Şcoala primară o face în satul natal, studii
secundare la Beiuş şi Oradea, unde face clasele de filozofie la arhigimnaziul
premonstratens iar cele superioare de teologie
la Arad între 1846-1849. Îndeplineşte mai multe funcţii eclesiastice:
printre care funcţionar, vicenotar, notar consistorial iar mai apoi în arhiva
şi cancelaria consistorială. În anul 1857 este numit profesor la Institutul
Teologic din Arad, unde funcţionează timp de 12 ani. Se călugăreşte la
mănăstirea Hodoş-Bodrog cu numele de Miron. Tot în anul 1857 este hirotonit
diacon, în 1858 proto-diacon, în 1862 sincel, în 1864 protosincel. În 1868 este
membru în primul Congres naţional bisericesc din Sibiu în care se pun bazele
Statutului Organic. În anul 1870 e ales vicar de Oradea, iar în 1871 este
ridicat la demnitatea de arhimandrit. Din 12/24 noiembrie 1873 este ales
episcop de Arad, instalarea oficială făcându-se la 3 februarie 1874. După
numirea lui Procopie Ivaciovici, cel care urmase lui Şaguna în scaunul de
mitropolit al Ardealului, ca Patriarh la Carloviţ, la 12 noiembrie
1874, Miron Romanul fu ales mitropolit al Ardealului. “În calitate de Mitropolit, Miron Romanul
prezidează toate congresele naţionale bisericeşti din Sibiu, remarcându-se prin
cuvântările sale sobre şi tactul deosebit cu care condus şedinţele. În 1879,
conduce în Viena delegaţia română compusă din arhierei şi deputaţi sinodali,
prezentând Tronului o “Reprezentaţiune” contra legii prin care se obliga limba
maghiară în şcolile primare. În 1881, printr-o adresă cere guvernului maghiar
să recunoască bisericii ortodoxe rangul şi cinstea cuvenită între celelalte
confesiuni. În 1883, în Casa Magnaţilor, vorbeşte contra legii de organizare a
învăţământului secundar... În 1895, ia atitudine contra legilor politice
bisericeşti. În 1897 protestează contra maghiarizării numelor de comune...”[2]
La 10 apr. 1896 a dat un "circular" prin care îndemna clerul și
credincioșii să nu ia parte la serbările "milenare" ungare. A ramas
memorabilă pastorala mitropolitului Miron dată cu această ocazie, adică la o
mie de ani de la așezarea ungurilor în Câmpia Panonică, în care arată că
românii transilvăneni nu pot participa la această sărbătorire, dată fiind
situația nedreaptă în care erau ținuți.
Îndeplineşte şi unele funcţii politice. Este preşedintele Partidei
Române dinm Arad, fruntaş al Partidului Naţional Român, deputat în Parlamentul
de la Budapesta din 1869. Între 1869 şi 1870 îl găsim inspector şcolar în
Comitatul Caraş-Severin. Este patronul Reuniunii Femeilor Române din Sibiu.
Este ctitorul tipografiei şi clădirii internatului Institutului Teologic din
Sibiu. Se apleacă şi asupra scrisului colaborând la: “Concordia” a fostului său
profesor de la Beiuş - Sigismund Papp, la “Albina” lui Vincenţiu Babeş, la
“Federaţiunea” lui Alexandru Roman, “Telegraful Român” şi la ziarul maghiar
“Alfold". Elaborează mai multe manuale pentru studenţii teologi.
In anul 2008, cu ocazia implinirii a 180 de ani de
la nastere, la inițiativa strănepotului mitropolitului, Mircea Roman, in fața
bisericii din Mizieș a fost dezvelit și sfințit bustul lui Miron Romanul al
Ardealului.
[1] Neş,
Teodor. Oameni din Bihor 1848-1918. Biblioteca revistei Familia. Oradea, 2006. p. 318.
[2] Neş,
Teodor. Oameni din Bihor 1848-1918. Biblioteca revistei Familia. Oradea, 2006. p. p. 322-323.
