miercuri, 26 martie 2014

Basarabia, come home!

Sursa: https://cugetliber.files.wordpress.com/2008/02/romania_mare.jpg?w=956&h=705
Maine, 27 martie, se implinesc 96 de ani de la Unirea Basarabiei cu Romania - Tara Mama. Scarbit de toate mizeriile politrucesti actuale, am decis sa reflectez pentru cateva minute asupra acestei aniversari care-mi aduce multa tristete in suflet. 
Imi amintesc ca era prin 1967 - 1968 cand tata, om cu nu foarte multa carte, opt clase si profesionala, s-a uitat prin cartile mele si, zambind, mi-a spus - "Mai pruncule, cartile astea, dupa care invatati voi, nu-s bune". Si s-a dus in sura si a scos de sub fan doua carti legate-ntr-o naframa - o "armetica" si o carte mai groasa care era si de romana, si de istorie, si de geografie si mi-a spus: " Invata tu ce trebuie din cartile de la scoala dar pe asta groasa sa o stii ca pe "Tatal Nostru". Astea-s cartile din care am invatat eu la scoala din sat." Si ma asculta tata la istorie si "jografie" in fiecare seara si era vai de cocorada mea daca nu stiam, ca tata, iute la manie, odata lua ori vergeaua pustii, ori cureaua cea lătoacă. Si bine a facut, ca doar asa am vazut eu ca harta Romaniei e rotunda, ca orase de care nici nu stiam, cum ar fi Cernauțiul ori Chișinăul, erau romanesti, că RSS Moldoveneasca era rupta din trupul Moldovei lui Stefan, lucru despre care in carti nu scria nimic; doar la scoala, ilustrul meu profesor de istorie, dl. Mircea Cosma, cand eram mai marisori, isi sacrifica cate-o pauza si ne vorbea despre acest lucru. Iar noi, cu "ludaile" tunse periuta si cu ochii mari, sorbeam vorbele profesorului. Si nu l-a parat nimeni, si nu dorea nimeni sa mearga la joaca pentru ca OMUL ACESTA NE INVATA CARTE. A trecut vremea, eu am crescut, am ajuns om la casa mea, tata s-a dus in 2006, "armetica" nu stiu ce s-a mai intamplat cu ea dar cartea cea grosoaca e pusa bine in dulap, in casa parinteasca. Dupa care carte a invatat si sora mea dar ea, fiind fata, avand si o memorie extraordinara si fiind foarte sarguincioasa, a scapat de vergeaua pustii si de cureaua cea lata.
A mai ramas cartea in dulap si continutul ei in mintea si sufletul meu. Si o mare tristete ca, oricum facem nu ne iese, ne este sortit ca Prutul sa ne desparta. 
Asadar, ca sarbatorim maine? Faptul ca in urma cu 96 de ani au fost niste oameni adevarati care stiau ce este interesul national ori rusinea ca la 96 de ani Romania Mare este doar o iluzie. Ce s-a facut in ultimii 25 de ani? Va spun eu - nimic. Am recunoscut ca Basarabia nu e Romania...
Deci, mare, mare tristete in sufletul meu...

Dar va spun eu, am citit in cartea cea groasa - BASARABIA E ROMANIA!
"N-o lasati prada la unii,
Ca plang in pamant strabunii"!

duminică, 9 martie 2014

File de dictionar beiusean: Filaret Musta




MUSTA, Filaret (la naştere Filip)**: Preot, profesor, militant pentru Unirea cea Mare. S-a născut la 10 martie 1839 în Văliug, judeţul Hunedoara - A încetat din viaţă la 14 octombrie 1930 în Caransebeş. Studiile secundare le-a făcut la Debreţin şi Beiuş, iar cele superioare la Institutul Teologic din Caransebeş şi la Universitatea din Leipzig, în Germania. La întoarcerea din Germania a fost numit profesor la Institutul Teologic din Caransebeş, iar apoi directorul acestui institut. S-a dedicat vieţii monahale. A urcat toate treptele cinurilor bisericii ortodoxe. A devenit monah la 4 februarie 1875 în mănăstirea Hodoş-Bodrog iar la 13 aprilie a aceluiaşi an a fost hirotonisit protosinghel iar la 25 decembrie 1891 episcopul Nicolae Popea l-a hirotonisit arhimandrit, datorită meritelor sale. În unanima aprobare şi bucurie a Sinodului eparhial, în 23 aprilie 1902 a fost numit vicar episcopesc al diecezei Caransebeşului. A fost un demn apărător al bisericii ortodoxe şi un luptător remarcabil pentru Unirea cea Mare ceea ce i-a determinat pe bănăţeni să îl trimită să îi reprezinte în parlament ca senator şi deputat. În anul 1908  a fost ales episcop al Caransebeşului, alegere care însă nu a fost ratificată de guvernul ungar. 
 În anul 1919, când episcopul Miron Cristea a devenit mitropolit primat, bănăţenii l-au dorit conducător spiritual pe Filaret Musta, însă, considerându-se a fi prea bătrân a fost ales Iosif Traian Bădescu. În 1919, la întrunirea primului Senat al României, călugărul de la Caransebeş a fost ales preşedinte de onoare al primului Senat al României, iar după aceea i s-a oferit conducerea grupului parlamentar bănăţean. Iată ce spunea arhiereul Filaret Musta despre sine: „…În întreaga mea viaţă am căutat să-mi împlinesc datorinţele mele legate de posturile ce mi s-au încredinţat de Biserică, fără considerare la vreo recunoştinţă şi fără a o aştepta… Trecutul îmi este martor că n-am râvnit după episcopie. O puteam avea în 1889, dară, din considerente binecuvântate, am declinat-o de la mine. Biserica din Eparhia Caransebeşului, prin votul Sinodului eparhial, în anul 1908 m-a distins, alegându-mă episcop, dorinţa Bisericii eparhiale însă s-a zădărnicit prin guvernul unguresc. Sufletul meu s-a mâhnit, dar nu s-a rănit prin vrăjmăşia guvernului, ostil Bisericii şi neamului nostru, ba am fost mândru de această vrăjmăşie, bine ştiind că simţămintele mele naţionale, iubirea mea de Biserică şi neam au fost spinul în ochiul guvernului. În etatea mea înaintată, cu care m-a binecuvântat Dumnezeu, înalta demnitate a arhieriei, prin darul Sfântului Duh, îmi va da îndoită putere ca în cercul meu de activitate să lucru în interesul bine priceput al Bisericii noastre naţionale şi implicit pentru binele neamului nostru românesc şi astfel a patriei noastre române, pe care noi cu toţii cu multă ardoare o iubim“. În anul 1921, Filaret Musta „urcă ultima treaptă, după ce 51 de ani servise Biserica în aureola celui mai admirabil chip al umilinţei şi a unei proverbiale modestii, aceea a arhieriei, după care n-a alergat niciodată“ (I. D. Suciu). La 18 decembrie 1921 a devenit arhiereu. 
A colaborat mai ales cu scrieri cu caracter religios la periodicele bănăţene.

S-a stins din viata la 14 octombrie 1930, în vârstă de 91 de ani şi a fost înhumat în cimitirul „Sf. Ioan” din Caransebeş.
  

Preluare foto: http://www.banaterra.eu
Referiri: - Hossu-Longin. Francisc.  Amintiri din viaţa mea… p. 48. (I. I.)