miercuri, 15 iulie 2015

CONSTANTIN DUMA-SUCEVEANU - 15 iulie 1922 - 17 decembrie 1981

Profesor, om de cultură, publicist. S-a născut la 15 iulie 1922 în localitatea Bălţi (azi în Republica Moldova) – A decedat la 17 decembrie 1981 în  Beiuş. Orfan fiind, de mic copil a fost crescut şi instruit de măicuţe la un orfelinat din Huşi. După ce face studiile superioare la Universitatea din Bucureşti (istoria şi dreptul) la 1 septembrie 1946 a venit la Beiuş unde a funcţionat, până la deces ca profesor de istorie. Cu entuziasmul tinereţii se alătură conducătorilor şi organizatorilor vieţii culturale din Beiuş. Entuziasmul îl va determina ca la 24 ianuarie 1947 foarte tânărul profesor de la “Samuil Vulcan” în cadrul unei conferinţe pe care a ţinut-o să facă o imprudenţă , afirmă un adevăr, care nu era pe placul puterii comuniste, anume că la Unirea Principatelor – din 1859 – Franţa ne-a fost de mare ajutor. Directorul  de atunci al liceului, F. S., contribuie, printr-un denunţ la arestarea şi condamnarea lui la 3 luni de închisoare. După ieşirea din închisoare va activa pentru puţină vreme  la Liceul Pedagogic din Beiuş fiind apoi trimis la Şcoala generală din Pomezeu, permiţându-i-se abia la 1 septembrie 1960, să se reîntoarcă tot ca profesor de istorie la Liceul “Samuil Vulcan”. Până în decembrie 1981 cînd trece în lumea de dincolo, se va remarca ca unul dintre cei mai buni şi mai apreciaţi profesori din oraş, stimat de către elevi, părinţi şi de către colegi.
Iată cum îl descrie academicianul Marius Sala care i-a fost elev: "Si daca Ion Calugaru mi-a deschis gustul pentru istoria antica, cel care mi-a marcat viata a fost Constantin Duma-Suceveanu. Era in primul lui an de profesorat cand ne-a predat noua, celor din clasa a IV-a, Istoria Romanilor. Nu era preot si era extraordinar de elegant. Avea un par negru foarte ingrijit, putin ondulat, si o tinuta dreapta, cu ochi patrunzatori. Nu stiu cum am reusit sa ma fac remarcat, dar ajunsesem "slabiciunea" lui, impreuna cu colegul meu Mircea Flonta. Dupa reforma invatamantului, cand nu aveam manuale si mai ales cand incepuse sa se predea "o alta istorie", imi atragea mereu atentia ca ceea ce se scrisese inainte era bun si corect. De la el am aflat de multe carti la care aveam acces pe furis, avand cheia de la biblioteca mare a liceului. L-am vizitat de mai multe ori, pe strada Horea, dupa ce am terminat liceul. Era foarte mandru de biblioteca sa, pastrata intr-o ordine perfecta." (http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica) 
În 1969 se va număra printre cei care au pus bazele Muzeului de istorie al Liceului “Samuil Vulcan”, iar în 1970 printre iniţiatorii revistei şcolii Pagini de ucenicie unde va publica număr de număr, documente despre istoria şcolii, încercând astfel să suplinească apariţia anuarelor instituţiei ( publicate între 1853-1927). S-a alăturat celor care organizau şi desfăşurau activitatea cultural-educativă la nivelul oraşului şi în Ţara Beiuşului participând  cu conferinţe, evocări, referate, comunicări ştiinţifice la manifestările organizate. În numeroase rânduri a fost solicitat cu astfel de participări la Oradea. Elevilor săi le-a făcut cunoscută istoria Beiuşului şi Ţării Beiuşului, viaţa culturală care s-a desfăşurat aici. A fost mândru de istoria şcolii în care preda şi a făcut tot posibilul să o facă cunoscută atât elevilor cât şi locuitorilor Beiuşului şi zonei. A fost printre primii din judeţ care a organizat în şcoală un modern şi foarte bine dotat cabinet de istorie. Moartea profesorului a îndoliat întreaga urbe, amintirea lui fiind vie şi astăzi.  (Vasilescu, Stelian. Oameni din Bihor. Vol. 1. Oradea, Editura “Iosif Vulcan”, 2002, p. 559-560). A publicat mai multe studii şi articole pe teme de istorie locală în culegeri ale Comitetului pentru cultură şi educaţie socialistă al judeţului Bihor şi în  Magazin istoric.
Publică: - Beiuşul şi unirea Transilvaniei cu România.  În:  Semicentenarul unirii Transilvaniei cu România în Bihor. Comunicări susţinute la sesiunile închinate semicentenarului unirii Transilvaniei cu România (Oradea - 1968)… p. 105-111; - Documentar.    În:   Pagini de ucenicie (Beiuş). An. 5, nr. 2 (8), 1971, p. 33-37; Documentar. În:  Pagini de ucenicie (Beiuş). An. 5, nr. 3 (9), 1971; - Documentar.    În:  Pagini de ucenicie (Beiuş). An. 9, nr. 1-2 (16-17), 1975, p. 64-82; - Documentar.   În:  Pagini de ucenicie (Beiuş). An. 6, nr. 2-3 (11-12), 1972, p. 35-45; - Duma-Suceveanu, Constantin, Cuncef, Alexandru şi Hasan, Remus.  Excursie de studii în judeţul Hunedoara.   În:  Pagini de ucenicie (Beiuş). An. 5, nr. 2 (8), 1971, p. 31; - Partenie Cosma.    În:  Contribuţii culturale bihorene… p. 245-254;
Referiri: - Crăciun, Corneliu. Sub destinul care arde Ioan Buşiţia… p. 111, 113, 120, 122; - Faur,Viorel.-Viaţa politică a românilor bihoreni (1849-1919)…  p. 10; -Vasilescu, Stelian. Oameni din Bihor…  p. 559.  (I. I.)