sâmbătă, 25 ianuarie 2014

DESPRE PUPINCURIŞTI ŞI CURŢUCĂI. DISCURS IMAGINAR (ACTUALIZAT) CĂTRE UN PRIETEN



Recent am constatat că în Românica noastră a apărut o nouă specie. Se numeşte curţucău. Da, ai auzit bine, curţucău - substantiv ambigen, masculin şi feminin, cu pluralul curţucăi [cuvânt compus format din CUR, cururi,  (Pop.) Șezut, popou. – Lat. culus și A ȚUCA, țuc tranz. reg. A atinge cu buzele pe cineva (în semn de respect, de dragoste etc.); a săruta]. Fiind specie nouă nu este trecut în DEX şi nici în alte dicționare da’ nu-i bai, tânără-i vremea, cum spun bătrânii satelor. De fapt această specie este varianta perfecționata a pupincuristului, cu o "interfață" super-adaptabilă, direct proporționala cu interesela personale. Pare "un băiat de treabă".   
Conform Dicţionarului on-line 123urban, o colecţie de termeni si expresii care deşi nu şi-au găsit locul in dicţionarele tradiţionale, umblă libere si nestingherite în limbajul colocvial, pupincuristul este definit astfel:
1.     Persoană falsă cu interese ascunse, linguşitoare.
Exemple: Pupincuristul are de câştigat dar îi pute gura.
2.     Persoană care se dă pe lângă o altă persoană pentru a-i fi lui bine.
Exemple: Ce pupincurist e ăla la şeful său.

Curţucăul se înrudeşte nu doar cu pupincuristul dar are multe trăsături comune cu oportunistul, egoistul, trădătorul, laşul, ticălosul şi perversul. Este pseudo-cooperant, aparent devotat unei cauze, are clanţa mare şi „combate” bine, este misterios şi te lasă cu căruţa-n drum când ţi-e jalea mai mare. Ba mai mult, te ridică-n slăvi pe faţă şi-ţi bagă cuţitul pe la spate, de nici nu ştii ce te-a lovit. Stă toată ziua lângă tine şi îşi oferă disponibilitatea dar când e să facă ceva, nu ştiu cum dracu’ se întâmplă că apar tot felul de cauze obiective şi, iată, te trezeşti singur „ca Vida Gheza între porodici”. ( Fac o mică paranteză pentru explicaţii: se spune că regretatul şi inegalabil sculptor român, de naţionalitate română, într-una din călătoriile sale a văzut la un ţăran doi copaci superbi, numai buni pentru sculptură. Îl întreabă pe ţăran dacă îi vinde iar acesta îi spune că da, mai mult, se angajează să-i transporte până la atelierul sculptorului. Într-o zi, când acesta era în grădină, plivind roşiile se aude strigat – „Domnu’ Gheza, am adus copacii!” Pictorul ridică privirea şi rămâne siderat – în patru care, încolonate, se aflau cei doi copaci tăiaţi la metru şi crăpaţi.)
Scuze pentru divagaţie. Să revenim la oile noastre.
O altă „calitate” a curţucăului este pseudo-implicarea. Lucrează alături de tine, încearcă să-ți câștige încrederea, îți strecoară subtil neîncrederea în ce faci dar din când în când îți creează senzația ca te apreciază într-un mod deosebit pentru ceea ce faci; încearcă să-ți "intre sub piele" și permanent  "ciripește" gingaș, acolo unde trebuie, toate planurile tale, mai mult sau mai puțin secrete, în asa fel încât doar lui sa-i fie bine.
Bun de gura, rău de treaba, alunecos, nevertebrat, pseudo-loial...
Ar mai fi multe de spus dar te las pe tine, prietene, să mai descoperi din trăsături. Ca eu m-am scârbit...