miercuri, 25 septembrie 2013

Drum bun, Geo!


Regizorul Geo Saizescu, în vârstă de 81 de ani, a murit, luni seara.
Am aflat de la radio si doar azi am ajuns in fata unui calculator. Ce nu se spune este ca dl. Geo Saizescu alaturi de d-nii Tudor Caranfil, Bob Calinescu si alti profesionisti ai cinematografiei romanesti au indrumat miscarea cinematografica de amatori pana in 1989 si chiar dupa. L-am cunoscut pe dl. Geo Saizescu - un om deosebit. Domnia sa si cu regretatul Bob Calinescu mi-au pus Krasnogorsk-ul iar apoi, prin 1988, Arriflex-ul in mana... Sunt multe de spus dar... acum, nu-mi ramane decat sa rostesc cu tristete:
DRUM BUN, PRIETEN DRAG!!!
 
Geo Saizescu sa născut pe 14 noiembrie 1932, în comuna Prisăceaua, judeţul Mehedinţi. A fost un regizor, scenarist şi actor român. S-a remarcat de-a lungul timpului ca un cineast singular prin consecventa cu care se consacra comediei satirice intr-o conjunctura politica nefavorabila genului. Primul film regizat de Geo Saizescu a fost "Aventurile bravului soldat Svejk" (1956). în 1958 a scris scenariul și a regizat filmul "Doi vecini". Au urmat: "Un surîs în plină vară", (1963), "Dragoste la zero grade" (1964), "La porțile pamantului" (1965), "Balul de sîmbăta seara", (1968), "Astă seară dansăm în familie" (1972), "Păcala" (1973), "Eu, Tu și Ovidiu" (1977), "Santaj" (1980), "Grăbește-te încet " (1981), "Secretul lui Bachus" (1983), "Sosesc păsările călătoare" (1984), "Secretul lui Nemesis" (1986), "Harababura" (1990) etc.

Umorul său sănătos, de care s-a ocupat la modul cel mai serios, ne-a cucerit pe toți.

Geo Saizescu a fost membru fondator și doctor honoris causa al Academiei DacoRomâne, un nemuritor al acesteia.

A lăsat drept moștenire o imensă operă de creație cinematografică, lucrări de referință pentru cei ce vor veni. A reușit să formeze o clasă de urmași și a dovedit că a fost și un bun profesor, un om de mare onoare, care a susținut acțiunile culturale de la salonul cărții de la Centrul Cultural UNESCO ”Ionel Perlea” – Ialomița ca un mare și adevărat om al cetății.

vineri, 13 septembrie 2013

DECI, SE POATE SI FARA CIANURI

Categoric, Rosia Montana este cartoful fierbinte din mainile politrucilor. Nu stiu cum sa-l paseze de la unul la altul. Iata si un alt punct de vedere, al unui jurnalist de stiinta, pe care-l cred mai mult decat pe orice politruc.

 
Cunoscutul jurnalist de știință Alexandru Mironov a descris, în revista Știință&Tehnică, ediția februarie 2012, o tehnologie de extracție a aurului nepoluantă, alternativă la metoda cu cianuri propusă de RMGC și contestă în cadrul protestelor de stradă, de la început de septembrie 2013. În contextul în care liderii politici ai principalelor partide s-au pronunțat împotriva proiectului de exploatare RMGC, iar acesta din urmă urmează a fi respins în Parlamentul României, republicăm aici articolul d-lui Mironov, invitând oficialii români și mass media să investigheze mai amănunțit cazul alternativei nepoluante propuse la Baia Mare.
Am descris cu puțini ani în urmă – în revista „Esenţial” şi ziarul „Cronica Română”, într-o emisiune de televiziune şi în alta de radio – o tehnologie de extragere a aurului şi argintului din reziduuri miniere prin metode nepoluante, propusă de un grup de cercetare ştiinţifică numit SC Larechim (cercetători care lucraseră anterior la excelentul „Institut pentru metale neferoase” din Baia Mare pe care marea dezindurializare l-a suprimat pur şi simplu). Mediatiatizarea metodei a avut un efect neaşteptat, voi vorbi mai târziu despre dubioasa întâmplare de la Baia Mare, acum mă întorc la tehnologia descrisă de dr. ing. Vasile Coman, un manager cum puţini există în România şi un om în al cărui cuvânt te poţi încrede.
Prietenul Vasile Coman mi-a spus, atunci, că ei lucrau, de ceva vreme, la o tehnologie care, se pare, avea meritul de a evita cumplitele cianuri. Cele pentru care, vă amintesc, Ungaria ne-a reclamat la Parlamentul European, atunci când am poluat criminal râul Tisa. Băimarenii din echipa SC Larechim-ului descoperiseră un activator, o substanţă care, într-un mediu alcalin amoniacal, permite o reacţie cu cheltuială rezonabilă de energie. Adăugaseră încă o invenţie privind extragerea arsenului din pirite aurifere (brevet RO 120980 / 28.08.2003). În laboratoarele şi atelierele răposatului Institut pentru Metale Neferoase au construit o instalaţie pilot pentru recuperarea aurului şi argintului din piritele de la Şuior. Odată instalaţia pusă la punct, şi după un şir lung de experimente (24 şarje de câte 200 kg pirite), ei ajunseseră să poată asigura un proces constant de recuperare. Pe care îl pot sintetiza în câteva propoziţii.
Prin reactoare, vase de stocare şi uscătoarele instalaţiei s-au pompat 400 kg pirite aurifere (3 şarje au fost rebutate), tratate cu tiosulfat de sodiu în soluţie; în urma operaţiilor, chimiştii băimăreni au obţinut 43,97 g aur (cu un randament de 99,5% !) şi 165,7g argint (randament 91,4%), în 30 ore-manoperă, cu un consum de combustibili de 110 metri cubi de gaz metan, 500kwh energie electrică şi 3 metri cubi de apă. Dar din prelucrare rezultă şi un produs secundar de mare valoare, trisulfura de arsen. La o rejudecare a procesului tehnologic, iată ce rezultă: că din o tonă pirită auriferă se obţin 13,25 kg trisulfură de arsen, la un preţ de prelucrare de 1426,24 RON. Ceea ce înseamnă că această substanţă utilă în industria vopselurilor, pirotehnie, fibre optice, aliaje speciale, chiar în industria de armament s-a obţinut la SC Larechim cu doar 400 euro/kg (dar, atenţie, pe piaţa mondială se vinde la preţuri mult mai mari, între 5000 euro-8000 euro, după cum variază bursa materiilor prime!). Un calcul simplu ne arăta că din cele 500.000 tone aflate atunci în haldele de la Flotila centrală s-ar fi putut obţine, doar prin valorificarea acestui produs secundar, sume ameţitoare – preiau cifra din raportul băimărean: 341.890.000 euro!! Şi chiar dacă aurul şi argintul recuperate din haldele Maramureşului nu reprezintă decât 20% din această sumă, să recunoaştem că averea din deşeurile minelor aurifere este uriaşă, putând să acopere datoriile externe ale României – aşa cum s-a întâmplat, de pildă, cu celebrul zăcământ de la Comstock din Virginia City, Nevada, în a doua jumătate a sec. al XIX-lea, care a echilibrat, în acea vreme, balanţa comercială a SUA!
Or, noi şi urmaşii noştri nu avem moştenire din istoria milenară a mineritului doar haldele maramureşene (cu 10-12 g aur per tonă şi 50 g argint per tonă), ci şi pe cele de la Certej – Deva (8-10 g aur şi 150 g argint per tonă) şi Roşia Montană (2 g aur şi 15 g argint per tonă). Adica: „Munţii noştri aur poartă, noi cerşim din poartă-n poartă.”
Îi numesc pe eroii de atunci ai cercetării ştiinţifice din Maramureş: dr. ing. Jack Goldstein, ing. Gabriel Duda, dr. ing. Corneliu Pop, ec. Loredana Năftănăilă şi dr. ing. Vasile Coman, nu ştiu dacă ei mai lucrează şi acum la acel proiect, trebuie să vă spun că în 2009 ei adresaseră o scrisoare-manifest Academiei Române, preşedintelui ei, prof. univ. Ionel Haiduc, chimist cu largă recunoaştere internaţională, dar au fost sesizate şi ministerele de resort (ale Economiei şi Mediului).
Fac fixarea temei – aşa cum am învăţat la cursurile de pedagogie – o fac pentru politicieni: pentru 1 kg aur şi 5 kg argint extrase din haldele de pirite prin metoda SC Larechim se consumă 0,7 t tiosulfat de sodiu, între 0,2 şi 0,9 t var, 0,02 t NaOH, 0,5 t sulfat de amoniu şi circa 0,03 t „activatori”. În total, de 1,5-2 ori mai mult cantitativ decât pentru tehnologiile pe bază de cianuri – dar la preţuri de 2,5 ori mai mici!
Adăugaţi câştigul enorm pe care îl aduce trisulfura de arsen – şi aveţi în faţă una dintre posibilele mari lovituri economice ale României. Mai era atunci nevoie de doar o investiţie de circa 100.000 euro, care ar fi trebuit să ţină în viaţă grupul de chimişti băimăreni şi să contribuie la apărarea bogăţiilor ţării şi curăţeniei ei.
Dar: la scurtă vreme după demersurile mele jurnalistice, laboratorul de la Baia Mare a fost vandalizat de indivizi rămaşi, fireşte, necunoscuţi. Este vorba, desigur, de o coincidenţă absolut întâmplătoare cu ofensiva mediatică din ultima vreme – ziare, posturi de radio, dar mai ales clipuri la diverse televiziuni – care vrea să ne convingă să ne aplecăm şi să culegem miliardele de dolari pe care vrea să ni le ofere o companie, desigur, mare prietenă a României. Generozitatea copleşitoare a căutătorilor de aur – „Nu vreţi 4 miliarde de dolari?” – vrea, desigur, să ne facă să privim cu mai multă bunăvoinţă aventura. Numai că, în ceea ce mă priveşte, eu sunt oltean-basarabean, şi în ambele ţinuturi româneşti bântuie ideea că atunci când cineva vrea neaparat să-ţi facă prea mult bine, trebuie să fii atent, foarte atent cu intenţiile lui…
de Alexandru Mironov

joi, 12 septembrie 2013

Constantin Cojocaru COMUNICAT: AURUL ÎN ŢARĂ - TRĂDĂTORII AFARĂ!



Constantin Cojocaru      „Afacerea” de la Roşia Montană este vârful aisbergului - Scoaterea statului român din ghearele mafiei politice şi trecerea acestuia sub controlul poporului!

1. Guvernanţii României nu mai au nici un pic de teamă şi nici de ruşine faţă de poporul român. Au ajuns până acolo încât să aprobe un proiect de lege prin care pun la dispoziţia unei firme străine private o bună parte din rezervele de aur ale ţării, în condiţii înjositoare pentru statul şi poporul român. Exploatarea rezervelor de aur, argint şi alte metale preţioase, de la Roşia Montană, de miliarde de euro, urmează să se facă prin încălcarea legilor în vigoare ale ţării, prin exproprierea cetăţenilor şi statului român de mii de hectare de teren şi de alte imobile, prin distrugerea unor inestimabile valori ale patrimoniului naţional, prin otrăvirea mediului pe mari suprafeţe ale ţării, urmând ca statul român să se aleagă cu o redevenţă minusculă. Toate aceste fărădelegi pentru îmbogăţirea câtorva străini şi a câtorva guvernanţi trădători de ţară.

2. „Afacerea” de la Roşia Montană este vârful aisbergului. Dedesubt, se află, în derulare, sau în pregătire, sute de alte contracte, prin care resursele naturale ale României au fost sau urmează să fie puse la dispoziţia firmelor private străine, pentru îmbogăţirea acestora şi sărăcirea poporului român. Petrolul, gazele, apele minerale, aurul, argintul, uraniul, pădurile, apele, etc, au fost sau urmează să fie vândute sau concesionate firmelor private, în cea mai mare parte străine. În ciuda faptului că noi, poporul român, am dovedit capacitatea tehnică de a exploata aceste resurese, printr-o experienţă de mii de ani.

3. Circul făcut de Victor Ponta şi Crin Antonescu, al căror Guvern, a aprobat „proiectul” prin care România este batjocorită, umilită, călcată în picioare, de o firmă de apartament, pentru ca, apoi, la presiunea străzii, să dea înapoi, să-l declare „proiect închis”, nu face decât să amâne punerea lui în aplicare, după adoptarea noii lor Constituţii, care va face imposibile proteste de amploarea celor declanşate de acest „proiect”. Strada trebuie să ceară oprirea tuturor „proiectelor” prin care sunt jefuite resursele naturale ale ţării, nu numai a celui de la Roşia Montană. Putem trăi, mult mai bine, şi fără astfel de „proiecte”.

4. Este adevărat că nu mai avem industrie extractivă. Nu mai avem industrie de nici un fel. Mii de fabrici şi uzine au fost închise, distruse, sau vândute străinilor. Multe au fost demolate şi vândute ca fier vechi. Să nu uităm, însă, că noi, poporul român, le-am construit. Le putem construi din nou. Cu condiţia să scăpăm de lipitori.

5. În prezent, producem, anual, un Produs Intern Brut (PIB), în valoare de 130 miliarde de euro. Jumătate din această avuţie pleacă în afara ţării, nedeclarată şi neimpozitată. Prin Legea Cojocaru, am putea reţine la sursă, în ţară, cel puţin jumătate din ce pleacă, acum, în afara ţării, adică cel puţin 30 miliarde de euro. ÎN FIECARE AN. Investiţia de la Roşia Montană este de sub un miliard de euro. În fiecare an putem finanţa peste 30 de proiecte de dimensiunea celui de la Roşia Montană. În fiecare an, putem crea nu 900 de locuri de muncă, cât se laudă Gold Corporation şi Guvernul Ponta că vor crea la Roşia Montană, ci 300.000 de locuri de muncă. ÎN FIECARE AN. Cu banii noştri. Cu capitalul nostru. Care va aduce profituri pentru noi, pentru cetăţenii României. Nu pentru proprietarii lui Gold Corporation.

6. Massmedia din România distrage atenţia cetăţenilor, inclusiv a celor care protestează pe străzile oraşelor ţării, de la problema de fond, care este aceea a spolierii României de resursele sale naturale, către probleme secundare, legate de tehnologiile de exploatare a acestor resurse. Suntem împotriva exploatării aurului prin utilizarea cianurii şi suntem împotriva exploatării gazelor de şist prin fracturare hidraulică. Înainte de toate, însă, suntem împotriva spolierii României de resursele sale naturale, de capitalul său şi de forţa sa de muncă. Aceasta este problema de fond cu care se confruntă poporul român, nu tehnologiile de exploatare a resurselor.

7. Resursele naturale ale României se află în proprietate publică şi ele aparţin, în întregime, poporului român. Mişeleşte, guvernanţii României, au strecurat în Constituţia ţării o frază prin care au făcut statul român proprietar asupra acestor resurse, prin care şi-au creat dreptul de a face ce vor ei cu aceste resurse. Tot aşa cum, prin Legea 15/1990, au trecut în proprietatea privată a statului miile de fabrici, uzine, bănci etc, construite cu banii cetăţenilor României, în timpul regimului comunist, pe care le-au vândut, apoi, pe nimic, străinilor. În ansambul ei, actuala Constituţie a ţării este una antinaţională, anticetăţenească.. Este o Constituţie care a permis şi permite jefuirea cetăţenilor ţării de avuţia creată de ei, care a permis şi permite spolierea ţării de resursele sale naturale, de capitalul său, de forţa sa de muncă.

8. Chem pe toţi membrii şi simpatizanţii Mişcării pentru Constituţia Cetăţenilor, pe toţi cetăţenii României, să se alăture celor care protestează împotriva proiectului guvernamental de exploatare a zăcămintelor auro-argintifere de la Roşia Montană, să continue aceste proteste, şi să ceară:

A. Oprirea concesionării exploatării resurselor naturale ale ţării către firme private. Exploatarea resurselor naturale ale României să fie încredinţate regiilor autonome ale statului român. Produsele rezultate din aceste exploatări să fie puse la dispoziţia cetăţenilor şi agenţilor economici români, pe baze comerciale, prin licitaţii, fără nici un fel de discriminare.

B. Denunţarea tuturor contractelor prin care guvrnanţii au concesionat exploatarea resurselor naturale către firme private.

C. Adoptarea, prin referendum naţional, a proiectului Legii Cojocaru privind construcţia economiei democratice. Începerea unui amplu program de investitii, cu o valoare de cel puţin 30% din Produsul Intern Brut, respectiv de peste 30 miliarde de euro pe an, pentru reindustrializarea ţării, modernizarea agriculturii şi exploatarea resurselor naturale, în beneficiul cetăţenilor României.

D. Adoptarea, prin referendum naţional, a proiectului Legii privind revizuirea Constituţiei României, propus de Mişcarea pentru Constituţia Cetăţenilor. Scoaterea statului român din ghearele mafiei politice şi trecerea acestuia sub controlul poporului.

POPORUL ÎN ŢARĂ
TRĂDĂTORII AFARĂ!
Constantin Cojocaru
Preşedintele Comitetului de Iniţiativă
Mişcarea pentru Constituţia Cetăţenilor
9.09.2013


Preluare: https://www.facebook.com/constantin.cojocaru.543

marți, 10 septembrie 2013

Uniți, salvăm Roșia Montană!


SEMNEAZA PETITIA!  CLICK AICI!


E un moment decisiv, în care trebuie să acționăm pentru a salva frumusețea și bogăția munților și satelor Transilvaniei. Parlamentul României ar putea dezbate chiar săptămâna aceasta proiectul de lege care dă undă verde mineritului cu cianuri la Roșia Montană.Haideți să le arătăm aleșilor noștri că vocea noastră nu mai poate fi ignorată -- să nu lăsăm o întreagă regiune a României să cadă pradă unei catastrofe ecologice ce se poate transforma într-un adevărat coșmar național!

Protestatarii spun că mina ar putea contamina pânza de apă freatică din toată regiunea, iar dacă barajul va ceda, așa cum s-a întâmplat la Baia Mare în 2000, ar putea contamina Dunărea și Marea Neagră. O companie canadiană deține peste 80% din acțiuni, deci după ce aurul va fi extras, România va rămâne cu o zonă devastată și nici nu va fi mult mai bogată de pe urma exploatării. Iar dacă Parlamentul va aproba proiectul de lege, aceasta va fi o uriașă dovadă de desconsiderare a voinței cetățenilor, care au rămas consecvenți împotriva proiectului, în ciuda campaniilor de marketing în valoare de milioane de dolari ale companiei miniere.

Ca urmare a presiunii constante venite din partea societății civile, prim-ministrul Ponta, care a aprobat proiectul de lege în Guvern, se declară acum împotriva lui și cere celor două Camere ale Parlamentului respingerea sa urgentă. Haideți să le arătăm aleșilor noștri că vocea noastră nu mai poate fi ignorată! Împreună îi putem convinge să respingă acest atac împotriva naturii și a statului de drept. Nu mai avem mult timp la dispoziție. Parlamentul ar putea vota săptămâna aceasta. 


PETIŢIE adresată membrilor Parlamentului României:

Vă cerem să votați împotriva proiectului de lege care dă undă verde mineritului cu cianuri la Roșia Montană. Proiectul ar putea avea efecte devastatoare asupra mediului, iar un vot în favoarea acestei legi ar reprezenta o lovitură de netolerat împotriva legilor și integrității țării noastre.

Semnează petiția și trimite vestea mai departe.