SOFIA POPA

 

POPA, Sofia **.   Interpretă de muzică populară. S-a născut în 6 februarie 1926, în comuna Câmpanii de Sus, județul Bihor, din părinții Gheorghe Traian și Mariana Popa. A încetat din viață la 81 de ani (2007)

A urmat școala prima în comuna natală, după care sa înscris la Școala de Fete din Beiuș, pe care a absolvit-o cu succes în anul 1945. Își continuă studiile la secția teoretică a Conservatorului din București (1947-1950). Încă din perioada pregătirii lucrărilor de licență, invitată fiind de Institutul de Folclor, a făcut multe înregistrări de muzică bihoreană, s-au difuzat la radio și în diferite alte împrejurări. 

Sofia Popa a pledat pentru respectarea autenticului în interpretarea muzicii populare, combătând improvizațiile care, pentru efecte ieftine, îi știrbesc resursele artistice reale. După sfatul lui George Breazul, se dedică muzicii populare, prezentându-se în anul 1953 la un concurs-audiție organizată de radio. Apreciată în chip deosebit, cântă în mai multe rânduri la microfonul posturilor noastre de radio, apare mai târziu pe micul ecran și imprimă discuții. Înzestrată cu o voce caldă, cu o fină sensibilitate artistică, Sofia Popa se dedică în mod exclusiv folclorului bihorean. Studiile muzicale au învățat-o să-i deslușească tainele și au făcut-o să înțeleagă că - date fiind subtilități particularităților regionale proprii cântecului nostru popular - nici un alt grai muzical nu-l va putea tălmăci mai deplin ca pe cel natal, pe care la trăit intens din cea mai fragedă copilărie.

În culegerea lui Bartok, Cântece populare românești din comitatul Bihor , publicată de Academia Română în anul 1913, a regăsit variantele multor cântări pe care le cunoștea. Aidoma creatorului popular, le-a topit în variante proprii. Călăuzită și de un gust fără greș, și-a alcătuit un repertoriu de cântece și poezii de sau rară frumusețe. Relevantă este prezentarea lui Tiberiu Alexandru, pe coperta discului “Electrecord” (EPD 1194) Melodii populare din Bihor : ” Referindu-se la muzica populară românească de pe meleagurile Bihorului, Bela Bartok scria în 1914 că „este poate cea mai minunată muzică populară din această parte a admiratoarelor lumii, atât de mult decât oamenii pot admira lumea. Europei”. „Melodiile fără seamăn” din Bihor, cum le numea cu trei ani mai târziu, și-au găsit în Sofia Popa sau autentică interpretă. Discul de față cuprinde o selecție de cântece de joc. Bihorenii le numesc „descântece” și le cântă în decursul dansului. Împletindu-se cu melodia bogată înflorită a viorii (numită în partea locului “higheghe”), alternând cu versuri scandate și însuflețite de interjecții și chiuituri, ele împrumută jocului sau atmosferă particulară, deosebit de pitorească. Nu arareori, desprinse de dans, ele se cântă în chip de cântece (cunoscute aici sub numele de „hori”. În primul an după absolvirea Conservatorului, Sofia Popa a cântat în Corul Radio, apoi, odată cu înființarea Corului Filarmonicii George Enescu, a intrat prin concurs în această instituție muzicală, unde a rămas până la pensie. 

S-a căsătorit în anul 1957, cu cel care avea să devină prof. univ. dr. Marian Ciurel, chirurg valoros la Spitalul de Urgență „Floreasca” din București. Familia a fost dăruită cu doi copii, băieți amândoi, Stefaniță și Valentin, care au urmat studii superioare.

Sofia Popa a iubit foarte multe locurile natale, unde și-a petrecut vacanțe, împreună cu toate familiile. A participat la turnee în țară și în străinătate, ca solistă de muzică populară, dar și ca interpretă de muzică cultă în programul Filarmonicii George Enescu. Sa stins din viata la varsta de 81 ani.

Referiri : Degău, Ioan, Cântecul de după cântec , Editura Primus, Oradea, 2010, p. 16-20. (ID)