luni, 25 iunie 2012

Trei echipe de voluntari ridică 3 locuinţe Habitat la Beiuş


40 de voluntari din toate colţurile lumii şi-au unit forţele la Beiuş pentru a-i ajuta pe nevoiaşi să locuiască în condiţii decente.


Luni, la Beiuş, aproape 40 de voluntari veniţi în trei echipe de voluntari din Anglia, Canada şi Olanda s-au apucat de dimineaţă să construiască 3 garsoniere pentru beiuşeni care trăiesc în condiţii grele. Chiar dacă încă de la primele ore afară era foarte cald, voluntarii s-au înarmat cu cremă de soare, şi-au umplut bidoanele de apă, tolba cu cuie şi au început munca. Ei vor ca până la sfârşitul săptămânii cele trei locuinţe să fie finalizate şi beneficiarii lor să se poată bucura în sfârşit de un adăpost decent.

„În acest an am început munca în forţă cu ridicarea Casei de Paşti, iar pe măsură ce ne-am apropiat de vară voluntarii au devenit tot mai numeroşi în proiectele noastre. Iată că acum găzduim trei echipe venite prin programul internaţional al Habitat numit Global Village şi ne-am bucurat să-i revedem pe unii dintre ei care au mai fost în România în anii trecuţi. Ei îşi petrec concediul sau vacanţa în cazul tinerilor într-un mod aparte, la fel de plăcut ca într-o excursie, dar în acelaşi timp foarte util.” declară Marcel Coroiu, preşedintele Habitat pentru Umanitate Beiuş.

Beneficiarii celor 3 locuinţe de tip garsonieră sunt Stoian Claudiu (30 ani), Tinca Angela (60 ani) şi Raţiu Lăcrimioara (29 ani). Ei vor avea o baie, un dormitor şi o bucătărie comună cu livingul.

Claudiu Stoian

Claudiu locuieşte împreună cu părinţii şi încă un frate mai mic, Gabriel, într-un apartament cu doua camere din Beiuş. Claudiu cu Gabriel dorm într-o cameră, iar părinţii în cealaltă. Spaţiul e foarte mic si abia au loc pentru toate lucrurile personale. Bucătăria e mică şi membrii familiei sunt nevoiţi să mănânce pe rând, prin rotaţie.

Claudiu a aflat de mult timp de Habitat pentru ca are prieteni care au beneficiat de o locuinţă Habitat, însă nu s-a gândit niciodată că şi el poate fi ajutat de asociaţia beiuşană. A apelat la ajutorul Primăriei ca să obţină pe această cale o locuinţă socială, dar nu a îndeplinit punctajul. Atunci s-a gândit să apeleze la Habitat şi mare i-a fost bucuria când a aflat că a fost selectat.

„M-am bucurat foarte mult când am aflat ca Habitat mi-a înţeles situaţia şi mi-au dat şansa să obţin o locuinţă, mai ales că după ce mi-am retras dosarul de la Primărie nu mai aveam prea multe speranţe” povesteşte Claudiu.

Voluntarii străini l-au impresionat foarte mult pe Claudiu prin modul lor de a fi, prin faptul ca tot timpul sunt bine dispuşi, „chiar şi cu roaba în mână”.

Angela Tinca

Angela, după o căsnicie nefericită a rămas să locuiască cu fiica ei, Gabriela, în apartamentul părinţilor. Asta până în urma cu 10 ani când tatăl ei a decedat, iar mama a vândut apartamentul mutându-se împreună cu o sora. Angela a luat-o atunci pe Gabriela şi s-au mutat într-o chirie într-o garsoniera din Beiuş. La puţin timp Gabriela s-a căsătorit şi soţul a venit să locuiască împreuna cu ele.

S-au născut apoi cei doi nepoţi ai Angelei şi din nou a fost nevoită să se mute în chirie într-o garsoniera. Condiţiile de locuit sunt total improprii, exista doar wc-uri comune fără baie sau duşuri. Spaţiul este extrem de mic, şi chiar cu puţinele lucruri pe care le are abia poţi să te mişti. Pentru o femeie singură, pensionară, e foarte greu de locuit în aceste condiţii, aşa încât a apelat şi ea la ajutorul Habitat.

Angela mărturiseşte că cel mai mult îi lipseşte o baie pentru că unde locuieşte acum, seara sau noaptea iese cu frică la baia comună. În plus, pe timpul iernii, e foarte frig aici şi nu de puţine ori a fost nevoită să doarmă îmbrăcată cu mai multe rânduri de haine. În schimb vara este extrem de cald, iar asta nu-i face bine deloc.

Lăcrimioara Raţiu

Lăcrimioara s-a născut în urmă cu 29 de ani la Arad. Are un nume predestinat pentru că toată viaţa a fost o suferinţă pentru ea. A fost abandonată de părinţi şi a crescut prin orfelinate la Ineu, Şiria sau Tinca unde a stat până la majorat. După ce a ieşit din instituţiile statului s-a trezit singură în drum, aşa încât a fost nevoită să doarmă pe bănci prin parcuri şi uneori la prieteni. A avut însă noroc cu asociaţia Bunul Samaritean din Beiuş care de la 19 ani a inclus-o în unul din proiectele sale: “Arca lui Noe”, proiect ce se ocupa de integrarea în societate a tinerilor crescuţi în orfelinate sau centre de plasament.  

Bunul Samaritean i-a găsit şi un adăpost temporar într-o garsoniera şi a ajutat-o să-şi găsească şi un loc de muncă unde a lucrat mai mulţi ani până când fabrica s-a închis. O alta organizaţie o are acum în grijă, Căminul Francesco, ce se ocupa cu sprijinul persoanelor aflate în dificultate şi care a ajutat-o pe Lăcrimioara să-şi gestioneze puţinii bani pe care-i mai primeşte ca ajutor social datorita unui handicap de care suferă şi pe care l-a dobândit în condiţiile grele din perioada când a crescut la orfelinat. Totodată îi oferă o masa caldă pe zi şi un loc unde să se spele de câte ori are nevoie.

Pentru că nu îşi permite din indemnizaţia de handicap pe care o primeşte să-şi găsească o chirie mai bună, iar condiţiile în care trăieşte acum sunt grele pentru ca foloseşte o toaletă şi o baie comună, cei de la Căminul Francesco au ajutat-o şi au făcut demersurile pentru a beneficia de o locuinţă Habitat.

“Datorită faptului ca mi-am trăit mare parte din viaţă în orfelinate, dorinţa mea cea mai mare este să-mi găsesc şi eu locul meu, căsuţa mea în care să mă simt în sfârşit acasă, să mă simt în siguranţă. Existenţa Habitat pentru Umanitate îmi dă speranţa împlinirii visului meu. Mi-am pus nădejdea în Dumnezeu şi în ajutorul Lui iar acum ceea ce nu credeam că e posibil vreodată s-a împlinit: voi avea casa mea!” spune Lăcrimioara.

duminică, 24 iunie 2012

SALVATI ROSIA MONTANA!




“Buna ziua, sunt Maia Morgenstern si vreau sa fac o donatie celor care au neaparata nevoie de aur”

“Poftiti, domnilor, tot aurul meu. Numai lasati-ne in pace”

“Un om valoreaza mai mult decat aurul pe care il poarta, la fel si o tara”


Spotul este realizat pro-bono de Agenţia Papaya Advertising, şi este primul dintr-o dintr-o nouă serie de acţiuni de conştientizare şi mobilizare a publicului împotriva proiectului de exploatare a aurului de la Roşia Montană propusă de compania Rosia Montana Gold Corporation prin încălcarea drepturilor omului – dreptul la proprietate, la liberă iniţiativă, la un mediu curat, precum şi distrugerea a 4 munţi şi a comunităţii Roşia Montană, unul dintre reperele istorice ale societăţii noastre.

Preluare: youtube.ro
              www.brasovpress.ro

miercuri, 20 iunie 2012

CERNĂU ALEXANDRU BENONE (NONI) A PLECAT DINTRE NOI...

Vestea m-a lasat fara suflare si plin de mahnire. Azi, 19 iunie 2012, "Brandul" muzicii beiusene ne-a parasit. Omul care ne-a colorat viata si ne-a umplut sufletul de incantare a plecat intr-o alta lume, mai buna, care sa-l inteleaga si pe care s-o inteleaga mai bine. Obosit, a plecat, luand cu sine si muzica sa, A LASAT UN GOL IN SUFLETELE CELOR CARE L-AU CUNOSCUT SI L-AU APRECIAT.
DUMNEZEU SĂ-L ODIHNEASCĂ!


luni, 4 iunie 2012

Secretele zăcămintelor de aur, vândute pe 10.000 de dolari


Din 2005, România nu mai scoate nici un gram de aur din minele sale. Motivul oficial: zăcămintele sunt epuizate. Totuşi, opt firme străine au primit licenţe de exploatare în zonele “epuizate”, care s-au dovedit a fi foarte bogate: conţin aur în valoare de 54 de miliarde de euro. Explicaţia: “Au avut hărţile geologice ale statului român”, ne-a spus dr. ing. Florea Neagu (foto mic).
Zăcămintele de aur din România, majoritatea situate în “patrulaterul aurului” - adică perimetrul Baia de Criş, Săcărâmb, Zlatna şi Baia de Arieş, din Munţii Apuseni - dar şi în Maramureş, sunt exploatate, cu eficienţă, de foarte mult timp. “Pe timpul lui Ceauşescu se scoteau între 14 şi 20 de tone de aur pe an. Dar, după 1990, extracţia a scăzut dramatic, iar în 2005, minele au fost sigilate. Oficial s-a spus că sunt epuizate”, a afirmat dr. ing. Florea Neagu, fost director al Institutului de Proiectări Miniere, omul care a proiectat şi realizat mine de aur în “patrulaterul aurului”.
Un eveniment interesant s-a petrecut în anul 2000, când Banca Naţională a refuzat să mai cumpere aur de la minele româneşti pe motiv că nu poate avea o rezervă mai mare de metal preţios decât 15% din tot ce înseamnă rezervă valutară. Cum aceste mine nu aveau voie să vândă metalul extras decât Băncii Naţionale, au dat, cum era de aşteptat, faliment. Dacă vechile firme româneşti care se ocupau de metalul preţios au dispărut, în locul lor au venit, în mod ciudat, opt companii străine care au cerut în concesiune parcele pentru prospecţiunea şi exploatarea zăcămintelor de aur, tocmai de unde acestea ”se terminaseră”.
250 de tone, doar la Roşia Montană
Potrivit declaraţiilor făcute pentru DailyBusiness. ro de reprezentanţii firmei Gabriel Resources, la Roşia Montană s-a găsit un zăcământ de aur în valoare de 11 miliarde de dolari, adică de aproximativ 250 de tone de metal preţios. De asemenea, firma Carpatian Gold a găsit la mina Barza, în Munţii Zarandului, închisă pentru că “nu mai era rentabilă”, un zăcământ de aur în valoare de 12 miliarde de dolari! Recent, Ştefan Marincea, preşedintele Institutului Geologic Român, a declarat că în ţara noastră mai sunt zăcăminte în valoare de cel puţin 54 de miliarde de dolari. Interesant este şi faptul că toate firmele străine au mers la “punct ochit - punct lovit”, adică au obţinut licenţe de prospecţiuni şi exploatare exact pe zonele cele mai bogate... Cum?
«Încă este mult aur în subteran»
“Firmele străine nu au descoperit nimic, datele aparţin şcolii de geologie din România. Am fost directorul Institutului de Proiectări Miniere şi am realizat mine de aur în Apuseni. Scoteam şi producţii de 40 de kilograme de aur pe tonă de minereu, ceea ce este foarte mult. Pot să spun că încă este mult aur în subteran, dar nu ştiu de ce nu le exploatează direct statul. Pe vremea mea, informaţiile aveau caracter secret, dar acum le are toată lumea. Firmele străine «au găsit» metale preţioase în România consultând hărţile geologice realizate pe vremea lui Ceauşescu. Acum, statul, prin reprezentanţii săi, a ştiut perfect ce dă în concesie”, ne-a spus dr. ing. Neagu.
Prima hartă a «bogăţiilor» româneşti datează din 1925
În 1925, în România s-a realizat o bază solidă de date privind toate zăcămintele naţionale. Şcoala românească de prospecţiuni geologice a crescut constant.
Zăcămintele din ţară au fost cercetate permanent de mai multe organisme de specialişti şi înregistrate pe “profile”, adică secţiuni desenate ale ariilor prospectate geologic. În 1968, toate aceste date au fost înregistrate şi într-un calculator adus de la americani şi instalat într-unul din sediile Întreprinderii de Prospecţiuni şi Foraje “Geofizica”, în strada Biserica Amzei din Bucureşti. În 1971, cei de la prospecţiuni au mai cumpărat un calculator, Texas Instruments, pentru stocarea datelor. A fost instalat în alt sediu, în strada Coralilor din Capitală, unde se găseau şi profile geologice realizate în toată ţara. Pe baza acestor informaţii, Ceauşescu făcuse un plan de extracţie până în anul 2050. După 1990, în imobilul din Coralilor s-au lucrat primele numere ale ziarului Adevărul. Ulterior, imobilul a fost cumpărat de omul de afaceri Ovidiu Tender, care desfăşoară activităţi în domeniul prospecţiunilor geologice etc. În fine, în 1992 a izbucnit un scandal în sediul din Coralilor: dispăruseră toate profilele geologice. Una dintre persoanele care au lucrat în institut ne-a spus că preţul vânzării documentaţiei secrete a fost de 10.000 de dolari...
Privatizarea rezervelor este ţinută «la secret»
Am cerut Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale (ANRM) detalii despre licenţele primite de firmele străine pentru exploatarea aurului pe teritoriul României. Răspuns: “Informaţiile solicitate nu se încadrează în categoria informaţiilor de interes public. (...) Sunt documentaţii care fac parte din categoria informaţiilor clasificate”. Iată ce scrie în Constituţia României, art. 136: “Bogăţiile de interes public ale subsolului, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil, de interes naţional, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de legea organică fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice”. Iată ce spune Legea 544/2001: “Accesul liber şi neîngrădit al persoanei la orice informaţii de interes public constituie unul dintre principiile fundamentale ale relaţiilor dintre persoane şi autorităţile publice, în conformitate cu Constituţia României”.
Datorie externă, 92,1 miliarde €
În decembrie 1989, România nu mai avea nici o datorie externă. De atunci, lucrurile s-au schimbat. Conform datelor Băncii Naţionale, publicate cu patru luni în urmă, ţara noastră a acumulat, în ultimii 20 de ani, o datorie externă de 92,1 miliarde de euro.
Record pentru preţul aurului
Aurul a înregistrat un maxim istoric de 1.505,4 dolari pe uncie (n.r.-unitate de măsură egală cu 35 de grame) miercuri, fiind tranzacţionat la 1.502,96 dolari, faţă de 1.493,9 cu cât fusese vândut marţi. Economiştii apreciază că preţul aurului a crescut cu 5% în aprilie, iar trendul ar putea continua, metalele preţioase fiind considerate un plasament ferit de riscuri.

duminică, 3 iunie 2012

130 DE ANI DE LA NAŞTEREA MAREŞALULUI ION ANTONESCU

Figură controversată şi de prim rang a vieţii politice româneşti, Ion Victor Antonescu s-a născut pe 2 iunie 1882, la Piteşti, într-o familie de militari.
 
Preluare: http://www.libertatea.ro/
 
Între 1898 şi 1902 urmează Şcoala Militară din Craiova, apoi Şcoala Militară de Infanterie şi Cavalerie (1902-1904), Şcoala Specială de Cavalerie (1905-1906), Şcoala Superioară de Război (1909-1911), stagiul la Marele Stat Major (1911-1912) şi Şcoala de Observatori Aerieni (1912-1913).
La finalul primului război mondial, termină un curs de pregătire la celebra Academia Militară Saint-Cyr (Franţa). Între 1916 şi 1918, ca locotenent-colonel şi şef al statului major al generalului Constantin Prezan, a gândit strategia de apărare a Moldovei în faţa trupelor germane, fiind decorat de rege cu Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a. Devenit ataşat militar în Occident (în Franţa, Belgia şi Marea Britanie), Antonescu se întoarce în ţară în 1927, în funcţia de comandant al Şcolii Militare de Război (1927-1930), ulterior fiind instalat în fruntea Marelui Stat Major al armatei (1933-1934). Considerându-l vinovat pe regele Carol al II-lea de pierderile teritoriale impuse României prin Dictatul de la Viena (30 august 1940), Antonescu îl forţează pe acesta să abdice, pe 6 septembrie 1940. Din postura de prim-ministru şi conducător al statului, cu puteri depline (4 septembrie 1940-23 august 1944), Antonescu a hotărât invadarea URSS şi recuperarea Bucovinei de Nord şi a Basarabiei, rostind celebra frază: ”Ostaşi! Vă ordon: treceţi Prutul!”.
Arestat pe 23 august 1944, o dată cu schimbarea puterii în România, mareşalul Antonescu a fost predat sovieticilor, unde a fost deţinut până în martie 1946. Judecat pe 17 martie 1946 de Tribunalul Poporului din Bucureşti, Ion Antonescu a fost condamnat la moarte şi executat, prin împuşcare, pe 1 iunie 1946.