duminică, 24 aprilie 2011

Eveniment Casa de Paşti la final


După ce luni dimineaţa voluntarii care au venit să sprijine construirea Casei de Paşti au găsit o fundaţie goală, azi, la plecare, ei au lăsat în urmă câte o locuinţă pentru trei familii. Dar mai mult, au lăsat în urmă nişte prieteni cărora le-au schimbat viaţa.

La ora 12 era o mare forfotă în jurul Casei de Paşti, toată lumea făcea curăţenie, aranja şi făcea pregătiri pentru marele eveniment ce urma să înceapă în curând, ceremonia de inaugurare. Printre cei prezenţi s-au numărat: Gavrilă Ghilea, prefectul judeţului Bihor; Gheorghe Costin, vice-primarul Beiuşului; Adrian Ciorna, fondatorul Habitat pentru Umanitate Beiuş; Marcel Coroiu, preşedintele Habitat; Mircea Jurcan, directorul asociaţiei; primari din localităţile în care Habitat a construit locuinţe; consilieri locali; directori ai unor instituţii publice; reprezentanţi ai partidelor politice, ai altor ONG-uri cu care Habitat colaborează şi nu în ultimul rând voluntarii care au construit casa împreună cu beneficiarii proiectului şi apropiaţii acestora.

Ceremonia a fost deschisă cu o rugăciune şi cu o scurtă ceremonie de sfinţire a locuinţelor, după care invitaţii au luat cuvântul pentru a-şi arăta mulţumirea şi recunoaşterea faţă de efortul celor care au contribuit la ridicare Casei de Paşti. Primul care a luat cuvântul a fost preşedintele Habitat, dl. Marcel Coroiu care a făcut bilanţul celor 15 ani de activitate Habitat, timp în care peste 1200 de oameni au fost ajutaţi şi a prezentat planul pentru următorii 5 ani, în care se doreşte ca nicio familie din Beiuş să nu mai trăiască în condiţii improprii, iar Beiuşul să devină primul oraş din România din care a fost eliminată adăpostirea sărăcăcioasă. A urmat apoi la cuvânt prefectul judeţului care a ţinut neaparat să sublinieze importanţa şi exemplul dat de voluntarii străini: „Luni am venit aici să-mi aduc şi eu contribuţia la construirea Casei de Paşti. Am lucrat câteva ore alături de aceşti tineri minunaţi şi am fost profund mişcat de ce am văzut. Acest lucru mă determină acum să afirm public că voi fi întotdeauna de aici înainte un susţinător constant al celor de la Habitat, indiferent în ce funcţie voi fi pentru că astfel de iniţiative merită cu adevărat susţinute.” afirmă dl. prefect Gavrilă Ghilea în cuvântul său din cadrul ceremoniei.

Adrian Ciorna a vorbit apoi despre însemnătatea evenimentului Casa de Paşti şi despre importanţa apropierii de Dumnezeu prin fapte cum e şi cazul de faţă. Vice-primarul Beiuşului şi-a reiterat sprijinul pe care Primăria îl oferă asociaţiei menţionând că terenul pe care s-a construit Casa de Paşti e o mică parte din cei peste 5.000 de m2 pe ce au fost puşi la dispoziţia Habitat pentru construirea de locuinţe sociale de către Consiliul Local. Voluntarii au înmânat apoi cheile simbolice ale noii locuinţe, câte o Biblie şi flori fiecăruia dintre beneficiari, afirmând că ei, voluntarii, sunt cei care au primit mai mult decât au dat în această săptămână. Corul Lira din Beiuş, dirijat de Remus Lazea, vicepreşedintele Habitat a cântat o priceasnă spre încântarea participanţilor.

Cel mai emoţionant moment a fost când au luat cuvântul beneficiarii proiectului. Pentru că în familia Mance ambii soţi sunt surdo muţi şi ei au dorit să transmită un mesaj celor participanţi, s-a apelat la sprijinul Asociaţiei Surzilor din Oradea care au ajutat la transmiterea mesajului din partea familiei Mance: „Sunt foarte fericit că în sfârşit avem casa noastră. Am lucrat împreună cu voluntarii toată săptămâna şi am văzut ridicându-se această casă sub ochii mei. Dacă nu eram aici, nu credeam că e adevărat. Vă mulţumim tuturor pentru ce aţi făcut pentru noi şi vă vom purta în rugăciunile noastre!” explică prin semne şi cu lacrimi în ochi Ionuţ Mance.

Sponsorii Casei de Paşti fără de care nu s-ar fi putut realiza acest eveniment sunt: Lafarge care a oferit tot cimentul necesar, Fundaţia Vodafone care a participat financiar la realizarea proiectului, Adeplast cu materiale proprii, Grundfos cu două pompe pentru canalizarea întregii zone, Saint-Gobain ce a oferit sistemele pentru realizarea pereţilor şi alţi donatori individuali, Ocolul Silvic Codrii Beiuşului, Gavrilă Ghilea, prefectul judeţului Bihor şi Pap Francisc, PFA.

Mai multe detalii despre proiect sau beneficiari precum şi fotografii găsiţi pe website-ul asociaţiei: www.habitatbeius.ro

vineri, 22 aprilie 2011

Cultur(nici)a


Scris de Teodor FILIP   
Vineri, 04 Martie 2011 15:42
„România este vatra a ceea ce numim Vechea Europă, o entita-
te culturală cuprinsă între 6500-3500 î.Hr. axată pe o societate
matriarhală, teocratică, paşnică, iubitoare şi creatoare de ară (…). Ului-
toarele descoperiri făcute în România şi alte ţări învecinate după al
doilea război mondial, asociate datărilor cu radio-carbon, au făcut posibilă înţelegerea importanţei începuturilor culturii „vechii Europe”, o cultură a unei societăţi de agricultori. A devenit, de asemenea, evidentcă această străveche civilizaţie europeană precede cu câteva milenii pe cea sumeriană”

Maria Gimbutas, „Civilizaţie şi cultură


DESCOPERIRI CARE ÎI REDUC LA TĂCERE PE OCCIDENTALI
Şi astăzi se discută în contradictori despre originea şi civilizaţia dacoromânilor. Chiar de către istoricii şi cercetătorii români. Originea pură a strămoşilor noştri este contestată. Însă, descoperirile arhelogice vin în ajutorul nostru. Paleontologii au stabilit că omul de Neanderthal a trăit în urmă cu 100.000 de ani, iar cel de la Ceo-Magnon cu circa 35.000. Fratele nostru oltean de la Buciuleşti, comuna Tetoiu, jud. Vâlcea, pe Valea lui Grăuceanu are o vechime de 1.900.000-2.000.000 ani!!! Descoperirea îi aparţine savantului Dardu-Nicolăescu-Plopşor. Cum e posibil?!..
Aşa cum marile popoare ale lumii s-au format în bazinele hidrografice ale marilor fluvii şi poporul nostru s-a format în bazinul hidrografic al Dunării. „Este uimitoare coincidenţa aproape perfectă între teritoriul fostului regat al Daciei, atestat documentar, de pe vremea lui Burebista şi conturul bazinului hidrografic al Dunării, de la Viena şi până la vărsarea în Marea Neagră. Această coincidenţă confirmă faptul că bazinul hidrografic al Dunării a fost leagănul de formare şi supravieţuire multimilenară a poporului pelasgo-traco-geto-daco-valaho-român” (1!).
Săpăturile arheologice făcute sub auspiciile Academiei Române în zona defileului Dunării, cu ocazia deschiderii în 1964 a şantierului „Porţile de Fier”, au scos la iveală vestigii de o importanţă covârşitoare, care atestă existenţa vieţii în această zonă din cele mai vechi timpuri. Cercetătorul arheolog Vasile Boroneant (n.1930), membru al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, laureat al Academiei Române, a lucrat pe acest şantier împreuină cu cercetătorul arheolog Mihai Davidescu (n.1930), sub îndrumarea Profesorului Constantin Nicolaiescu Plopşor (1901-1968), membru corespondent al Academiei Române, director al Centrului Academiei Române de la Craiova.
Lucrările arheologice au acoperit o întindere de peste 180 de km din aval de Moldova Veche şi până la Ostrovul Mare. Cele mai vechi urme de viaţă din zonă au fost datate cu 35.000 ani î.e.n, descoperite în peşterile Chindiei şi Livadita de la Coronini, localitate situată la 7 km în aval de Moldova Nouă. Urmează vestigiile descoperite la Cuina Turcului, de la Dubova, în Cazanele Mari la 17 km în amonte de Orşova, pe malul românesc al Dunării, datate cu 11.000 ani î.e.n. La Schela Cladovei s-au descoperit şi una dintre cele mai vechi aşezări dacice de pe Dunăre din sec. IV î.e.n., cu vestigii ceramice specifice: ceaşca dacică.
Mi-ar trebui mult spaţiu tipografic pentru a prezenta toate descoperirile arheologice din această zonă, descoperiri care au făcut obiectul unor numeroase comunicări ştiinţifice Între 30 martie şi 2 aprilie 2000 în Scoţia, Universitatea din Edinburgh a organizat Conferinţa Internaţională „The Iron Gates in prehistory” (Preistoria Porţilor de Fier) ca semn de preţuire acordat importantelor vestigii scoase la lumină în defileul Dunării între Carpaţi şi Balcani.
„Nu sunt de neluat în seamă nici informaţiile pe care ni le transmite V. Flaccus (m.90 e.n.) care, referindu-se la drumul argonauţilor (din sec. XIII î.e.n.), spune că aceştia au văzut pe porţile templului Soarelui din cetatea lui Arietes: „reprezentarea înfrânderii egiptenilor, conduşi de Sesostris, de către geţi”.Dar Diodor din Sicilia (c.80-c.21 î.e.n.), în istoria lumii antice de la origini şi până la războiul lui Cezar în Galia din 58-51 î.e.n. intitulată „Biblioteca istorică”, prezintă campania egipteană din Tracia condusă de Sesostris, se pare din timpul domniei faraonului Ramses al II-lea (1290-1224 î.e.n.) (2).
Dacă la toate acestea se mai adaugă şi informaţiile recente, ale studiilor mineralogice de laborator, care au confirmat că aurul din sarcofagele egiptene provine din Transilvania, înseamnă că istoria ţării noastre are rădăcini adânci prin vestigiile şi documentele atestate din antichitate şi până în prezent, iar legenda se poate transforma în istorie veridică. În acest sens, o privire mai atentă asupra descrierii faptelor argonauţilor din secolul XIII î.e.n. îmbarcaţi pe nava „Argo” şi plecaţi în căutarea lânii de aur spre ţara denumită Colhida pare să ducă la concluzia că aceştia au trecut pe la „Porţile de Fier”. Scrierile din vechime ale lui Pindar (462 î.e.n.) şi ale lui Apollonios din Rhodos (295-230 î.e.n.) oferă un număr iompresionant de mare de coincidenţe între denumirile mitice ale unor personaje şi locuri din antichitate şi denumirile de azi ale unor localităţi situate pe teritoriul ţării noastre. Pe traseul de la vărsarea Dunării în Marea Neagră la punctul de confluenţă al Tisei cu Dunărea şi apoi al punctului de confluenţă al Someşului cu Tisa, mergând spre amonte, se ajunge în zona Mediaşului Aurit din nordul Munţilor Apuseni, pe cursul mijlociu al Someşului.  Pe acest traseu se găsesc o seamă de localităţi ale căror denumiri de azi coincid în mod bizar cu titularurile mitice care ne-au fost transmise din antichitate. Această observaţie l-a făcut pe cercetătorul ştiinţific geolog Mircea Ticleanu să adopte ipoteza şi să finalizeze un studiu în care a demonstrat că drumul pe ape al argonauţilor a urmat traseul pe Dunăre. Apollonios, la vremea lui, a plasat destinaţia finală a expediţiei în Caucaz. Dar informaţiile de atunci se pare că situau Caucazuil la vestul Mării Negre după cum ne-o confirmă atât scrierile lui Ammianus Marcellinus (330-c.400 e.n.), general roman şi istoric, care aminteşte în secolul IV e.n. de un ţinut „Caucaland” situat pe malul stâng al Dunării la marginea bazinului Panonic, a cărei descriere corespunde cu Munţii Apuseni de la vestul Mării Negre…
Cu toate acestea, pentru occidentali, România este ţara romilor, a hoţilor, cerşetorilor. Aceştia să fie cel mai vechi popor din Europa? Nu se pupă cu orgoliul britanicilor, francezilor, germanilor etc. România este la mâna unor „dizidenţi de catifea”, care, după decembriue 1989 nu au scris nimic. Dar se produc zilnic pe sticla televizoarelor, lucrând după „reţete” stabilite în altă parte. Privitul spre Vest a devenit sport naţional…
În ziua de azi se duce o politică perfidă pentru distrugerea acestui popor. Ce putem face? Noi, cei care mai cunoaştem câte ceva, să le popularizăm. Voi? Să nu uitaţi! Şi să cultivaţi aceste lucruri copiilor şi nepoţilor voştri.  Şi nu mai căutaţi mistere în afara ţării. Pentru că există nenumărate dovezi ale civilizaţiei care ne-a precedat, dovezi care atestă că pe aceste meleaguri au trăit oamenii primordiali, care s-au răspândit în toată Europa şi pe toate continentele, dând naştere civilizaţiilor care acum ne ignoră. Acestea sunt adevăratele mistere uitate.
„La Congresul Mondial de Istorie, care a avut loc la Montreal, în Canada, în septembrie 1995, la care istoricii români nu au fost admişi, s-au emis o serie de teze, cel puţin bizare, după care statul şi naţiunea etnică ar fi nişte aberaţii sângeroase, care au provocat în ultimele secole cele mai îngrozitoare tragedii, încât ele trebuie să dispară, cedând locul „naţiunii culturale”. Prin „naţiuni culturale” autorii tezelor respective înţeleg religiile occidentale. Ca atare, frontierele trebuie…modificate, pentru că ele numai corespund „criteriilor culturale”, după care ar urma „spiritualizarea” lot, cum le place unora să spună. Primele victome se cunosc: Jugoslavia şi Cehoslovacia” (2).
Din păcate, aceste jalnice teze sunt promovate în paginile aşa-ziselor manuale de istorie alternativă. De fapt o „Românai suverană şi independentă”, cum suna şi generosul crez politic al seniorului  Coposu, nu cred că mai este posibilă. Am devenit un fatalist deoarece totul concură la recroirea geografiei politice europene. Subjugarea României a devenit totală. Acum se intenţionează ca din guvernul Boc să facă parte un ministru din C.E…
Dacă chinezii ori japonezii ar avea o cetate ca Sarmisegetusa Regia, ar transforma-o în lor de pelerinaj.

DIN NEGURA TIMPULUI

România este leagănul tuturor civilizaţiilor. Pământul Ardealului este „Grădina Maicii Domnului” şi locul de unde au plecat cele 12 trburi în lume. Dar noi, românii, rămânem ac eeaşi ignoranţi, cărora nu le pasă de istoria neamului. În loc să fim mândri că suntem poporul primordial.
De ce ne este frică de ceea ce am fost?...
Descoperirile din perioada 1960-2000 în arhive şi biblioteci din ţară şi din străinătate a sute de cuvinte româneşti, provenite din fondul autohton geto-dac în vocabularul popoarelor italian, francez, spaniol, englez, irlandez, grec etc.  reprezintă adevărate piese de aur pentru cunoaşterea istoriografiei româneşti. La neamurile celtice din regiunea Walace (Marea Britanie) a fost identificată rugăciunea Tatăl Nostru, aşa cum îl rosteau românii din Muntenia, Moldova şi Transilvania. Filologii români şi străini au mai descoperit:
- în cea mai veche cronică turcească, intitulată „Ogusnam”, adusă în actualitate de istoricul român de naţionalitate turcă Ali Ekrem, tipărită în germană, franceză şi rusă, se menţionează existenţa, în anul 839, a unei Ţări a Românilor la nord de Dunăre, până spre Nipru. Se mai menţionează că „Ţara Românilor” s-a confruntat cu cumanii, deci ţara avea o armată şi o administraţie bine pusă la punct. Despre această cronică istoricii şi specialiştii noştri nu au aflat că există! ;
- în Atlasul german din 1826, pe o hartă care ilustrează popoarele Europei din răsărit în anul 900, se specifică „Wahalen oder Rumumy”, pe teritoriul ce se întindea din Panonia până la Nipru. Totodată se menţionează şi existenţa a cinci voivodate româneşti, adică a unor ţărişoare locale
- „descoperirea scrisorii unui conducător chazar, referitoare la secolul al VII-lea e.n. din care rezultă existenţa în Transilvania a „ţării Ardil”, adică a ţării Ardealului, termen curat românesc, apărut cu două secole înainte de invazia triburilor migratoare războinice ungare în Bazinul mijlociu al Dunării, ceea ce dovedeşte că ungurii au fost aceia care au împrumutat termenul de Ardeal din limba română, după topica limbii maghiare, Erdely ” (3).
- descoperirea în Biblioteca naţională din Budapesta a lucrării lui Lukacs Karoly, preot romano-catolic şi arheolog, care a păstorit peste zece ani în regiunea Balatonului, unde a făcut cercetări arheologice, identificând urme materiale ale unor castele, biserici şi cetăţi voivodale româneşti în sec. al X-lea. Chiar de pe timpul invaziei triburilor migratoare ungare. Lucrarea a apărut în anul 1937 la Tipografia Episcopatului romano-catolic din Oradea, unde, preotul a fost mutat. Cartea respectivă nu a fost găsită în nici o bibliotecă din România!
- a fost descoperită cronica împăratului german Friederic al II-lea Barbarossa. Pentru anul 1189 în ea se stipulează existenţa unei ţări româneşti numită „Walahia” între Dunăre şi Munţii Carpaţi, condusă de un principe. Sunt descrise cu lux de amănunte graniţele, iar principele ţării, într-un dialog cu împăratul, şi-a afirmat suveranitatea;
- au fost descoperite sursele documentare ale lucrării „Cosmographie”, scrisă în limba română cu alfabet geto-dac, de către Aeticus Dunăreanu, ilustru cărturar şi explorator român din sec. al IV-lea.

NE ESTE FURATĂ ISTORIA

La polul opus se situează evenimente pe care autorul le trece la capitolul „conspiraţii”: de-a lungul timpului, numeroase documente istorice cu privire la strămoşii noştri s-au pierdut într-un mod cu totul straniu. Astfel, „Dacia”, jurnalul împăratului Caius Ulpius Traianus, s-a pierdut; „Getica”, o lucrare scrisă de Criton, medicul personal al lui Traian, a avut aceeaşi soartă; „Istoria geţilor”, scrisă de prelatul-filozof Dios Chrysostamos, s-a pierdut într-un mod cu totul ilogic pentru un filozof de asemenea talie, numit şi Ioan Gură de Aur. „Getica”, o lucrare de sinteză a lui Dios Cassius Coceianus, nepotul filozofului menţionat mai sus, a avut aceeaşi soartă. Alexandrianul Appianus, istoric grec, a scris o impresionantă lucrare în 24 de volume, numită „Istoria Romanilor”. Un lucru foarte curios: s-a pierdut doar volumul al XIII-lea, în care se relata amănunţit chiar cuceririle romane în Dacia. Caninius a scris în versuri istoria expediţiei lui Traian. S-a pierdut! Plutarh a scris o biografie a lui Traian pierdută fără urmă.  Ammianus Marcellinus a scris 31 de cărţi în care tratează istoria romană de la împăratul Nerva până la Valens. Şi din acestea au dispărut doar primele 13, cele care tratau istoria cuprinsă între anii 96 până la 350. Tocmai cele care vorbeau despre Dacia. Apollodor din Damasc, celebrul arhitect, a descris detaliat construcţia podului peste Dunăre într-o carte. A dispărut. Opera marelui Ovidiu, exilat la Tomis, a rămas aproape intactă, cu excepţia poeziilor scrise în limba geţilor. Care au dispărut!
Să mai spună cineva că toate acestea nu fac parte dintr-o „conspiraţie” împotriva contemporanilor autohtoni. Pentru a nu cunoaşte istoria strămoşilor noştri!
Lista nu se opreşte aici. Martin Opitz, reprezentant al literaturii germane, numit de către Mihai Ibaşcu „cel mai de seamă poet al veacului său”, a sosit în Transilvania la invitaţia principelui Gabriel Bethlen. Timp de 12 ani a adunat material pentru lucrarea „Dacia antiqua”, inclusiv colindând ţinuturile transilvane. În anul 1639 moare răpus de ciumă la Danzig, iar manuscrisul său a dispărut în condiţii suspecte! Iată câteva nemuritoare versuri scrise de acest poet, necunoscute publicului din ţara noastră:

„Călcând în goană goţii                             
Cu alţii-n şir grăbit grăbit                           
Al Daciei şi-al Romei                                 
Pământ de mult râvnit                               
Nu şterg a voastre nume                         
Cum nu v-au nici învins                           
De v-aţi păstrat lumina                             
Aşa cum e înscris.                                   

Nepieritoarei ginţi.
Nu pot frânge neamulCu hoardele de sciţi
Cu biciul nici Atilla
Pe Misii şi pe Traci,
Pe greci să îi răpună
Venind pe cai gonaci  
Din depărtate Asii

Într-un  năvalnic tropot
năvala lor zoreşte.
Iar slavii vă-nconjoară
Ca marea într-un cleşte”.

Despre limba strămoşilor noştri, cu excepţia „Codex Rahonczy” (îl voi prezenta în alt articol) şi a unor inscripţii, nu ne-au parvenit date concrete. După ce Bogdan Petriceicu Haşdeu a dovedit existenţa unui substrat dacic al limbii române, s-a  s-a încercat discreditarea sa morală şi ştiinţifică. Chiar de către latiniştii români. Pentru ca lucrarea sa „Mitologia dacilor”, să dispară.
Nici siturile nu au fost cruţate. Munţii Orăştie au fost sistematic prădaţi şi jefuiţi de tezaurele lor istorice, mărturii ale unei civilizaţii şi culturi geto-dacice de nepreţuit. Începutul l-au făcut romanii. „În Evul Mediu, Regii Ungariei şi Austriei, Matei Corvin şi Carol al VI-lea, au organizat pe Mureş, şi pe Dunăre, interminabile convoaie de transport cu relicve arheologice destinate pierzării spre Budapesta şi Viena. În luna septembrie a nului 1832 arheologul J. Ackner a descoperit la Sarmisegetusa o foarte frumoasă, interesantă, dar şi extrem de reprezentativă piesă arheologică: „Victoria dacică” înconjurată de genii, un mozaic care, printre altele, avea ornamente vegetale încrustate cu misterioase simboluri, care înconjurau un înscris tainic, rămas nedescifrat. Această relicvă, atât de preţioasă pentru neamul nostru, a dispărut fără urmă. Întrebat în epocă, arheologul maghir E. Ballum a declarat că ştie unde se află acest mozaic, dar „nu poate divulga adevărul din motive politice” (4).
În anul 1882, la un congres ţinut în Sibiu, Gheorghe Bariţiu a izbucnit în lacrimi mărturisind public cele două vise pe care nu le-a putut îndeplini: salvarea Sarmisegetusei şi deschiderea ueni universităţi româneşti în Ardeal.
Nu multe persoane cunosc că pe Insula Şerpilor, în secolul al XIX-lea, se găseau ruinele unui imens templu antic închinat lui Apollo. Practic, au fost demolate complet şi transportate la Moscova, unde au dispărut.
Şi geografiile care descriau teritoriile dacice au dispărut. Marele Strabon a scris o carte despre Tracia şi Dacia, care a dispărut. „Marele geograf  Marin din Tyr descrisese în amănunţime teritoriile locuite de geţi şi daci, dar lucrarea sa nu a ajuns până la noi, decât într-o palidă măsură, prin intermediul unei prezentări făcute de Ptolemeu” (5).
Din hărţile antice nu s-a păstrat nici una care să înfăţişeze Dacia veche. În schimb, lucru foarte curios, s-au păstrat cele care reprezintă Dacia de după cucerire. 
Chiar în mediile academice se vorbeşte foarte puţin despre strămoşii noştri. De ce? Pentru că sunt „barbari”. Dacă vrem în Europa trebuie să susţinem că „de la Râm ne tragem”, trebuie să ne uităm trecutul şi tradiţiile. Toţi guvernanţii de după decembrie 1989 au lăsat în paragină vestigii inestimabile ale trecutului!
În aceaste articole caut să dovedesc originea nobilă a poporului nostru, să prezint personalităţi ale strămoşilor noştri care au făcut Istorie şi pentru alte naţii. Şi am tras o concluzie amară: CINEVA ne-a furat şi ne fură Istoria

Surse:
1. http://www.noidacii.ro;
2. http://www.dacia.org;
3. http://descopera.ro;
4. http://www.yogaesoteric.net;
5. http://ro.altermedia.info
Articol preluat de pe www.ne-cenzurat.ro 

luni, 18 aprilie 2011

Acţiune de nota 10 la Roşia


Peste 600 de voluntari au plantat sâmbătă copaci la Roşia, Bihor

            Sâmbătă dimineaţa la câteva minute înainte de ora nouă era mare agitaţie pe un drum marginaş la poalele unor dealuri golaşe de la Roşia. Multe maşini îşi căutau loc de parcare şi sute de oameni de toate vârstele cu unelte de lucru pe umăr urcau dealul pe care urma să fie plantaţi puieţii de molid, stejar şi larice. La ora nouă fix s-a dat startul şi voluntarii s-au împărţit în mai multe echipe: unii săpau gropi, unii aduceau puieţii şi alţii îi plantau.

„Eu am voluntariat la construcţia mai multor case Habitat şi întotdeauna am avut o mare satisfacţie muncind alături de voluntarii deosebiţi ai asociaţiei. Primind invitaţia de a participa şi la acest eveniment, am acceptat cu bucurie, iar acum îmi dau seama că am făcut o alegere foarte bună. E minunat aici şi e o bucurie să vezi cum copii şi vârstnici arată respect pentru natură şi plantează mii de copaci în această zonă foarte frumoasă unde în urmă cu câţiva ani am predat limba română.” afirmă Veronica Popa, voluntară şi profesor la Şcoala Generală „Nicolae Popoviciu” din Beiuş. 

Entuziastmul celor peste 600 de voluntari a fost atât de mare încât în doar trei ore au terminat munca planificată pentru cinci ore. Şi pentru că la eveniment trebuia să participe şi Mihai Tatulici, realizatorul de la Realitatea TV care avea de făcut o transmisie live, s-au adus şi mai mulţi puieţi aşa încât suprafaţa pe care s-a plantat aproape a fost dublată faţă de cât s-a planificat. La acest efort au participat şi cei 100 de voluntari mobilizaţi de Habitat pentru Umanitate Beiuş printre care se numără elevi de la Colegiul Tehnic „Ioan Ciordaş” Beiuş, de la Şcoala Generală „Nicolae Popoviciu”, beneficiari ai unor locuinţe Habitat, membri din conducerea asociaţiei şi alţi voluntari.

Am dorit să şi parafăm aici, acest acord mai vechi pe care-l avem cu Habitat. Unindu-ne forţele ştim că vor avea de câştigat în primul rând oamenii din comunitate care pe de o parte se vor bucura de un aer curat, iar pe de altă parte nevoiaşii din zona Beiuşului vor avea o locuinţă sănătoasă şi ecologicăEugen Ferko, administratorul Ocolului Silvic „Codrii Beiuşului”.

La ora 14 a fost semnat în mod oficial şi parteneriatul dintre Habitat pentru Umanitate Beiuş şi Ocolul Silvic „Codrii Beiuşului” ce are un dublu scop. Pe de o parte Habitat îşi propune să mobilizeze anual sute de voluntari la plantat de copaci, iar Ocolul Silvic să sponsorizeze cu cantităţi însemnate de lem construcţia de locuinţe Habitat pentru nevoiaşi. Semnatarii actului au fost Marcel Coroiu, preşedintele Habitat şi Eugen Ferko, administratorul Ocolului Silvic „Codrii Beiuşului”. „Naşul mare” a fost Mihai Tatulici, iar „naşul mic” senatorul Cornel Popa care au aplaudat iniţiativa.

La finalul acţiunii, organizatorii au oferit tuturor câte o porţie de fasole la ceaun care a fost delicioasă!

Mai mult de 40 de voluntari au început azi construcţia Casei de Paşti


Anual, Habitat pentru Umanitate Beiuş ajută în preajma sărbătorii Învierii Domnului cel puţin o familie nevoiaşă să locuiască în condiţii decente după ce în Săptămâna Mare voluntari din ţară şi din întreaga lume ajută cu muncă voluntară aceste familii, lucrând alături de ele la construirea casei vieţii lor. La fel s-a întâmplat şi azi când celor 21 de voluntari din afara ţării li s-au alăturat încă atâţia din ţară.  Voluntarul zilei a fost prefectul de Bihor, dl Gavrilă Ghilea care a venit de dimineaţă pe şantier hotărât să sprijine acţiunea Habitat prin încurajarea voluntarilor, dar mai ales prin muncă şi ajutor financiar.

„Am primit invitaţia celor de la Habitat şi am dorit să-i dau curs pentru că apreciez foarte mult ceea ce fac. Doresc să încurajez realizarea a cât mai multor astfel de acţiuni în folosul comunităţii din tot judeţul şi cred că prin implicarea noastră a tuturor putem face ca fiecare comunitate să prospere.” afirmă dl prefect Gavrilă Ghilea.

Domnul prefect şi-a luat casca de protecţie, a îmbrăcat salopeta de lucru, s-a înarmat cu unelte de muncă şi s-a alăturat voluntarilor. A bătut cuie şi a ajutat la ridicarea pereţilor Casei de Paşti, lucrând cot la cot alături de ceilalţi voluntari şi chiar sărind de câteva ori în ajutorul altor voluntari mai puţin îndemânatici. În pauza de cafea, prefectul a socializat cu ceilalţi voluntari şi pentru că în vecinătate mai erau construite şi alte case Habitat, a dorit să le viziteze. A stat de vorba cu beneficiarii lor şi a fost încântat de ceea ce a văzut, motiv pentru care a afirmat că pe lângă munca pe care a depus-o la Casa de Paşti doreşte să sprijine realizarea ei cu o donaţie importanta din partea sa ce constă în materiale de construcţie necesare la ridicarea casei.

 „Eu nu am ştiut cine este pe şantier pentru că sunt mulţi voluntari aici. Dar când am aflat că e şi domnul prefect, am avut mari emoţii şi deşi am vrut să merg să-i mulţumesc personal că a venit să ne ajute, emoţiile prea mari m-au împiedicat să o fac. Dar sper că o să afle de la dumneavoastră că-i sunt foarte recunoscătoare şi dumnealui şi celorlalţi voluntari pentru ce fac pentru mine.” declară Lăcătuş Silvia, ce va beneficia de o garsonieră în cadrul Casei de Paşti.

Vineri la ora 12:30 va avea loc ceremonia de inaugurarea a Casei de Paşti şi Habitat face o invitaţie publică tuturor celor ce doresc să participe la eveniment.

Sponsori ai Casei de Paşti mai sunt: Lafarge care a oferit tot cimentul necesar, Fundaţia Vodafone care a participat financiar la realizarea proiectului, Adeplast cu materiale proprii, Grundfos cu două pompe pentru canalizarea întregii zone, Rigips ce a oferit sistemele pentru realizarea pereţilor şi alţi donatori individuali.

Mai multe detalii despre proiect sau beneficiari precum şi fotografii găsiţi pe website-ul asociaţiei: www.habitatbeius.ro

vineri, 15 aprilie 2011

Poate e prea mult - trei postări într-o zi. Poate e prea puţin... Poate...

MARS DE ADIO

Colegilor mei mârlamentari    
           

La muncă, derbedei, că trece anul şi vin ăilalţi şi-o să vă ia ciolanul.      

Făceaţi pe democraţii cei cucernici, pi*da mamii voastre de nemernici.     

Scuipaţi-vă-ntre voi cum se cuvine şi-apoi convingeţi-vă că e bine.         

C-aţi luat o ţară de mai mare dragul şi i-aţi distrus averile şi steagul.      

S-ajungem colonia de ocară care-şi  va cere scuze în maghiară.      

Şi, prin complicităţi cu demoni aprigi, aţi desfiinţat uzine, câmpuri, fabrici.      

Şi, prin vânzări de ţară infernale, aţi omorât cu voia animale.

La greul greu care mereu ne-ncearcă, răspundeţi cu un greu de moarte, parcă.      

Şi i-aţi găsit şi bolii un remediu... întoarceţi România-n Evul Mediu.       

Ce căzături, ce târfe, ce mizerii… v-aş desena cu acul, să vă sperii.       

Dar voi nici sânge nu aveţi în vine, ci credite din călimări străine.      

Le ştiţi lui Hitler şi lui Stalin taina şi-mpingeţi Bucovina în Ucraina.      

Aşa cum ceilalţi, limpezească-i valul s-au compromis negustorind Ardealul.       

De unde sunteţi, mă, din ce găoace, cum v-au putut părinţii voştri face?      

Ce condimente le-au picat în spermă de e trădarea voastră-atât de fermă?      

Aţi pus nenorocita voastră labă pe-această tristă ţară Basarabă.       

Şi vreţi cu-ameninţare şi cu biciul s-o faceţi curva voastră de serviciu.       

Mimaţi respectul pentru cele sfinte, dar vindeţi şi pământuri şi morminte.      

Aţi inventat examene severe, supunere poporului spre-a-i cere.      

Şi toată zbaterea a fost degeaba... că-n nas mai marii v-au închis taraba.       

Minciuna voastră v-a adus pe scenă, actori într-o politică obscenă.      

Şi-acum, că-i un prăpăd întreaga ţară, ia cereţi-vă puţintel, afară. 

Decât să vă trimită ţara noastră, mai bine mergeţi voi în mama voastră.      

Plecaţi de-aici, cu-o grabă funerară şi nu albanizaţi această ţară.      

Băgaţi viteză, că vă trece anul şi s-a scurtat şi s-a-nvechit ciolanul.      

Şi ce vă pot eu spune la plecare decât lozinca lui Fănuş cel mare:       

Nenorociţilor, se rupe şnurul:

La muncă, la bătut ţăruşi cu curul!

Adrian Păunescu 

No comment, boss!



România prinde rădăcini şi în Roşia


100 de voluntari au fost mobilizaţi de Habitat pentru Umanitate Beiuş să planteze copaci


Înţelepciunea populară spune că în viaţă trebuie să faci trei lucruri importante: să plantezi un copac, să construieşti o casă şi să dai viaţă unui copil. Habitat pentru Umanitate Beiuş construieşte case, găzduieşte familii cu copii, iar acum se implică în acţiuni de replantare. Pe 16 aprilie sute de români pun baze şi rădăcini noi viitorului nostru şi calităţii vieţii noastre şi a copiilor noştri.

„Habitat pentru Umanitate Beiuş construieşte case ecologice, din lemn, un material regenerabil dacă avem grijă să replantăm. Prin implicarea în această acţine dorim să ne afirmăm responsabilitatea faţă de natură ca si creatie a lui Dumnezeu.. Prin urmare ne-am mobilizat şi noi precum şi beneficiarii locuinţelor Habitat în cadrul acestei acţiuni şi-i invităm pe toţi iubitorii de natură să vină alături de noi sâmbătă la Roşia.” afirmă Marcel Coroiu, preşedinte Habitat pentru Umanitate Beiuş. 

Evenimentul este organizat de Primăria Roşia în cadrul iniţiativei naţionale a Realitatea TV cu sprijinul Petrom: „România prinde rădăcini”. 500 de voluntarii vor participa la eveniment din care 100 sunt mobilizaţi de Habitat pentru Umanitate Beiuş.

Ceea ce se va face sâmbata în Roşia în locul numit “Frăgarul” e o continuare a ceea ce am început în urma cu 2 ani, adică redarea circuitului silvic a unor suprafeţe deteriorate, gândindu-ne şi la generaţiile următoare care în mod sigur se vor folosi de ceea ce facem noi sâmbătă. Cu ocazia aceasta ţin să le mulţumesc voluntarilor care vor fi alături de noi în acţiunea „România prinde rădăcini” şi dorinţa noastră e ca în plus, multe prietenii să prindă rădacini.” declară Bonca Florin, primarul comunei Roşia.

Habitat pentru Umanitate Beiuş şi-a propus să susţină şi se implice în astfel de evenimente şi în continuare afirmându-şi intenţia de a semna un parteneriat în acest sens cu Ocolul Silvic „Codrii Beiuşului” care la rândul său îşi doreşte să dezvolte fondul forestier zonal şi să îşi împlinească astfel o parte fundamentală a misiunii sale: asigurarea viitorului verde al naţiunii noastre şi creşterea capacităţii de absorbţie a CO2 din atmosferă.

Principiul conservarii naturii este de o valorare globală şi noi gândim global, iar acţiunea curentă de reîmpădurire este un important pas local, concret, responsabil, de impact şi pe termen lung.” afirmă Eugen Ferko, administratorul Ocolului Silvic „Codrii Beiuşului” şi unul din organizatorii evenimentului.

Habitat pentru Umanitate Beius si Ocolului Silvic „Codrii Beiuşului” vor semna oficial sambata la Rosia un parteneriat pe termen lung spre promovarea viitoare a unor actiunu similare.

La finalul acţiunii, organizatorii au promis participanţilor câte o porţie de fasole la ceaun, făcută după reţetele tradiţionale din Roşia!

Episcopul Nicolae Popovici un ierarh martir


Joi a avut loc la Oradea conferinta cu tema "Increstinarea Crisanei" sustinuta de pr Mihai Andrei Aldea din Bucuresti. Invitatul a lansat mesajul pentru initierea canonizarii episcopului Nicolae Popovici si a martirilor din tinuturile Crisanei precum si ridicarea unui mausoleu la Tebea in memoria lui Avram Iancu. Organizatorul conferintei a fost ASTRADROM filiala Oradea.

      Joi, 14 aprilie 2011 a avut loc la Sala teatrului Arcadia din Oradea conferinta publica cu tema "Increstinarea Crisanei" sustinuta de pr Mihai Andrei Aldea din Bucuresti. In cadrul conferintei invitatul a vorbit despre situatiile religioase, politice si administrative din zona Crisanei din timpurile vietuirii dacilor pe aceste meleaguri. la sectiunea de intrebari s-a discutat despre situatia religioasa, politica si administrativa a Crisanei in timpul ocupatiilor otomane, habsburgice si maghiare.
      Vorbind despre istoria Oradiei si oamenii de seama ai orasului invitatul spunea ca oradenii ar trebui sa cinsteasca pe cei ce s-au jertfit pentru dreapta credinta in zona: "Voi nici nu stiti ca aici in Oradea aveti un sfant. Episcopul Nicolae Popovici a suferit si a fost prigonit de comunisti pentru curajul sau si puterea in cuvant ce o avea cand in predicile sale demasca imselaciunea bolsevica".
      In contextul istoric al trecutului zonei, invitatul conferintei a propus ridicarea la Tebea a unui mausoleu: "Noi romanii ar trebui sa ridicam martirilor nostrii monumente. Ar trebui insistat mai mult pentru ridicarea unui mausoleu la Tebea in amintirea lui Avram Iancu si a tuturor acelora care au jertfit propria viata pentru libertatea si demnitatea noastra nationala. Voi oradenii ar trebui sa sustineti un astfel de demers". 
     Referitor la existenta greco-catolicilor in tinuturile Crisanei invitatul a spus: "Nu exista greco-catolici in Romania. Denumirea de Biserica Greco-Catolica Romana este incorecta deoarece in perioada interbelica Vaticanul in acord cu Statul Roman au introdus cultul greco-catolic ca fiind un rit al Bisericii Romei. Astfel denumirea corecta este de catolici de rit bizantin".
     Conducerea ASTRADROM a sustinut ideea construirii unei astfel de monument precum si canonizarea sfintilor locali ca Episcopul Nicolae Popovici din Oradea, protopul Popa Flore si pr. Mihail din Beius, taranul Gavruta Petru si altii. Despre acesti martiri se pot gasi detalii si pe blogul ASTRADROM.
      In incheierea conferintei organizatorii au anuntat ca vor pune pe blogul asociatiei inregistrari din cadrul conferintei.
prof. Cristina Mihoc

miercuri, 6 aprilie 2011

SĂ FIE DE VINĂ PRIMĂVARA?

Măi drace! 
Să vezi şi să nu crezi
Conform www.realitatea .net "Amendamentul prevede introducerea unui nou alineat la articolul 4 din OUG 1/2011, potrivit căruia căruia "dacă rezultă în cuantum mai mic, pensia să rămână cea avută în plată înaintea recalculării", a declarat pentru NewsIn deputatul George Scutaru, vicepreşedinte al Comisiei de Apărare.
Potrivit acestuia, al doilea în timp ce al doilea amendament a vizat modificarea art 1 alineat 4 din OUG 1, deputaţii dorind să coreleze punctul mediu de pensie atât cu solda de grad, cât şi cu cea de funcţie.
Cele două amendamente au fost propuse de deputatul de la minorităţi Niculae Mircovici şi au fost susţinute de opoziţie, în timp ce reprezentanţii puterii s-au abţinut de la vot, mai puţin Eugen Bădălan, care a votat pentru adoptarea amendamentelor, potrivit lui Scutaru.
Tot marţi, a fost adoptat în comisia de Apărare şi un amendament la Legea 42/2004 privind participarea militarilor la misiuni în străinătate. Amendamentul vizează introducerea unui nou alineat în lege, potrivit căruia "pe perioada participării la misiuni şi operaţiuni prevăzute la articolul 2, cuantumul brut al soldei, salariului lunar, sporurilor, compensaţiilor, indemnizaţiilor şi altor drepturi băneşti acordate personalului din instituţiile de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională nu pot fi diminuate". Amendamentul a fost propus de liberarul George Scutaru."
Deci băieţii îşi pregătesc portiţa de ieşire. După ce ne-au făcut varză tocată, apoi varză murată, acum se chinuie să pună la loc ce-a mai rămas (câţi au mai rămas) din noi dar după chipul şi asemănarea lor, adică "Băieţi, vă lăsăm bănişorii în pace, aţi văzut că noi putem şi tăia, dar ne lăsaţi în pace şi voi şi vă acomodaţi cu postura de BENEFICIARI." 
OARE AŞA VA FI?

luni, 4 aprilie 2011

LA BEIUŞ A ÎNFLORIT MAGNOLIA...


Recunoaştere de traseu pentru acţiunea transfrontalieră ” Pe Crişuri fără frontiere-Deschiderea hotarelor Schengen”


Vineri, 01 aprilie, delegaţia maghiară a organizatorilor acţiunii transfrontaliere ” Pe Crişuri fără frontiere-Deschiderea hotarelor Schengen” a fost primită la sediul Primăriei municipiului Beiuş, de către primarul urbei, Adrian Domocoş şi viceprimarul Gheorghe Costin.
Discuţiile s-au axat pe problemele de organizare ce vizează Beiuşul ca punct de pornire în acţiunea comună, pentru a asigura standardele tehnice şi logistice pentru numărul mare de participanţi estimaţi (3-400, majoritatea cetăţeni străini). Au fost fixate locaţiile din Beiuş şi s-a contrurat programul pentru ziua 0, adică 31 mai, prin includerea unor obiective locale de interes ce vor fi prezentate oaspeţilor. Pentru asigurarea  condiţiilor hoteliere, vor fi cooptaţi atât agenţii economici de profil  din municipiu şi limitrofe, cât şi persoane particulare care pot asigura condiţii bune de cazare în spaţii proprii.
Finalul zile de 31 mai , se doreşte cu o încheiere festivă, dar organizarea acesteia va depinde de posibilităţile financiare ale organizatorilor şi generozitatea sponsorilor.
În incheierea discuţiilor , primarul Adrian Domocoş a asigurat pe cei prezenţi de sprijinul administraţiei locale pentru buna desfăşurare a evenimentelor planificate.
Sfârşitul de săptămână a fost folosit de organizatori pentru a parcurge efectiv porţiuni de traseu, pe jos şi cu bicicleta, în zonele Ginta, Tinca, Şoimi-Sânnicolau, Finiş- cetate, pentru a contura punctele de atracţie de pe parcursul traseului propus. Concomitent s-a procedat  şi  la contactarea autorităţilor locale ale comunelor care se afla pe raza limitrofă a cursului Crişului Negru.

Kovács Zoltán
Referent
Compartimentul informatica si media
Primaria Municipiului Beius
www.primariabeius.ro