VELICIU MIHAI (1846 - 1921)

 

VELICIU, Mihai**. Avocat. Memorandist. S-a născut la 9 iunie 1846 în localitatea Șepreuș, județul Arad, într-o familie de țărani, fiul lui Gheorghe și Maria Veliciu. A încetat din viață în  26 aprilie 1921, la Arad.

A urmat școala primară în localitatea natală, după care este trimis la Liceul român din Beiuș. S-a înscris la Academia de Drept din Oradea (1873).

Absolvind-o în 1876, se înscrie în Baroul din Arad, ca stagiar, făcându-și practica în cancelaria cunoscutului avocat Mircea V. Stănescu. În anul 1879 dobține diploma de avocat, susținându-și examenul la Budapesta. După obținerea dreptului de liberă practică își deschide birou de avocat la Chișineu (1879). Devine un foarte căutat avocat, sporindu-și în acest fel prestigiul în rândul românilor. Se implică în activitățile naționale cu caracter social, economic și cultural. Se căsătorește (1880) cu fiica avocatului Alexa Popovici din Comlăuș, devenind cumnat cu Iosif Vulcan. Participă la conferința comitetului Partidului Național, fiind ales în 1892 în comisia compusă din 25 de membri ce avea ca sarcină elaborarea Memorandului. Nu face parte din delegația ce a dus la Viena memoriul pentru a-l înainta împăratului, fiind bolnav. Este acționat în judecată și condamnat la doi ani de închisoare. Este condamnat în procesul Memorandului şi, alături de ceilalţi memorandişti români transilvăneni, ispăşeşte ani grei de temniţă. Este închis la Vac (Vaț). Detenţia memorandiştilor, întemniţaţi la 27 iulie 1894, se va încheia la 15 septembrie 1895, când vor fi graţiaţi de către împărat. În semn de mulţumire pentru actul graţierii – cu toate că făcuseră aproape un an şi jumătate de temniţă – memorandiştii sunt îndemnaţi să alcătuiască o scrisoare de mulţumire adresată împăratului; singurul memorandist care refuză această umilinţă este Mihai Veliciu, toţi ceilalţi semnând scrisoarea de mulţumire.

La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui următor, liderii românilor din Transilvania au decis că este oportun să participe la viața politică, candidând la alegerile parlamentare. Mihai Veliciu devine președintele Clubului politic comitatens român (1895-1910) și reușește să mobilizeze toate forțele din comitatul Arad, desfășurând o activitate pe toate palierele societății: cultură, economie, politică. Și-a asumat responsabilități și la nivelul conducerii Partidului Național Român. Exemplar ni se pare gestul său cu ocazia alegerilor din 1906, când, nominalizat de conducerea partidului să candideze în circumscripția Chișineu, cu șanse foarte mari, îi cedează locul lui Ioan Russu Șirianu, acordându-i tot sprijinul să fie ales. Astfel ziaristul arădean ajunge deputat în Parlamentul de la Budapesta.

În anul 1910, și pe fondul unor probleme de sănătate, a considerat că a venit vremea să lase locul pe câmpul luptei politice altora, mai tineri: Vasile Goldiș, Iustin Marșieu, Ioan Suciu ș.a., el preocupându-se mai mult de afacerile Băncii „Victoria” a doua instituție de credit românească ca mărime după Banca „Albina”. A continuat să fie factorul de echilibru, totuși, în disputele interne din partid. Evenimentele din toamna anului 1918 l-au readus în vârtejul lor. A fost ales președinte al Consiliului Național Român pentru comitatele Arad, Cenad și Bichiș, avându-l ca vicepreședinte pe Iustin Marșieu. Deși era un lider respectat, nu participă la Marea Adunare Națională, datorită vârstei și stării de sănătate. Și-a văzut visul cu ochii, Unirea tuturor românilor într-o singură patrie. Mai mult, fiul său a fost numit primul prefect român al municipiului Arad, după Unire. Fiul său, Romul Veliciu i-a călcat pe urme, atât prin îmbrățișarea meseriei de avocat, cât, mai ales, prin implicarea sa în mișcarea națională. De altfel, acesta va fi ales în Marele Sfat Național al Transilvaniei.

Se stinge din viață la vârsta de 75 de ani, în urma unei lungi suferințe, dar mai ales răpus de durerea stingerii premature a fiului său, Romul (1920).  

Referințe: - Rodica Colta, Doru Sinaci, Monografia comunei Șepreuș, Editura Mirador 2010; - Vasile Netea, Istoria memorandumului, Bucureşti, 1947;  - http://dspace.bcucluj.ro/ accesat 15 decembrie 2019, ora 11.42.  (N. S. O.)

TRAIAN STANCIU (1949 - 2023)

             După o lungă suferință, Traian Stanciu, fost director al Colegiului Național „Samuil Vulcan” din Beiuș, a încetat din viață.

            Dumnezeu să-l odihnească!

STANCIU, Traian**.  Profesor. S-a născut la 18 noiembrie 1949  în satul Ioaniș, comuna Finiș, județul Bihor. A încetat din viață în 2 iunie 2023.

Este fiul lui Traian și Ecaterina Stanciu. “În ziua nașterii mele tata se afla închis în beciul Siguranței din Beiuș, cercetat timp de șase luni, învinuit că ar fi pus afișe că vin americanii. Tata a fost croitor, iar mama muncitoare la fabrica din sat, fiind singurul lor copil. Mi-au asigurat o copilărie decentă, într-o perioadă plină de lipsuri. Mi-am petrecut copilăria alături de românii și maghiarii de vârsta mea, marginalizat uneori pentru că eu purtam pantaloni scurți și sandale, iar ei aveau cămăși lungi și opinci. Sunt ultima generație care a absolvit ciclul gimnazial cu șapte clase în urma susținerii unui examen de absolvire la cinci materii, obținând media 9,60. Am susținut examenul de admitere la liceu, la Școala Medie nr.1 Beiuș, actualul Colegiu Național “Samuil Vulcan”... A fost un eveniment deosebit în Beiuș la care am participat, o întrunire cu Iolanda Balaș, campioana mondială la săritura în înălţime și Viorica Viscopoleanu, la săritura în lungime. Uneori, duminica , în pauza meciului de fotbal, admiram mini-spectacolul dat de soldatul în termen Aurelian Andreescu, cunoscutul cântăreț de muzică ușoară, care a efectuat stagiul militar la Beiuș... După absolvirea liceului am urmat cursurile Institutului de Învățători, curs de zi, la Oradea, absolvit cu media 9,66.  Apoi am urmat Facultatea de Filologie, curs de zi, la Oradea, pe care am absolvit-o în anul 1972, cu media 9,50 la examenul de diplomă. Am fost repartizat ca profesor de limba și literatura română la Școala generală cu clasele I-VIII Ferice, comuna Buntești, unde am lucrat până în anul 1977, când am primit post la Școala generală Beiuș. În această perioadă, în urma examenului de admitere, am intrat ca student la Facultatea de Drept, cursuri fără frecvență, din cadrul Universității Babeș-Bolyai, absolvită în anul 1979. Am susținut examenul de diplomă în sesiunea iunie a aceluiași an, în specialitatea drept, obținând media 10. În perioada anilor 1977-1980 am fost numit director la Școala Generală cu clasele I-VIII Ioaniș.”

În cei peste patruzeci de ani de activitate la catedră, în urma unor concursuri, a ocupat funcții de îndrumare și control ca director și director adjunct la Școala Generală “Nicolae Popoviciu și director la Colegiul Național ”Samuil Vulcan” din Beiuș, din 1 septembrie 2007 până în 31 august 2014. A fost inspector școlar teritorial pentru zona Beiuș-Stei și inspector general la Ministerul Educației Naționale, Direcţia de Control (1997-2000). În perioada cât a fost director, Colegiul Național ”Samuil Vulcan” din Beiuș a primit ”Certificatul de Școala Europeană”. De-a lungul timpului a avut aproape 100 de elevi premiați la fazele naționale și județene ale olimpiadelor școlare la româna și cultura civică. Pentru rezultatele obținute i-a fost conferită diploma ”Gheorghe Lazar”  clasa a II-a.

În afara activității la clasă a fost membru al Corpului de Experți al Serviciului de Control din MECT, membru în Agenția Română de Asigurare a Calității în Învăţământul Preuniversitar –ARACIP, membru În consiliul consultativ al ISJ Bihor, responsabil de cerc pedagogic și metodist în zona Beiuș. Deține Atestatul de formare continuă a personalului didactic în programul Control Sprijinului Educației. S-a implicat în activitățile Institutului Român pentru Drepturile Omului, a participat la acțiuni cu caracter umanitar pentru copiii instituționalizați, în cadrul Organizației REMM-SUA. A sprijinit Universitatea din Las Cruces, New Mexico (SUA) în Beiuș.

S-a căsătorit cu Stanciu Eva, profesoară de matematică, recompensată cu titlurile ”Profesor emerit” și ”Profesor evidențiat” din momentul instituirii recompensei, până la pensionare. În 1978 au avut o fiică, aceasta este medic în Franța, unde este căsătorită, revenind în țară doar în anul 2010, împreună cu soțul, pentru a susține examenele de doctorat.

Referințe: - Degău, Ioan, Suciu, Simion, Laza, Ioan, Oameni de seamă din Țara Beiușului, Editura Academiei Române, Cluj-Napoca 2021, p. 915-916.   (I. D.)

HORIA - IACOB TEIUȘAN (1927 - 2018)

Foto: agir.ro

TEIUȘAN, Horia Iacob*/**/***. Inginer. Director general al Întreprinderii de Transporturi București (ITB). S-a născut în 3 iunie 1927, în Beiuș. A încetat din viață în 10 mai 2018, la București. Este al treilea fiu al cunoscutului profesor de religie Ioan Teiușan, din perioada interbelică, de la Liceul „Samuil Vulcan” din Beiuș, și al Vioricăi Lucia Teiușan (născută Popa).

A absolvit în 1946 ctitoria vulcaniană, instituție școlară de referință a învăţământului românesc, după care a urmat cursurile Politehnicii din Timișoara. La finalizarea studiilor superioare, a fost repartizat inginer în București. Competența profesională și capacitatea organizatorică l-au propulsat, în anii `70  și începutul anilor `80 ai veacului trecut, în ciuda faptului că era fiu al unui preot greco-catolic, în poziția de director general al Întreprinderii de Transporturi București. Colegii și-l amintesc ca pe un adevărat lider și un om sufletist, care nu rămânea nepăsător la problemele lor. În timpul mandatului său de director general, ITB era socotită a patra întreprindere de transport urban din lume sub aspectul mărimii parcului de vehicule, al suprafeței deservite și al numărului de salariați. În perioada 1972–1980, înainte de apariția metroului, parcul ITB depășea 2500 de autobuze, 800 de tramvaie și 700 de troleibuze, având circa 35000 de salariați. Întreprinderea includea și servicii de taximetrie, maxi-taxi și chiar transport de marfă. Cea mai mare realizare din vremea mandatului directorului Horia Iacob Teiușan rămâne punerea în exploatare a vagonului dublu articulat V 3A, în anul 1971, în prezența șefului statului, mijloc de transport fabricat în Atelierele Centrale ale ITB.

În 27 iulie 1975, inginerul Horia Iacob Teiușan, de-acum director tehnic al Întreprinderii Metroul București, avea să fie nominalizat în colectivul de specialiști care a analizat și propus modificările în rețelele edilitare ale municipiului București, ca urmare a realizării galeriei tronsonului I de metrou „Semănătoarea – Abator”, și amenajarea cursului deschis de apă curată a râului Dâmbovița.

Grație experienței acumulate și a expertizei sale, a fost cooptat, în 1973, ca membru titular în Comitetul pentru Problemele Consiliilor Populare, organism înființat în temeiul Legii nr. 10/20 iunie 1973. Funcționând pe lângă Consiliul de Miniștri, Comitetul pentru Problemele Consiliilor Populare avea sarcina de a analiza, dezbate și propune soluții în privința dezvoltării economico-sociale a județelor, municipiilor, orașelor și comunelor în domeniile sistematizării teritoriului și localităților urbane și rurale, gospodăriei comunale, industriei locale, locuințelor ș.a.

Din pozițiile în care s-a aflat, Horia Iacob Teiușan a sprijinit nemijlocit solicitările unor unități economice, îndeosebi din sfera transportului local orădean, deopotrivă o seamă de proiecte promovate de administrația județului Bihor.

Într-o emoționantă epistolă așternută pe hârtie în 2003, la 175 de ani de la înființarea ctitoriei lui Samuil Vulcan, fostul absolvent Horia Iacob Teiușan rememora: „Dascălii noștri au fost adevărate făclii, care s-au mistuit arzând din dragoste pentru neam și tinerele generații. Din flacăra acestor torțe vii revin acum și prind viață imaginile scumpe de la Liceul <<Samuil Vulcan>> ale prof. Ștefan Musta, directorului prof. Nicolae Flueraș, pecum și ale profesorilor Ioan Bușiția (mentorul lui Bela Bartok!), Victor Popovici, Traian Tămaș, Nicolae Fântânaru, Niculiță Papp, Ilie Popa, Dr. Ioan Bozac, Mihai Pop Bruckental, Teodor Odeșteanu, Olga de Sabata, Viorica Albon, Constanța Ilie, Letiția Ramonțian, abatele Louis Barral, Merloz (n.n. Iréné Merloz) și Nicolas (n.n. Père Jean Nicolas). Toți aceștia au avut daruul de a fi totdeauna mai tineri și mai bătrâni ca discipolii lor. Picăturile de cerneală de pe catedrele dascălilor din Beiu rămân veșnic, ca stropii de sânge pe un câmp de bătălie.”

Cu doar câțiva ani înainte de trecerea în eternitate, Horia Iacob Teiușan a donat Muzeului Societății de Transport București (STB) mai multe albume din colecția personală, în care sunt înfățișate realizările din arcul de timp în care a fost director al ITB.

            Referințe: - Degău, Ioan, Suciu, Simion, Laza, Ioan, Oameni de seamă din Țara Beiușului, Editura Academiei Române, Cluj-Napoca 2021, p. 915-916.  (I. L.) 

LA MULȚI ANI, STELA MARTA!

 

MARTA, Stela*/**.  Artist plastic. S-a născut la Beiuș în 12 iunie 1956, dintr-o familie de intelectuali.

De la vârsta de 12 ani este îndrumată de tatăl său către pictură. Studiază în atelierul pictorului Niculiță Pop din Beiuș, iar mai târziu își continuă perfecționarea cu artiștii clujeni Vasile Pop Silaghi, Paul Sima, Vasile Crișan și Toth Laszlo.

A absolvit Facultatea de Arte Vizuale din Oradea, a participat la o serie de expoziții colective: Beiuș, (1974), Suceava (1978), galerii din Oradea (1992-1994) și Muzeul Țării Crișurilor (2005-2006). Din 1999 se ocupă și de design: ”De zece ani fac, pe lângă pictură, design de interior şi exterior. Pot să spun că am fost prima persoană din Oradea care a făcut design şi activez în continuare în acest domeniu, chiar dacă în tot acest timp au apărut foarte multe persoane care se pretind designeri de interior”.  

S-a bucurat de vernisarea unor expoziții personale: Oradea (1991-1992 și 1994), Debrețin (1996), Oradea (1998, 2001, 2004-2005, 2007), Timișoara (2007), Oradea (2008, 2010). În 1 martie 2011 a avut loc vernisajul unei expoziții de pictură Stela Marta la Sala de expoziții a Parlamentului.  În 5 septembrie 2013 a avut o expoziție personală compusă din 53 lucrări,  intitulată Frumoasa Românie, la Muzeul Brukenthal din Sibiu, care s-a bucurat de un mare succes. Între 4–30 decembrie 2014 a avut expoziţie cu vânzare la Sala ,,Constantin Brâncuşi” a Palatului Parlamentului. În 2016 a participat la Saloanele de Primăvară–Toamnă din București și a avut o expoziție la Continental Forum Oradea. Are lucrări în colecții particulare din România, Ungaria, Franța, Italia, Suedia, Canada și America Latină.

Referințe: - Bradu, Mircea, Stanik Istvan, Monografia județului Bihor. Vol. III. Oameni din Bihor, Editura Arca, Editura Universității din Oradea, 2010, p. 171; - Oradea: Portret / Stela Marta o viaţă dedicata frumosului, în: ”Adevărul”, Oradea. 9 octombrie 2009; - Marinescu, Elena, Pictorița orădeană Stela Marta şi-a expus lucrările la Muzeul Brukenthal din Sibiu, în: ”Bihoreanul”, Oradea, 15 septembrie 2015.  (S. S.)

INVITAȚIE

Uniunea Artiștilor Plastici din România, Filiala Oradea, vă invită să luați parte la vernisajul expoziției personale de pictură a doamnei Stela MARTA, intitulată „Armonia culorilor", care va avea loc astăzi, miercuri, 15 octombrie, ora 17,30 la Galeria de Arte Vizuale Oradea (Calea Republicii, nr.15).

Pe simezele Galeriei de Arte Vizuale Oradea vor putea fi admirate un număr de 30 de tablouri pictate în tehnica ulei pe pânză „inspirate de orașele și peisajele României", ne spune artista Stela MARTA, care mărturisește, în continuare, că „Armonia culorilor" reunește o selecție din expozițiile domniei sale de la Palatul Parlamentului din 2011, 2012 și 2014 și a expoziției de la Muzeul Brukenthal din 2013.  În deschidere, vor prezenta referințe critice conf. univ. dr. Ramona Novicov, critic de artă, precum și prof. univ. dr. Cornel Durgheu, sculptor și fost decan al Facultății de Arte Vizuale Oradea.  Expoziția va fi cu vânzare și va rămâne pe simezele galeriei până în 31.10. 2014, programul de vizitare este de luni până vineri între orele 10-18, accesul publicului fiind gratuit. Radu Tîrnovean, administrator UAP (PRELUARE: https://www.ovidan.ro/)