-am neglijat, decât în nişte limite rezonabile, familia şi gospodăria”. Presat mereu de timp, n-avea răgaz niciodată pentru viaţa mondenă a Beiuşului, unii (cei ce nu-l cunoșteau îndeaproape) considerându-l un om ursuz. Într-o perioadă în care ședințele erau practicate ca o modalitate eficientă de ,,analiză”, ”impulsionare” şi ”participare activă şi tovărășească” la treburile unităţii sau colectivității locale, i-au repugnant pe motivul pierderii de timp. Știind de acasă, de la părinţi, ,,că vorba multă e sărăcia omului, le-am redus la câteva minute, în care ne salutam şi schimbam un cuvânt de bine, având totuşi grijă ca hârțogăria să fie bine pusă la punct, mințind ce era de mințit, dar fără raportări false şi fumuri de tămâie”.

Aceeaşi valorizare a timpului, prin activitate, reiese şi din următorul fapt: ”în acest interval am urmat cursuri postuniversitare la universităţile din Cluj-Napoca şi Craiova, iar gândurile şi tot felul de proiecte se cereau împlinite, ceea ce, pentru mine, era literă de lege. De aceea – şi din alte motive – n-am reuşit să-mi iau vreodată concediu sau, altfel spus, concediile mi le-am petrecut la bancă, neieșind niciodată în vreo stațiune sau la mare… Propriu-zis, nici nu știu cum arată un concediu! După cum nici n-am conceput, vreodată, sfârşitul de săptămână fără muncă!”

Cu numirea, de la data de 1 martie 1988, în funcţia de director al Sucursalei BNR din Oradea – efect al muncii şi rezultatelor deosebite de la filiala din Beiuş – a început o nouă perioadă strălucită din viaţa bancherului Ioan Degău. Şi-a lăsat familia şi casa la Beiuş, urmându-si împlinirea vocației pentru care s-a pregătit timp de o jumătate de veac. Ajuns în fruntea a peste 250 de salariați, ,,provincialul” venit din urbea Binşului – privit la început cu rezervă, cu neîncredere  – a reuşit în scurt timp să pună bazele unui nou stil de lucru, bazat pe corectitudine, conviețuire onorabilă şi bună înțelegere. În mai puţin de doi ani a reuşit să acorde tuturor salariaților sucursalei gradația maximă şi salariul maxim, lucru nemaiîntâlnit în ultimele trei decenii la sucursalele din ţară.  De remarcat că nu s-a zbătut numai pentru anumiți oameni, că n-a lucrat preferențial, favorzându-i pe unii în detrimentul altora, ci a avut credinţa ”că toţi oamenii sunt buni, depinde însă cum știi să-i pui în valoare, cum ştii să-i stimulezi şi să-i răsplătești”. Aşa se explică şi faptul că în vâltoarea evenimentelor din anul 1990, când salariații altor instituţii şi întreprinderi îşi alungau directorii, angajaţii sucursalei l-au reconfirmat, în unanimitate, pe acelaşi şef: economistul Ioan Degău.

În noua perioadă de ”descătușări”, când a scăpat de ”sarcinile de partid” ce-i stăteau ”ca o piatră de gât”, şi-a putut dedica mai mult timp activităţii şi acţiunilor profesionale şi gospodărești necesitate de sucursală (amintim doar reamenajarea clădirii băncii, redându-i acestui palat splendoarea de altădată şi aducându-i importante elemente de modernitate), ”dar evitând să mă mai angajez politic, chiar dacă au fost tatonări sau  «mi s-a făcut curte de un partid sau altul»”. Datorită acestei neimplicări politice, ”unde se consumă multă energie şi timp, în special în discuții sterile”, sucursala BNR Oradea a reuşit să se primenească – şi la propriu, şi la figurat – adaptându-şi lucrarea la noile timpuri istorice. S-a pensionat în 15 iulie 2002.

După pensionare, din 15 octombrie 2002, este director la Creditcoop Casa Centrală Bucureşti, Agenţia Oradea. Este şi un prosper om de afaceri, dar să nu uităm că este şi un mare iubitor de cultură, în special de cultură scrisă, ceea ce l-a determinat să se aplece şi asupra scrisului, de aici rezultând mai multe volume reprezentative pentru domeniu abordat. Ca urmare, în 11 octombrie 2020 a fost premiat de Institutul de Istorie al Academiei Române: Se acordă domnului ec. Ioan Degău pentru inițierea și coordonarea unor generoase proiecte editoriale, pentru susținerea financiară și contribuția la apariția unor valoroase lucrări privind Istoria Transilvaniei, mai cu seamă a istoriei, etnografiei și folclorului Țării Beiușului. În anul Centenarului, Institutul de Istorie „George Barițiu” Cluj-Napoca onorează personalitățile care promovează prin activitatea și faptele lor aceleași valori care au jalonat și destinul Institutului în acest prim secol din existența sa”. Trebuie subliniat faptul că a sprijinit şi sprijină comunitățile religioase ortodoxe din Beiuş în rezolvarea multora dintre probleme cu care se confruntă multe dintre ele de ordin material. A subvenționat organizarea şi desfăşurarea mai multor activităţi culturale atât la nivel judeţean cât şi local. A reabilitat monumentul funerar al Martirilor dr. Ioan  Ciordaș și dr. Nicolae Bolcaș din Cimitirul din Deal. ”...fiecare om îşi are propria “poveste”, dar ceea ce a realizat în viaţă Ioan Degău nu-i poveste, ci sunt lucruri de admirat”...  În interviul luat d-lui Teodor Curpaș, absolvent al promoției 1957 a liceului ”Samuil Vulcan”, acesta îmi mărturisea: ”domnul director de bancă, Ioan Degău, are marele merit că, prin cărţile sale face ca istoria Beiuşului să fie așezată în pagini de aur, aşa cum le merită făuritorii ei. Dacă primăria şi consiliul local al Beiuşului n-au reuşit să îi mulțumească, o facem noi, promoţia 57 şi îi dorim sănătate şi împliniri. Aceste urări şi pentru crezul său „Nimic pentru sine, totul pentru noi cei mulţi şi nevolnici”, crezul unui om neobişnuit, valoros, tot mai rar întâlnit azi printre noi. Şi pentru a-l mai avea încă mulţi ani ca îndrumător şi veghetor al nostru pe înșelătoarea cărare a vieţii, îl rugăm pe Bunul Dumnezeu să îl ţină în grija Lui pentru mulţi şi fericiți ani, să simtă alături de toţi un licăr de speranță, acel semn că ceva bun se va fi făcut şi pentru noi!”

Cărțile domnului Ioan Degău au fost primite bine și în afara granițelor țării. Iată ce scrie Ioan Miclău în revista ”Iosif Vulcan”, anul 6, nr. 24, care apare în Cringila, o suburbie, populată cu români, din sudul orașului Wollongong , New South Wales, Australia despre apariția volumului Antologie din cântecele care au însoțit istoria, ființa și conștiința neamului: ”Aceasta ANTOLOGIE, are un echivalent în aur măsurat, așa cum pe bună dreptate este convins însăși autorul. Cartea aduna din cântecele care au însoțit istoria, noastră și conștiința neamului”.

Scrieri:

Ca unic autor:

1. Pagini din istoria BNR vol. I 323 pagini (07.09.1999);

2. Pagini din istoria BNR vol. II 218 pagini (29.10. 1999);

3. Pagini din istoria BNR vol. III 234 pagini (24.03. 2000);

4. Antologie din cântecele care au însoțit istoria, ființa și conștiința neamului, 180 pagini (06.02. 2001);

5. Cântece de voie bună, 169 pagini (19.06.2001);

6. O Bancă și Bancherii ei, 153 pagini (02.10.2002);

7. Un mugur de zbor, 99 pagini ( 20.03. 2003);

8. Monografia comunei Buntești vol. I, 236 pagini (18.04.2004);

9. Monografia comunei Buntești vol. II, 356 pagini (18.04. 2004);

10. Când muguri de zbor dau în floare, 95 pagini (08.10.2012);

11. Omul de lângă mine Silvia Degău, 189 pagini (06.10.2016);

12. Drumul meu așa cum a fost, (07.10. 2017);

13. Aspecte economice din Țara Beiușului, 293 pagini (07.01.2019).

Cărți scrise de Degău Ioan și alți colaboratori:

1. Peștiș o vatră de istorie și civilizație românească din Bihor, 226 pagini, (05.10.2007);

2. Beiușul și lumea lui vol. I, 808 pagini (18.04.2008);

3. Beiușul și lumea lui vol. II, 985 pagini (23.05.2008);

4. Beiușul și lumea lui vol. III, 957 pagini (10.10. 2008);

5. Beiușul și lumea lui vol. IV, 1030 pagini (24.04.2009);

6. Cântecul de după cântec vol. I, 554 pagini (25.03.2010);

7. Cântecul de după cântec vol. II, 631 pagini (06.01.2011);

8. Cântecul de după cântec, vol III, 367 pagini (07.10. 2013);

9. Crișana tradițională vol. I, 263 pagini (07.10.2013);

10. Crișana tradițională vol. II, 235 pagini (07.01.2014);

11. Crișana tradițională vol. III, 230 pagini (07.10.2014);

12. Crișana tradițională vol. IV, 319 pagini (07.01.2015);

13. Crișana tradițională vol. V, 238 pagini (07.10.2015);

14. Crișana tradițională vol. VI, 230 pagini (07.01.2016);

15. Crișana tradițională vol. VII, 240 pagini (06.10.2016);

16. Crișana tradițională vol. VIII, 242 pagini ( 05.01.2017);

17. Crișana tradițională vol. IX, 360 pagini (17.10.2017);

18. Crișana tradițională vol. X, 359 pagini (09.01.2018);

19.Țara Beiușului. O incursiune etnografică, 383 pagini (09.01 2018);

20. Beiușul și lumea lui vol. V, 1000 pagini (07.10.2018);

21. Crișana tradițională vol. XI, 313 pagini (07.10. 2018;)

22. Martiri Bihoreni ai Marii Uniri, 326 pagini (05.04.2019);

23. Primul deceniu de administrație românească în Beiuș (1921-1929), 643 pagini (04.10. 2019);

24. Vizita MS Regele Mihai I al României la Beiuș 11 aprilie 2007, 87 pagini (04.10.2019);

25. Al doilea deceniu de administrație românească în Beiuș (1930-1939), 848 pagini (19.12. 2019);

La cele 25 de cărți a fost coordonator, autor și finanțator, ideea titlurilor îi aparține.

Cărți scrise despre Ioan Degău:

1. Viața unui Bancher de Viorel Horj, Miron Blaga și Paşcu Balaci, 108 pagini (1.02. 2001);

2. Ioan Degău la 70 ani de viață, ”Biblioteca Beiușului”, Serie nouă, nr. 25, Gavril Hădăreanu, 57 pagini (07.10.2008);

3. In Honorem Ioan Degău, Coordonator Antonio Faur - Omagiu din partea cercetătorilor, colaboratorilor și conducătorilor unor instituții și societăți culturale, 421 pagini, Ioan Degău la 77 ani (07.10.2014);

4. Un om între oameni, un om pentru oameni de Miron Blaga și Ioan Laza, 548 pagini (07.10 2015);

5. Ioan Degău la 80 ani de Ioan Laza și Miron Blaga, 356 pagini (07.10.2017).

Referințe: - Blaga, Miron; Viorel Horj şi Paşcu Balaci, Viaţa unui bancher. Ioan Degău, Oradea, 2001; - Vasilescu, Stelian, Oameni din Bihor…  p. 555; - Gavril Hădăreanu, Nasc, și azi, oameni în Țara Beiușului – Ioan Degău, Biblioteca Beiușului, Serie nouă, Nr. 25, Beiuș, 2007; -  Beiușul și lumea lui. Studiu monografic. Vol. IV. Editura Primus. Oradea, 2009. p. 869-871; - Ichim, Vasilică, Scriitorul Ioan Degău - Premiat de Institutul de Istorie al Academiei Române, în: Crișana, 11 octombrie 2020; - Curpaș, Teodor, Opinie de gazetar. ”Drumul meu așa cum a fost” de Ioan Degău, în: Gazeta de Nord-Vest, Satu Mare, 24 septembrie 2018, p.2.  (S. S.)