ROXIN, Teodor**. Avocat. S-a născut la 6 decembrie 1885
în comuna Tămașda, județul Bihor, fiul lui Teodor Roxin, învățător confesional
ortodox și al Mariei Roxin. A încetat din viață în închisoare, în anul 1960.
Urmează școala primară în comuna natală.
Urmează studii secundare la Salonta, Ciaba și Beiuș (absolvit în 1904), apoi
Universitatea în Oradea, Budapesta și Graz. Ca student a luat parte la mișcarea
națională a Românilor din Ardeal. După ce obține doctoratul în drept și trece
cenzura de avocat, se stabilește în Pecica-Română județul Arad, mai târziu în
Arad și Oradea. În
toamna anului 1918 activa ca avocat în Arad. În acest context s-a implicat în
pregătirea Adunării de la Alba Iulia, organizând Gărzile Naționale din Lipova,
plasa Lipova și Boroș-Sebiș. A participat ca membru în Consiliul Național
revoluționar din Arad. A fost unul dintre cei mai importanți membri ai
Consiliului Național Român din Arad, fiind însărcinat de Ștefan Cicio-Pop să
înmâneze Regelui Ferdinand proclamația Comitetului Național din Arad, prin care
se pregătea Marea Adunare Națională. Teodor Roxin și George Crișan au fost primiți
în audiență de Regele Ferdinand I și de Regina Maria, precum și de Ionel
Brătianu.[1]
Cu ocazia acestei audiențe, Teodor Roxin și George Crișan au primit asigurări
că Regatul României va acorda sprijin militar românilor din Ardeal. În ziarul Românul din Arad există un anunț,
conform căruia dr. Teodor Roxin, avocat, și-a mutat cancelaria avocațială din
Pecica-Română în Arad, și altul în care se anunță că avocații dr. Teodor Roxin
și Gheorghe Crișan și-au asociat cancelariile, prin urmare, colaborarea lor
anterioară a fost fructuoasă și pe plan profesional. Când armata română a
intrat în Ungaria (1919), Teodor Roxin a devenit principalul responsabil din
partea guvernului român de a administra și supraveghea teritoriul dintre Tisa
și linia de demarcație stabilită de Clemenceau. După acest moment s-a stabilit
la Oradea, unde și-a continuat activitatea de avocat. O vreme a ocupat funcția
de președinte al Consiliului Județean. Pentru activitatea desfășurată a fost
decorat cu Ordinul Steaua României în
grad de ofițer și a fost numit Cavaler al
Ordinului Regele Ferdinand. A fost ales deputat în mai multe legislaturi.
Judeţul Bihor a fost la înălţime în timpul alegerilor din 19 noiembrie 1946,
dând o majoritate zdrobitoare P.N.Ţ-ului. Aceasta a dus la punerea sub
observaţie a lui Theodor Roxin. În iulie 1947,
Securitatea a încercat să-l implice în procesul Maniu-Mihalache, ca membru al
Delegaţiei Permanente a Partidului. Teodor Roxin împreună cu Aurel Dobrescu,
alt fruntaş P.N.Ţ, s-au ascuns la doctorul Aurel Moga, a cărui soţie, Marie,
era nepoata lui Theodor Roxin. A fost acuzat de tentativă de reorganizare a
P.N.Ţ. A fost arestat în 15 martie 1948 pentru uneltire împotriva statului. A
fost condamnat la 25 de ani de închisoare și încarcerat la penitenciarul Aiud.
De aici a fost transferat la penitenciarul Jilava și mai apoi trimis la Râmnicu
Sărat la 10 august 1957. Nu a ispășit întreaga pedeapsă deoarece a murit din
cauza condițiilor și tratamentului inuman din închisoare, din cauza torturilor
la care a fost supus alături de ceilalţi deţinuţi, printre care se afla şi Ion
Mihalache. A fost aruncat în groapa comună, la marginea cimitirului oraşului
Referiri: - Tripon, Aurel, Monografia Almanah
a Crişanei, Tipografia Diecezană, Oradea, 1936, p. 455; - Vaida, Maria, Bihorenii la Marea Unire, Editura Școala Ardeleană. Cluj Napoca,
2018. p. 156-158; - ”Românul”, an VIII, nr. 4, 18 ianuarie, 1919, p. 7. (S. S.)
[1] În acest scop la Iaşi s-au
deplasat două delegaţii reprezentând C.N.R.C. Cele două delegaţii au fost
conduse de Nicolae Bălan, iar a două de George Crişan şi Todor Roxin. Prima
delegaţie condusă de Nicolae Bălan a ajuns în 16 noiembrie la Iaşi şi a purtat
o serie de tratative cu primul ministrul, generalul Coandă, şeful statului
major generalul Prezan, dar şi alţi politicieni importanți ca I. I. C.
Brătianu, M. Cantacuzin şi N. Iorga. La Iaşi reprezentanții C.N.R.C. au fost
primiți în audiență de ambasadorul Franţei în România, care i-a primit pe
românii transilvăneni, potrivit celor mărturisite de Nicolae Bălan, „cu o
extraordinară căldură ne-a garantat şi mai departe tot sprijinul pentru
realizarea întreagă a tuturor aspirațiilor naţionale”. A doua delegaţie, din
care făceau parte Gheorghe Crişan,
Teodor Roxin şi Laurenţiu Oanea a fost trimisă de C.N.R.C şi a purtat
tratative cu politicieni de la Iaşi. Prin această delegaţie conducerea C.N.R.C,
a trimis o scrisoare guvernului de la Iaşi prin care se solicita ajutor din
partea armatei române. La Iaşi, Oanea a primit o scrisoare din partea lui I. I.
C. Brătianu prin care acesta se adresează C.N.R.C şi arată că „cea mai sfântă aspirație a neamului se
îndeplineşte...ne-am regăsit cu aceleaşi simțire şi cu acelaşi gând” - Gagea, Eugen, Aradul,
cetate a Marii Uniri, în: ”Columna”, nr. 3,
Comănești, 2014. pag, 363.
