vineri, 31 mai 2013

NATO, Traian Basescu si razboiul generalilor


Protest

In Romania, inca basista, smecherii fosti distribuitori de butelii si altele, care au devenit magnati pe spinarea fotbalistilor, au fentat inca odata justitia. Si aceasta, deoarece noua conducere a ICCJ, promovata dupa scandalul Gabriela Birsan (judecatoarea care a avut curajul sa dea castig de cauza SCMD, la 7 ianuarie 2011, in celebrul caz "Erga omnes") a refuzat sa-i judece. Mult mai prompta a fost insa in cazul aberantului recurs al politiei politice numita DNA, la sentinta de achitare in cazul celebrului proces al "schimbului de terenuri" intre MApN si Gigi Becali. Luand in calcul si faptul ca de superchestorul Fatuloiu, promovat la Milano, dupa scandalul spagii de un milion de euro, nu se mai aude nimic, ne-am pus firesc intrebarea: Este oare o intamplare faptul ca haitasii basisti au condamnat deja sau sunt pe cale de a condamna doi fosti ministri ai MApN, patru sefi ai Statului Major General, patru sefi ai DGIA si un numar impresionant si mereu in crestere de generali fosti sefi de directii, adica pe  adevaratii profesionisti, carora Romania le datoreaza integrarea in NATO?

Intrucat "In politica nimic nu este intamplator - dupa F.D. Roosewelt - iar daca intamplarea se produce, ea era rezultatul unui plan", ne-am aplecat asupra recentelor evenimente, rezultand cele ce urmeaza.

In anii 1997-1999 nu existau preturile actuale la terenurile agricole, 1 ha de teren agricol putand fi cumparat in apropierea Capitalei, pana in 2005, cu 500.000-1.000.000 lei vechi. Tot atunci, Romania nu era in NATO si UE, dar avea, in schimb, inca, Armata si Politie si un "Program de pregatire a teritoriului si a populatiei pentru aparare". Iar acest program, prin Hotararea CSAT nr. 9/17 ian. 1997, a inclus si decizia, devenita ordin de executat pentru generalii Armatei, de a extinde perimetrul Cazarmii 917 de la Stefanestii de Jos, pentru construirea unui Centru de comanda.


Pentru orice neprofesionist, acreditam ideea ca seful SMG este un executant de ordine, deasupra lui situandu-se ministrul Apararii, CSAT si, in primul rand, "tovarasul comandant suprem", Traian Basescu.

Neavand bani pentru achizitii de terenuri, Armata a procedat la un schimb de terenuri - 27 ha teren agricol, la data aceea, contra 27 ha, teren agricol in Stefanestii de Jos.

DNA acuza retroactiv un prejudiciu inexistent, de 448.378 USD, in baza unei asa zise contraoferte la Buftea si a unei harti la dosar, ambele falsuri grosolane, asa cum au declarat zecile de martori in proces, indiferent de calitate si culoarea lor politica. Oferta a fost declarata valabila de catre toate directiile de resort ale MApN, Ministerului Justitiei si Ministerului Agriculturii. O alta sustinere nefondata a DNA este aceea ca terenul dat de Armata facea parte din domeniul public al statului. Fals, era un teren agricol din domeniul privat al statului si Armata il putea da la schimb, in baza Legilor 54 si 213/1998!


De ce sta in puscarie astazi eminentul ofiter care este Dumitru Cioflina, fost sef al SMG? Ce interese financiare obscure l-au bagat si pe Gigi Becali in puscarie, facandu-ne sa ne ridicam intrebari in privinta dreptului de proprietate in Romania si a ABC-ului capitalismului, adica a dreptului de a face afaceri in baza cererii si a ofertei? 

De ce alaturi de Victor Babiuc, fost ministru al Apararii, este agresat astazi un alt fost ministru, generalul Corneliu Dobritoiu, intr-un alt dosar? Nu cumva pentru ca primul este un apropiat al lui Vasile Blaga, iar al doilea apropiat al lui Crin Antonescu? Pentru ca el este cel care a acuzat haosul basist in domeniul pensiilor militare si fabricarea de catre presedinte a unei adevarate armate de generali in rezerva? Pentru ca acuza in cazul generalilor implicati in dosarul "Case pentru generali" nu se sustine, tot asa cum nu se sustin acuzele in cazul "Lotului Becali"! Adica eu, cetatean al Romaniei, zisa capitalista si stat de drept, cumpar la un moment dat un apartament si, peste ani, cand sunt strans cu usa de creditori, il vand la pretul zilei, de ce nu am dreptul sa o fac?

In ultimii ani, am retinut in sarcina presedintelui, care ne-a amenintat ca o sa traim bine:

  1.     Distrugerea MAI, prin disponibilizarile programate si efectuate in deplina ilegalitate a 21.000 de politisti, politisti de frontiera, pompieri, jandarmi, etc.
  2.    Distrugerea corpului de rezerva la Armata, Politie si Servicii, prin Legile 119 si 263/2010 si OUG 1/2011, proces soldat in 4 ani cu decesul a peste 28.000 de rezervisti, ale caror decese au fost inregistrate cu bucurie ca "economii la fondul de pensii" al structurilor respective. Totul in numele unei politici de stat a genocidului, exprimata de Emil Boc prin necesitatea de a "parasi pe cale naturala sistemul".
  3.     Batjocorirea militarilor angajati pe baza de contract, care au sansa, daca au scapat cu viata din Afganistan si Iraq sa fie aruncati pe piata muncii la 45 de ani, fara nici un drept;
  4.    Politizarea structurilor militare si de politie, prin avansari si numiri "pe filiera indirecta", procedeu care a declansat revolta agentilor si tinerilor ofiteri, al caror exponent a fost Lt. Alexandru Gheorghe;
  5.     Punerea pe butuci a industriei de aparare, singura care inca mai aduce, prin vanzarea de produse concrete, valuta forte Romaniei si favorizarea cumpararii de piese de muzeu, de la cosurile de gunoi euroatlantice pentru aviatie si marina, in masura in care mai exista. Fereasca Dumnezeu ca vreun membru CSAT sa protesteze, asa cum a facut de doua ori Gl. Constantin Croitoru (odata in calitate de sef al DGIA si a doua oara in calitate de sef al SMFA) ... pentru ca i se inventeaza imediat o "Afacere Ciorogarla"!...
La ora actuala, pe langa condamnarea cu executare a fostului ministru Victor Babiuc si condamnarea, deocamdata in presa basista, a fostului ministru Corneliu Dobritoiu, retinem condamnarea fostilor sefi ai SMG, generalii Eugen Badalan, Mihail Popescu si Dumitru Cioflina. Se pregateste Gl. Mircea Chelaru, in dosarul caselor!... Ca sefi DGIA, pe langa deja condamnatul Gl. Eugen Badalan, se pregatesc generalii Francisc Radici, Sergiu Medar si Gheorghe Rotaru, consilierul presedintelui interimar Crin Antonescu. De asemenea, o alta pleiada de generali, carora le venim in sprijin, aducandu-le aminte ca Traian Basescu, in calitate de fost primar, este expert in case (a se vedea scandalul casei din Mihaileanu si recentul scandal Popoviciu-Ambasada SUA). Si, de asemenea, faptul ca acel care a orchestrat pacalirea lor cu asa zisele case din cartierele militare, care au ajuns sa coste de la 45.000 USD initial la peste 250.000 de euro, adica de trei ori pretul actual al pietei, obligandu-i sa-si vanda toate proprietatile anterioare, spre a face fata imprumuturilor bancare, poate fi depistat pe linia sotilor Cocos si a unui oarecare consilier de la Cotroceni, care a supravegheat personal tepuirea firmelor de constructii ce au muncit degeaba la noul cartier din Antiaeriana.

Intrucat multi dintre cei vizati, sunt sub o forma sau alta legati de SCMD, iar SCMD este adversarul care a acuzat la Marele Licurici si nu numai, distrugerea miscarii sindicale din Romania, a structurilor militare, crearea de forte paramilitare si corpuri de elita pe criterii politice, tepuirea SUA in cazul terenului ambasadei, genocidul la adresa rezervistilor, etc., ne punem din nou intrebarea daca totul este o intamplare. Cu atat mai mult cu cat tot noi am pus la dispozitia actualului Guvern rapoartele GAO, avertizand opinia publica din tara, inca de la 11 februarie a.c.,  ca povestea "Scutului antiracheta" a fost o cacealma bushista, o gaura neagra in care Obama nu mai este dispus sa arunce camioane de dolari, pentru a-i capatui pe neoconservatorii falimentari si pe ciracii lor est-europeni. 

Tot noi am atras atentia ca numitul Basescu, pregatit in anii 1998-2000, reprezinta o America defuncta, care inca se opune noii politici de destindere a lui Obama. Daca noi nu suntem crezuti, cerem ultimilor factori responsabili din Romania sa se aplece asupra vizitei recente a numarului 1 al strategiei apararii americane, George Friedman, Chief Intelligence Officer si director fondator al STRATFOR.

Preocupata de chilotii si divorturile pupezelor, media romaneasca, nemaivorbind de gazetele basiste, unde coloneii turcesti si vestalele Pora se ineaca in propria voma, in incercarea disperata de a-l provoca, prin insulte, pe presedintele SCMD, au trecut cu vederea faptul ca emisarul american a venit special pentru a-l invita la Huston pe presedintele interimar Crin Antonescu si pentru a face niste declaratii transante, confirmand cele exprimate de SCMD inca de la infiintare, si condamnand total si definitiv politica basista in domeniul militar. 


Afirmatii de genul:

  •    "Slava Domnului ca nu sunteti in Zona Euro. Nu intrati!... Proiectul Zonei Euro a esuat!" (Numai turcestii nu pot intelege ca aceasta a fost o palma  data la exact o saptamana dupa declaratia lui Traian Basecu, din 8 mai, privind intrarea Romaniei in Zona Euro.);
  •     "Este o iluzie optica impresia ca UE sau NATO vor avea grija de Romania, care este un stat suveran, si trebuie sa isi asume raspunderea pentru viitorul politic. Trebuie sa va asumati problema suveranitatii si sa o platiti!"
  •     "Intr-un plan militar, sper ca totul sa fie cat mai bine si te pregatesti pentru ce-i mai rau. Atunci cand te pregatesti pentru ce-i mai rau, pot fi doua evenimente care va pot afecta, aici, la granita. Unul este instabilitatea vecinilor vostri, Moldova si ceilalti. Iar al doilea ar fi dezvoltarea, de-a lungul unei perioade mai lungi de timp, a unei schimbari in politica rusa, intr-o directie mai agresiva... Puteti avea probleme de securitate in Estul Romaniei, depizand de miscari care ar putea veni dinspre rasarit. Puteti avea probleme de securitate la vecini, daca apar tulburari acolo. Puteti avea potentiale amenintari din partea unor state-natiune din regiune. Deci, ca orice alta tara, trebuie sa va ganditi la potentiale amenintari si sa le faceti fata."
  •    "Cat e Romania pregtita sa investeasca in aparare? O alianta militara inseamna capabilitati militare. Iar Romania trebuie sa ia anumite hotarari in ceea ce priveste cat anume va investi, deoarece SUA nu va avea o astfel de relatie cu tari care doar doresc sa beneficieze de aparare. trebuie sa fie tari care sa se poata apara singure, pe care SUA sa le ajute. Ideea ca am SUA de partea mea, asa ca nu voi mai consolida Armata, nu va functiona."
  •     "Cred ca achizitionarea de avioane F 16 de catre Romania este, probabil, o greseala. Romania are nevoie de un plan national de securitate. Cerinta strategica primara a acestui plan este protectia frontierelor cu Ucraina si Moldova. Si, in acest scop, este nevoie de forte mobile de infanterie, elicoptere, oameni antrenati".
Cu alte cuvinte, mai pe sleau:  mai desteptule, ti-ai facut armata tandari si ai dotat-o cu piese de muzeu, sprijinind distrugerea propriei industrii de aparare. Daca la nevoie vreti sprijinul SUA sau NATO, trebuie sa va refaceti singuri, rapid, propriile capacitati de aparare. altfel veti dispare ca stat si natiune si noi nu vom misca un deget!

Pe acest fond, daca intelegem ura basista impotriva SCMD, indicat ca ultim adversar in actuala epoca fariseica de "coabitare", in furibunda declaratie de presa generata de respingerea promulgarii Proiectului Legii noului statut al cadrelor militare, nu intelegem ura sa constanta impotriva militarilor in general, fie activi, fie rezervisti, ura care, in fapt, inseamna ura impotriva Romaniei, apropiindu-l de sentimentele Coanei Leana, fata de poporul roman, care era incapabil sa-i inteleaga maretia... Adica smenarii din fotbal scapa, si, din punctul de vedere al economiei de piata, intelegem de ce, iar generalii care au adus Romania in NATO sunt condamnati si nu intelegem de ce. 


Si pentru ca nu intelegem, ne exprimam PROTESTUL.

31.05.2013

PRESEDINTELE SCMD,
Col. (r) dr. Mircea DOGARU

luni, 27 mai 2013

Eveniment „Femeile Construiesc”, ediţia a IV-a



Sâmbătă, 25 mai 2013, pe şantierul Habitat din Beiuş, mai multe doamne şi domnişoare au participat la construirea de locuinţe pentru familii aflate în nevoie de locuinţe
            Beiuş, 25 mai 2013. „Femeile Construiesc” este un eveniment organizat periodic de Habitat Beiuş pentru a arata cât de simplu, cât de prietenos şi uşor este să lucrezi la construirea unei case Habitat aşa încât oricine o poate face, inclusiv doamnele sau domnişoarele. În timpul evenimentului participantele schimbă rolul cu barbatii, ele punând mâna pe uneltele specifice şantierului iar domnii pe ustensilele de gătit aşteptându-le cu masa la sfârşitul zilei de muncă.

"Eu sunt pentru prima dată pe un şantier Habitat şi mărturisesc că fost o experienţă foarte interesantă. Am avut emoţii, deoarece mă gândeam că munca pe şantier nu e  simplă. Ideea să participi la construirea unei case părea ...cel puţin deplasată. Mă întrebam ce aş putea să fac eu şi celelalte participante aici. Am rămas uimită să constat cum echipa Habitat s-a organizat perfect, astfel că fiecare dintre doamnele prezente am învăţat rapid cum să mânuim uneltele de lucru. A fi voluntar Habitat poate să însemne mult, dacă iubeşti oamenii şi munca în echipă. E uimitor să ştii că ai contribuit şi tu la construcţia unei  case în care vor locui nişte oameni ce aşteaptă de ani de zile o locuinţă. Din grupul de femei făcea parte şi o doamnă a cărei casă urmează să fie ridicată exact în acel loc. Spunea că e atat de fericită că, în  sfârşit vor avea casa lor. Pentru mine, prezenţa pe şantierul Habitat a însemnat  mulţumire interioară şi bucuria că pot face ceva pentru alţii" spune Camelia Florea, una dintre participante.
Prima ediţie a evenimentului „Femeile Construiesc” a fost lansată în România cu ocazia înmânării unui premiu pe care puţine femei se pot mândri că-l au: „Premiul pentru creativitatea de care dau dovadă femeile în viaţa rurală”, acordat Getei Heredea, o femeie simplă de la ţară. Ea era una dintre cele 20 de femei din întreaga lume care au fost premiate în 2005 de către prestigioasa fundaţie internaţională Women’s World Summit Foundation (WWSF). Geta a fost premiată pentru că, disperată de condiţiile în care trăia împreună cu soţul şi cu cei doi băieţi ai lor, a acţionat nu numai ca să îmbunătăţească viaţa familiei sale, ci şi a celorlalţi oameni care locuiesc în satul ei, Mizieş. Şi a reuşit!

„Azi am învăţat că zâmbetul înnobilează chipul fiecăruia. Zâmbetul şi senzaţia plăcută că poţi face câte ceva chiar pentru oameni şi alături de oameni pe care nu i-ai cunoscut până atunci. Pe voluntari i-am considerat întotdeauna favorizaţi pentru că, uitând de grijile cotidiene, dăruiesc din timpul şi din experienţa lor. La sfârşitul câtorva ore în care ai învăţat multe lucruri pe care nu le ştiai şi poate nici nu te credeai în stare să le faci te copleşeşte un sentiment plăcut de mândrie şi dorinţa de a mai participa la asemenea proiecte. Cinste celor care le iniţiază! Felicitări celor care participă la ele!” spune Anca Banda, directoarea Casei de cultură din Beiuş, una din participantele la eveniment.

Pe parcursul orelor petrecute în şantier, voluntarele au îmbinat toate elementele necesare pentru construirea fermelor de acoperiş la una din casele de care va beneficia o familie numeroasă. Ele au transportat materialele necesare, au bătut mii de cuie şi au reuşit să finalizeze ce şi-au propus chiar înainte de termen. Bărbaţii care au participat le-au pregătit între timp cafeaua, le-au servit cu apă, suc şi dulciuri iar la final au întins masa gătită chiar de ei. Atmosfera a fost una caldă, destinsă şi chiar daca au fost câţiva stropi de ploaie participantele nu s-au lăsat intimidate şi şi-au continuat activitatea.

vineri, 24 mai 2013

Niculiță Papp - 106 ani de la naștere


Niculiță Papp - Autoportret 1958
PAPP, Nicolae [Niculiţă Pop]: Profesor, pictor, grafician, animator cultural. Născut la 26 mai 1907 în Beiuş - decedat în septembrie 1996. Face şcoala primară şi liceul în Beiuş (1914-1922). În 1926 susține examenul de admitere şi reuşeşte la Şcoala de Arte Frumoase din Cluj, unde printre alţii, are profesori pe Emil Isac, Pericle Capidan, şi Romul Ladea. Între anii 1928-1929 își întrerupe studiile pentru a urma şcoala de ofiţeri de rezervă din Ploieşti, după a cărei terminare îşi continuă studiile la Cluj până în anul 1930, pentru ca ultimul an de studii să îl facă la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti sub îndrumarea lui Camil Ressu, Dimitrie Paciurea, Tzigara Samurcaş. În anul 1931 se întoarce la Cluj pentru a efectua practica pedagogică şi susține examenul de licenţă. Între anii 1931-1934 se ocupă intens de pictură, fiind pasionat de peisajul plaiurilor natale şi mai ales de cele ale Ţării Moţilor. În ianuarie 1935 este încadrat profesor suplinitor la Liceul “Decebal” din Deva, iar în septembrie a aceluiaşi an este transferat la Liceul “Em. Gojdu” din Oradea, unde stă până în august 1936, când, prin pensionarea profesorului Ioan Buşiţia de la Liceul “Samuil Vulcan” din Beiuş, ocupă prin concurs postul fostului profesor, ude stă până în anul 1948. 

Niculiță Papp - Portretul lui Ioan Bușiția
În toată această perioadă, alături de Ioan Buşiţia, se ocupă de descoperirea talentelor artistice din zonă şi pe care le pregătesc pentru a urma studii de artă. În acelaşi timp, împreună se ocupă de activitatea cultural-artistică şi sportivă. Pentru activitate anticomunistă, în anul 1948 este arestat şi deţinut  timp de 16 ani, până în 1964, fiind închis în cele mai grele puşcării. La punerea în libertate nu mai primeşte post în învăţământ  fiind nevoit să se încadreze în activităţi necalificate: îngrijitor, muncitor necalificat la Fosta Fabrică de industrie locală, unde, după câţiva ani, se califică la locul de muncă în meseria de tâmplar. În aceste condiţii deosebit de grele pentru el  se ocupă intens de pictură, parcurgând pentru studiu satele Ţării Beiuşului şi Ţării Moţilor, imortalizând oameni, case, ocupaţii, portul popular, obiceiuri, tablourile sale bucurându-se de aprecierea specialiştilor. Cu toate acestea, prima ieşire a artistului în public se produce abia în anul 1960 cu o expoziţie de mari dimensiuni, organizată de către Casa orăşenească de cultură Beiuş. Cu toate acestea Nicu Papp - cum îşi semnează creaţiile - devine o prezenţă, aproape o permanenţă în peisajul plastic al oraşului, al judeţului şi al ţinuturilor transilvane, organizându-i-se mai multe expoziţii în 1969, 1970, 1976, 1981, 1982, 1983, 1986, 1987, 1988, 1992 în Beiuş, Oradea, Cluj-Napoca, Sibiu, localităţi în care este prezent cel puţin cu două expoziţii care s-au bucurat de aprecierea publicaţiilor periodice locale, dar mai ales de cele ale publicului care ă-a achiziţionat numeroase lucrări. Împreună cu prof. Ioan Mikloş şi prof. Anton Naghiu sunt iniţiatorii mişcării de grafică mică - ex-libris - din Beiuş şi Bihor, care aduce în Beiuş lucrările unora dintre cei mai renumiţi creatori din domeniu din ţară şi de peste hotare şi totodată, duce numele artiştilor beiuşeni pe numeroase simeze ale majorităţii ţărilor Europei şi în ţări ale continentului american, printre care ţări cu puternice tradiţii în arta plastică: Franţa, Italia, Olanda, Spania, Belgia, Polonia, Germania etc. Nicu Papp donează oraşului 20 dintre lucrările sale reprezentative.


NEVOIA DE MODELE - Nicu Papp
de Dr. Ramona Novicov
Cu fiecare an, cu fiecare anotimp, golul lăsat de cei a căror viaţă a fost orientată imperturbabil  de o idee, mai mult, de un ideal, se amplifică pe măsura nevoii noastre de a avea repere. Nicu Papp a fost şi a rămas un astfel de reper pe care timpul nu-l şterge. Timpul şterge doar însemnele memoriei noastre înscrise pe reperele esenţiale. 
Niculiță Papp - Peisaj
 Asemeni marcajelor din munţi (deloc întîmplător, una din pasiunile pictorului şi profesorului exceptional care a fost Nicu Papp, cel ce iubea şi cunoaştea Apusenii ca nimeni altul, se putea numi “pictarea” de marcaje turistice!) semnele orientării noastre, ale drumului cel bun, se fac pe muchii de stîncă sau pe copaci puternici, nu pe garduri sau tulpini plăpînde, ce cad repede sub vremelnicia meteorică sau sub efectul capriciilor omeneşti.
            Nicu Papp a fost puternic şi datorită firii sale libere, de artist înnăscut, şi datorită educaţiei aspre din copilărie şi adolescenţă, dar şi pentru că a făcut parte dintr-o generaţie puternică , care încă ştia şi respecta preţul şi ierarhia valorilor şi îşi asuma cu demnitate responsabilitatea deciziilor. 
           De aceea astăzi, cînd pare că plutim în derivă, grăbiţi şi năuci, liberi să navigăm pretutindeni şi nicăieri, avem nevoie mai mult ca oricînd de modele umane care şi-au împlinit vocaţia, de oameni care au ştiut să meargă pînă la capăt, care au ştiut să găsească şi să urmeze cu pas egal, apăsat şi neşovăielnic, aşa cum e pasul urcuşului la munte, drumul marcat de providenţă al destinului lor.
            Dar sunt încredinţată ca Nicu Papp, unul din stirpea acestor înaintemergători, nu şi-a încheiat urcuşul pe versanţii munţilor. El îl reface nevăzut, dar prezent, asemeni unui înger păzitor al locului, cu fiecare generaţie şi cu fiecare solitar, visător şi curajos, născut pe vatra Beiuşului.  Dacă am fi puţin atenţi, poate am vedea dimineaţa, pe bocancii, rucsacul şi schiurile sprijinite de peretele atelierului său, chiar lîngă şevalet, roua celestă de pe vechile cărări ale munţilor Apuseni.

MĂRTURII (2004)

     Ulpiu-Traian Bodea, profesor- ,,Pictorul Niculiţă Papp este unul din oamenii care au făcut ca Beiuşul sa aibă  ceva ,,al lui”. Este bine ca ne amintim de oameni ca dansul, e o datorie de suflet sa-i iubim si sa nu-i uitam niciodată”.

     Maroszy Adalbert, profesor - ,,…am ajuns profesor de desen datorită marelui meu dascăl, Niculiţă.  Îmi pare bine ca a fost sever cu noi, dar de o severitate blândă, nu impunea frică, ci respect. Si azi, când eu însumi sunt la pensie, am clipe in care, uitându-mă spre cer, spun <>”.
Prof. Lazea Ilarion completează: ,,A fost si rămâne un exemplu pentru fiecare din noi. După grei ani de detenţie, prof. Papp a avut tăria sa rămână acelaşi om integru. Ştia cum sa ne apropie, pe noi, elevii, de sufletul lui.”

     Igna Ioan, bibliotecar  -  "Pe lângă un talentat si mult apreciat pictor, care a lăsat in sufletul posterităţii trasee bine definite ale artei si frumosului, Niculiţă Papp a fost si un iubitor al Munţilor Apuseni, colindând culmile si marcând trasee care si azi sunt de folos moţilor, pe potecile înspre Padiş.
De-a lungul anilor, Niculiţă Papp a îndrumat sute de copiii din Ţara Beiuşului spre arta şi natură, punându-le in mâini penelul, în picioare schiurile iar in inimi dragostea de frumos. A fost un caracter ce a format la rândul lui caractere. Dovada ca foştii elevi, la noua ani de la trecerea dascălului lor in eternitate, doresc sa iniţieze  o acţiune spre a i se ridica marelui artist un bust in urbea natală iar o strada din Beiuş sa-i poarte numele". 

   Dr. Ramona Novicov, critic de arta, nepoata pictorului - ,,Atunci când îi evocăm pe cei dragi, evocarea noastră îi bucură sigur pe ei, acolo unde sunt, dar, mai mult, ne îmbogăţeşte pe noi. (…) Orice comemorare ne ridică din contingenţa noastră; prin aceasta ,,liturghie” – ofrandă ne îmbogăţim si ne facem părtaşi într-un fel, la viaţa deosebită, bogată a lui Niculiţă Papp. Nu-l percep ca pe unchiul meu, el ne aparţine tuturor, îl concep ca pe o fântână vie, care nu seacă pentru ca e vie şi pentru că noi, cei prezenţi, ne astâmpărăm setea prin ceea ce facem azi, aici. Ne e sete de aceasta generaţie de aur, care nu si-au aparţinut lor, ci semenilor lor, inoculat fiind în ei ca au o datorie atât faţă de predecesorii cât şi faţă de urmaşii lor.


marți, 21 mai 2013

Întîlnire ultrasecretă, la Carei, între cei trei răufăcători care vor să jefuiască zăcămintele uriaşe de la Roşia Montană

Întîlnire ultrasecretă, la Carei, între cei trei răufăcători care vor să jefuiască zăcămintele uriaşe de la Roşia Montană – Viktor Orban va primi şpagă de la George Sörös 100.000.000 de euro în fiecare an. Deplasarea de duminică a lui Traian Băsescu la Satu Mare, ca să participe la sărbătoarea de la Sîmbra Oilor, a fost doar o acoperire şmecherească pentru ca acesta să se vadă, în secret, cu premierul Ungariei, Viktor Orban, şi cu George Sörös. La rîndul său, şi Viktor Orban a folosit, ca şi Traian Băsescu, un pretext penibil, pentru a-şi justifica prezenţa în judeţul Satu Mare: acela că a dorit să se reculeagă (?!) la mormîntul românului ucis în bătaie în arestul Poliţiei din Izsak, de doi miliţieni unguri.  
De fapt, surse din Serviciile Secrete ne-au spus că adevărata miză a deplasării celor doi la Satu Mare a fost alta. Duminică, în jurul orelor 17,30, ei s-au întîlnit într-o vilă de protocol a SRI, situată lîngă Carei, cu George Sörös, pentru a pune la cale deblocarea pe plan european a proiectului Roşia Montană. Dialogul celor trei răufăcători a durat circa o oră şi jumătate, iar chestiunile discutate au fost strict cu privire la poziţia pe care o va adopta Ungaria în legătură cu Roşia Montană. Pînă în acest moment, Budapesta s-a dovedit un critic vehement al demarării exploatării cu tehnologii pe bază de cianuri, pentru că deşeurile de ape cianurate, ce provin în uriaşe cantităţi din aplicarea acestei metode, pot scăpa de sub control, iar o deversare haotică poate distruge ape şi terenuri din Ungaria. Sursele noastre spun că Sörös i-a promis lui Orban o rentă de 100 de milioane de euro anual, atîta timp cît va funcţiona exploatarea, indiferent dacă acesta va mai fi sau nu premier al Ungariei, condiţia fiind aceea ca Guvernul său să sprijine, pe plan european, viitoarele demersuri ale Guvernului Ponta în acest sens. În următoarele luni, prin ministrul Mediului, Rovana Plumb, Guvernul Ponta intenţionează să iniţieze la Comisia Europeană depunerea unei cereri, prin care România să fie exceptată în următorii 5 ani de la Rezoluţia Parlamentului European, votată, la 5 mai 2010. Deşi Rezoluţia nu are putere de lege, încălcarea de către România a documentului votat în 2010, la Strasbourg, ar atrage după sine o serie  de sancţiuni ale Comisiei Europene, care pot merge pînă la stoparea acordării fondurilor pe proiectele de mediu, sau poate atrage chiar declanşarea procedurii de infringement pe capitolul mediu, care poate genera tăierea totală a fondurilor şi uriaşe penalităţi. Astfel, pentru a încerca deblocarea în siguranţă a operaţiunii Roşia Montană este nevoie mai întîi de un acord cu Comisia Europeană, acord care nu poate fi obţinut dacă Ungaria se opune exploatării. În altă ordine de idei, nu se ştie încă ce şpăgi vor lua demnitarii români implicaţi în afacere, respectiv Traian Băsescu, Victor Ponta, Dan Şova şi Rovana Plumb, pentru că acestea nu au fost încă stabilite. Conform surselor noastre, George Sörös a evitat în acest ultim voiaj în România să se mai tocmească, pentru că în 2009, pentru aceeaşi operaţiune, a băgat în campania electorală a lui Traian Băsescu 150 de milioane de euro, dar, aşa cum se ştie, Chiorul nu a reuşit să urnească proiectul. Dincolo de asta, cu siguranţă, sumele pe care le va promite Sörös celor responsabili vor fi unele cu mult mai consistente decît banii promişi lui Viktor Orban. Deşi nu există la ora actuală decît o singură evaluare clară şi precisă a zăcămintelor de la Roşia Montană, şi aceea îi aparţine Gold Corporaţion, care o ţine la mare secret, totuşi specialiştii apreciază că la Roşia Montană s-ar afla circa 800 de tone de aur, circa 2.000 de tone de argint, vreo 300 de tone de uraniu, alături de multe alte zăcăminte de o valoare inestimabilă, ca wolframul, precum şi alte minerale, cu utilizări în industria militară, sau în electronica de vîrf. Oricum, avînd în vedere sumele vehiculate în această afacere numai ca şpagă, precum şi îndîrjirea şi tenacitatea cu care, din 2005, Gold Corporation încearcă să exploateze zona este clar pentru toată lumea că afacerea Roşia Montană este una strategică, România fiind pe cale de a fi jefuită de mari bogăţii, cu concursul celor aflaţi acum la Putere. PÎNĂ LA SFÎRŞITUL ANULUI STĂPÎNII COLONIALI VOR EXPLOATA GAZE DE ŞIST (PE ŞEST) DIN 23 (?!) DE PERIMETRE
Una dintre cele mai mari fărădelegi pe cale să se producă în România, ca rezultat direct al „coabitării”, impuse de americani, lui Traian Băsescu şi Victor Ponta, este încredinţarea majorităţii perimetrelor de exploatare a gazelor de şist, aflate în subsolul ţării, firmei Chevron. În acest moment, Chevron deţine pe teritoriul României, sub formă de concesiune a drepturilor de exploatare, 8 perimetre (în judeţele Vaslui, Constanţa şi Bihor), în timp ce toate celelalte companii interesate în exploatarea acestui tip de resurse deţin, toate la un loc, numai 5 perimetre. Conform unor surse din Serviciile Secrete, în două săptămîni, va sosi la Bucureşti o delegaţie din SUA, care va discuta atît la Palatul Cotroceni, cît şi la Palatul Victoria despre posibilitatea concesionării în acest an a altor 15 perimetre de exploatare, în favoarea companiei Chevron, în care sînt plasate cele mai importante zăcăminte de gaze de şist. În fapt, vizita delegaţiei Congresului SUA, este o acoperire. Din delegaţie, care va avea în componenţă 5 persoane, vor face parte 3 congresmeni, membri ai comisiilor de energie şi mediu din legislativul american, dar şi 2 negociatori ai firmei Chevron. Noile perimetre, care urmează a fi luate în discuţie, sînt situate în judeţele Suceava, Brăila, Galaţi, Arad şi Timiş. Am mai aflat că, la o cifră de afaceri preconizată a fi de 60 de miliarde de dolari anual, negocierile vor fi pe măsură, iar şpăgile cu care vor fi îmbogăţite conturile lui Traian Băsescu, Victor Ponta, Constantin Niţă şi Rovana Plumb vor fi substanţiale.   

Sursa: http://www.ziartricolorul.ro/category/generic/

joi, 2 mai 2013

MILAN MARTINOV - 20 DE ANI DE LA TRECEREA IN NEFIINTA



Profesor, om de cultură, publicist. Douazeci de ani se vor împlini în luna mai 2013 de la trecerea la cele veşnice a profesorului Milan Martinov, care a oficiat timp de treizeci şi doi de ani la una din catedrele de limba şi literatura română ale Colegiului Naţional “Samuil Vulcan” Beiuş. Nimic nu te apropie de Dumnezeu cât strădania de a crea o operă desăvârşită, spunea Michelangelo. Prin opera desăvârşită realizată ca profesor de limba română, Milan Martinov a fost cu adevărat apropiat de Dumnezeu. Născut în satul Genei din judeţul Timiş într-o familie de ţărani sârbi, absolvent al facultăţii de filologie din cadrul Universităţii Timişoara, promoţia 1961, profesorul Milan Martinov a fost un luminător al spiritelor, un deschizător al ochilor minţii şi inimilor elevilor săi.  A fost unul dintre dascălii care au făcut din misiunea sa un apostolat, pentru că a lăsat multă lumină în urma lui, spre folosul discipolilor săi. Dascălul se mistuie şi se dăruieşte pentru idealul urmărit fiindcă
                                “Altarul ca să fie şi pietrele să fie
                                                                                                      Cu inima şi viaţa zidită-n temelie",  cum spunea Arghezi, consolidând mitul estetic al Meşterului Manole. Apostolatul dăscălesc este o misiune sfântă, care presupune jertfă, deoarece principala lui vocaţie este dăruirea. Spre a cuprinde lumina în sufletele elevilor se cere ca ea să ardă în sufletul dascălului. Nu întâmplător îl numea Goga “izvoditor al sufletelor, mag din basme”. Milan Martinov a dăltuit, în inimile tinere, iubirea de glie, de datini, de cântecul tradiţional, de omenie, de tot ce înnobilează pe om. De-a lungul anilor, el a făcut şi activitate de adevărat mecenat, îndrumând pe cei frecventaţi de muze din câteva generaţii de elevi din perioada revistei “Pagini de ucenicie”. A corectat numeroase creaţii în versuri sau în proză, făcându-se util tinerelor talente. Aşa a fost şi în cadrul catedrei şi al cercului pedagogic de română, ajutând şi îndrumând colegii mai tineri, dăruind, după modelul Mântuitorului “lumină din lumină” în jurul său. Sobru şi cumpătat a insuflat tuturor dragostea pentru marile adevăruri, pentru bine, frumos, omenie, pentru România, ţara sa de adopţie. De aceea dacă ar fi trăit azi, în vremea războiului din Iugoslavia, ar fi suferit mult văzându-i pe români uitând o prietenie tradiţională cu sârbii din imediata vecinătate…  (Rif, Teodor. Apostolatul unui dascăl – Milan Martinov – În:  Luna cinstirii. Foaie editată de Primăria Oraşului Beiuş. An. 7. Aprilie 2000, p. 5). 
Referiri: - Vasilescu, Stelian. Oameni din Bihor -dicţionar sentimental- Vol. 1… p. 572. (I. I.)

"Personalia - Dictionar al personalitatilor beiusene" - Ioan Igna, Ingrid Oita Igna, Simion Suciu, Nicu Silviu Odobasianu - Beius, 2004