duminică, 20 decembrie 2015

BUD TIT (1846 - 1917)

BUD, Tit**: Preot, vicar episcopal, folclorist, publicist. S-a născut la 24 decembrie 1846 în Şugatag. Jud. Maramureş – Se stinge din viaţă la 18 august 1917 ( ? ) Urmează şcoala primară în localitatea natală, studii secundare la Ungvar şi Beiuş. Urmând tradiţia familiei face studii de teologie la Gherla. După terminarea studiilor  funcţionează capelan la Ieud, apoi la Episcopia de Gherla, de aici, la cerere pleacă în satul natal unde desfăşoară o importantă activitate în spiritul ridicării economice şi culturale a locuitorilor din acea parte de ţară. Este revizor diecezan, preşedinte al Reuniunii docenţilor români din Maramureş , vicepreşedinte al  Asociaţiunii pentru cultura poporului român din Maramureş  funcţii din care a contribuit din plin la dezvoltarea învăţământului, a impulsionat cercetările de folclor în Maramureş şi a studiilor de istorie bisericească. A scris şi publicat îndreptare pentru preoţi, prelucrări de cuvântări funerare. De un interes aparte s-au bucurat şi se bucură lucrările lui referitoare la istoria parohiilor şi mănăstirilor din Maramureş. A făcut traduceri din literatura universală, cu predilecţie cea franceză: Adrien Gabrielly. De unde nu este reîntoarcere, o poveste de Alfonse Daudet şi alte câteva povestiri. Colaborează la numeroase reviste printre care:  Amicul familiei, Familia,  Gutinul,  Revista de critică literară, Transilvania, în Familia şi Gutinul fiind o prezenţă permanentă. Influenţat, probabil, de chestionarul lui Nicolae Densuşianu, la care răspunde, iniţiază şi se plasează în fruntea unei largi acţiuni de culegere a folclorului. In acest sens publică un apel în Gutinul , reprodus apoi şi de Familia şi Amicul familiei. (I. O-I., S.S.)
Scrieri: - Disertaţiuni despre episcopii şi vicarii români din Maramureş.  Gherla, Tipografia Diecezană, 1891; - Viaţa sfinţilor. Gherla, Tipografia Diecezană, 1897; - Insemnări şi date despre înfiinţarea parohiei greco-catolice române din Sighetul Marmaţiei. Gherla, Tipografia Diecezană, 1905; - Poezii populare din Maramureş. Bucureşti, Editura Academiei Române, 1908; - Date istorice despre protopopiatele parohiile şi mănăstirile române din Maramureş din timpurile vechi până în anul 1911. Gherla, Tipografia Diecezană, 1911. - Sighetul Marmaţiei.   În:  Gazeta Transilvaniei (Braşov). An. 71, Număr jubiliar, iunie 1908, p. 40.

Referiri:  - Bianu, I. Culegerea de poezii populare din Maramureş de vicarul Tit Bud.  In: Analele Societăţii Academice Române. Partea administrativă. Tomul 30, 1907 – 1908, fascicolul 1; - Bârlea, Ovidiu. Istoria folcloristicii româneşti… - Bibliografia generală a etnografiei şi folclorului românesc. Vol. 1. 1800-1891… nr. 69,4687, 6587; - Hodoş, Eneea. Tit Bud. Poezii populare din Maramureş.  În:  Luceafărul (Budapesta). An. 8, Nr. 4, 1909; - [Tit Bud].  In:  Căminul nostru (Sighetul Marmaţiei). An. 1, Nr. 3-4, 1924; -  Pop, D. Folcloristica Maramureşului. Bucureşti, Editura Minerva, 1971; 41). - Biserica şi reşedinţa vicarului din Sighet. Vicarul Tit Bud din Sighet.   În:  Luceafărul (Budapesta). An. 4, nr. 3, 1 feb. 1905, p. 66-67. - Bud, Tit. Disertaţiuni despre episcopii şi vicarii români din Maramureş.  Gherla, Tipografia Diecezană, 1891. -Dicţionarul literaturii române de la origini până la 1900...  p. 127. - Fanache, V.  “Gând românesc” şi epoca sa literară. Studiu şi bibliografie… - Gheţie, Ion.  Începuturile scrisului în limba română. Contribuţii filologice şi lingvistice… p. 162. - Marina, Mihai. Maramureş. Portrete şi medalioane.  Cluj-Napoca, Editura Dragoş Vodă, 1998. - Triteanu, Mihail. Luceafărul 1902-1920. Indice bibliografic analitic… p. 2510, 3947, 4818.( Foto: Wikipedia)

miercuri, 16 decembrie 2015

CORIOLAN BREDICEANU

BREDICEANU, Coriolan**: Cunoscut om politic şi de cultură, scriitor. (Pseudonim: Nips, Spin).  A fost membru în consiliul județean din Caraș-Severin, membru al comitetului central al Partidului Național Român (PNR) (1881 - 1892), deputat în dieta Ungariei ca ales de Oravița. A făcut parte în diferite organizații culturale române și a luat apărarea în procese politice intentate mai multor ziare și oameni politici români din Ungaria și Transilvania. Brediceanu l-a sprijinit financiar si moral pe inventatorul Traian Vuia, încă din tinerețea acestuia, la realizarea primului aeroplan românesc. Născut la 23 decembrie 1849, în Lugoj. Şcoala primară a terminat-o  la Lugoj, studiile secundare la Arad şi Beiuş, iar studiile superioare de drept la Pozsony (Bratislava) şi Budapesta. Odată terminate studiile se întoarce la Lugoj unde se stabilește definitv până la sfârșitul vieții. Aici deschide un cabinet de avocatură și în scurt timp se remarcă pentru modul în care ia partea țărănimii în procese pe care cei mai mulți avocați refuzau să le preia. Brediceanu însă nu lua bani celor care nu aveau bani să-i plătească onorariul. În 1896 a luat partea țăranilor din Mehadia sau a minerilor din Ciclova Montană în procese intentate de autoritățile maghiare. Brediceanu a luat apărarea și unor intelectuali, scriitori și ziariști persecutați de autoritățile maghiare pentru criticile aduse acesteia și pentru exprimarea în favoarea românilor. Pe front politic, Brediceanu se implică tot mai mult în apărarea drepturilor românilor și în 1894, la Cluj, se alătură unui corp de 30 de avocați care iau apărarea memorandiștilor din Comitetului central al Partidului Național Român, din care făcuse și el parte. Un an mai târziu, la Timișoara, Brediceanu ia apărarea lui Valeriu Braniște, important cărturar al vremii și redactor al ziarului Dreptatea. Acestuia îi erau intentate nu mai puțin de 74 de procese, pentru tot atâtea articole scrise în ziarul Dreptatea, în care ataca guvernul de la Budapesta. Procesul a stârnit foarte mult interesul opiniei publice, însă în ciuda apărării lui Brediceanu, Braniște a fost condamnat la doi ani de închisoare. Brediceanu a plătit însă cauțiunea de 5.000 de forini pentru eliberarea acestuia. Datorită popularității acumulate, Brediceanu este ales în 1906 ca reprezentant al poporului în dieta maghiară, în două circumscripții. A fost membru al mai multor societăţi şi asociaţiuni culturale printre care Astra şi Societatea pentru fond de teatru românesc şi în societăţi locale, făcând parte dintre organizatorii şi realizatorii vieţii culturale locale. A colaborat la mai multe periodice printre care: Almanahul ilustrat al ziarului “Adevărul”  (Bucureşti);  Calendarul “Minervei” (Bucureşti); Calendarul Partidului Naţional Român din Transilvania şi Ungaria (Arad); Calendarul poporului (Sibiu); Calendarul “Poporului român” (Budapesta);  Calendarul “Românului”  (Caransebeş) etc. a scris piese de teatru: (Lecuit; Bunii bătrâni) , monologuri: (Niţă Panjen; Barbu Lăutaru);  nuvele. A încetat din viaţă la 7 februarie 1909, Lugoj.   
Scrieri: - Fira, nuvelă din popor. Lugoj, 1913;  Piatra credinţei. Ediţia  2 – a  Lugoj, 1913;  Piatra credinţei. Ediţia 3-a. Sibiu, Tipografia Asociaţiunii, 1917. - Fira. Nuvelă din popor.  În:  Calendarul "Românului" (Caransebeş). An. 12, nr. 12, 1912, p. 71-78; - Sociologie.  În: Gazeta Transilvaniei (Braşov). An. 71, Număr jubiliar, iunie 1908, p. 76 – 77; - Gazetei Transilvaniei.  - Clubul deputaţilor naţionalişti din Budapesta:  … Coriolan Brediceanu…  În:  Gazeta Transilvaniei (Braşov). An. 71, Număr jubliar, iunie 1908, p. 47; -  Niţă Panjen (Monolog); - Bunii bătrâni (Teatru); - Barbu Lăutaru (Monolog); - Lecuit (Teatru).
Referiri: - [Coriolan Brediceanu].  In:  Luceafărul (Budapesta). An. 8, Nr. 2, 1909;  - Izverniceanu, D. Pagini din istoria Banatului şi scriitori bănăţeni.  In:  Arhivele Olteniei (Craiova). An. 4, Nr. 17, 1925; - Cosma, A. Bănăţeni de altă dată. Timişoara, Tipografia Unirea română, 1933, p. 70 – 72; - Iorga, Nicolae. Oameni cari au fost. Vol. 1… p. 302 – 303; - Iorga, Nicolae. Orizonturile mele. O viaţă de om aşa cum a fost. Bucureşti, 1972, p. 404, 405; - Suciu, I. D. Literatura bănăţeană de la început până la Unire ( 1582 – 1918 ). Timişoara, Editura Astra, 1940; - Straje, Mihail. Dicţionar de pseudonime, alonime, anagrame, asteronime, criptonime ale scriitorilor şi publiciştilor români.  Bucureşti, Editura Minerva, 1973; - Bocu, Sever. Drumuri şi răscruci. Vol. 1-2.  Timişoara-Bucureşti, f. e., 1939; 1945.   Vol. 1. 1939;   Vol. 2. 1945; -Dicţionarul literaturii române de la origini până la 1900… p. 123; - Coriolan Brediceanu (cronică).   În:  Luceafărul (Sibiu). An. 8, nr. 4, 16 feb. 1909, p. 93;  - Faur, Viorel. Cultura românilor din Bihor… p. 53, 58, 136, 148; - Faur, Viorel. Istoricul constituirii despărţământului beiuşan al Astrei (1897-1898). An. 7, nr. 7, 1977, p. 389-419, p. 396; - Istorie financiar-bancară. Studiu asupra băncilor din Transilvania (1867-1918).  Vol. 1, p. 28, 40, 52, 66; - Miloia, I. La 25 (de) ani de la moartea lui Coriolan Brediceanu. In memoriam.  În:   Revista Institutului Social Banat-Crişana (1933-1944). An. 2, nr. 6-9, nov.-dec. 1933- iun 1934, p. 91-92; - Polverejan, Şerban şi Cordoş, Nicolae. Mişcarea memorandistă în documente (1885-1897)… p. 31, 41, 42, 88, 89, 103, 124, 125, 127, 128, 130 - 133, 157, 169, 190, 233, 234, 245, 246, 269, 270, 352; - Triteanu, Mihail. Luceafărul 1902-1920. Indice bibliografic analitic… p. 290, 4220, 4840, 4973.  (I. I.)


joi, 10 decembrie 2015

LIANA COZEA

Foto: http://www.cartearomaneasca.ro/
COZEA, Liana *: Critic şi istoric literar, eseistă, profesor. S-a născut la 21 decembrie 1944 în Beiuş. Studii secundare le-a urmat la Școala Medie nr. 4 Oradea unde îşi ia  bacalaureatul în 1962. Studii superioare le-a urmat la Facultatea de Filologie a Universităţii din Cluj, absolvind în anul 1967. În  anul 1981 îşi ia  a doua licenţă în limba  şi literatura română şi limba şi literatura engleză la aceeaşi facultate. În anul 1993 a obţinut doctoratul cu teza “Prozatoare ale literaturii române moderne”, lucrare care  a devenit carte. Debutul său a avut loc în anul 1973 în revista Lucrări ştiinţifice, Seria Literatură, vol. VII, a Universităţii din Oradea ( pe atunci Institutul Pedagogic Oradea). Colaborează la revistele Steaua, Apostrof, România literară, Studia Universitaria  Babes-Bolyai Cluj. Colaborează la revista Familia din 1983 cu eseuri, interviuri, anchete literare etc. Are publicate peste 50 de lucrări în periodicele amintite şi patru cărţi. Este membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj.  Cărţile Lianei Cozea s-au bucurat de o bună primire din partea publicului cititor şi al criticii literare: recenzii şi cronici au apărut în “România literară” (Andreea Deciu, Gheorghe Grigurcu şi Alex. Ştefănescu), “Familia” (Cornel Ungureanu, Doina Curticăpeanu), “Steaua”, “Literatorul”, “Apostrof” (Mircea Popa) etc. Liana Cozea este cadru universitar la Universitatea din Oradea, profesor universitar la Facultatea de limba şi literatura română. ( Stelian, Vasilescu. Oameni din Bihor… p. 308). În anul 1995 i se decernează Premiul „M.G. Samarineanu” al revistei Familia. Este membră a Uniunii Scriitorilor, Filiala Cluj.

Volume: Prozatoare ale literaturii române moderne, 1994; Cvartet cu prozatoare, 1997; Dana Dumitriu – portretul unei doamne, 2000; Exerciţii de admiraţie şi reproş – Hortensia Papadat-Bengescu, 2002; Confesiuni ale eului feminin, 2005, Editura Paralela 45; (Premiul pentru critica si istorie literara al Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor, 2006); Mozaic literar, 2009; Liana Cozea, Ioana Cistelecan, Dana Sala, Marius Mihet, Scriitoarea, 2009; Al doilea Eu, 2013, Editura Cartea Românească. (I. I., S.S.)




luni, 7 decembrie 2015

LIVIU BRÂNZAȘ

BRÂNZAȘ, Liviu**  Profesor, preot, autor, deținut politic. Se naște la 16 decembrie 1930 în comuna Șumughiu, județul Bihor. Se stinge din viață la 3 septembrie 1998. Urmează cursurile Liceului Samuil Vulcan din Beiuș. În 15 noiembrie 1951 este arestat pentru activitate anticomunistă în cadrul „Frățiilor de Cruce” după ce fusese ascuns în satele din munți timp de doi ani. Ca urmare a unui simulacru de proces este condamnat la 25 de ani muncă silnică pentru „uneltire împotriva ordinii sociale”, la fel ca şi fratele său, Virgil. În închisoare erau tatăl, Ioan Brânzaş, cei doi fii, Virgil şi Liviu dar şi alte familii creştine de români, găsiţi culpabili de autorităţile comuniste instalate cu ajutorul tancurilor sovietice, pentru că şi-au păstrat credinţa în Dumnezeu şi au dorit libertatea naţiunii lor. 
Execută 13 ani în închisorile de la Oradea, Jilava, mina de plumb Cavnic, Gherla şi Aiud. Participă la marea grevă a foamei de la Aiud. În urma acesteia, alături de peste 100 de deținuți este mutat la Gherla. Aici are privilegiul de a sta cîteva luni în aceeaşi celulă cu remarcabilul teolog Dumitru Stăniloaie, cu care a păstrat legătura şi după eliberarea din închisoare. În 1964 este eliberat. În 1968 este admis pe primul loc la Institutul Teologic din Sibiu iar după primul an de studii este hirotonit preot. Timp de 22 de ani este preot în parohiile Iacobeni, Tureni și Suceagu. De la primul congres al Asociației foștilor Deținuți Politici devine duhovnic al Congresului. În 1996 pleacă în pelerinaj la Muntele Athos, îndeplinind o mai veche dorință de a reveni în centrul monahismului cenobitic și la izvorul isihasmului. Se stinge la 5 luni după fratele său Virgil, la 3 septembrie 1998. A desfășurat o fecundă activitate publicistică în care a pledat pentru convingerile sale. Postum apar în Martor într-un proces moral (Editura Brad, 2000), o bună parte din textele sale publicate în reviste și ziare, câteva din cuvântările sale la congrese și Raza din catacombă (Editura Scara, 2001) (I.I.)

duminică, 29 noiembrie 2015

BEIUȘUL ȘI MAREA UNIRE

1. BEIUŞENII  LA MAREA ADUNARE NATIONALA DE LA ALBA  IULIA

 Măreţia faptelor omului este dată de  obicei de circumstanţele în care acestea se desfăşoară. "Când marea e liniştită oricine poate fi cârmaci" spune o veche şi cunoscută maximă. Dar în acei ani, 1918-1919, "marea" era atât de agitată încât în vârtejele ei erau atrase , destinele unor neamuri, ale unor popoare ce îndurau de secole întregi jugul străin. Era momentul în care se  năruiau marile imperii, popoarele înglobate împotriva voinţei lor în ele având prilejul istoric de a-şi hotărî autodeterminarea.
Drama românilor transilvăneni începuse încă din 1916-1917 când peste 500.000 de ardeleni au fost mobilizaţi pentru armata austro-ungară, marea majoritate, peste 447.900, fiind trimişi pe front.
  Primăvara anului 1918 prevesteşte întruparea speranţei românilor  ardeleni pentru împlinirea idealului unităţii naţionale, acţiunile lor intrând într-o fază decisivă, desfășurându-se cu mare repeziciune.
  Astfel la 12 octombrie 1918, la Oradea în casa luptătorului dr. Aurel Lazăr are loc o consfătuire politică la care participă Alexandru Vaida-Voievod, Vasile Goldiş, Teodor Mihali, Ştefan Cicio Pop, Ioan Suciu, Aurel Vlad, Aurel Lazăr, Ioan Ciordaş membri ai Comitetului Executiv al P.N.R. şi invitaţii Sever Dan, Gheorghe Popovici şi Gheorghe Crişan.
  După lungi dezbateri pe marginea celor două proiecte supuse analizei  asistenţei (care conţineau principiul autodeterminării naţionale)  concluzia a fost că Declaraţia trebuie redactată în termeni concişi dar solemni. Vasile Goldiş a avut misiunea de a redacta textul definitiv al declaraţiei. Odată definitivat și aprobat de participanţi, textul  Declaraţiei de independenţă naţională şi a devenit un document de o valoare incontestabilă, expresie a dezideratelor fundamentale ale românilor transilvăneni în acel moment istoric.
  Pe baza acestei declaraţii şi în spiritul prevederilor ei se vor desfăşura toate acţiunile beiuşenilor până la punctul cuminant de la 1 Decembrie 1918.
  Acest interval de timp s-a caracterizat printr-o excepţională tensiune de redeşteptare naţională, toate iniţiativele, acţiunile şi măsurile întreprinse desfăşurându-se în Beiuş şi Ţara Beiuşului cu elan patriotic dar şi cu calmul şi chibzuinţa impuse de dr. Ioan Ciordaş.
  În ziua de 3 noiembrie 1918 în localul Casinei Române se constituie Consiliul Naţional Român din Beiuş ca organ al comitetului executiv al P.N.R.  sub preşedinţia lui Ioan Ciordaş. (Din C.N.R. Beiuș făceau parte şi profesorii Camil Sălăgean, Alexandru Pteancu şi Constantin Pavel.)
  Pe întreaga durată a lunii noiembrie profesorii Camil Sălăgean, Ioan Ossian, şi dr. G. Hetcou au ţinut mai multe "prelegeri poporale" în sala de gimnastică a liceului de băieţi, iar profesorii Ioan Buşiţia dr. Alexandru Pteancu, dr. Ioan Ossian, Francisc Hubic şi Paul Voştinaru au excurs şi pe la sate" pentru "a lumina şi instrua poporul spre a înţelege şi urma conştiu principiul imperativ al vremurilor pentru unirea tuturor celor de o limbă şi de un sânge"
  În ziua de 27 noiembrie 1918 a avut loc, în localul Casinei române din Beiuş adunarea cercului electoral Beiuş-Vaşcău, procedându-se la alegerea, conform normei de reprezentare, a 5 delegaţi pentru Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia  din  1 Decembrie. Au fost aleşi beiuşenii Dr. Ioan Ciordaş, avocat şi Ilarie Crişan meseriaş, Teodor Cornea ţăran din Meziad, Atanasiu Toader ţăran din Seghişte şi Lăpădat Cioflan învăţător în Ghighişeni.
  In aceeaşi zi şi în acelaşi loc se constitue, în mod provizoriu Reuniunea Femeilor române din Beiuş şi jur care, de asemenea, îşi alege delegatele sale la Alba Iulia pe doamnele Tina Papp şi Elena Ardelean.
  Principalele instituţii, societăţi şi asociaţiuni culturale din oraş îşi aleg şi ele delegaţi la măreţul eveniment al neamului românesc. Astfel cele două biserici surori îi trimit la Alba Iulia pe cei doi protopopi, Liceul "Samuil Vulcan" îl desemnează pe Victor Borlan să îi reprezinte, Reuniunea de cântări "Lyra" îl alege pe profesorul Ioan Buşiţia, ca şi un mare număr de alţi intelectuali, meseriaşi, negustori şi mulţi ţărani aleşi de bresle sau de alte asociaţiuni profesionale, dar, aşa cum s-a transmis din grai în grai au fost destui de mulţi săteni care au pornit "pe spezele" lor spre Alba Iulia       Protopoul Petru E. Papp delegat şi el la Alba Iulia scrie "La Alba Iulia beiuşenii participară în număr impozant"         - Decembrie 1. - O mare delegaţie reprezentând electoratul, majoritatea  instituţiilor şi societăţile şi asociaţiunile culturale din  Beiuş, este prezentă  la Alba Iulia pentru a lua parte la momentul  pentru realizarea căruia au luptat  atâta vreme ei şi înaintaşii lor. 
BEIUŞENI  LA  ALBA IULIA:
Delegaţi ai cercului electoral Beiuş-Vaşcău:
1). Dr. Ioan Ciordaş
2). Ilarie Crişan
Delegat al Protopopiatului Ortodox Român de Beiuş
3)- Petru E. Papp
Delegat al Protopopiatului greco-catolic de Beiuş
4). Valeriu Hetco
Delegat al corpului profesoral de la Liceul “Samuil Vulcan”
5). Prof. Victor Borlan
Delegate ale Reuniunii Femeilor Române din Beiuş şi Jur.
6). D-na Elena Muntean
7).    “    Tina Papp
8).    " Elena Ardelean
Delegaţi al Reuniunii de Cântări “Lyra”
9). Prof. Ioan Buşiţia
10): Dr.  Nicolae Bolcaş
Delegat al Reuniunii Meseriaşilor Români
11). Ioan Chidioşan
Delegaţii Gărzii Naţionale din Beiuş
12). Ioan Quai,
13). Cornel Crişan
14). Gavril Cosma
15). Vasile Ignat
Alte instituţii şi organizaţii
16) Prof. Camil Sălăgean.
  Pe lângă aceştia  un mare număr de beiuşeni, în special tineret şi femei au plecat la Alba Iulia ca simpli participanţi la actul Marii Uniri, dar aceştia nu figurează în nici o evidenţă cunoscută nouă până la această dată.        
  Drumul delegaţilor spre Alba Iulia, inclusiv a celor beiuşeni, a fost presărat cu fel de fel de piedici şi oprelişti, ba chiar sabotat pe unele locuri, de către autorităţile vremii.
  Ziua de 1 Decembrie 1918 a fost marcată şi în Beiuş ca "zi a învierii noastre naţionale", cum spune directorul Liceului "Samuil Vulcan" - Vasile Ştefănică.  La propunerea doamnelor Viora Ciordaş, Livia Cosma şi Eufimia Ştefănică "după săvârşirea sf. Liturgii", în biserica gr. cat. din centru, "s-a făcut sfinţirea steagului naţional prin directorul liceului", cu care ocazie s-au spus şi "cuvinte  adânc mişcătoare" despre importanţa acestui istoric eveniment. Întreaga asistenţă - "intelectuali, meseriaşi şi economi, din ambele Biserici în frunte cu elevii liceului" - s-a deplasat purtând cu falnică mândrie  proaspăt-sfinţitul drapel tricolor - scos pentru prima dată  pe străzile oraşului -, spre sala de gimnastică  unde  "s-a ţinut    un prea frumos festival naţional"
  În sala de gimnastică a vechii şcoli româneşti din Beiuş, directorul acesteia Vasile Ştefănică prezintă în câteva cuvinte  scopul întrunirii dându-i apoi cuvântul eruditului profesor dr. Constantin Pavel, care în cuvinte înălţătoare, pe măsura evenimentului evocat, dar şi pe înţelesul asistenţei, arată semnificaţia actului istoric de la Alba Iulia, făcând în acelaşi timp un aspru rechizitoriu îndelungatei şi asprei dominaţii străine.
  Sala de gimnastică a fost neîncăpătoare pentru asistenţa prezentă care dorea să participe, măcar astfel la măreţul eveniment istoric şi să-l asculte pe stimatul profesor.
  Sub titlul "Glasul Bihorului. Ziua învierii noastre", ziarul  Unirea din Blaj, care de multă vreme şi cu deosebire în anul 1918 a întreţinut flacăra puternică a Unirii pe tot cuprinsul Ardealului, a publicat în întregime, în numărul său din 15 decembrie 1918, întregul discurs rostit în acea memorabilă zi de dr. Constantin Pavel  
  Unirea decretată la Alba Iulia nu devine efectivă în părţile bihorene decât din aprilie 1919, de aceea una din principalele modalităţi de afirmare a spiritului de unitate naţională, în lunile de după euforia de la 1 Decembrie 1918, a fost efectuarea propagandei în direcţia apărării, cu curaj şi nenumărate riscuri, a intereselor naţionale româneşti exprimate în programul Unirii de la Alba Iulia.

2. MARTIRII

  Hotărârea Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia n-a fost acceptată de  vechea stăpânire, această facând tot posibilul pentru ca aceste vechi teritorii româneşti să rămână în componenţa Ungariei accentuând politica oprimatoare din partea armatei de ocupaţie, care deseori a degenerat în acţiuni sângeroase.
  Despre cele petrecute în perioada decembrie 1918 - aprilie 1919 în Bihor şi Ţara Beiuşului s-a mai scris, aducându-se în prim planul vieţii publice, ca mărturii inefabile a efectelor dominaţiei străine asupra populaţiei româneşti, abuzurile şi atrocităţile comise de ocupanţi, aruncând astfel adevărata lumină asupra autorilor acestor fapte, a cruzimii cu care ai au încercat să distrugă rezistenţa  politică a românilor "aceste demersuri publicistice şi istoriografice - cu deosebire, evocarea unor personalităţi care au devenit victime ale unor împrejurări dramatice, ca, spre pildă, dr. Ioan Ciordaş, dr. Nicolae Bolcaş, Nicolae Bogdan şi alţii - au fost deliberat ignorate sau, caz şi mai grav, li s-au deturnat sensurile, preferându-se unei analize obiective a realităţilor o includere a lor în seria de fapte care trebuiau păstrate în anonimat, deoarece - după opinia unora - nu serveau anumite interese de conjunctură. Istoria trebuie însă scrisă "aşa cum a fost" şi de aceea credem că a sosit momentul ca să dezvăluim suferinţele şi tragismul cu care au fost confruntaţi românii bihoreni în lunile menţionate şi aceasta numai pentru că erau fermi în apărarea idealului secular al unităţii noastre naţionale" ( 88. Faur, Viorel. Viaţa politcă... p. 151). Istoricii de azi, aşa cum afirmă şi domnul prof. univ. dr. Viorel Faur, au "obligaţia de a restitui - cu rigoare şi discernământ - faptele locale, în dsfăşurarea lor reală, pentru a extrage din ele învăţămintele corespunzătoare. Prin această reactualizare contribuim, implicit, la restaurarea memoriei celor care s-au jertfit - în părţile Bihorului - pentru făurirea statului naţional unitar român" ( 89. Faur, Viorel. Viaţa politică... p. 151-152).
  Din şirul de personalităţi  implicate în viaţa culturală şi politică a Beiuşului şi Ţării Beiuşului, pe care i-am amintit s-a făcut mai mult decât remarcată personalitatea jertfiţilor pe altarul neamului. Este vorba de acei eroi ce şi-au pus în slujba apărării libertăţii şi demnităţii poporului, bunul cel mai de preţ dat de Dumnezeu: Viaţa.
  După memorabila Declaraţie încep zile de extaz, dar şi de agonie. In timp ce oamenii politici pregătesc Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, în aşezările ardelene - şi în Ţara Beiuşului -  începe dominaţia terorii, al lungului şir al omorurilor premeditate la Beliş, Făget (lângă Lugoj), Chereluş, Covăsânţ, Curtici, Şiria, Teiuş, Băseşti etc. iar în Ţara Beiuşului la Cărpinet, Vaşcău, Hotar, Câmpani de Jos, Fânaţe, Sighiştel şi  altele.
  În părţile crişene şi în Ţara Beiuşului crimele comise de armata maghiară continuă şi după decretarea, la Alba Iulia, a Unirii cu Ţara Mamă, ştiut fiind faptul că teritoriile aflate la vest de aliniamentul Sighet - Zam - Ciucea ocupat de armata română, au rămas până în aprilie 1919 sub ocupaţie maghiară.
  Constituită rapid din miltari şi unităţi cu diverse tradiţii, cu moralul zdruncinat, armata ce a acţionat în părţile bihorene s-a remarcat printr-o gravă şi evidentă indisciplină. "De reţinut pentru savolniciile comise, regimentul 21, cantonat în februarie 1919... la Bratca şi batalionul comandat de căpitanul Verboczy Kalman, în care au intrat gardistii maghiari din regiunea Cluj, având deci o fizionomie aparte şi "acţionând pe cont propriu" cu deosebire în depresiunea Beiuşului" ( 90. Faur, Viorel Viaţa politică... p.153). Despre această unitate  cunoscutul condeier  bihorean Teodor Neş scria că ostaşii din componenţa sa, atunci când erau singuri "dădeau semne de comportament terorist şi ultraşovinist, încurajat şi ratificat de comandantul lor" ( 91. Neş, Teodor. A doua carte despre oameni din Bihor. Oradea, Comitetul pentru cultură şi educaţie socialistă, 1979, p.221)..
  Aceste trupe care nu erau subordonate autorităţilor locale,  au recurs la o mare diversitate de metode de intimidare a populaţiei româneşti mergând de la distrugerea steagurilor româneşti până la jafuri în casele românilor şi chiar asasinate, metode aplicate doar în perioada 1848-1849.
  Încă din decembrie 1918 (cum am mai arătat) a început prigonirea celor ce participaseră la fericitul moment istoric de la Alba Iulia, aceştia fiind ameninţaţi cu arestarea şi împuşcarea, casele lor fiind mereu "invadate" şi bunurile lor distruse. "Locuinţa învăţătorului Ioan Mândru din Finiş "este de repetite rânduri percheziţionată şi dânsul purtat de soldaţi... la primarul ungur din comună mai de multe ori". Soarta lui Gheorghe Pălcuţ comerciant din aceeaşi comună ( şi omul de legătură dintre organizaţia P.N.R. din Beiuş şi al dr. Ioan Ciordaş cu românii din Finiş n.n.) a fost realmente tragică. După ce s-a întors de la Alba Iulia, acesta a afirmat că "în curând ne vom găsi în România Mare", fapt care a trezit mânia gărzii naţionale maghiare din localitate. Aceştia au efectuat repetate descinderi la locuinţa lui Gheorghe Pălcuţ, care a fost nevoit să devină - cum scria într-un document - "locuitorul codrilor din hotarul Finiş(ului), unde a rămas ascuns până la 16 aprilie 1919, când - după ce şeful gărzii maghiare... - îşi dă cuvântul de onoare soţiei lui Gh. Pălcuţ că, dacă se va reîntoarce acasă, nu va avea nici un necaz". În ziua următoare Gh. Pălcuţiu - bazându-se pe asigurările primite - s-a deplasat împreună cu soţia, la Beiuş, pentru a face unele "târguieli". În partea din spre Finiş a Beiuşului  a fost prins de soldaţi, "dus la casa oraşului..., deja cu falca ruptă, legată; între baionetele soldaţilor ieste dus la văzul tuturor trecătorilor cătră linia de front, cătră comuna Negru; în apropierea acestei comune este ucis mişeleşte prin împuşcături de baionete şi în urmă de gloanţe" ( 92. Faur, Viorel. Viaţa politcă... p.154).
  În această atmosferă are loc cumplitul măcel de la Sighiştel unde sunt asasinaţi zeci de ţărani.
  Deşi, iată au trecut 96 de ani, tot la fel de orbile şi zguduitoare ne apar şi acum tragicele dispariţii ale militanţilor dr. Ioan Ciordaş şi dr. Nicolae Bolcaş conducătorii vieţii politice beiuşene şi a Ţării Beiuşului.
  Aşa cum bine se cunoaşte, în noaptea de 3 spre 4 aprilie 1919 cei doi sunt ridicaţi din casele lor de către  ostaşii maghiari la ordinele lui Verboczy Kalman, încătuşati, duşi la sediul acestuia de unde cu un tren special, în miez de noapte, sunt duşi în localitatea Lunca, torturaţi, maltrataţi ucişi bestial şi aruncaţi într-o groapă comună şi găsiţi abia în  ziua eliberării Ţării Beiuşului, 19 aprilie 1919, aduşi la Beiuş cu onoruri naţionale la 25 aprilie 1919 unde li se fac funeralii naţionale şi sunt înhumaţi în Cimitirul  românesc din Deal.
  Iată cum evocă Petru E. Papp evenimentele: "În dimineaţa din 4 aprilie ne zgudui vestea că dr. Ioan Ciordaş şi dr. Nicolae Bolcaş au fost ridicaţi din locuinţele lor, deţinuţi şi nu se ştie unde sunt. Oraşul era în fierbere. Membrii Consiliului Naţional Român merg la Verboczy, cerând lămuriri. Răspunsul... e evaziv. Nu dă nici o lămurire. Intervin şi ungurii din loc dar fără rezultat. Unora le spunea că sunt deţinuţi în loc sigur, altora că au scăpat din mâinile soldaţilor şi au trecut peste munte la armata română..." ( 93. Papp, Petru E. Din trecutul Beiuşului... p. 251) .
  Menţionăm faptul că aceeaşi soartă tragică a avut-o şi Nicolae Bogdan unul din conducătorii vieţii politice a Vaşcăului.
  Deşi , începând din anul 1974, an de an numărul intervenţiilor scrise sau verbale referitoare la aceste evenimente au sporit, consider că nici la ora actuală istoria nu a făcut destul pentru recuperarea memoriei acestor doi martiri ai Beiuşului, ai Bihorului, ai României Mari, ai întregului neam românesc.
  Afirm aceasta deoarece în multe dintre scrierile referitoare la Unirea de le 1 Decembrie 1918 numele acestora nici nu apare, deşi se cunoaşte faptul că dr. Ioan Ciordaş a fost totuşi una dintre personalităţile marcante ale Partidului Naţional Român, participând, prin diverse forme, la toate marile eveniment ale pregătirilor în vederea Unirii, făcând parte din mai toate delegaţiile care au dus tratative cu autorităţile maghiare, fiind implicat, ca apărător, în mai toate procesele politice  din zonă, procese pe care le transformă în tribune de afirmare a sentimentelor naţionale ale românilor.
  

Bibliografie:

  1). -Bolca, Vasile. Şcoala normală unită din Oradea, 1784-1934. Oradea, Tipografia Diecezană, 1934,
  2). - Căluşer, Iudita. Un document inedit despre ecoul unirii la la 1859 în Bihor.  În:  Crisia (Oradea). An.11, nr. 11, 1981, p. 247-249.
  3). - Căluşer, Iudita. Un moment semnificativ din relaţiile stabilite între şcolile româneşti din Blaj, Beiuş şi Năsăud, în contextul luptei pentru dezvoltarea învăţământului românesc.  În:  Crisia (Oradea). An. 8, nr, 8, 1978, p. 417-432.   
  4). - Contribuţii culturale bihorene. Oradea, Comitetul de cultură şi educaţie socialistă al judeţului Bihor, 1974.
  5). - Copil, Mircea. Bihorul în patru zări.  În:  Trepte vechi şi noi de istorie, cultură şi viaţă bisericească în Episcopia Oradiei. Mărturii - evocări. Oradea, Editura Episcipiei Ortodoxe Române a Oradiei, 1980.
  6). - Faur, Viorel. Contribuţii la cunoaşterea istoriei Bihorului. Vol. 1. Oradea, Muzeul Ţării Crişurilor 1970.
           7). - Faur, Viorel. Contribuâii la cunoaşterea istoriei Bihorului. Vol. 2. Beiuşul cultural. Oradea, Muzeul Ţării Crişurilor, 1970
 8). - Faur, Viorel. Cultura românilor din Bihor (1849-1919). Oradea, Fundaţia Culturală Cele Trei Crişuri, 1992.
  9). - Faur, Viorel. Din istoricul vieţii muzicale beiuşene (1866-1918).  În:  Crisia (Oradea). An. 6, nr. 6, 1976, p. 89- 121.
10). - Faur, Viorel. Istoricul constituirii despărţământului beiuşan al "Astrei" (1897-1899).  În:  Crisia (Oradea). An. 7, nr. 7, 1977, p. 389-421.
11). - Faur, Viorel. Istoricul frământărilor pentru înfiinţarea şi consolidarea Reuniunii de cântări "Lira" din Beiuş (1905-1912). In:  Crisia (Oradea). An. 7, nr. 7, 1977, p. 177-193.
12). - Faur, Viorel. Pagini din lupta populaţiei din sudul Bihorului pentru afirmarea culturală (Activitatea despărţământului Beiuş al "Astrei" între anii 1898-1918).  In:  Crisia (Oradea). An. 8, nr. 8., 1978, p.433-493.
13). - Faur, Viorel. Viaţa politică a românilor bihoreni (1849-1919). Oradea, Fundaţia culturală Cele Trei Crişuri, 1992.
14). - Fărcaş, Traian. Istoria gimnaziului gr. cat. de Beiuş (1828 -1895). Gherla, Tipografia Aurora A. Todoran, 1896.
15). - Matei, Pamfil. "Asociaţiunea Transilvană pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român (ASTRA) şi rolul ei în cultura naţională (1861-1950). Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1986.
16). - Mălinaş, Constantin. Bihorul şi colaboratorii bihoreni în prima enciclopedie română tipărită de "Astra" (1895-1904).  În:  Crisia (Oradea). An. 9, nr. 9, 1979, p. 567-588).
17). - Mândruţ, Stelian. Mişcarea naţională şi activitatea parlamentară adeputaţilor Partidului Naţional Român din Transilvania între anii 1905-1910.  Oradea, Fundaţia culturală Cele Trei Crişuri, 1995.
18). - Neş, Teodor. Oameni din Bihor 1848-1918. Oradea, Tipografia Diecezană, 1937.
19). - 1918. Bihorul în epoca Unirii. Documente. Oradea, Comitetul de cultură şi educaţie socialistă al judeţului Bihor, 1978.
20). - Papp, Petru E. Din trecutul Beiuşului - pagini de glorie şi de jertfe. Beiuş, Librăria şi Tipografia Doina, 1928.
21). - Pavel, Constantin. Şcoalele din Beiuş. Beiuş, Librăria şi Tipografia Doina, 1928.
22). - Roşu, Ioan. Apostolii luminii. În:  Beiuşul. An. 3, nr. 44-45, 17 noiembrie 1923.
23). - Roşu, Titus L. Aspecte din lupta pentru drepturile limbii române în Bihor.  În: Cercetări de limbă şi literatură. 1. Oradea, 1968, p. 91 - 93.
          24). - Tripon, Aurel. Monografia - almanah a Crişanei, judeţul Bihor. Oradea, Tipografia Diecezană, 1936.

            Din periodicele consultate:
               -  Colecţia gazetei "Beiuşul" 1921-1925; 1942-1945;
               - Colecţia revistei Colegiului Naţional "Samuil Vulcan" din Beiuş:
                    - Pagini de ucenicie;
                    - Plai Românesc

marți, 27 octombrie 2015

Coriolan Ardeleanu

Ardeleanu, Coriolan, I. B. ***  preot, profesor, publicist. S-a născut în 24 octombrie 1860 la Cinghir (Csengerujfalu), azi în Ungaria. A absolvit şcoala primară la Carei iar liceul l-a urmat la Satu Mare. A absolvit facultățile teologică și de litere la Universitatea din Budapesta. Din 1884 a fost profesor suplinitor, devenind din 1887 titular la Liceul de Băieţi din Beiuş, răspunzând în această perioadă şi de parohia limitrofă Fiziş.* În perioada 1903 - 1908 este numit paroh și protopop al Careilor și vicar episcopesc al părților externe sătmărene. Tot în această perioadă este preşedintele „Reuniunii învăţătorilor români sătmăreni”. La 1908 devine protopop al Beiușului și director al școalelor primare urbane. La 1910 este promovat canonic al Bisericii Catedrale din Oradea. Devine canonic al Capitelului Episcopiei Greco-Catolice Oradea, în 1917 având titlul de canonic-cantor. În acelaşi timp deţinea titlul de arhidiacon al districtului Mureşului. A activat în Despărţământul Sătmar-Ugocea al Astrei, fiind printre întemeietorii Despărţământului de la Beiuş.* Îl regăsim printre cei care au înfiinţat băncile „Arina” din Sanislău şi ”Drăganul” din Beiuş. Se stinge din viață la 29 octombrie 1918. A scris Din istoria poporului român în Anuarul din 1890/1

*Buletin de Carei, Calendar cultural al lunii octombrie, Carei, 4 octombrie 2014 

joi, 15 octombrie 2015

ALEXANDRU ANDRIȚOIU


ANDRIŢOIU, Alexandru**: Poet, publicist, traducător. S-a născut la 8 octombrie 1929 în Vaşcău – Se stinge din viaţă la 2 octombrie 1996 în Bucureşti. Este fiul Ştefaniei şi al lui Nicolae Andriţoiu. Urmează şcoala primară la Vaşcău şi Liceul „Samuil Vulcan" la Beiuş, absolvit în 1948. Se înscrie la Facultatea de Filologie a Univer­sităţii din Cluj, pe care o părăseşte după doi ani (în 1951), fiind trimis la Şcoala de Literatură „M. Eminescu" din Bucureşti făcând parte din prima ei promoţie de absolvenţi (1950-1951). Stabilit în capitală va fi redactor la Contemporanul, Luceafărul, Gazeta literară, Viaţa militară, la mai multe reviste pentru copii. In anul 1965 este chemat la Oradea unde pune bazele noii serii, a V-a, a revistei Familia al cărei redactor şef a fost până în anul 1990, ducând-o printre cele mai importante reviste de cultură din ţară. Între 1965-1980 revista în care debutase Eminescu dădea direcţia în viaţa intelectuală nu doar a Oradiei, ci a întregii ţări. Meritul era al redactorului-şef Alexandru Andriţoiu, care a catalizat recuperarea din puşcării a unor literaţi valoroşi, închegând un colegiu sonor. Adjunct era Radu Enescu, secretar Stelian Vasilescu, redactori Ovidiu Cotruş, Nicolae Balotă, Dumitru Chirilă, Francois Pamfil, Vasile Spoială şi Mircea Bradu, iar între colaboratori Ioan Alexandru, Ştefan Augustin Doinaş, Mircea Maliţa. "A apărea în Familia era o onoare şi un certificat. Revista nu obliga la compromisuri şi îşi permitea mai mult decât altele să fie critică. Se vindea în 12.000 de exemplare, uneori în 20.000, care circulau în toată ţara", îşi aminteşte dramaturgul Mircea Bradu . (http://www.ebihoreanul.ro)
Debutul său poetic are loc în anul 1949, în ziarul de partid “Lupta Ardealului” din Cluj. În anul următor Almanahul literar clujean îi publică mai multe poezii. Debutează editorial în 1953 cu volumul “In Ţara Moţilor se face ziuă”, volum distins cu Premiul de Stat. Volumul “impune un poet care descinde din patetismul grandios al unor Goga şi Beniuc de la începutul carierei”. De atunci încoace a scris şi a publicat poezie, a făcut gazetărie, a tradus din literatura universală: Utkin, A.S. Puşkin, Victor Hugo, Ch. Baudelaire, H. Heine, Nicola Vapţarov, K. Simonov, Horaţiu, Ovidiu, din lirica maghiara, din lirica elină, din lirica chineză, vietnameză şi coreeană etc. A scris şi scenarii de filme: Cine va deschide uşa (împreună cu Nicolae Ștefănescu,1969); Sub soarele Bihorului; Şah la rege, Elixirul tinereţii etc. Primele sale creaţii însumează imnuri şi ode ocazionale, uneori deghizate sub tonul confesional. Treptat, pe măsură ce interesul e orientat către formă şi către meditaţia asupra condiţiei creatorului, poezia sa ajunge să reprezinte un mod ideal de existenţă a formelor clasice, de la lirismul trubaduresc la parnasaismul glacial. “Constelaţia Lirei” şi “Vârful cu dor” sunt momentele principale ale acestei etape, previzibilă prin inventivitatea formală nativă mărturisită încă de la începuturi. Poetul se lasă în voia fanteziei debordante şi a freneziei senzuale a cântului goliardic limpede şi muzical cadenţat, întotdeauna jovial şi solar. Nu lipsesc formele canonizate ale sentimentului, cum sunt madrigalul, balada, romanţa, dar nici autohtonul cântec de lume, prin care Alexandru Andriţoiu poate fi încadrat într-o tradiţie prestigioasa care începe cu Anton Pann. Predispoziţii minulesciene se fac prezente mai ales prin intervenţia livrescului onomastic, prin trimiterile mitologice, ezoterice şi, mai ales prin autoironia care devine un fel de măsură de precauţie antieuforică. Publică versuri şi articole diverse într-un mare număr de reviste de cultură din ţară.  (I. I., S.S.)
Scrieri:   
- În Ţara Moţilor se face ziuă (Versuri). Bucureşti, E.S.P.L.A., 1953; -Dragoste şi ură  (Versuri). Bucureşti, E.S.P.L.A., 1957; - Deceniul primăverii  (versuri). Bucureşti, Editura Militară a Ministerului Forţelor Armate ale R.P.R., 1958; - Porţile de aur (Versuri). Bucureşti, Editura Tineretului, 1958; - Cartea de lângă inimă (Versuri). Bucureşti, Editura Militară, 1959; - File de cronică  (Versuri). Bucureşti, Editura Tineretului, 1962; - Mărturisiri (Versuri). Bucureşti, Editura Tineretului, 1964; - Mărţişor  (Versuri). Bucureşti, Editura Ion Creangă, 1964, - Vârful cu dor (Versuri). Bucureşti, Editura Tineretului, 1964; - Versuri. Bucureşti, Editura Tineretului, 1968; - Andriţoiu, Alexandru şi Străvoiu, Nicolae A.  Moartea lui Valdi şi alte povestiri. Bucureşti, Editura Tineretului, 1969;  - Prin “Ţara dimineţilor liniştite” (Versuri). Bucureşti, Editura Eminescu, 1970; - Simetrii (Versuri). Bucureşti, 1970  (Premiul Consiliului Culturii şi Educaţiei  Socialiste); - Avram Iancu (Versuri). Bucureşti, Editura Albatros, 1972; - Euritmii (Versuri). Bucureşti, Editura  Albatros, 1972; - Aur (Versuri). Bucureşti, Editura Albatros, 1974;  - Pe drumul meu (Versuri). Bucureşti, Editura Eminescu, 1974;  - Or (Versuri). Bucureşti, 1982; - Poeme noi (Versuri). Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1984; - Constelaţia lirei (Versuri). Bucureşti, Editura Minerva, 1985; - Curcubeu peste Carpaţi. Bucureşti, Editura Sport - Turism, 1987; - Două flori, două surori (Versuri). Bucureşti, Editura Ion Creangă, 1988. - Ardelenească (versuri).  În:  Îndrumător bisericesc  misionar şi patriotic (Oradea). An. 5, nr. 5, 1988, p. 172. - Întâmpinare (versuri).  În: Îndrumător bisericesc misionar şi patriotic (Oradea). An. 5, nr. 5, 1988, p. 19. - Horea (versuri).  În:  Îndrumător bisericesc misionar şi patriotic (Oradea). An. 5, nr. 5, 1988, p. 190. - Zăpezi (Versuri).   În:   Îndrumător bisericesc misionar şi patriotic (Oradea). nr. 5, 1988, p. 21-22.
Traduceri 
• Iosif Utkin, Versuri, prefaţa traducătorului, Bucureşti, 1959;
• Din lirica latină, prefaţa traducătorului, Bucureşti, 1964;
• A.S. Puşkin, Versuri, ediţie bilingvă, Bucureşti, 1964 (în colaborare cu Maria Banuş etc.);
• Antologia literaturii maghiare, I-II, Bucureşti, 1965-1966 (în colaborare);
• Din lirica elină, prefaţă de Edgar Papu, Bucureşti, 1968 (în colaborare cu Dimos Rendis);
• N. Zidarov, Versuri, Bucureşti, 1971 (în colaborare cu I. Brad şi I. Horea);
• Dang Tran-Con, Doan Thi-Diem, Plângerea femeii după bărbatul ei plecat la război, Bucureşti, 1974;
• Antologie de poezie canadiană de limbă franceză, prefaţa traducătorului, Bucureşti, 1976 (în colaborare cu Ursula Şchiopu);
• Antologie de poezie vietnameză clasică şi contemporană, prefaţa traducătorului, Bucureşti, 1980 (în colaborare cu Liliana Blajovici-Liciu);
• R.M. Rilke, Poemele franceze, prefaţa traducătorului, Timişoara, 1984;
• To Hun, Poeme, Bucureşti, 1987;
• Horvath Imre, Noi doi în oglindă, prefaţa traducătorului, Bucureşti, 1988;
• Antologie de poezie chineză modernă şi contemporană, prefaţă de Zou Difan, Bucureşti, 1990 (în colaborare cu Ioan Budura).
Referiri:
-   Alexiu, I. Ideografii lirice contemporane. Bucureşti, 1977; - Barbu, E. O istorie polemică şi antologică a literaturii române de la origini până în prezent. Vol. 1. Poezia contemporană. Bucureşti, 1975; - Cistelecan, Al. Poezie şi livresc. Bucureşti, 1987; - Constantin, I. Despre poeţi. Bucureşti, 1971; - Felea, V. Secţiuni. Cluj-Napoca, 1974; - Grigurcu, Gh. Poeţi români de azi. Bucuresti, 1979; - Grigurcu, Gh. Teritoriu liric. Bucureşti, 1972; - Martin, A. Poeţi contemporani. Vol. 2. Bucureşti, 1971; - Micu, D. Limbaje lirice contemporane. Bucureşti, 1988; - Negoiţescu, I. Engrame. Bucureşti, 1975; - Piru, Al. Poezia românească contemporană. Vol. 2. Bucureşti, 1975; - Poanta, P.  Modalităţi lirice contemporane, Bucureşti, 1974; - Ruja, Al. Valori lirice actuale. Bucureşti, 1979; - Simion, E. Scriitori români de azi. Vol. 4. Bucureşti, 1989; - Ştefănescu, Alex. Prim-plan.  Bucureşti, 1987; - Taşcu, V. Poezia poeziei de azi. Bucureşti, 1985; - Bibliografia literaturii române 1948-1960…  p. V, 50-52, 66, 68,  154, 158, 196, 492, 639, 784, 874, 917, 930, 985. - Duma-Suceveanu, Constantin. Documentar.   În:  Pagini de ucenicie (Beiuş). An. 6, nr. 2-3 (11-12), 1972, p. 35-45. p. 37; - Mărgineanu, Ion. Oameni din Munţii Apuseni… p. 251; - Vasilescu, Stelian. Oameni din Bihor…  p. 243, 244; - Zaciu, Mircea, Papahagi, Marian şi Aurel Sasu. Dicţionarul scriitorilor români. A – C. Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Române, 1995.


joi, 24 septembrie 2015

PAȘCU BOLCAȘ


BOLCAŞ, Paşcu**/****: Preot, profesor, publicist. S-a  născut în  1897, în Pocola, jud. Bihor.  A încetat din viaţă la 22 septembrie 1948 în  Oradea. A urmat cursurile primare în Pocola, liceul în Beiuş şi teologia ortodoxă română la Arad. După luarea  calificaţiei ca preot a fost hirotonit pentru parohia Pocola unde serveşte până în anul 1922 când a fost numit profesor suplinitor de religie la Şcoala Normală de fete din Beiuş. Un an mai târziu şi-a luat  capacitatea  de profesor, examen susţinut la Universitatea din Cluj. În 1926 a fost numit profesor provizoriu la aceeaşi şcoală până în anul 1931 când devine profesor definitiv. După definitivare cere şi obţine transferul la Liceul de băieţi “Samuil Vulcan” unde a predat până la pensionare. A fost pentru o scurtă perioadă de timp şi profesor catihet la şcolile beiuşene.
A slujit altarul la biserica din Beiuș în perioada anilor 1925-1936. In parohia a Il-a din Beiuş a fost ales preot, cu totalitatea voturilor, în 3 Mai, părintele Paşcu Bolcaş profesor de religie în acel oraş. Felici­tările sincere, şi spor la muncă rodnică pentru întă­rirea religiei şi neamului nostru”. (Biserica și școala. Revistă bisericească, școlară, literară și economică. Anul XLlX. Arad, 24 Mai 1925. Nr. 21).
 Colaborează cu articole şi studii la Beiuşul, Calendarul Episcopiei de Oradea, Ecoul, Gazeta de Vest, Legea Românească, Tribuna, la mai multe almanahuri şi calendare din ţară. Ajunge protopop al Beiușului iar apoi consilier referent bisericesc al Episcopiei din Oradea. (Calendarul Creştinului – 1949. Anul XXVIII. Editura Episcopiei Ortodoxe Române, Oradea, pg. 151)  
Scrieri: - Vrednicia mamelor.   În:  Rânduri (Beiuş).  An. 2, nr. 10, 11, 12,  iun., iul., aug. 1936, p. 5-7; - + Dr. Gavril Cosma.   În:  Legea Românească (Beiuş). An. 23, Nr. 6 – 7, 15 mart. - 1 apr.  1943 p. 47 – 48; - Eroismul fără păreche al soldatului român.  În:  Legea Românească (Beiuş). An. 20, nr. 16, 15 aug. 1942, p. 142; - Porunca ceasului de faţă.  În:  Legea Românească (Beiuş). An. 23, Nr. 4, 15 febr. 1943, p. 25 – 26; - Crăciun, Corneliu. Sub destinul care arde Ioan Buşiţia… p. 40; - Iisus  “Fiul  Omului”.  În:  Legea Românească  (Oradea). An. 28, Nr. 8 – 9, 30 apr. 1948, p. 52 – 53; - Fondul de ajutor reciproc.  În: Legea Românească (Oradea). An. 28, Nr. 11, 1 iun. 1948, p. 71.


Referiri: Bradu, Ioan.  Poeţi şi prozatori bihoreni… - Două pierderi dureroase: Ic.  Stavr. Dr. Şt. Munteanu – Prot. Paşcu Bolcaş.   În:  Legea Românească (Oradea). An. 28, Nr. 19 – 20, 1 oct. 1948, p. 115 – 117; - Prohodirea părintelui Paşcu Bolcaş.  În:  Lege Românească (Oradea). An. 28, Nr. 19 – 20, 1 oct. 1948, p. 119 – 122; - Tripon, A.  Almanahul Crişanei. Judeţul Bihor…  p. 373.    (I. I., S.S.)

Pruna

         E toamna. Şi ca întotdeauna, oamenii culeg recolta. Mai bună, mai slabă, cum au mers ploile. Desigur, e perioada când se recoltează fructele - mere, pere, piersici, prune... Compoturi, gemuri, pălincă...
Ah, da! Prune.
Chestia asta cu prunele îmi aduce aminte de o întâmplare relativ hazlie. Odată, cineva dintr-o familie a cumpărat un prun şi l-a plantat. A crescut prunul, a trecut un an, doi , trei dar nu se grăbea să dea şi rod. Într-o primăvară, gazda prunului îi spuse: „ Prunule, dacă nici anul acesta nu faci rod, la toamnă te tai!” Bietul prun, probabil că a înţeles mesajul şi a dat câteva flori iar mai târziu chiar a făcut o prună. Doamne, câtă bucurie. Toţi aveau grijă de pom – l-au săpat, l-au îngrijit şi, de câte ori treceau pe lîngă el se uitau dacă pruna este la locul ei. Ba chiar îşi dăduseră în grijă să nu cumva să îndrăznească cineva să mănânce pruna. Şi uite-aşa veni şi toamna iar într-o zi, după ce au servit masa, tatăl, mama, fiul şi nora au mers... să culeagă pruna. Apoi au tăiat-o în patru şi fiecare s-a bucurat de savoarea fructului, a primului fruct făcut de prun. Satisfacţia a fost maximă, înştiinţati fiind cunoscuţii şi toate neamurile care ştiau „istoria” prunei. Şi-am încălecat pe-o şa...
Eh, n-am încălecat încă. Povestea asta are un tâlc. În urmă cu mulţi, mulţi ani (vreo 26), un popor a plantat livadă. Livada dădea rod în fiecare an dar toamna nu mai rămânea nimic de cules – cineva fura prunele. Şi stau şi mă gândesc – cine naiba ne fură prunele? 
Şi tot gândindu-mă am avut o revelaţie - nu cumva am pus hoţii paznici la livadă? Nu cumva am pus hoţii paznici la hoţi? Nu cumva ipocrizia a ajuns la cote maxime? 
Aşa să fie?

marți, 8 septembrie 2015

La mulţi ani, Ioan Dărăbăneanu!

DĂRĂBĂNEANU, Ioan (J)**/***: Profesor, om de cultură, publicist. S-a născut la 8 septembrie 1942 în localitatea Rapoltul Mare, judeţul Hunedoara. Gimnaziul şi studii secundare la Beiuş. Studii superioare la Facultatea de Biologie-Geografie a Universităţii din Cluj încheiate în anul 1965. După absolvire între anii 1965 – 1968 este profesor la Casa Pionierilor din Beiuş, între 1968 şi 1975 profesor la Şcoala Medie nr. 2 ( Liceul pedagogic “Nicolae Bolcaş”). 
Din anul 1975 este profesor de biologie la Colegiul Naţional “Samuil Vulcan” din Beiuş. Desfăşoară o bogată activitate didactică, ştiinţifică şi culturală. A participat la peste 60 de reuniuni ştiinţifice organizate pe plan local, judeţean sau la nivel de ţară. “În 1989 a obţinut la faza naţională de Comunicări ştiinţifice a cadrelor didactice locul I cu lucrarea experimentală “Caietul elevului pentru diriginţie, autocunoaştere şi autoeducaţie”. A participat la organizarea a 11 tabere de ecologie ( dintre care 7 la nivel naţional n. n.)… Este organizatorul şi coordonatorul unui experiment unic pe plan naţional “Învăţământul preuniversitar cu profil de ecologie-montanologie (1991 – 1996) (Vasilescu, Stelian. Oameni din Bihor…  p. 314). 
În 2013 îi apare, cu sprijinul Primăriei Beiuş, Parohiei Greco-Catolice Beiuş şi al Fundaţiei Culturale „Samuil Vulcan” Beiuş, volumul "Catedra Cimitirului din Deal". 
În cele 200 de pagini sunt puse în lumină atât personalităţile începutului de secol XX din învăţământul beiuşean, nume demne şi de cărţile de istorie (cum ar fi Vasile Ştefănică, Ion Buteanu, Ioan Buşiţia, Niculiţă Papp, Vasile Dumbravă sau Constantin Pavel), cât şi nume contemporane cu cititorii cărţii (M. P. Bruckental, Constantin Duma Suceveanu, Francisc Matei, Mihai Dalea, Constantin Nenciulescu, Titu Ilaş, Florian Ban, Sabin Indrei, Milan Martinov, Ioan Zaha, Elena Şipoş, Gavril Hădăreanu sau Mircea Arion). Nu lipsesc nici dascăli beiuşeni dispăruţi mai recent, dintre care îi amintesc aici pe Ioan Pop, Cornelia Sabău, Ioan Mărculescu, Ana Maria Scurtu sau Monica Bărbatu. 
Sunt 75 de nume în „Catedra Cimitirului Din Deal”. 75 de nume adunate în şase ani de muncă asiduă. Însă, există şi profesori care nu au fost amintiţi, din cauze pe care autorul şi le asumă – uitare nevinovată, lipsă de informaţii sau, în unele cazuri, statutul de tristă amintire în memoria colectivă a beiuşenilor a persoanei respective.
Cu toate acestea, „Catedra Cimitirului Din Deal” este, pe lângă un elegant şi romanţat omagiu colegial (care, din nefericire, se va actualiza continuu), şi un gest deosebit de necesar adus memoriei colective a unui Beiuş condamnat la veşnică nostalgie după vremurile bune. Şi după oamenii săi buni. (Lucian Cremeneanu)



marți, 18 august 2015

BUD TIT (24 decembrie 1846 - 19 august 1917)

BUD, Tit**: Preot, vicar episcopal, folclorist, publicist. S-a născut la 24 decembrie 1846 în Şugatag. Jud. Maramureş – Se stinge din viaţă la 18 august 1917 ( ? ) Urmează şcoala primară în localitatea natală, studii secundare la Ungvar şi Beiuş. Urmând tradiţia familiei face studii de teologie la Gherla. După terminarea studiilor  funcţionează capelan la Ieud, apoi la Episcopia de Gherla, de aici, la cerere pleacă în satul natal unde desfăşoară o importantă activitate în spiritul ridicării economice şi culturale a locuitorilor din acea parte de ţară. Este revizor diecezan, preşedinte al Reuniunii docenţilor români din Maramureş , vicepreşedinte al  Asociaţiunii pentru cultura poporului român din Maramureş  funcţii din care a contribuit din plin la dezvoltarea învăţământului, a impulsionat cercetările de folclor în Maramureş şi a studiilor de istorie bisericească. A scris şi publicat îndreptare pentru preoţi, prelucrări de cuvântări funerare. De un interes aparte s-au bucurat şi se bucură lucrările lui referitoare la istoria parohiilor şi mănăstirilor din Maramureş. A făcut traduceri din literatura universală, cu predilecţie cea franceză: Adrien Gabrielly. De unde nu este reîntoarcere, o poveste de Alfonse Daudet şi alte câteva povestiri. Colaborează la numeroase reviste printre care:  Amicul familiei, Familia,  Gutinul,  Revista de critică literară, Transilvania, în Familia şi Gutinul fiind o prezenţă permanentă. Influenţat, probabil, de chestionarul lui Nicolae Densuşianu, la care răspunde, iniţiază şi se plasează în fruntea unei largi acţiuni de culegere a folclorului. In acest sens publică un apel în Gutinul  reprodus apoi şi de Familia şi Amicul familiei. 
Scrieri: - Disertaţiuni despre episcopii şi vicarii români din Maramureş.  Gherla, Tipografia Diecezană, 1891; - Viaţa sfinţilor. Gherla, Tipografia Diecezană, 1897; - Insemnări şi date despre înfiinţarea parohiei greco-catolice române din Sighetul Marmaţiei. Gherla, Tipografia Diecezană, 1905; - Poezii populare din Maramureş. Bucureşti, Editura Academiei Române, 1908; - Date istorice despre protopopiatele parohiile şi mănăstirile române din Maramureş din timpurile vechi până în anul 1911. Gherla, Tipografia Diecezană, 1911. - Sighetul Marmaţiei.   În:  Gazeta Transilvaniei (Braşov). An. 71, Număr jubiliar, iunie 1908, p. 40.

Referiri:  - Bianu, I. Culegerea de poezii populare din Maramureş de vicarul Tit Bud.  In: Analele Societăţii Academice Române. Partea administrativă. Tomul 30, 1907 – 1908, fascicolul 1; - Bârlea, Ovidiu. Istoria folcloristicii româneşti… - Bibliografia generală a etnografiei şi folclorului românesc. Vol. 1. 1800-1891… nr. 69,4687, 6587; - Hodoş, Eneea. Tit Bud. Poezii populare din Maramureş.  În:  Luceafărul (Budapesta). An. 8, Nr. 4, 1909; - [Tit Bud].  In:  Căminul nostru (Sighetul Marmaţiei). An. 1, Nr. 3-4, 1924; -  Pop, D. Folcloristica Maramureşului. Bucureşti, Editura Minerva, 1971; 41). - Biserica şi reşedinţa vicarului din Sighet. Vicarul Tit Bud din Sighet.   În:  Luceafărul (Budapesta). An. 4, nr. 3, 1 feb. 1905, p. 66-67. - Bud, Tit. Disertaţiuni despre episcopii şi vicarii români din Maramureş.  Gherla, Tipografia Diecezană, 1891. -Dicţionarul literaturii române de la origini până la 1900...  p. 127. - Fanache, V.  “Gând românesc” şi epoca sa literară. Studiu şi bibliografie… - Gheţie, Ion.  Începuturile scrisului în limba română. Contribuţii filologice şi lingvistice… p. 162. - Marina, Mihai. Maramureş. Portrete şi medalioane.  Cluj-Napoca, Editura Dragoş Vodă, 1998. - Triteanu, Mihail. Luceafărul 1902-1920. Indice bibliografic analitic… p. 2510, 3947, 4818.( Foto: Wikipedia)     (I. O-I.)

vineri, 14 august 2015

LAZAR CERESCU

CERESCU, Lazăr** (Numele iniţial este Merce, înfiat Cureş): Profesor de matematică, autor de aforisme și romane. S-a născut la 14 august 1940 în Ghigişeni, judeţul Bihor. Şcoala primară şi gimnaziul în Ştei. Studii secundare la Liceul “Samuil Vulcan” din Beiuş , întrerupte  în 1954 când trece la Şcoala profesională de mecanici agricoli Salonta, pe care o termină în 1957. Termină studiile secundare în 1961 în oraşul Ştei ( pe atunci oraş Dr. Petru Groza). Studii superioare la Facultatea de Matematică din Timişoara ( 1965 ). Director al Caminului Cultural din Carpinet (1961-1962). Profesor de matematică în localitatea natală (1965-2000). Preocupări literare. Debuteaza la 25 martie 1971 in "Tribuna" cu un fragment din romanul "Neamurile" (Umbra lui Leibniz) - apreciat de D. R. Popescu şi Dan Rebreanu, intr-un numar festiv pentru debutanti cu prilejul implinirii unui secol de la debutul scriitorului Ioan Slavici. Au urmat colaborări la revistele "Orizont", "Familia", "Steaua" şi "Arca", dar şi cu ziarele judeţene, printre care "Crişana", "Crişana plus" şi "Realitatea bihoreană". Debutul editorial s-a produs în 1994, cu "Dicţionar de sentimente" - aforisme, urmat de alte câteva asemenea volume: "Far în portul iubirii", "Constelaţii", "Călătorii în cuvânt", "Lumi paralele" şi "Cuibul cu înţelepciune". În plus, a publicat ciclul "Neamurile", cuprinzând cinci romane. În 2002, Lazăr Cerescu a primit diploma de excelenţă din partea Primăriei oraşului Ştei, pentru ca, în anul următor, să fie numit cetăţean de onoare al aceleaşi urbe.         Membru al Academiei de Stiinte, Literatura si Arte din Oradea. În prezent, Lazăr Cerescu este scriitor profesionist, membru al Uniunii Scriitorilor din România - Filiala Arad, începând din 2003.
Aprecieri:
"Proza lui Lazar Cerescu, vibranta, de un autentic realism ardelenesc, aduce poezia locurilor natale, natura si fantasmul ei, ambitionand sa devina si o fresca sociala a anilor 1944-1960. Romanul sau "Neamurile", inspirat din biografia unui copil de tarani, trecut prin diverse medii, supus la diverse influente, ajuns, in final, un intelectual, onest". (Ion Arieseanu)
"Aforismele lui Lazar Cerescu sunt, in buna parte, cugetari si observatii, ca la toata lumea. Dar cele mai multe - si poate si cele mai reusite - sunt, de fapt, imagini. Lazar Cerescu isi scrie aforismele pe principiul poemului intr-un vers, pe principiul contragerii supreme intr-o imagine. Aforismele sunt poezia lui". (Al. Cistelecan)
Aforisme:
"Concert. Cade ploaia pe claviatura ierbii".
"Constelatii. Caravane de camile in desertul cerului".
"Cantecul pasarilor. Samanta in tarana zorilor".
"Dezghet. Din fulger, picura trasnetul".
"Florile. Zambetul prelungit al pamantului".
"Alfabetul cunoasterii incepe cu silaba om".
Volume: - Far în portul iubirii (1998); - Consultaţii (1999); - Călătorii în cuvânt  (2000); - Lumi paralele  (2000); Dictionar de sentimente, Constelatii, Calatorii in cuvant, Aforisme Lirice, Cuibul cu intelepciune. Este autorul romanelor:  - Neamurile: (I – Neamurile, II – Patimă şi iubire - 1999, III, Nunta - 2000, IV - Muntele, V - Dansul mirilor.)
Referiri: - Mărgineanu, Ion. Oameni din Munţii Apuseni… p. 256; -Vasilescu, Stelian. Oameni din Bihor…  p. 243, http://draganesti.ro/. 
(I.I., S.S.)