BEIUȘ - CĂBEȘTI - SIMION R. SUCIU

 

 

               Dragii mei, încep, de azi, un mini serial de „techergheli culturale”, adică niște năzdrăvănii făcute  în vara care a trecut, împreună cu bunul meu prieten, Gheorghiță M. David. Nu de alta, dar să se știe cum a fost, undeva, cândva, în nordul Țării Binșului.  Maria și Mihai Panc din Lazuri de Roșia au aniversat anul acesta 65 de ani de căsnicie și au binevoit să ne împărtășească crâmpeie din viața lor, iar noi vi le dăruim dumneavoastră, spre desfătare și neuitare. Musai să le ținem minte, că, așa cum spunea un comentator de la un cineclub din Reșița ori Oțelu Roșu, nu-mi mai aduc aminte, spre sfârșitul comentariului unui film de amatori, văzut la Gala Felix-87, adică în 1987 (nu vreo aniversare de ani, cum e moda acum, cu steaguri, pangici și popi) „SATUL ROMÂNESC INTRĂ ÎN PĂMÂNT” .  Cu oameni, cu marhă, cu cățăi, mâțe și bidoci, ghine și alte galițe, dar mai ales cu tradiții...      ...

     Mica Bisericuță așezată de veacuri în „Dâmbul Tuchii”, veghează ca o lumânare asupra satului și credincioșilor săi, iar dangătul clopotului ne cheamă neîncetat la Sfânta Liturghie. După datele cunoscute, rezultă că Biserica de lemn din Gurbești a fost construită în anul 1799. înaintea ei a existat însă o altă Biserică, tot din lemn, în proprietatea a două sate de pe Valea Roșiei, Josani și Gurbești. Vechea Biserică de lemn trebuie deci să fi fost construită cel puțin în veacul al XVII-lea, din moment ce pentru repararea ei se solicită, în 1744, fier de la stăpânul de pământ. în 1752, Meletie Covaci a văzut Biserica, scriind despre ea: „ este de lemn, acoperită cu șindrilă ”. Atât în Gurbești, cât și în Josani, în 1773, mai multe case sunt strămutate în vetrele de sat, aliniindu-se ulițele așa cum se prezintă azi. La câțiva ani de la alinierea satului Gurbești, când probabil Biserica nu mai corespundea din cauza vechimii, s-a construit Biserica actuală, azi declarată...