MANIFEST 7 OCTOMBRIE

Scrisoare deschisa tuturor membrilor SCMD

Stimati camarazi,

In toate statele civilizate, conduse de guverne decente, mai putin in Romania, pe data de 7 octombrie, patronatele, sindicatele, Societatea civila aniverseaza Ziua Internationala a Muncii Decente.

Pe data de 7 octombrie, pentru prima data in Romania, SCMD organizeaza aceasta manifestare. In Bucuresti - cu filialele din Capitala si jud Ilfov, in teritoriu - in fiecare localitate in care exista filiale, sau grupat (ramane la latitudinea dvs.) in resedintele de judete.

Coincidenta face ca, pe 7 octombrie, sa inceapa la Parlamentul Romaniei, lucrarile Adunarii Anuale Parlamentare NATO. Vor fi prezenti, alaturi de Staff-ul NATO, 6 sefi de state.

Guvernul a luat masuri pentru a impiedica orice manifestare in jurul Parlamentului cu aceasta ocazie, in ideea de a minti inca odata opinia publica internationala asupra situatiei reale din tara. SCMD este singura forta a Societatii civile din Romania care va organiza manifestatii cu aceasta ocazie. Solicitam tuturor membrilor SCMD din Capitala, nu numai sa fie prezenti la ora 10.00 pe platoul din fata Academiei militare, dar sa-si mobilizeze si prietenii, vecinii, rudele, cunoscutii.

Solicitam membrilor SCMD din toate filialele sa faca acelasi lucru, in aceeasi zi, la aceeasi ora, asigurand prezenta masiva in fata prefecturilor.

Ingaduiti-ne sa va explicam de ce trebuie sa participati si de este in interesul dvs sa participati.

De ce trebuie sa participati?

Pentru ca nu sunteti nici ”asistati”, nici ”beneficiari”!  Ati fost, sunteti si veti muri militari! Iar datoria noastra constitutionala este nu numai sa aparam unitatea si integritatea teritoriala a tarii (pe care Puterea se pregateste sa le desfiinteze prin regionalizare, ca baza a federalizarii) ci si democratia constitutionala, cu desavarsire desfiintata intr-un stat in care executivul a anihilat complet legislativul si puterea judecatoreasca, a distrus industria, transporturile, a vandut pamantul agricol, a vandut sau a inchis in scopul vinderii minele, a distrus administratia publica, armata, internele, serviciile de informatii, reteaua de spitale, sistemul de invatamant, etc, proclamand lipsa oricaror obligatii ale statului fata de cetateni si hotarand ca trebuie sa plecam aiurea sa muncim, daca vrem sa supravietuim sau sa parasim in 6 ani, pe cale naturala sistemul, daca suntem pensionari sau invalizi. In acest stat, in care Puterea a distrus, invrajbindu-le, toate categoriile socio–profesionale, noi, ca rezervisti disponibilizati sau pensionati, am ramas, datorita faptului ca ne-am organizat, ultima speranta, ultima linie de rezistenta in fata marilor asasini economici.

De ce este interesul dumneavoastra sa participati?

La aceasta intrebare va vom raspunde in ordinea categoriilor de varsta, de obiective si de calitate juridica, in care ati aderat la SCMD:

Stimati camarazi pensionati anticipat sau la termen,

Incepand din anul 2009, cu ocazia intemeierii fiecarei filiale, SCMD v-a descris punct cu punct ofensiva ce urma a se dezlantui impotriva dvs., prin limitarea apoi rapirea dreptului la munca, a dreptului la proprietate (grad si pensie), la asistenta medicala gratuita, la viata, incepand cu Legea 329/2009 si culminand cu ”legile lustratiei” din 2012. Totul s-a intamplat intocmai, prima lege a lustratiei fiind deja in Parlament.

Doi ani de zile ati fost insultati, facuti pomanagii si nesimtiti, pentru ca in valul de ura generala, declansat de propaganda guvernului, sa fiti transformati in civili, dependenti de punctul de pensie, iar pensiile voastre sa scada cu procente intre 18 si 69%. Ati fost loviti prin legi cu caracter retroactiv, votate prin frauda. De fiecare data in Parlament, pe langa frauda, balanta a fost inclinata in defavoarea noastra de ”independentii” dlui Oprea, care n-au admis nici macar amendamentul prevazut in Legea 19/2000 ca din doua cuantumuri, sa ramana cel mai favorabil noua. Botezate ”speciale”, legile noastre ocupationale au fost abrogate, rupandu-ni-se orice legatura cu soldele activilor. Ticalosia s-a numit ”recalculare”. SCMD a invins definitiv in justitie pe 7 ian. a.c., cand, in ciuda ofensivei mediatice, a insultelor la care am fost supusi, a minciunilor debitate de vocile autorizate ale MAI., MApN si SRI, s-a decis ca procesul de recalculare trebuia stopat la 28 sept 2010. Prin urmare, deciziile de pensie pe care le-ati primit in inuarie, sunt si ilegale si nule de drept.

In 24 ianuarie 2011, SCMD a scos 15 000 de oameni in strada la Bucuresti, dand ultimatum Guvernului si presedintiei, ca pe 17 feb sa ne vina pensiile din decembrie si drepturile furate pe luna ianuarie. De frica, Puterea a admis, dar nu ne-a prorogat si legile. Prin urmare, toate pensiile militare, se incaseaza la ora actuala ilegal, mai devreme sau mai tarziu urmand sa ni se ia banii inapoi ca ”foloase necuvenite din drepturi de pensie”.

Iata de ce trebuie sa iesiti in strada, pentru ca acest lucru sa nu se intample. Cu atat mai mult cu cat, extrem de grav vor fi loviti cei cu pensiile marite ”din burta”. Pentru ca guvernul a decis sa ne dezbine si dupa doi ani de insulte a declarat ca nu este vorba de o reducere a pensiilor ”nesimtitilor” ci de a face ”dreptate in interiorul istemuluti”. Cu regret o spunem, unii dintre dvs s-au lasat prostiti.

In locul recalcularii, Puterea a inventat ”revizuirea”, dand o ordonanta fara obiect, apoi o lege votata prin frauda, care si-au propus sa revizuiasca deciziile ilegale din 2010. Din cele 21.753 de procese declansate pe acesta tema, SCMD a castigat deja peste 2400 si in 26 de cazuri a obtinut respingerea recursurilor MAI si MAN.

Dintre membrii SCMD, 26 au redevenit din ”asistati”, militari in rezerva, pe Legile 164/2001 si 179/2004, iar batalia in justitie continua pana la victoria finala, SCMD deschizand intre timp actiune impotriva statului roman si la Bruxelles.

Interesul dvs este sa iesiti in strada pe 7 octombrie, pentru a va apara dreptul la pensii decente, deoarece Puterea se pregateste sa ia inapoi tot ceea ce a aceptat de nevoie sau a acordat propagandistic in plus, prin ”regularizare”, de la 1 ianuarie 2012. In plus, va atragem atentia ca, din ianuarie 2012, se va trece la plafonarea tuturor pensiilor militare sau civile (asa cum salariile au fost ilegal micsorate anul trecut si sfidand insasi legea emisa de Guvern in vederea micsorarii temporare, au ramas si vor ramane micsorate) la 4 puncte de pensie. Va atragem atentia ca la inceputul bataliei noastre punctul de pensie era 738,28 lei, astazi este 732,34 lei si cat va fi in ianuarie 2012, numai Basescu stie!... Deci, prin plafonare, puteti avea si un miliard pensie, mai mult de 2487 lei la valoarea actuala a punctului nu veti lua. Si ca bomboana sa va fie bine pusa pe coliva, din ceea ce va ramane, vi se vor mai lua 15%, pentru ca ati servit Romania proclamata de odraslele vechilor kgb-isti drept stat ”ilegitim si criminal”.

Aceia dintre dvs. care se lasa momiti cu promisiuni sau prostiti de propaganda Puterii, si nu vor veni alturi de noi pe 7 octombrie, vor plange pe mormantul propriei neputinte in ianuarie.

Stimati camarazi trecuti in rezerva in anul 2011,

Ati fost trecuti in rezerva la 50-55 de ani, in baza vechii legislatii, dar pensie ori nu primiti deloc, pana la varsta de 60, 63 sau 65 de ani (cazul Col. (r) Irimescu Luca Aura) ori primiti o pensie ”provizorie” (cazul Col. (r) Roman V. Mirel) intrucat Legea 263/2010 nu este aplicabila.

Aveti tot interesul sa iesiti in strada pentru a ne redobandi statutul de militar si legile ocupationale, cu atat mai mult cu cat dvs., cei care n-ati avut tupeul sa va scoateti retroactiv dosar de handicapati, ca fostul sef al SMG-ului, nu ati beneficiat ca noi de prevederile Legilor 164/2001 si 179/2004!

Stimati camarazi fosti militari angajati pe baza de contract,

SCMD a fost alaturi de dvs. din clipa in care a constatat ca sunteti aruncati pe piata muncii la 40 de ani, fara nici un drept, nefiind nici macar considerati militari, dupa ce ati slujit in uniforma si sub stagul tarii, sangerand in Bosnia, Angola, Afganistan sau Irak. Legea 51/2010 care va dadea dreptul sa va prelungiti contractul pana la 45 de ani a fost initiata si cu ajutorul SCMD, un mare merit revenind uneia dintre cele mai proeminente figuri ale sindicatului, fostul sef al SMG, domnul General (r) Mihail Popescu. Din pacate, aceasta lege, care va dadea dreptul la pensie anticipata, a fost maturata de Legea 263/2010, care ridica varsta de pensie la 50 de ani.

Este interesul dvs. sa iesiti in strada pe 7 octombrie, pentru a ne recupera legile ocupationale, deoarece la 45 de ani sunteti aruncati in strada din locuintele de seviciu, fara drept de pensie militara sau de ajutor de somaj.

Stimati camarazi recent disponibilizati din structurile MAI,

A trecut mai mult de un an de cand SCMD v-a avertizat asupra actului de tradare al Puterii, care urma, cu sau fara lege, sa lase tara fara forte de ordine, protectie si interventie. Zisa reforma din MAI s-a declansat pe fondul unei ofensive imagologice si psihologice la fel de ticaloasa impotriva dvs, ca si aceea impotriva celor mai in varsta.

Ati fost facuti incompetenti, betivi, pilosi, “lipsiti de sange in instalatie””, etc. Pentru ca nimeni sa nu se revolte si sa va apere atunci cand urma sa fiti, in dispretul legii, in baza unor simulacre de concursuri si examinari, dati afara din slujbe!

Contractele voastre au fost unilateral si ilegal denuntate. Mai mult, asa cum noi am fost prostiti sa ne semnam singuri distrugerea, prin cereri de adeverinte inutile de venit, voi ati fost pacaliti sa semnati angajamente ca nu veti face contestatii. SCMD v-a invatat sa ocoliti ticalosia, ca membri SCMD actionati astazi in justitie!

Interesul dvs este sa iesiti in strada pe 7 octombrie, deoarece ofensiva continua. Primarii refuza sa va angajeze in politia locala, deoarece sunteti considerati elemente incapabile, adica dati afara pentru ca ati pierdut examenele!...

Alaturi de noi, ca falanga tanara a noastra, veti duce un razboi de durata, pentru recuperarea nu numai a drepturilor incalcate, dar si a onoarei si a demnitatii incalcate!

Stimati camarazi,

Numai in Bucuresti, la ora actuala au murit 265 de colegi ai nostri cu varste cuprinse intre 47 si 60 de ani. Nu este o solutie sa fierbem in suc propriu si sa ne enervam, facand pe placul lui Boc si parasind pe cale naturala sistemul prin infarct miocardic sau cerebral!

Nu este o solutie sa ne spanzuram ca domnul Mr (r) Breban Felician (Filiala 1 Satu Mare) din disperare  sau sa ne dam foc in fata Cotocenilor ca dl Mr. (r)  Petre Morjan (Filiala 1 Sector 3 Bucuresti) acuzand dictatura!

Solutia este sa iesim in strada pe data de 7 octombrie, in prezenta in tara a sefilor de state si staff-ului NATO, participanti la Adunarea Anuala Parlamentara NATO, proclamand dreptul tuturor romanilor la onoare, la demnitate, la viata!

Munca decenta! Salarii decente! Pensii decente!

Va reamintim deviza adoptata de noi pe Campia Libertatii la 25 Octombrie 2010: ”Mai bine un sfarsit cu groaza decat o groaza fara de sfarsit”!

Honor et Patria! Vae victis!

PRESEDINTELE SCMD,

Col. (r) dr. Mircea DOGARU

Încă 100 de români s-au mai îmbolnăvit de o boală grea. S-au îmbolnăvit de voluntariat

În decurs de o săptămână peste 100 de voluntari au construit o casă Habitat la Oradea alături de familia Stana, o familie modestă care a lucrat cot la cot cu voluntarii.

Acum o săptămână, luni, pe un teren de la marginea Oradiei, în apropiere de Sântandrei, 25 de orădeni angajaţi ai companiei Celestica se aflau în faţa unei fundaţii goale povestindu-li-se cum aici, vineri va fi o casă. Deşi unora nu le-a prea venit să creadă acest lucru, s-au apucat cu mare entuziasm de muncă aşa încât la sfârşitul zilei structura din lemn a pereţilor era gata iar elementele de acoperiş îmbinate. Marţi, o echipă de voluntari dintr-un alt departament al companiei au termoizolat casa urmând ca voluntarii de miercuri să tencuiască locuinţa şi să finalizeze structura acoperişului.

Joi dimineaţa a fost rândul întregii echipe de management de la Celestica Oradea să lucreze pe şantier. Ei au muncit atât  în interior la finisaje, cât şi la montarea ţiglei pe acoperiş. „Să ştiţi că eu n-am bătut un cui când mi-am construit casa, dar a fost o bucurie să lucrez aici alături de familia Stana şi de colegii mei pentru că am trăit o experienţă foarte frumoasă pe care cu siguranţă am s-o repet” a mărturisit unul dintre directorii companiei care a lucrat la gletuirea pereţilor, la montarea foliei de protecţie şi la acoperirea cu ţiglă a casei.

Vineri voluntarii au aplicat tencuiala decorativă pe casă, au montat plăcile de rigips şi au pregătit locuinţa pentru ceremonia ce a avut loc la finalul zilei de lucru. Casa a fost împodobită cu baloane viu colorate, s-a făcut curăţenie şi s-au spălat uneltele de lucru. În cadrul festivităţii de inaugurarea s-au rostit cuvinte frumoase, s-au înmânat Biblia, cheia simbolică a casei şi un buchet de flori. Apoi s-a montat o plachetă de recnoaştere, s-au înmânat certificate de voluntar şi s-a tăiat panglica noii case. Au luat cuvântul membri din Consiliul Director al Habitat pentru Umanitate Beiuş, membri din conducerea companiei Celestica, reprezentanţi ai voluntarilor, membri din conducerea Căminului Felix care au pus terenul la dispoziţie şi familia Stana, beneficiarii locuinţei.

„În urmă cu 12 ani, pe o vreme la fel de frumoasă ca azi şi eu mă aflam la o astfel de ceremonie. Diferenţa e doar că atunci eu eram beneficiarul locuinţei. În acea zi însă  mi s-a întâmplat ceva ce n-am înţeles decât mai târziu. M-am îmbolnăvit de o boală de care încă sufăr. M-am îmbolnăvit de voluntariat. Ei, ceea ce dumneavoastră nu ştiţi încă, pentru că v-aţi aflat aici, aţi luat acest virus şi-i veţi simţi efectul nu peste mult timp.” afirmă Florin Bacoş, voluntar, beneficiar al unei case Habitat şi directorul Comitetului de Selecţie a Familiei în cadrul Consiliului Director al Habitat pentru Umanitate Beiuş.

Beneficiarii locuinţei sunt Mariana şi Adrian Stana care lucrează în prezent în cadrul fundaţiei Căminului Felix. Mariana munceşte alături de fetele de la Cămin în atelierul Sun Flower unde produc suveniruri, iar Adrian este mecanic în atelierul auto de la Căminul Felix. (Întreaga lor povestea poate fi citită pe websiteul asociaţiei www.habitatbeius.ro )

O casă Celestă construită de voluntari la Oradea

Peste 100 de voluntari din Oradea vor da o mână de ajutor la construirea unei case Habitat ce va fi ridicată într-o singură săptămână pentru o familie de tineri.

Anul trecut asociaţia Habitat pentru Umanitate Beiuş a semnat un parteneriat cu fundaţia Căminul Felix din Oradea. Cele două organizaţii şi-au propus ca împreună să construiască în următorii ani 80 de locuinţe pentru tineri care au fost crescuţi în cadrul Căminului Felix în familii adoptive, unii abandonaţi la naştere sau alţii care şi-au pierdut părinţii naturali. O parte din ei au ajuns acum la vârsta maturităţii şi s-au căsătorit însă părinţii adoptivi nu le pot oferi o locuinţă. Astfel a luat naştere parteneriatul dintre Habitat şi Căminul Felix şi s-a lansat proiectul „Căminul Habitat”.

Între timp primele cinci case au fost deja construite oferind un mediu sănătos unor tineri care abia dacă visau să aibă vreodată un cămin al lor. Pentru a susţine acest proiect, Habitat a iniţiat un parteneriat cu mai multe companii printre cele mai importante fiind cel cu Celestica din Oradea care a sprijinit încă de anul trecut construcţia primelor locuinţe implicându-şi angajaţii în activităţi de voluntariat pe şantierul Habitat şi punând piatra de temelie la primele fundaţii. Acum încă 100 de voluntari de la Celestica sunt decişi ca în doar o săptămână să ridice o casă pentru familia Stana.

„E o mare bucurie de fiecare dată când în efortul nostru de a elimina adăpostirea sărăcăcioasă suntem sprijiniţi de oameni din companii care înţeleg că este important să se implice şi în programele sociale. Am fost onoraţi ca printre voluntari să se numere persoane importante din conducerea Celestica, cel mai bun exemplu fiind dl. Angelo Cogliati, vicepreşedintele pentru operaţiuni în Europa care a ţinut neaparat să se alăture pentru o zi voluntarilor români.” afirmă Emil Popa, manager comunicare la Habitat pentru Umanitate Beiuş.

Beneficiarii locuinţei vor fi Mariana şi Adrian Stana care lucrează în prezent în cadrul Căminului Felix. Mariana munceşte alături de fetele de la Cămin în atelierul Sun Flower unde produc suveniruri de o frumuseţe rară, iar Adrian este mecanic în atelierul auto de la Căminul Felix şi este de un altruism debordant sărind în ajutorul tuturor. Au fost extrem de impresionaţi când au aflat că vor fi următorii beneficiari ai unei case Habitat.

„Am mulţi prieteni care lucrează la Celestica şi mi-au spus că în cadrul acţiunilor de voluntariat pe care le au în acest an vor veni să construiască şi o locuinţă la Căminul Felix. Atunci mi-am propus şi eu să-mi fac timp să-i ajut, neştiind că noi vom fi beneficiarii casei. Când am auzit mai târziu că de fapt noi vom fi cei ajutaţi, nu mi-a venit să cred. Am fost foarte fericiţi!” povesteşte cu vădită emoţie Adrian. (Întreaga lor povestea poate fi citită pe websiteul asociaţiei www.habitatbeius.ro )

Chiar dacă voluntarii nu au experienţă în construcţie, la sfârşitul zilei de luni pereţii casei vor fi ridicaţi, iar vineri locuinţa va fi inaugurată în cadrul unei ceremonii festive.

O întâmplare mai aparte

(Povestire de Dorel Pietrăreanu)

 

          Au venit băieţii în stagiu. Pe atunci, în anii ’80, elevii din anul trei de şcoală militară mergeau la unităţi, căte două luni, pentru practică, în calitate de comandanţi de plutoane. Teoria ca teoria, dar practica...

          Printre cei veniţi, erau şi doi fraţi gemeni: Cristi şi Dan. Chipeşi foc! Cu greu îi puteai deosebi, atât de bine semănau. Unul dintre ei, Cristi, a fost repartizat la mine. Ne-am împrietenit de la început: Dorel-Cristi, Cristi-Dorel. Dimineaţa la program, la instrucţie, totul a fost ok. În după-amiaza aceleiaşi zile, eram la sala de specialitate la pregătirea programului pentru a doua zi. Mai discutam, ca băieţii, ce mai e prin Şcoală pe la Sibiu, cine a mai venit, cine a plecat, ce lectori mai are, pe cine are comandanţi etc. Discuţii obişnuite. Şi eu abia terminasem şcoala militară de doi ani. Eu îi spuneam cam care este viaţa pe la noi, prin unitate, cam ce are de făcut şi mă străduiam să nu-l sperii din prima zi.

          -Dorele, am văzut aici în unitate, o tipă frumoasă, înaltă, brunetă! Cine este?

          M-am uitat lung la Cristi. Se pare că până atunci eu îi vorbisem aiurea despre probleme profesionale, iar el:

          -O cunoşti? Îmi faci şi mie cunoştinţă cu ea? mă întrebă din nou Cristi.

          -Da, Cristi, ştiu despre cine vorbeşti! O să ţi-o prezint!

          Cu această promisiune smulsă, Cristi continuă conştiincios să-şi facă temele pentru a doua zi. Dar, aşa cum se spune, e “cineva sus, care are grijă şi le aranjează pe toate”!!!

După ce am terminat de discutat detaliile privind pregătirea programului pentru a doua zi, am plecat cu Cristi către clădirea Comandamentului. Eram pe platou şi nu mai ştiu ce tot îi spuneam, când (parcă şi acum!) îl aud pe Cristi:

          -Dorele, uite-o pe fata aceea frumoasă, vine spre noi. Să nu uiţi să mă prezinţi şi pe mine!

          M-am uitat şi am văzut că, de pe alee, pe platoul unităţi intra fata aceea înaltă, frumoasă, brunetă despre care îmi tot spusese Cristi. Am zâmbit a râde. Când a ajuns în dreptul nostru:

          -Sărut-mâna! am zis.

          -Sărut-mâna! a zis şi Cristi, dându-mi cu cotul, adică “Vezi, nu uita ce te-am rugat!”

          -Sonia, dragă, îţi prezint pe elevul sergent Cristi, care a fost repartizat la mine, la pluton, pentru stagiu! Cristi, îţi prezint pe soţia mea, Sonia!

          În acel moment, Cristi a trecut de la extaz la agonie; să facă infarct, nu altceva! Fizic, i-a dispărut culoarea. Era străveziu, săracul! A încercat să bâiguie ceva, dar nu mai avea aer. Am stat vreo două minute de vorbă. Vorba vine, că el, Cristi, nu a rostit nici un cuvânt!

Văzând că s-a pierdut aşa, am încercat să dreg busuiocul, cumva. I-am luat pe amândoi şi am pornit pe alee. I-am povestit Soniei, de faţă cu Cristi, despre ceea ce mă rugase el doar cu o oră înainte. Am recunoscut sincer, de faţă cu ei, că am fost cam cinic, dar o aşa fază nu se putea rata. Regizată să fi fost şi nu ieşea aşa…

Cristi are un dezvoltat şimţ al umorului. Ne-am reamintit despre această întâmplare şi atunci când, peste douăzeci de ani, el a venit la Bruxelles, la o activitate, iar eu şi Sonia eram acolo la post, la NATO.

Suntem în continuare foarte buni prieteni. S-a cam supărat când s-a căsătorit Crina, fiica noastră, şi nu el şi Liliana – soţia lui – au fost naşi! Şi noi ne-am dorit, dar…

Despre Cristi veţi mai citi în cartea mea pentru că, peste ani, am fost colegi în domeniul relaţiilor militare internaţionale, iar în unele dintre povestiri el este unul dintre personaje, alături de alţi prieteni.

La începutul anului 2008, Cristi a trecut în rezervă şi a devenit directorul tehnic al unui mare şi foarte important spital din Bucureşti.

Pe Dan, fratele lui geamăn, l-am revăzut în 2006, la o activitate undeva într-o ţară din Balcani, într-o capitală încărcată de istorie, unde el era ataşat militar. Fireşte, am discutat cu el şi cu Flori, soţia lui, despre această întâmplare. Acum, Dan este ataşat militar într-o ţară din nordul Europei.

Mă revăd cu Cristi destul de des. Merg în vizită la el la spital, la o cafea (nu la vizită medicală!!!) şi mai depănăm amintiri.

Avem ce povesti!