duminică, 30 mai 2010

Apel public: Luati atitudine: 100 de avocati pro-bono pentru Romania!


 Gheorghe Piperea este avocat, profesor universitar doctor, vicepresedinte UNPIR si membru al INSOL Europe. 

Drepturile unui numar foarte mare de cetateni romani sunt, in prezent, in pericol. Statul roman, sub pretextul crizei economice, si-a uitat sau si-a renegat principalele doua atribute : stat social si stat democratic.
Statul roman a devenit oligarhic, practicand un fel de haiducie pe invers – ia de la saraci si oculteaza veniturile si sursele de inavutire ale unei clici de persoane foarte bogate care au facut si continua sa faca bani din politica. Astfel securizate, aceste avutii pot trece fara griji de criza economica.
Traim vremuri urate. Criza economica e mult mai aspra decit ne lasau sa credem in anii 2008-2009 autoritatile si politicienii aflati in campanile electorala perpetua.
Reducerea salariilor sau pierderea locului de munca fac ca drepturile esentiale ale persoanelor sa nu mai poata fi realizate, date fiind costurile judiciare ridicate. Acelasi motiv face imposibila sau foarte anevoioasa implicarea societatii civile in transparentizarea guvernarii si a relatiei fisc – contribuabil – consumator de resurse bugetare.
Si totusi, cetatenii romani au dreptul la un sistem de sanatate sigur, dreptul la educatie, la siguranta si la un mediu sanatos si dreptul de a cere socoteala celor care gestioneaza taxele, impozitele si contributiile pe care cei mai multi dintre noi le platesc.
Si totusi, avem cu totii nevoie sa stim cum se cheltuiesc banii nostri si de ce, spre exemplu, nu sunt bani pentru finantarea sistemului sanitar, a invatamintului, a ordinii publice si a justitiei, in timp ce se cheltuiesc miliarde de euro pentru constructia cvasi-inexistentelor autostrazi romanesti sau pentru sedii de zeci de milioane de euro pentru SRI, SPP si alte servicii secretoase, ori sute de milioane de euro pentru informatizarea unei tari a carei populatie rurala inca mai foloseste toaleta din curte.

Avocatii nu sunt simpli prestatori de servicii. Ei sunt principalele instrumente de realizare a dreptului. Sunt, de altfel, si un puternic segment al societatii civile. Caci, cunoscind dreptul, avocatii pot mai lesne sa transforme drepturile si facultatile cetatenesti in fapte.
Cred ca este momentul sa ne manifestam ca atare, ca indivizi ce apartin cetatii.
De aceea, eu lansez un mesaj, care poate fi si o provocare pentru avocati : sa cream o retea de avocati ai societatii civile care sa preia, pro bono, diverse cauze ale particularilor sau ale ONG-urilor in care se pot realiza drepturile si, pe un plan mai inalt, se poate realiza dreptul. Nu e vorba de o asociatie profesionala in cadrul profesiei de avocat, nu e vorba de un ONG, e vorba de o simpla retea care sa includa avocati voluntari ai societatii civile. Fiecare dintre noi putem prelua un caz, doua, pe an, fara plata. Statutul profesiei de avocat ne permite implicarea in astfel de pricini, chiar si fara onorarii.
Fiecare dinte noi putem – fara a fi obligati – sa ne angajam, fara plata, in dosare sau chestiuni judiciare foarte complexe, atit din punct de vedere juridic, social si economic, cit si in plan personal. Fiecare dintre noi poate sprijini ca avocat demersuri ale unor ONG-uri de protejare sau realizare a drepturilor persoanelor fara resurse financiare. E vorba de pensionari, someri, mame carora li se reduce indemnizatia de crestere a copilului, familii care sunt pe cale de a fi evacuate pe motiv de neplata a ratelor la credite etc. Dar poate fi vorba si de ridicarea ilegala de masini, in profitul unor societati de rude ale primarilor, de taxa auto, de drepturile romanilor din UE, de drepturi de securitate sociala etc.
Pentru cei care nu s-au convins inca de faptul ca unele drepturi ori sunt simple sloganuri, ori sunt aneantizate de lipsa de bani pentru cheltuielile judiciare, am sa dau un exemplu. Am auzit un caz la Europa FM, despre o femeie de vreo 50 de ani care fusese operata prin extirparea unei tumori pe creier, cu lacuna fizica (ati citit bine – femeia respectiva nu mai are o parte din creier). In urma unui control al unor functionari complet idioti, femeia si-a pierdut pensia de invaliditate permanenta, pentru ca s-a considerat ca, dupa 10 ani de la operatie, si-ar fi recapatat puterea de munca. Atentie, e vorba de o femeie cu o parte din creier lipsa, care are 50 de ani, adica sanse de reangajare foarte, foarte mari,  si despre care medicul chirurg spunea la radio ca nu poate sa stea mai mult de 5 minute in picioare. Aceasta in timp ce sunt localitati in care citeva procente bune din populatie sunt pensionare pe caz de boala (tot la radio s-a vorbit saptamina trecuta de un sat de 7000 de persoane din care cam 3000 erau diagnosticate cu diverse afectiuni la ochi; asta nu i-a impidicat pe vreo 20 dintre ei sa isi ia carnet de conducere …). De unde apare diferenta? Simplu, de la sfinta spaga. Oare nu merita efortul un astfel de caz, chiar si fara plata unui onorariu?
Oricum, in urma masurilor de “austeritate” promise de autoritatile romane, vor aparea mii de cazuri si situatii in care pensionarii, somerii, parintii aflati in ingrijirea copilului sau asistentii maternali isi vor vedea veniturile cu 15% reduse. Acesti oameni vor face foamea. Multi dintre ei vor fi in pericol de moarte, la propriu, din moment ce nu isi vor mai putea achita medicamentele. Acesti oameni nu vor apela la justitie pentru a-si recapata drepturile, pentru ca nu vor avea bani de avocat. Oare nu este aceasta o serie de cazuri aparte, care pot fi tratate de avocati pro bono?
Un singur avocat nu poate face prea mult pentru acesti oameni, caci sunt prea multi.
Dar daca se implica in acest demers 100 de avocati care sa lucreze pro bono in aceste pricini, atunci se poate face ceva. Sau sa selectam cauze care se manifesta cu repetivitate si sa punem la dispozitia oamenilor modele de cereri si hotarari judecatoresti. Eficient, sigur si durabil.
Nu e suficient sistemul de ajutor public judiciar, (ne)finantat de stat. Nu e cazul sa ne prefacem ca simpatizam cu acesti oameni, luandu-ne ca reper un Che Guevara sau un Fidel Castro (din pacate, un coleg de breasla cu noi, presedinte de partid mare, crede ca solutia este o revolutie permanenta). Mai degraba, o retea de minim 100 de avocati ar putea sa obtina efecte imediate mult mai bune daca, pur si simplu, ar formula in numar mare, pentru simplii particulari sau pentru ONG-uri, cereri de informatii de ordin public cu privire la modul in care se cheltuiesc banii publici pe proiecte de gen “Sali de sport in comuna natala a dlui Boc” (caruia i se mai spune si Foame, in limba Romani).
Asadar, stimati colegi de breasla, ce mai asteptati?

Postat de Gheorghe Piperea in "The Way I Are", Criza economica

Ţara cu semafoare portocalii

            M-am trezit într-o dimineaţă cu o durere de cap. Era în ajun de anul nou. Am crezut că o să-mi treacă dar se accentua cu fiecare clipă. Am zis că odată cu noul an va fi mai bine. Dar mă urmărea tot timpul, se ţinea ca scaiul de mine. Am zis că timpul o va atenua. Dar ... Până într-o altă dimineaţă când... Mi-am pornit bătrâna Dacie şi am luat-o spre oraş. Surpriză! Semaforul nu mai avea trei culori ci doar una singură- portocaliu. Se circula în viteză, trecea cine putea, când putea, nu se mai respecta nici o regulă. Prioritate aveau doar maşinile portocalii. Dacă aveai o nenorocită de Dacie stăteai în intersecţie până prindeai drumul gol. Şi atunci, cu mare grijă, să nu te lovească altă Dacie amărâtă, te strecurai în trafic. Banii erau şi ei portocalii şi nu-i aveau decât anumiţi oameni, erau nişte bancnote care se procurau foarte greu şi aveau pe ele un chel care se uita strâmb la tine. Toate celelalte bancnote nu erau valabile, trebuind sa fie schimbate la bănci sau case de schimb care aveau sigla portocalie. Accesul în magazine era liber dar nu puteau cumpăra decât cei ce aveau bancnote portocalii. La spitale aveau prioritate cei cu sânge portocaliu. De altfel, oamenii portocalii erau de temut – ocupau toate posturile importante chiar dacă nu erau libere, erau peste tot şi cu greu te puteai feri de ei. În altă zi, omuleţii portocalii, care erau mari cheltuitori, au rămas fără bani şi atunci au pus biruri peste ceilalţi. Toată lumea era revoltată, toţi doreau să schimbe cârmuirea ... Şi au purces cu mic, cu mare, cu tânăr, cu bătrân să se revolte dar, la un moment dat s-au oprit aproape toţi – funcţionau semafoarele portocalii...
Imagine preluata si prelucrata de pe: Orizonturi Româneşti 2010

vineri, 28 mai 2010

Concursul “Avram Iancu- Crăişorul Munţilor”

Organizat de Asociaţia Avram Iancu Beiuş, joi, 27 mai 2010, în Sala mare a Primăriei s-a desfăşurat concursul “Avram Iancu - Crăişorul Munţilor”. Au fost prezente 16 echipaje de la 16 instituţii de învăţământ din Ţara Beiuşului, astfel: Clubul Copiilor Beiuş, Colegiul Naţional Samuil Vulcan Beiuş, Colegiul Naţional Avram Iancu Ştei, Liceul Pedagogic Nicolae Bolcaş Beiuş, Şcoala Generală Nicolae Popoviciu Beiuş, Şcoala Generală Miron Pompiliu Ştei, Şcoala Generală Budureasa, Şcoala Generală Căbeşti, Şcoala Generală Drăgăneşti, Şcoala Generală Finiş, Şcoala Generală Miron Pompiliu Ştei, Şcoala Generală Pocola, Şcoala Generală Răbăgani, Şcoala Generală Remetea, Şcoala Generală Roşia şi Şcoala Generală Uileacu de Beiuş.
Activitatea a debutat cu decernarea diplomelor de excelenţă primarilor care an de an au susţinut desfăşurarea acestui concurs: Adrian Domocoş – Beiuş, Ioan Lăzău – Căbeşti şi Florin Bonca – Roşia. A urmat concursul. Concurenţii au dovedit o foarte bună pregătire, fiind necesare întrebări de baraj pentru stabilirea locurilor 2 – 3 şi menţiune. Început la ora 12.00 a luat sfârşit abia la ora 15.00, micii “doctori” în “Avramiancologie” confruntându-se aproape 3 ore.Iată şi clasamentul:
Premiul I - Colegiul Naţional Samuil Vulcan Beiuş
Premiul II – Şcoala Generală Răbăgani
Premiul III – Şcoala generală Sâmbăta
Menţiune – Şcoala Generală Drăgăneşti
Tot în cadrul acestei manifestări elevii au adus şi prezentat obiecte vechi, tradiţionale. De asemenea a avut loc şi o prezentare a costumelor populare, majoritatea concurenţilor fiind echipati cu ele. Câştigător a fost echipajul de la Şcoala generală Roşia, aceştia purtând, după aprecierea juriului, cele mai frumoase costume.
Asociaţia Avram Iancu Beiuş, cea care a organizat acest concurs a acordat premii de participare în bani, tuturor echipajelor, placete şi diplome. „Echipajele de pe primele patru locuri vor efectua o excursie la Ţebea, la mormântul lui Avram Iancu, costurile acesteia fiind suportate de noi” mi-a mărturisit dl. Viorel Ianc, preşedintele Asociaţiei Avram Iancu Beiuş. ( Mai multe fotografii pe avramiancubeius.blogspot.com )

Simion Suciu

marți, 25 mai 2010

Concursul „Avram Iancu – Crăişorul Munţilor” la a cincea ediţie

Joi, 27 mai 2010, ora 12.00 va avea loc în Sala Mare a Primăriei Municipiului Beiuş cea de a cincea ediţie a Concursului „Avram Iancu – Crăişorul Munţilor”. Concursul este organizat de Asociaţia „Avram Iancu” Beiuş cu sprijinul Primăriei Municipiului Beiuş şi este adresat elevilor din ciclul gimnazial. Sunt invitate să participe următoarele instituţii de învăţământ din Ţara Beiuşului: Clubul Copiilor Beiuş, Colegiul Naţional Samuil Vulcan Beiuş, Colegiul Naţional Avram Iancu Ştei, Colegiul Tehnic Ioan Ciordaş Beiuş, Liceul Pedagogic Nicolae Bolcaş Beiuş, Şcoala generală Nicolae Popoviciu Beiuş, Şcoala Generală Budureasa, Şcoala Generală Căbeşti, Şcoala Generală Drăgăneşti, Şcoala Generală Dobreşti, Şcoala Generală Finiş, Şcoala Generală Miron Pompiliu Ştei, Şcoala Generală Nucet, Şcoala Generală Pocola, Şcoala Generală Pomezău, Şcoala Generală Răbăgani, Şcoala Generală Remetea, Şcoala Generală Roşia, Şcoala Generală Sîmbăta, Şcoala Generală Şoimi , Şcoala Generală Tărcaia, Şcoala Generală Uileacu de Beiuş, Şcoala Generală Vaşcău.
Fiecare instituţie participantă va trimite o „ceată” (echipaj) compusă dintr-un „tribun” (lider de echipaj), doi „centurioni” (membri) şi un „vicecenturion” (rezervă). Rezultatele concursului vor fi apreciate de către un juriu alcătuit din „prefecţi”. Concurenţii vor primi din timp un set de 50 de întrebări precum şi răspunsurile, stabilite de organizatori. Ordinea de concurs se va stabili prin tragere la sorţi. Răspunsurile la întrebări se vor da în scris, timpul de răspuns fiind limitat între 30 şi 60 de secunde; la fiecare întrebare va răspunde oral un echipaj, conform ordinii de concurs. Fiecare echipaj va răspunde la acelaşi număr de întrebări. Numărul de întrebări va fi stabilit de juriu iar rezultatele vor fi afişate pe toată durata concursului.
Simion Suciu

sâmbătă, 22 mai 2010

Proiectul educaţional „O lacrimă pentru Terra” - etapa a III-a



Proiectul educaţional „ O lacrimă pentru Terra” este un proiect naţional în care sunt angrenate 60 de şcoli din ţară. Acest proiect a fost iniţiat de inst. Diana Târnăveanu şi prof. Daniel Marius Popa, celor doi beiuşeni alăturându-li-se prof. Gabriela Sârbu din Lugoj şi prof.Crina Ţurcaş din Bucureşti, toţi patru fiind, de altfel, şi coordonatorii la nivel naţional ai proiectului.Vineri, 21 mai a.c. s-a desfăşurat cea de-a treia etapă a proiectului -  Comoara verde de lângă noi.

Etapa a debutat la Liceul Pedagogic „Nicolae Bolcaş” din Beiuş, cu vizionarea expoziţiei de desene, postere şi machete intitulată „Comoara verde de lângă noi”. Lucrările prezentate au relevat încă odata creativitatea şi fantezia copiilor îndrumaţi de inst. Liana Lucuţa şi Balint Erika. Lucrările prezentate au fost rodul unui concurs adresat în special claselor din învăţământul primar.
Expoziţia a fost urmată de un spectacol artistic cu acelaşi motto, pe scenă evoluând recitatori, solişti vocali de muzică uşoară, populară şi clasică, instrumentişti dar şi o pereche de dansatori (dans de societate). De remarcat evoluţia elevelor Roxanea Gudiu şi Paula Lezeu, tinere speranţe ale muzicii populare din Bihor. Spectacolul a fost organizat de către inst. Diana Târnăveanu, prof. Remus Lazea, prof. Marian Magdalena, prof. Rodica Mărcuţ şi prof. Cătălin Iagăr.  

La Colegiul Naţional „Samuil Vulcan”, prof. Marius Popa a prezentat  un rezumat al primelor două etape ale proiectului precum şi o expoziţie de desene şi machete ale elevilor. Prezentarea a fost urmată de vizitarea muzeului colegiului şi a muzeului de biologie din incintă. Prof. Teodor Rif a prezentat şi un scurt istoric al şcolii. De menţionat participarea directorilor celor două şcoli beiuşene – prof. Ionel Dringo de la Liceul Pedagogic „Nicolae Bolcaş” şi prof. Traian Stancu de la Colegiul Naţional „Samuil Vulcan”.
De asemenea, la această etapă a participat o delegaţie de la şcoala parteneră din Lugoj compusă din prof. Aurelia Voichescu – directoarea şcolii, prof. Gabriela Sârbu- coordonator naţional de proiect alături de alte cadre didactice lugojene. Oaspeţii au fost încântaţi de cele văzute la Beiuş, de activităţile desfăşurate, aceştia invitând beiuşenii, pe data de 7 iunie, la Lugoj, pentru etapa a Iv-a şi ultima a proiectului.

În cadrul acestui proiect este implicată şi Şcoala cu Clasele I-VIII Remetea unde, începând cu ora 12.00, elevi ai şcolilor din Remetea, Roşia, Căbeşti, participante şi acestea la proiect, s-au reunit pentru desfăşurarea etapei a III-a.
Manifestarea a debutat cu comemorarea marelui iubitor de natură Ioan Costică Domocoş, inginer agronom din 1971, plecat dintre noi la data de 21 mai 2008, la această comemorare fiind prezente şi rude ale celui comemorat.
În continuare, inst. Gheorghe M. David a prezentat referatul „Oameni şi locuri”, s-au citit un număr de 14 compuneri ale elevilor de la şcolile participante şi s-a vizionat o expoziţie de desene. Activitatea a fost coordonată de inst. Camelia Flore, la buna desfăşurare a acesteia aducîndu-şi aportul inst. Ramona Ştef, Sorina Jula, Maria Ujoc, Gheorghe M. David de la Şcoala cu clasele I-VIII Roşia precum şi inst. Daniela Borza şi Lidia Bunta de la Şcoala cu clasele I-VIII Căbeşti.
Au mai participat la această activitate primarii Ionel Rif – Remetea, Florin Bonca- Roşia dar şi directorii celor trei şcoli: Bunta Bonce – Căbeşti, pr. Emil Bota – Roşia şi Stelian Copil – Remetea.

Simion Suciu

marți, 18 mai 2010

DE LA LUME ADUNATE- Cartea de vizita a Comandantului Suprem ''Piratul''



TRAIAN BASESCU a fost racolat de Securitate in 1973, pe cand era elev al Institutului de Marina intocmindu-i-se dosarul personal nr. 3990/09-11-1973

Pana la terminarea studiilor in 1976 a fost colaborator al lucratorilor din Directia a IV- a de Contrainformatii Militare. (A nu se confunda cu Directia a III-a de Contraspionaj! )

In aceasta calitate elevul militar BASESCU TRAIAN avea obligatia sa informeze organele de Securitate despre modul in care se desfasurau activitatile specifice in Institut, despre comportamentul si atitudinea colegilor si ale cadrelor didactice atat in cadrul activitatilor specifice, cat si in particular.

La terminarea studiilor, Directia a IV- a de Contrainformatii Militare a incetat legatura cu colaboratorul BASESCU TRAIAN , dosarul personal al acestuia fiind transferat la Inspectoratul Judetean Constanta al Ministerului de Interne, Departamentul Securitatii Statului, cu adresa nr. 00151392/29-09-1976.

Dupa absolvirea Institutului de Marina, TRAIAN BASESCU este incadrat ca ofiter la Intreprinderea de Exploatare a Flotei Maritime NAVROM Constanta.

In aceasta calitate TRAIAN BASESCU este preluat ca informator – sursa de catre lucratorii Biroului de Securitate Port Constanta condus la acea vreme de ofiterul Dumitru Nicusor.

De folosirea ofiterului de marina TRAIAN BASESCU s-a ocupat direct locotenentul major de Securitate Mihai Avramides care organiza contacte cu acesta inainte de plecarea in cursa si la intoarcere. La aceste intalniri participa de regula si seful lui Avramides, Dumitru Nicusor, care insa se intalniea si separat cu TRAIAN BASESCU.

In calitatea sa de ofiter de marina, TRAIAN BASESCU dadea informatii cu privire la starea de spirit a echipajului, temele de discutie abordate de membrii echipajului, activitatile si contactele pe care membrii echipajului le aveau in porturi, in timpul escalelor, activitati de contrabanda si specula, dar si despre eventuale aprecieri sau comentarii facute de membrii echipajului cu privire la conducerea superioara de partid si de stat.

De mentionat faptul ca desi in acea perioada era valabil ordinul conform caruia membrilor PCR nu li se puteau lua informatii scrise, locotenentul major Avramides, care avea o experienta redusa in munca de Securitate, el provenind din sistemul penitenciarelor, a cerut si a obtinut de la informatorul TRAIAN BASESCU mai multe note scrise pe care le-a depus la dosarul acestuia, nr 3990/1973.

In jurul anului 1980, Mihai Avramides s-a intors, la cerere, la Directia Penitenciarelor.


Dupa plecarea lui Avramides din cadrul Biroului de Securitate Port Constanta, TRAIAN BASESCU a continuat sa fie prelucrat informativ de ofiterii Rosioru Ioan si Deacu Constantin, tot sub coordonarea sefului biroului, Dumitru Nicusor.

Dumitru Nicusor a trecut dupa 1989 in SRI, ajungand General, sef al Sectiei SRI – Constanta si apoi seful Centrului Operativ Zonal Dobrogea.
TRAIAN BASESCU a sustinut in 1981 examenul de Comandant, care a fost o simpla formalitate, a durat numai 5 minute, dupa care a primit comanda navei Arges.

In acea perioada era de notorietate in randul colegilor sai sustinerea de care acesta se bucura.

In jurul anului 1984 informatorul TRAIAN BASESCU a fost trecut in reteaua Centrului de Informatii Externe din Departamentul Securitatii Statului unde a lucrat cu ofiterul Silvian Ionescu din cadrul Directiei I.

In 1987 TRAIAN BASESCU este numit sef al Agentiei Economice NAVROM din Anvers, Belgia, unde isi desfasoara activitatea sub directa coordonare a lui Silvian Ionescu care conducea la acea data Serviciul I (Belgia-Olanda-Luxemburg) din Directia I a CIE.

In aceasta perioada TRAIAN BASESCU a transmis preponderent informatii de inters economic cu privire la activitatile din porturile maritime Anvers si Roterdam,

dar si informatii cu privire la echipajele navelor care acostau in aceste porturi, precum si informatii despre membrii personalului diplomatic roman din tarile respective.

In vara anului 1988, TRAIAN BASESCU a fost retras temporar de la Anvers pentru a participa la un instructaj care a durat doua luni si s-a desfasurat la Scoala de ofiteri MI de la Baneasa.

In 22 decembrie 1989, ofiterul de Securitate Silvian Ionescu, cel care l-a avut in subordine pe TRAIAN BASESCU, s-a infiltrat printre revolutionarii din fata Comitetului Central, a intrat in anturajul lui Dan Iosif si ulterior al lui Gelu Voican Voiculescu si in ianuarie 1990 a fost numit Secretar Executiv al FSN.

La inceputul anului 1989 in ascensiunea profesionala a lui TRAIAN BASESCU intervine o sincopa.

Pe 8-03-1989 este rechemat in tara, fiind acuzat de nereguli grave in administrarea fondurilor NAVROM.

TRAIAN BASESCU a fost sanctionat pentru ca a autorizat, fara aprobarea NAVROM Constanta, o plata suplimentara de 300.000 de franci belgieni pentru lucrarile de reparatii efectuate la nava Zimnicea in ianuarie 1989. Sanctiunea primita s-a datorat, mai ales, faptului ca TRAIAN BASESCU a decis ca lucrarile de reparatii sa fie executate de Santierul Naval Belliard din portul Anvers, desi existau oferte de executie a lucrarilor, mult mai ieftine, din partea altor santiere navale din acelasi port.

In perioada ianuarie-martie 1989 TRAIAN BASESCU a trimis numeroase note informative si rapoarte in tara incercand sa-si justifice deciziile, dar si lansand acuze grave si neintemeiate la adresa Comandantului navei Zimnicea.

Datorita gravitatii exceptionale a faptelor de care a fost acuzat, tinand cont de legislatia din acea vreme, numai sustinerea din partea Securitatii poate explica faptul ca TRAIAN BASESCU a fost sanctionat doar administrativ, si nu a suportat si rigorile legii. El a fost chiar mentinut ca angajat al NAVROM Constanta, fara sa mai primeasca insa nici o insarcinare pana la Revolutie.

Imedi
at dupa Revolutie, TRAIAN BASESCU a fost numit Director General al Inspectoratului de Stat al Navigaţiei Civile din Ministerul Transporturilor.

Pentru a obtine aceasta functie foarte importanta, TRAIAN BASESCU s-a bucurat de recomandarea si sustinerea secretarului executiv al FSN Silvian Ionescu, dar si ale vechiului sau prieten, Calin Marinescu, zis Shogunul, pe atunci Presedinte al CFSN Constanta.


2. ADMINISTRATORUL

In cei 15 ani care au trecut de la Revolutie, TRAIAN BASESCU a ocupat in permanenta functii administrative, cu o singura exceptie, perioada 1993-1996.

In tot acest timp TRAIAN BASESCU a reusit sa isi creeze o imagine de om gospodar, de bun administrator, folosindu-si exclusiv calitatile de comunicator si de manipulator al opiniei publice pentru ca rezultatele efective obtinute de TRAIAN BASESCU in administratie sunt dezastruoase.

Perioada am prezentat-o mai sus, iar in continuare vom prezenta o sinteza a activitatii lui TRAIAN BASESCU in functii administrative, care demonstreaza, ca episodul din CV-ul sau, nu a fost un simplu accident.

Imediat dupa Revolutie TRAIAN BASESCU a urcat rapid in functie de la Director in Minister, la Subsecretar de stat si de la inceputul anului 1991, la Ministru al Transporturilor.

In acesti trei ani 1990-1992, TRAIAN BASESCU a ignorat complet problemele reale din transporturile romanesti si anume starea proasta a drumurilor (nici un kilometru de sosea nu a fost modernizata in acesti trei ani), diminuarea alarmanta a traficului de persoane si marfuri pe CFR, concomitent cu scumpirea exagerata a acesui tip de transport, starea deplorabila a flotilei TAROM ( exceptie facand cele doua aeronave Airbus cumparate de Petre Roman, intr-o afacere din care s-a incasat un comision de 1,3 milioane dolari).

Dar aceasta perioada va ramane in memoria colectiva ca perioada in care a disparut mai mult de jumatate din flota maritima a Romaniei, cealalta parte disparand si ea in a doua perioada de ministeriat al lui TRAIAN BASESCU, cu aportul determinant al FPS-ului condus de Sorin Dimitriu si Radu Sarbu.

Disparitia flotei romane a insemnat una dintre cele mai oneroase afaceri de dupa Revolutie care s-a soldat cu pierderi de sute de milioane de dolari pentru statul roman, dar si cu castiguri pe masura pentru cei implicati direct.

Alaturi de TRAIAN BASESCU au fost inculpate alte 80 de persoane, printre care alti doi fosti Ministri ai Transporturilor, Radu Sarbu fostul Presedinte al FPS, etc.

Dintre toti acestia numai TRAIAN BASESCU refuza sa se prezinte in fata justitiei, tocmai pentru ca stie ca, desi nu a semnat nici un act pentru vanzarea vreunei nave, el este cel care a orchestrat toata aceasta uriasa operatiune care a dus la disparitia efectiva a flotei romane.

Tot TRAIAN BASESCU este cel care a creat la inceputul anului 1990 o vasta retea alcatuita din inalti functionari din Ministerul Transportului in fruntea carora s-a aflat bunul sau prieten Calin Marinescu (Shogunul), dar si din firme romanesti si mai ales straine care au obtinut sute de milioane de dolari din exploatarea si valorificarea flotei romane.

Una dintre cele mai cunoscute componente ale acestei uriase operatiuni de spoliere a avutiei nationale a fost afacerea Petromin- Klaveness (Norvegia) prin care 18 dintre cele mai moderne nave romanesti au fost facute practic cadou firmei norvegiene care la data semnarii contractului cu Petromin, era in pragul falimentului, mai avand in dotare doar cateva vrachiere si nave multifunctionale.

Este de remarcat faptul ca in urma afacerii Petromin – Klaveness TRAIAN BASESCU nu a primit numai recompense de ordin material ci a obtinut si diploma de absolvent al cursurilor Avansate de Management în Industria Transportului Maritim ale Academiei Norvegiene, ca bursier al statului norvegian.

Intregul rechizitoriu care a stat la baza inculparii lui TRAIAN BASESCU si a complicilor lui este public si poate fi studiat la Inalta Curte de Casatie si Justitie.

De altfel ancheta in cazul Flota a inceput inca din timpul regimului Constantinescu, in 2000 secretarul de stat din Ministerul Justitiei Mocuta trimitand la Camera Deputaţilor instiintarea cu privire la inceperea urmaririi penale.

In perioada 1996-2000 TRAIAN BASESCU a fost din nou numit Ministrul Transportului.

In acest interval de timp s-a realizat un singur lucru asfaltarea unor sosele nationale care ajunsesera intr-un grad de degradare extrem. Reabilitarea acestor sosele s-a facut cu banii cetatenilor care au fost obligati sa plateasca celebra taxa BASESCU, bani care au ajuns in conturile firmelor apropiate lui TRAIAN BASESCU si PD-ului.

Tot atunci TRAIAN BASESCU a definitivat, cu ajutorul FPS-ului instrainarea flotei romane si a adus, tot impreuna cu FPS-ul, TAROM-ul in pragul falimentului.

SNCFR-ul a fost divizat in mai multe companii, dar asta nu a dus la eficientizarea activitatii, ci doar la distribuirea de functii de directori mai multor clienti politici, compania ramanand in toata aceasta perioada pe primul loc pe lista datornicilor la bugetul statului si regia cu cele mai mari pierderi din exploatare.

De asemenea, in perioada 1996-2000, SNCFR a constituit alaturi de Petrom, Renel si Sidex, principala cale de drenare a fondurilor publice catre clientela politica a coalitiei aflata la putere.

Cea mai cunoscuta mostra de jaf a banului public a fost autostrazii Bucuresti-Pitesti. Lucrarile au costat circa 100.000.000 dolari, din care 53,1 milioane dolari credit BERD, iar 44 milioane dolari de la Guvernul Romaniei. La doar o luna de la darea in folosinta a autostrazii, s-a prabusit un pod peste un canal de colectare a apelor, iar dupa 3 luni covorul asfaltic a inceput sa se desprinda asa incit dupa 6 luni gropile acopereau cea mai mare parte din suprafata autostrazii, facand imposibila circulatia si impunand angajarea unor noi lucrari de asfaltare.

Intre 2000 si 2004, activitatea lui TRAIAN BASESCU de Primar General al Capitalei nu a dus la finalizarea nici unuia dintre programele necesare Bucurestilor, desi multe din aceste programe au fost subiecte de campanie electorala. Curatenia orasului, asfaltarea si reabilitarea strazilor, fluidizarea circulatiei, reabilitarea retelei de apa si canalizare, constructia de locuinte sociale, repararea scolilor, toate sunt bile negre pentru Primarul General al Capitalei dupa patru ani de mandat.


3. POLITICIANUL

TRAIAN BASESCU si-a inceput activitatea politica, in 1991 cand a fost numit Ministru al Transporturilor in Guvernul Roman.

In 1992 cind s-a produs scindarea FSN in doua tabere, in jurul lui Ion Iliescu si in jurul lui Petre Roman, TRAIAN BASESCU a ales tabara Roman.

Adevarata afirmare politica a lui TRAIAN BASESCU a inceput insa in 1996. Cu cateva luni inaintea alegerilor parlamentare din noiembrie 1996, cand fiind acuzat de adversarii politici ca este principalul vinovat pentru disparitia flotei, a facut un gest foarte spectaculos, demisionand din functia de Deputat, renuntand astfel la imunitatea parlamentara si punandu-se la dispozitia justitiei.

In realitate acest demers politic, care i-a atras foarte multa simpatie in randurile electoratului, a fost foarte bine calculat, TRAIAN BASESCU stiind foarte clar ca timpul scurt ramas pana la alegeri, nu permitea organelor de ancheta sa definitiveze un dosar extrem de amplu cum era si este dosarul Flota. Mai mult decat atat, TRAIAN BASESCU a obtinut numirea ca Director de campanie electorala al lui Petre Roman, si primul loc pe lista de candidati ai PD pentru Camera Deputatilor in judetul Vaslui.

In acest mod TRAIAN BASESCU si-a asigurat o altfel de imunitate, stiind foarte bine ca nici un organ de ancheta nu va avea curajul sa-l aresteze pe directorul campaniei electorale ale unuia din primii trei candidati la Presedentie, si pe unul dintre cei mai mediatizati candidati ai opozitiei din acea vreme, in conditiile in care toate sondajele indicau ca PD-ul va participa la guvernare dupa alegerile din 1996.

TRAIAN BASESCU a considerat ca actionand astfel are sanse sa inchida o data pentru totdeauna chestiunea Flota atat din punct de vedere mediatic cat si juridic.

Dupa alegerile din 1996, TRAIAN BASESCU este numit Ministru al Transporturilor in Guvernul Ciorbea.

Activitatea ca Ministru a lui TRAIAN BASESCU din perioada 1997-2000 am prezentat-o sintetic mai sus, dar foarte importanta a fost activitatea politica a acestuia din perioada respectiva.

Initial TRAIAN BASESCU s-a plasat in randurile baronilor PD, alaturi de Victor Babiuc, Radu Berceanu, Bogdan Niculescu-Duvaz, Alexandru Sassu, oameni care au constituit trupa de soc a lui Petre Roman in disputa cu adversarii politici din PDSR, dar si din CDR.

TRAIAN BASESCU s-a remarcat rapid ca varful de lance al PD-ului, in lupta cu colegii din coalitie.

Prima victorie importanta a fost schimbarea Primului Ministru Victor Ciorbea, in primavara anului 1998, actiune inceputa de TRAIAN BASESCU in decembrie 1997 prin declansarea crizei guvernamentale.

TRAIAN BASESCU a stiut sa exploateze foarte bine aceasta victorie, asigurandu-si o imagine de luptator pe scena politica romaneasca, locul doi in partid, dar mai ales locul doi in Guvernul condus de Radu Vasile.

Din acest moment si pana la alegerile din 2000 TRAIAN BASESCU a sustinut in permanenta o stare de conflict in cadrul coalitiei de guvernare, initiind dispute cu colegii de Guvern, dar si cu alti lideri ai partidelor aflate la putere.

Valeriu Stoica, Radu Sarbu, Andrei Marga, Nicolae Noica, Traian Remes, Varujan Vosganian, Ion Diaconescu, Emil Constantinescu, Mugur Isarescu, Theodor Stolojan etc.

TRAIAN BASESCU a reusit in acest mod sa-si creeze o notorietate foarte mare, fiind zilnic prezent pe micul ecran, si pe prima pagina a ziarelor, dar si o imagine de personaj politic fara scrupule, rau de gura, pus in permanenta pe harta si care nu se da in laturi de la nimic pentru a-si atinge scopurile.

La inceputul anului 2000, in vizorul sau a intrat si Petre Roman cu care a avut mai multe dispute publice, alimentand astfel ideea ca el, TRAIAN BASESCU este de facto numarul unu in partid si pregatind debarcarea lui Petre Roman din fruntea PD. In acest context trebuie privita si strategia adoptata de TRAIAN BASESCU inainte de alegerile locale din 2000 cand desi a fost solicitat sa candideze la Primaria Capitalei, de catre Petre Roman, inca din februarie 2000, a refuzat in nenumarate randuri, dar in paralel a incurajat desemnarea de catre PD a unui candidat lipsit de orice sansa. Pe acest fond, cand dupa aparitia mai multor sondaje de opinie dezastruoase pentru PD, insistentele pentru a accepta sa candideze au crescut, TRAIAN BASESCU a acceptat sa se inscrie in cursa pe 5-05-2000, exact in ultima zi in care se mai acceptau candidaturile.

Prin aceasta manevra TRAIAN BASESCU si-a creat imaginea de salvator al Partidului Democrat, demarand practic actiunea de inlaturare a lui Petre Roman din functia de Presedinte PD.

Pentru aceasta s-a autoimpus ca Director al campaniei electorale a lui Petre Roman, pozitie din care l-a sabotat pe acesta sistematic, asta facand ca Roman sa obtina in toamna anului 2000 de 3 ori mai putine voturi decat PD, partidul pe care Roman il reprezenta. Este de notorietate faptul ca mai multi sefi de filiale ale partiduli au fost sunati de TRAIAN BASESCU care le-a cerut sa se concentreze exclusiv pe campania parlamentara, in detrimentul celei prezidentiale a lui Petre Roman.

Apoi in anul 2001 s-a folosit de liderii din PD Berceanu, Duvaz, Sassu, Simona Marinescu pentru a obtine voturile congresului PD, inlocuindu-l astfel din functia de Presedinte PD pe Petre Roman.

La acelasi congres, imediat dupa ce a fost numit Presedinte, si-a sacrificat aliatii amintiti mai sus, niciunul dintre ei nemai obtinand functiile promise in conducerea PD.

De atunci toti liderii marcanti ai PD, cu exceptia lui Radu Berceanu au parasit partidul condus de TRAIAN BASESCU din cauza stilului dictatorial pe care acesta l-a impus in conducerea partidului. De altfel in 24 ianuarie 2004 TRAIAN BASESCU declara public

In perioada 2001-2004 TRAIAN BASESCU si-a folosit pozitia de Primar General al Capitalei pentru a-si impune o noua imagine publica, aceea de unic adversar al partidului de guvernamant, pregatindu-si astfel ascensiunea spre cea mai inalta demnitate in stat, functia de Presedinte al Romaniei.

Lansarea acestei adevarate campanii a fost facuta de TRAIAN BASESCU printr-o declaratie care-i defineste stilul de a face politica, acuzandu-l pe Adrian Nastase 

In continuare TRAIAN BASESCU a purtat un razboi de gherila cu Adrian Nastase, razboi care pe fondul nemultumirilor sociale si al deteriorarii imaginii PSD i-a atras o simpatie tot mai larga in randurile populatiei.

In final singurul obstacol in fata nominalizarii sale ca reprezentant al Aliantei PNL-PD in cursa prezidentiala l-a reprezentat Theodor Stolojan, candidatul desemnat al aliantei.

TRAIAN BASESCU a reusit, sa-l determine pe acesta sa se retraga din cursa pentru Presedentia Romaniei si din viata politica, cu numai trei saptamani inaintea campaniei electorale, in urma unei intense actiuni de constrangere, de manipulare si de santajare a lui Theodor Stolojan.

4. AFACERISTUL

In intreaga sa activitate TRAIAN BASESCU a fost calauzit de doua teluri ascensiunea in ierarhia sociala si inavutirea.

Daca pentru atingerea primului tel s-a folosit de relatia privilegiata cu Securitatea pana in 1989 si de activitatea politica ulterior, pentru inavutire a considerat ca orice metoda este permisa.

In continuare va vom prezenta numai o parte din afacerile necurate care au creat bunastarea familiei BASESCU.

In 10-01-1980 lui TRAIAN BASESCU, pe atunci ofiter angajat la Intreprinderea de Exploatare a Flotei Maritime NAVROM Constanta, i s-a repartizat din fondul locativ de stat un apartament cu 4 camere plus dependinte, situat in Aleea Zmeurei nr. 2, bl. U, sc. A. Cum la acea data familia sa se compunea din sotie si un copil, repartizarea s-a facut cu incalcarea normelor legale in vigoare pentru ca avea dreptul la doar 2 camere).

In 26-05-1992 TRAIAN BASESCU a cumparat locuinta respectiva, pe baza contractului nr. 1415 achitand pe loc suma de 140.000 de lei.

In 10 ianuarie 1991 Primaria Capitalei, cu adresa nr. 118053, a pus la dispozitia Ministerului Transporturilor apartamentul nr. 4 din strada Argentina nr. 2, bl.12, et. 2 (Piata Victoriei). Acest apartament a fost ocupat de TRAIAN BASESCU.

In 22.08.1991, TRAIAN BASESCU a renuntat la apartamentul din strada Argentina si a primit in aceeasi zi, cu aprobarea lui Petre Roman, repartitie pentru imobilul de lux din Bulevardul Aviatorilor nr. 57 prin comunicarea Secretariatului General nr. 15/4086/1991. In baza acestor acte ICRAL Herastrau a intocmit contractul de inchiriere 60165 din 28 august 1991.

Asa cum rezulta din Adresa 1888 din 21 iulie 1991 a Ministerului Transporturilor, la acea data TRAIAN BASESCU isi avea domiciliul stabil in Constanta. In aceste conditii, conform Legii 5/1973 nu i se putea repartiza o locuinta intr-o alta localitate cu incheierea contractului pe durata nedeterminata (putea beneficia, eventual, doar de o locuinta de serviciu).

Contractul de inchiriere pentru imobilul din Bulevardul Aviatorilor nr. 57 era nul de drept deoarece - conform Legii 5/1973 - o persoana fizica nu putea detine, in acelasi timp, doua locuinte proprietate de stat. Astfel, daca TRAIAN BASESCU impreuna cu familia si-ar fi stabilit domiciliul in Bucuresti, inainte de a i se incheia contractul pentru imobilul din Bulevardul Aviatorilor ar fi trebuit sa faca dovada ca a predat apartamentul din Constanta, Aleea Zmeurei, dar asa cum am aratat acest apartament nu numai ca nu a fost predat statului ci a fost chiar cumparat de TRAIAN BASESCU un an mai tarziu.

In 1997 motivand ca imobilul din Bulevardul Aviatorilor nr. 57 este revendicat de fostii proprietari, TRAIAN BASESCU a solicitat in calitate de Ministru al Transporturilor atribuirea unei locuinte de protocol. RAAPPS i-a repartizat pentru perioada mandatului de ministru locuinta din B-dul Maresal Prezan nr. 4. In realitate, Primarul General al Capitalei nu numai ca nu a parasit imobilul din B-dul Aviatorilor nr. 57, dar, in 1998, Directia de Administrare a Fondului Imobiliar i-a prelungit contractul de inchiriere pana in 2004.

Chirias la propria Primarie, in vila din B-dul Aviatorilor nr. 57, TRAIAN BASESCU a solicitat RAAPPS, in 2000, prelungirea contractului de inchiriere pentru apartamentul din B-dul Maresal Prezan nr. 4. Solicitarea Primarului General nu era una legala, intrucat pierduse calitatea de demnitar, dar la interventia ministrului PSD, Serban Mihailescu, RAAPPS i-a prelungit contractul de inchiriere.

In 9 august 2000, TRAIAN BASESCU a cumparat un teren intravilan de 3.700 de metri patrati, situat in Aleea Privighetorilor, pe care a platit pe loc 1.483.244.000 lei. O adevarata afacere, avand in vedere ca a reusit sa achizitioneze cu numai 50.000 de dolari un teren de 3.700 de metri patrati in Baneasa, cumparand cu 13 dolari metrul patrat de teren, care in ofertele agentiilor imobiliare era cotat la peste 100 de dolari.

Cel care i-a vandut lui TRAIAN BASESCU terenul din Baneasa la acest pret derizoriu este Costel Casuneanu, om de afaceri care are peste 100 de TIR-uri, o fabrica de parchet, o benzinarie si o statie de service auto in comuna Oituz.

Explicatia acestei afaceri imobiliare este ca pe vremea cand era ministru al Transporturilor, Traian Basescu i-a facilitat lui Casuneanu obtinerea de autorizatii de transport complet scutite de taxe pe destinatiile Ungaria, Cehia, Slovacia, Slovenia si Franta.

La sfarsitul anului 2003 TRAIAN BASESCU a vindut terenul din Baneasa pe care-l achizitionase si a cumparat o vila pe soseaua Bucuresti-Ploiesti pentru care a achitat pe loc suma de 280.000 de dolari.

TRAIAN BASESCU a trecut-o in mod fictiv pe numele ficei sale Ioana, pentru a nu fi obligat sa justifice in fata legii provenienta banilor cu care a achizitionat-o.

TRAIAN BASESCU mai detine un apartament de 370 de metri patrati intr-o vila de lux in zona Foisorul de Foc din Bucuresti, pe strada Stefan Mihaileanu, nr. 2, achizitionat in 2002 si achitat pe loc.

În 1994 TRAIAN BASESCU a infiintat impreuna cu alti patru asociati firma Triton Company, la care el detine 20% din actiuni. Aceasta este firma care asa cum a afirmat in mai multe randuri Primarul General. La aceasta firma asociat si administrator este Ionescu Dumitru, cel care i-a precedat lui TRAIAN BASESCU in functia de sef al Agentiei Economice NAVROM din Anvers si fost ofiter de Securitate. Cenzorul permanent al firmei Triton Company este Nicolae Varzaru, fost contabil al Clubului Dinamo, implicat in fraudarea Clubului alaturi de Vasile Ianul.

Triton Company a fost infiintata la un an dupa Triton Grup srl, firma care ii are ca asociati pe ofiterul acoperit Ionescu Dumitru si pe Branza Paul, un alt prieten foarte bun al lui TRAIAN BASESCU. Branza Paul este si el asociat cu TRAIAN BASESCU la Triton Company, unde este si administrator.

O alta firma la care TRAIAN BASESCU era de data aceasta asociat unic si care era administrata de sotia sa Maria este M.T. Vega Transport srl, firma care a fost infiintata în 1996 si aparent, nu a functionat niciodata.

TRAIAN BASESCU a declarat întotdeauna ca veniturile sale provin dintr-o afacere cu înghetata: Prod Cros srl, la care asociat nu este el, ci sotia lui, Maria Basescu, cu 20% de procente din beneficii si pierderi si fratele lui, Mircea Basescu, cu 39% de procente din beneficii si pierderi. Firma Prod Cros srl a achizitonat in 1994 fabrica de inghetata, printr-un credit extern luat prin Banca Agricola, credit pe care nu l-a rambursat in totalitate, restantele de plata fiind ulterior preluate la datoria de stat.

Cea de a patra firma a familiei BASESCU, AMC Cros srl este o firma de produse lactate, care o are ca actionar pe Maria Basescu, cu 20% din profit si pierderi. Aceasta firma a fost infiintata, in 1994, odata cu Prod Cros srl, de catre Maria Basescu si Mircea Basescu. Familia BASESCU detine exact acelesi procente ca la Prod Cros srl: Maria Basescu – 20% si Mircea Basescu – 39%. Ceilalti actionari sint, la fel ca la Prod Cros srl, cei doi oameni de incredere ai lui TRAIAN BASESCU: Anca Ivascu – 39% si Dumitru Scaiceanu – 2%. Anca Ivascu este sora lui Aurelian Ivascu, membru PSD, consilier local la Constanta, apropiat al lui Radu Mazare.

TRAIAN BASESCU a introdus-o pe Anca Ivascu si intre actionarii de la Aliment Murfatlar srl, unul dintre principalii sponsori ai campaniei electorale a Partidului Democrat si a lui TRAIAN BASESCU.

In anul 2001 TRAIAN BASESCU figura printre actionarii persoane fizice la Banca Comerciala Unirea alaturi de seful Directiei de Supraveghere Bancara Nicolae Cinteza, si de Cristian Burci, patronul de la Prima TV, ca actionar majoritar figurand un grup de firme rusesti.

Bilanturile oficiale depuse de toate aceste firme la Registrul Comertului nu justifica nici pe departe investitiile imobiliare ale familiei BASESCU si asta explica de ce incearca Primarul General sa-si camufleze averea trecand-o pe numele rudelor.

La fel de greu de justificat insa sunt si cheltuielile exorbitante facute de fiica lui TRAIAN BASESCU, Ioana care a deschis un magazin de lux in incinta hotelului Hilton din Bucuresti. Magazinul  si investitia totala facuta de fiica lui TRAIAN BASESCU este estimata la 1.000.000 de euro.

Prin intermediul fratelui sau Mircea Basescu, TRAIAN BASESCU este implicat intr-un mare numar de afaceri in Constanta. In 1991, pe cind era Ministru al Transporturilor, TRAIAN BASESCU a infiintat la Constanta firma Star Sea Co srl. La fel ca la Prod Cros srl si la AMC Cros SRL, TRAIAN BASESCU detine aceasta firma prin intremediul fratelui sau Mircea Basescu si a lui Anca Ivascu.

Tot prin Mircea Basescu si Anca Ivascu, TRAIAN BASESCU a infiintat in 2001 la Constanta firma Miral Cross Ships Supply srl, care se ocupa de activitati anexe transporturilor pe apa. In 2002, pe numele lui Mircea Basescu, a fost infiintata firma de consultanta MB Consult Company srl. Fratele lui TRAIAN BASESCU detine in totalitate aceasta firma, fiind si unicul ei administrator.

In activitatea sa de Ministru al Transporturilor si de Primar General al Capitalei, in afara de afacerea Flota numele lui TRAIAN BASESCU a mai fost legat de numeroase afaceri dubioase care pot explica situatia materiala infloritoare a familiei BASESCU.

Ca Ministru al Transporturilor TRAIAN BASESCU a initiat si demarat in 1997, o serie de activitati ca dezmembrarea materialului rulant al SNCFR si vinzarea componentelor la fier vechi, curatirea si intretinerea terasamentelor de cale ferata etc., pe care le-a incredintat unor apropiati ai sai. Aceste activitati platite din bugetul Ministerului Transporturilor erau extrem de rentabile, dar mai ales erau imposibil de controlat ulterior sub aspect cantitativ si calitativ, reprezentand o sursa continua de fonduri pentru TRAIAN BASESCU si apropiatii sai. La aceste activitati s-a adaugat incredintarea fara licitatie a lucrarilor de modernizare si asfaltare a drumurilor.

Ca Primar General TRAIAN BASESCU a debutat in 2000, la numai o luna de la investirea in functie cu o operatiune extrem de contestata, demolarea chioscurilor, in urma careia zeci de mii de familii au ramas fara sigurul mijloc de subzistenta. Explicatia acestei actiuni se regaseste in sumele foarte mari de bani primite de TRAIAN BASESCU atat pentru campania electorala din 2000, cat si pentru folosul sau personal, de la doua mari firme de supermarket-uri, Carefour si Billa, interesate in eliminarea concurentei reprezentata de chioscurile care vindeau marfa foarte ieftin.

Alte afaceri care au reprezentat si mai reprezinta surse importante de castig pentru Primarul General sunt incredintarea lucrarilor de asfaltare exclusiv catorva firme apropiate lui TRAIAN BASESCU, inchirierea a 648 de WC-uri ecologice a caror intretinere costa 7 miliarde de lei lunar, autorizarea catorva zeci de firme de alimentatie publica sa-si desfasoare activitatea in parcurile Capitalei etc.

O alta operatiune care i-a adus un camision important lui TRAIAN BASESCU a fost afacerea Parcul Bordei-Satul Francez.

Complexul de vile a fost cunstruit la jumatatea anilor '90 pe un teren din Soseaua Nordului care ulterior a fost revendicat.

TRAIAN BASESCU i-a oferit proprietarului (Costel Constanda un apropiat al Vicepresedintelui PD Radu Berceanu), in schimbul terenului revendicat in suprafata de 19.000 de metrii patrati, 3,3 hectare de teren (Parcul Bordei), pe malul lacului Floreasca, in cartierul Primaverii, cea mai scumpa zona rezidentiala a capitalei. Cele 3,3 hectare de teren date in proprietate de TRAIAN BASESCU valoreaza la pretul pietei 33.000.000 de euro (1000 de euro metrul patrat), in conditiile in care terenul primit la schimb de Primaria Capitalei valoreaza numai 9.500.000 de euro, la pretul pietei (500 de euro metrul patrat).

TRAIAN BASESCU se afla in relatii apropiate cu controversatul om de afaceri Frank Timis caruia i-a promis sprijin in Proiectul Rosia Montana, inca din perioada in care era numarul doi in Guvernul Radu Vasile.


5.TRAIAN BASESCU VS. FLOTA

a) scurt istoric

- In 1990 intreaga flota maritima a Romaniei era grupata la IEFM NAVROM: Flota de Pescuit Oceanic la Tulcea, Flota de Pescuit Fluvial la Galati;

- Flota maritima cuprindea 390 de nave, de la cargouri de 3000 de tdw pana la mineraliere de 165 000 tdw;

- Ca tonaj, flota avea in jur de 17 milioane tdw, ocupand locul 7 in lume (depasind flotele unor tari precum Franta si Germania); valoarea de piata a flotei era de 4-6 miliarde de dolari;

- C.L.C.: in terminologia maritima internationala reprezinta titulatura “capitan/commandant de cursa lunga”; in perioada 1975-1987 promotiile Sectiei Civile a Institutului Superior de Marina nu au mai facut fata la cresterea exploziva a numarului de nave;

- Se va apela fie la ofiteri de marina militara, fie la avansarea rapida a unor ofiteri tineri, eludand gradele pe care acestia trebuiau sa le obtina in prealabil;

- In aceste conditii ajunge Traian Basescu comandant de nava;

Atributiile comandantului:

- este singurul inarmat cu arme de foc la bordul navei;

- poate sa hotarasca in orice problema, fara a se consulta cu nimeni;

- poate oficia casatorii;

- poate aresta si incarcera;

- poate decide esuarea sau chiar scufundarea navei;

- La IEFM Navrom Constanta, dupa revenirea din cursa, fiecare comandant trebuia sa prezinte un raport de activitate (in afara Jurnalului de Bord), dupa care se intalnea cu ofiterii de Securitate care raspundeau de intreprinderi;

- Intrevederea nu era consemnata in scris, note scrise dand doar informatorii de la bordul navei;

b) Basescu a facut avere prin urmatoarele metode:

- achizitionarea de alimente in porturi straine, de calitate inferioara, pentru care platea preturi pentru calitate superioara (acest lucru se facea in colaborare cu agentul Navrom din portul respectiv – ship-shandler);

- tot in intelegere cu agentul, se aprovizionau cu cantitati de motorina si ulei mult mai mici, pentru care plateau preturi mai mari;

- o alta sursa de venituri ilicite era incarcarea devizelor la lucrarile de reparatii ale navelor romanesti din Marea Nordului, unde Basescu era reprezentant Navrom (ofiter acoperit). Basescu a fost in legatura cu colonelul Vasile Stanciu (acum seful Unitatii de Ofiteri Acoperiti din SRI); lista ce urmeaza a fi publicata, fiind planificata de serviciile NATO.

- Una dintre aceste manevre i-a fost fatala lui Basescu, care la sugestia Securitatii va fi retras in 1989 (ordin semnat de contraamiralul Anghelescu);

- Dupa unele marturii demne de crezare, in 1989, dupa sinuciderea g-l Milea, in biroul acestuia s-ar fi gasit o Nota prin care se solicita pentru ofiterul acoperit (gradul de capitan) MapN, Basescu Traian, aprobarea de trecere in structurile securitatii (actualul SIE),

- In februarie 1990, Nicolae Vacaroiu aproba vanzarea ca fier vechi a 26 de nave; durata de viata, general acceptata a unei nave este de 25 de ani;

- Dupa acest termen ea mai poate naviga daca indeplineste cerintele Registrului Naval;

- Lansata sub “pavilion de complezenta” (Panama, Liberia), nava vanduta initial ca fier vechi mai poate circula ani buni si aduce profituri substantiale;

- In 1991, fratele lui Traian Basescu, Mircea Basescu (tot CLC) pleaca in Japonia (port Yokohama) cu un mineralier de 165 000 tdw; de la Yokohama, Mircea Basescu trimite o telegrama anuntand ca nava s-a stricat si necesita reparatii capitale;

- Ministrul Traian Basescu aproba, reparatia costand 1 200 000 de dolari; justificarea banilor s-a facut cu acte dubioase, iar la revenirea in tara nava a intrat in alte “reparatii capitale”;

c) Contractele de bare-boat:

- alaturi de contractile PETRO-KLAV si ERMIS, contractele bare-boat, aprobate in perioada cat Basescu a fost secretar de Stat si Ministru (guvernele Roman si Stolojan), s-au dovedit un esec;

- NAVROM (respectiv cele trei companii rezultate din fragmentarea acestuia) pune la dispozitia unei persoane (fizice sau juridice) una sau mai multe nave;

- Persoana respectiva asigura managementul acestora (contracte de carausie marfa, plata echipajului, aprovizionarea cu combustibil); reparatiile se fac pe socoteala proprietarului, iar profitul se imparte in doua; in urma acestor contracte toate navele au fost pierdute;

- Metode au fost urmatoarele:

 a Reparatii fictive sau devize incarcate;

 b Managerii au indatorat navele (neplatind achizitiile);

  c Managerii, uzand de fals, au pus gaj navele (desi nu le apartineau) si au luat imprumuturi enorme de la banci;


- contractele de bare-boat, incepute de Traian Basescu si Calin Marinescu (secretar de Stat in perioada cat Basescu a fost ministru) au continuat si sub mandatele ministrilor Paul Teodoru si Aurel Novac;

- printre cei care s-au imbogatit din contractele de bare-boat se numara si Adolf Bidea si Gheorghe Bosanceanu.

- Calin Marinescu si Gheorghe Bosanceanu au fost comandanti de nave si apropiati ai lui Basescu;


d) Dosarul Flota:

- dosarul “Flota” instrumentat de PNA nu cerceteaza decat cazul a 16 nave Navrom; Petromin SA cuprindea Flota Strategica si a rezultat in urma divizarii Navrom; printer vasele strategice se numarau petrolierele si mineralierele;

- navele au fost ipotecate de Christiana Bank – Oslo (Norvegia), in favoarea societatii Torvald-Klavenes – Oslo, cu care Petromin formase o societate mixta (joint-venture), Petro-Klav;

- grupul Klavenes a incasat de la Christiana Bank (in contul celor 16 nave romanesti) circa 150 de milioane de dolari; neachitandu-si ratele, navele au fost vandute de banca;

- banca a dat doar 50% din valoarea navelor, prejudiciul adus statului roman fiind de peste 300 milioane de dolari (doar pentru 16 nave!);

- Basescu a fost acuzat de abuz in serviciu, fals intelectual, uz de fals, bancruta frauduloasa, spalare de bani, inselaciune si delapidare;

- Au mai fost acuzati Paul Teodoru, Radu Sarbu si Aurel Novac; s-au sesizat nereguli la toate cele trei companii: Romline, Navrom, Petromin;

- Basescu in calitate de subsecretar de Stat la Subsecretariatul pentru Navigatie Civila, a trimis o ordonanta catre Petre Roman prin care solicita acordarea sumei de 683 000 de dolari din fondul valutar al statului, pentru eliberarea remorcherului romanesc “Hercule”, arestat in Suez;

- Ulterior, compania Romline condusa de Gheorghe Serescu inchiriaza navele “Mangalia”, “Tutova” si “Tuzla” firmei americane King Shipping Management;

- Basescu aproba schimbarea pavilionului pentru care navele sa poata circula sub pavilion cipriot (incalca flagrant legea!);

- Partenerul american infiinteaza o firma in Cipru, la care inregistreaza cele trei nave inchiriate, desi nu avea nici o legatura cu societatea constanteana Romline;

- Basescu a fost acuzat de implicare in fraudarea cu 100,5 milioane de dolari a Petromin, prin intermediul firmei mixte “Minerva Shipping Company” cu sediul in Malta;

- Cota de participare a fost de 50% Petromin si 50% Ermis Maritime cu sediul in Liberia; contributia partii romane consta in 7 nave si a firmei straine in participare cu contravaloarea reparatiilor si retehnologizarii acestora;

- In calitate de ministru al Transporturilor, Basescu ii transmite primului ministru un memoriu de fundamentare pentru aprobarea prin Hotarare de Guvern a participarii Petromin la constituirea societatii mixte (care urma sa aiba profit de 16,2 milioane de dolari, din care 50% ar fi revenit partii romane);

- Navele au fost transferate in baza unor documente ilegale (nu au existat procese de predare primire a gestiunii; valoarea din actul de vanzare a unor nave a fost derizorie) si a avut drept consecinta pierderea profitului de peste 6 milioane de dolari; toate cele 7 nave au fost pierdute;

- In cazul Torvald Klavenes (debuteaza in 1990), grupul de firme norvegian face o vizita in portul Constanta; un an mai tarziu (1991), conducerea CNM Petromin ii inainteaza ministrului Traian Basescu un material din care reiesea starea tehnica proasta a navelor companiei;

- Solutia avansata era acordarea unui imprumut de 45 de milioane de dolari pentru retehnologizarea a 15 nave; finantarea urma sa fie oferita de grupul de firme Torvald Klavenes;

- La 14 mai 1991 s-a inregistrat contractul de societate mixta intre AS Klavenes Chartering Norvegia si Petromin, cu participarea in parti egale;

- In urma unei vizite la Oslo a lui Traian Basescu, in calitate de ministru, ia fiinta firma Petromin Overseas INC, inregistrata in Liberia; prin ordinul lui Basescu, in 1992, navele Carbunesti, Comanesti, Bobalna si Borzesti au fost trecute sub pavilion Liberian;

- Concernul norvegian era interesat de asigurarea intereselor sale in zona Golfului Arabiei, compania dezvoltand transport cargo in “Saadyat Free Zone – Abu Dhabi”;

- In zona Golfului Persic se joaca interese de rang mondial: “GIAT Industries”, grup industrial de armament din Franta dorea sa evite falimentul, Rusia cu santierele navale Baltiisky Zavod dorea sa se reintegreze in arena mondiala;

- Concernul norvegian a apelat la aparenta retehnologizare a flotei romanesti pentru a o vinde in alta parte; vanzarea navelor romanesti s-a facut pe sume derizorii: vrachierul Bals a devenit “Mounth Parnitha” (158 158 tdw, construit la Mangalia in 1982); a fost vandut unei firme grecesti pentru suma de 2 100 000 de dolari; nava Borzesti (64 854 tdw) a fost vanduta pentru 3 500 000 dolari;

- Prejudiciul in dosarul Flota este de 324 514 689 USD ( peste 11 miliarde de lei);

- Afacerea a fost condusa de Basescu prin asumarea ilegala a functiei de presedinte/director al societatii mixte Petroklav Inc. Bahamas (rezultata din asocierea CNM Petromin cu Torvald Klavenes);

- Basescu avea drept de dispozitie si operare in contul bancar al societatii mixte Petroklav, permitand alimentarea nejustificata a acestuia cu suma de 500 000 dolari din creditul Petromin Overseas Inc. Liberia, cu care nu se afla in nici o relatie comerciala;

- Suma a fost evidentiata in City Bank Londra, ca un transfer intern cu titlu de plata a unei prime de asigurare catre Petroklav Inc. Bahamas pentru nava Baicesti;

- Prima de asigurare era in realitate datorata de alta firma: Borom Shipping Londra; nava Baicesti a fost ipotecata in favoarea Christiana Bank Oslo, obtinandu-se un credit de 4 milioane de dolari; se pare ca banii au fost folositi astfel:

a 3 250 000 $ virate companiei United Dutsch (care nu a existat niciodata);

b 250 000 $ virati firmei de avocatura Sinclaire Roche & Temperley;

c 500 000 $ in contul firmei Petroklav Inc. Bahamas, unde director era Basescu;



- au mai fost urmariti penal Marin Lupu si Helmut Bogdan, reprezentanti CNM Petromin la Oslo;

- alt actor important in afacerea Flota, neurmarit inca penal, la fel de abil in jongleri, este Serban Mihailescu, cainele “acoperit” (ofiter) al lui Tudor Postelnicu la paza cabinetului Constantin Dascalescu, care in toata perioada “scufundarii flotei” avea demnitati de reprezentare a FPS (deci a statului) si de care PNA si chiar presa nu face referire; personaje ca Petre Roman, Teodor Stolojan, Nicolae Vacaroiu sunt implicate direct in acest jaf asupra grelei mosteniri ceausiste “ce plutea pe apa”, in prezent fixata in conturi personale.

Sursa: http://scmdfiliala1valcea.blogspot.com/2010/05/adevarata-fata-comandantului-fortelor.html

joi, 13 mai 2010

Ziua Eroilor la Beiuş




O zi mohorâtă cu rafale de ploaie, coborâtă parcă dintr-o poezie bacoviană. Doar verdele crud al ierbii ne aminteşte că e primăvară. Este prima oară, după mulţi ani, când soarele nu se arată în ziua de Ispas. Vreme tristă cu oameni trişti într-un oraş trist dintr-o ţară tristă… Aşa a debutat ceremonia depunerii de coroane şi jerbe de flori în memoria ostaşilor români şi sovietici care-şi dorm somnul de veci în cimitirul din deal. Ceremonie simplă, puţin grăbită de picăturile dese de ploaie. Te Deum-ul, la fel de ciudat ca şi la Ziua Beiuşului, cu preoţi scindaţi în două tabere, ortodocşii de-o parte şi greco-catolicii şi romano - catolicii de cealaltă, două slujbe trase aproape la indigo de parcă eroii ar  fi căzut pentru două ţări, nu pentru ROMÂNIA, de parca am avea mai mulţi Dumnezei, dezbinare pe faţă între culte sub privirile stupefiate ale asistenţei… 
Ca de obicei, veteranul Ioan Miclo, trecut de 90 de ani ne-a povestit cu emoţie de zilele de luptă de la Stalingrad, de respectul ce trebuie acordat veteranilor şi a încheiat, parafrazându-l pe Mihail Sadoveanu – „Ţara nu se slujeşte cu declaraţii de dragoste…” 
Adrian Domocoş, primarul Beiuşului, într-un discurs clar, scurt şi cursiv a subliniat importanţa cinstirii eroilor neamului, arătând că oricare din militarii României ar fi putut odihni în acest cimitir dacă ar fi fost nevoie – o recunoaştere clară a respectului de care ar trebui să se bucure cel care îmbracă uniforma şi girează îndeplinirea misiunii prin jurământ cu ce are mai de preţ – viaţa sa.
S-au depus coroane şi jerbe de flori la monument şi la mormintele Eroilor.

S-a depus o coroană de flori din partea foştilor colegi la mormântul Eroului Sublocotenent post - mortem  Mihail Anton Samuilă, căzut la datorie pe pământ străin, apărând valorile umanităţii. Alături de aceştia era soţia eroului, Speranţa şi fiul Eduard. M-am uitat în ochii acestui copil şi atunci…

ULTIMUL EROU BEIUŞEAN CĂZUT LA DATORIE

            S-a născut la 9 noiembrie 1968 în Beiuş. Şcoala primară şi studiile secundare le face în localitatea natală. După terminarea studiilor îşi satisface serviciul militar la terminarea căruia se reangajează în armată la U.M. 01334 Beiuş de unde în anul 2001 este transferat la o unitate militară din Oradea. În iulie 2003 se află printre aceia care pleacă voluntar cu un batalionul de români "Lupii negri" în Afghanistan…

MISIUNE SPECIALĂ
(Sursa:Colonel Ion Petrescu – Observatorul Militar nr. 46 / 2003)
Nopţile liderilor civili şi militari din Ministerul Apărării Naţionale au fost extrem de agitate săptămâna trecută – venite una după alta, din Afghanistan – au înnegurat frunţile celor îndrituiţi să supervizeze Repatrierea. Aceea a corpurilor neînsufleţite ale românilor ucişi mişeleşte în deşertul afgan.N-am înţeles, iniţial, de ce, la televiziune, vocea purtătorului de cuvânt al Armatei României, locotenent – colonelul Geleledin Nezir, era devastată de durere. M-a lămurit la telefon, încă marcat de momentul imprevizibil: „Ministrul apărării naţionale a dorit să poposească la familia celui de-al doilea militar ucis în Afghanistan, sublocotenentul post-mortem Samuilă Mihail Anton. Cei care l-au însoţit au fost surprinşi de candoarea fiului eroului - micuţul Eduard – la cei opt ani ai săi, căutându-şi părintele printre purtătorii uniformelor militare, a întrebat: Tati unde este? Era prea mult pentru noi. Ne-au podidit lacrimile”. Un amănunt confirmat în avion de generalul – maior Sergiu Medar, liderul unei structuri militare de elită. Cea văduvită, în câteva zile, de doi tineri care au dovedit, cu preţul vieţii, devotamentul lor excepţional faţă de Tricolor. Faţă de Patrie. Fiind seceraţi doar de gloanţele trase , de la mică distanţă, de un fanatic. 
Aşa cum spuneam mai înainte m-am uitat în ochii acestui copil. Nişte ochi mari, sinceri, nevinovaţi şi trişti. Se uita în van la pământul unde, într-un sicriu sigilat, dormea pe veci tatăl său. Şi m-am întrebat: Pentru ce a murit omul acesta, fostul meu coleg de serviciu Sami? Pentru ce fiul său nu-i mai poate auzi vocea blândă dar fermă? Pentru ce 11000 de români au căzut la Oarba de Mureş? Pentru ce a dat România tributul de sânge la Revoluţia din 1989? Pentru că Armata României este umilită şi batjocorită? Pentru stelele generalului Oprea? Pentru poşetele de mii de euro ale Elenei Udrea? Pentru milioanele de pensionari  la care li se ia şi cenuşa de pe vatră? Pentru spitalele în care intri viu şi ieşi mort? Pentru învăţământul „pus pe chituci” ? Pentru a acoperi hoţia şi incompetenţa? Nici domnitorii fanarioţi nu s-au pretat la un asemenea jaf…  Cred că eroii pe care noi i-am cinstit azi şi care şi-au dat viaţa PENTRU NOI s-ar răsuci în mormânt şi ar spune „Nu! Aceasta nu e România noastră! Unde ne-aţi ascuns România? Cui aţi vândut-o? Ce-aţi făcut cu ea?

Simion Suciu

miercuri, 12 mai 2010

Nesimţirea la români! Azi, salariul lui Traian Băsescu

Într-o comedie ieftină desfăşurată pe scena ţării, Traian Băsescu şi-a oferit salariul într-un fond de solidaritate! Traiane, ar trebui să depui averea familiei Băsescu, dobândită numai prin trafic de influenţă ca ministru, primar şi preşedinte!

De la înfiinţarea statului numit România, în 1859, şi până astăzi, şefii de stat au fost următorii (am omis deliberat situaţiile de criză şi tranzitorii): Alexandru Ioan Cuza, Carol I, Ferdinand I, Carol al II-lea, Ion Antonescu, Mihai I, Petru Groza, Gheorghiu Dej, Nicolae Ceauşescu, Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Traian Băsescu.

Unul singur a fost interesat de avere şi acesta, cu voia dumneavoastră, este ultimul pe listă, Traian Băsescu! Nu-mi amintiţi de Carol al II-lea, Lupeasca n-a fost ministru, nu şi-a acoperit cheltuielile din fonduri europene, nu bătea câmpii cu „brand de ţară” şi nu-i transfera regelui parte din câştigul pe diverse tranzacţii!

Traiane, ai decis tu să tai pensiile cu 15%! Eşti cea mai neagră pată pe obrazul României! Pentru că bagi mâna în buzunarul pensionarilor! Nu ai dreptul ăsta! Pensiile sunt drepturi căştigate în zeci de ani de muncă! Statul a folosit banii pensionarilor fără a le da dobândă! Aţi întrebat voi dacă pensionarii v-au dat dreptul să le folosiţi banii? Cum îţi permiţi să bagi mâna în buzunarul săracului vorbind despre solidaritate socială? Ce fel de neam eşti tu? Nu înţelegi economie dar vorbeşti despre economie, nu înţelegi educaţia dar vorbeşti despre educaţie, confunzi morala cu o marcă de margarină şi dreptul cu piciorul şi-ţi permiţi să sfidezi poporul prin măsuri de „condiţionare a existenţei”!

Bişniţarul ajuns preşedinte! O pată pe obrazul României!

Sursa: Gheorghe STRÂMB (http://gheorghestramb.blogspot.com/)

joi, 6 mai 2010

Iau decizii corecte


„Iau decizii corecte” este un proiect elaborat de Liceul Pedagogic „Nicolae Bolcaş”, participant la Concursul naţional de proiecte antidrog „Împreună”, iniţiat de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, având ca obiectiv fundamental reducerea factorilor de risc faţă de consumul de alcool, tutun şi droguri la adolescenţi şi preadolescenţi. Partenerii liceului în acest proiect sunt Centrul de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog Bihor, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Bihor, Autoritatea de Sănătate Publică Bihor, Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Bihor, Episcopia Ortodoxă a Oradiei, Serviciul Internaţional de Salvare a Copiilor, Organizaţia din România, Casa Corpului Didactic, Primăria Municipiului Beiuş, Şcoala cu clasele I-VIII Bunteşti, Şcoala cu clasele I-VIII Curăţele, Şcoala cu clasele I-VIII Meziad – structură a Şcolii cu clasele I-VIII Remetea şi Comitetul de părinţi.
În cadrul acestui proiect, în după-amiaza zilei de 5 mai a.c. au avut loc două lectorate cu părinţii elevilor din clasele a IX-a A,B,C şi a X-a C intitulate „Părinte pentru copilul meu” şi „Anturajul copilului meu”. Alături de aceştia au mai participat directorul adjunct al liceului, prof. Eugenia Lezeu, prof. Mihaela Bulc, Adriana Gligor, Mircea Rotaru şi Bogdan Iordache – diriginţi iar din partea Comitetului de Părinţi ec. Adriana Vesa.
Prof. psiholog Nicoleta Stoiţa a expus părinţilor problemele cu care se confruntă elevii în şcoală şi în societate dar şi tentaţiile din ziua de azi, formele şi metodele de combatere ale consumului de droguri şi fumatului dar şi necesitatea unei strânse legături între profesor şi părinte în efectuarea actului educaţional iar apoi s-a trecut la discuţii. Părinţii prezenţi la această întâlnire au considerat-o interesantă şi constructivă.
Simion Suciu