miercuri, 29 decembrie 2021

ȘTEFAN MUSTA 1903-1987

 


MUSTA, Ştefan***. Profesor. S-a născut în la 29 decembrie 1903 în comuna Marghita Mare, judeţul Torontal (actualmente în Serbia). A încetat din viață în anul 1987.

La insistenţele învăţătorului său, părinţii îl trimit la liceul real din Vîrşeţ, unde învaţă primele trei clase; următoarele clase le trece din 1919 la Liceul “Diaconovici Loga” din Timişoara, unde îl are ca profesor pe Valeriu Alaci, viitorul profesor de Analiză matematică la Politehnica din Timişoara. La bacalaureat îl are ca preşedinte pe N. Abramescu. Înscris la Facultatea de Ştiinţe din Cluj în 1924, obține licența în matematică în anul 1927, fiind şef de promoţie.

În acelaşi an este numit asistent la Catedra de teoria funcţiilor, condusă de prof. A. Angelescu, unde funcţionează până în 1929. Examenul de capacitate îl susţine cu strălucire la Bucureşti, în 1929, avândul ca preşedinte de comisie pe marele matematician  Gheorghe Țițeica. La acest examen profesorul Ştefan Musta a reuşit în mod strălucit cu media 9,04. Din motive familiale, în 1929 se mută profesor la Oradea, la Liceul comercial “Partenie Cosma”, dar dorinţa lui era să muncească la un liceu teoretic, unde spiritul său caută o dezvoltare şi o satisfacție în domenii ca geometria, trigonometria, analiza matematică.

Aşa ajunge, la cerere, la liceul ”Samuil Vulcan” din Beiuş, unde va munci 18 ani (1930-1948), ridicând şcoala de matematică beiușeană şi transilvăneană la culmi de invidiat pe plan naţional şi european. Înfiinţează aici o societate de matematică cu colaborări la Revista de matematică din Timişoara, Bucureşti, Craiova - tradiţie ce s-a moştenit şi la urmaşii săi - profesorii Ardeleanu şi Olea etc. ”De la şcoala marelui profesor Musta s-au lansat o pleiadă de viitori academicieni şi profesori universitari, ingineri şi economişti de excepţie - acad. Mircea Maliţa, acad. Ioan Anton. prof, univ. dr. Ioan De Sabata, prof. univ. dr. Aurel Coţiu. Marţian Murgu, Gh. Pele, V. Popa şi mulţi, mulţi alţii şi în alte domenii: medicină, justiţie, diplomaţie etc.” Elevii profesorului Musta obţin premii naţionale de matematică la concursurile “Spiru Haret”, “Traian Lalescu”, “Eduard Goursat” ş. a. Într-o telegramă a Politehnicii din Timişoara (adresa nr. 7398/27 noiembrie 1943) către conducerea Liceului “Samuil Vulcan” din Beiuş se spune , printre altele: “domnule director, cu multă satisfacţie, am constatat că şi anul acesta elevii Liceului din Beiuş s-au prezentat foarte bine. Vă rugăm să transmiteţi domnului profesor Musta pentru meritele sale didactice şi pentru pasiunea ce o depune la pregătirea elevilor săi, felicitările noastre”. Din 1949 se transferă la Oradea în învăţământul liceal şi secundar, până în 1968 când, prin pensionare, se stabileşte la Bucureşti (între anii 1956-1957 a fost redactor principal la ”Editura didactică şi pedagogică din Bucureşti). A încetat din viață în anul 1987, la Bucureşti, lăsând prin testament, ca moştenire, valoroasa lui bibliotecă Liceului ”Samuil Vulcan” ( 792 vol. și 117 periodice (reviste), preponderent științifice - matematică (Registrul Fond documentar, nr. inv. 281-1072, respectiv 1073 – 1189). 

Dintre contribuţiile sale ştiinţifice remarcăm:  Funcţia gama în domeniul real şi complex, Podara elipsei, Funcţii hiperbolice, Clase de resturi, Asupra unor polinoame... limite, ... propoziţii a lui Gauss... numărului <<e>> etc.

Referințe: - Petrişanu, Ioan C.  În Biharia când bat clopotele. Vol. I. Oameni şi vremuri,  Beiuş, Editura Buna Vestire, 1998, p. 61-62; - Plai Românesc, nr. 1, 1978, Beiuş, p. 36; - G. Hădăreanu, Torţe arzânde... p. 277; (I. I.,  S. S.)

luni, 27 decembrie 2021

LA MULȚI ANI ANA FLOREA!

 FLOREA, Ana**/***. Educatoare, actriță. S-a născut în anul 1983, în Belejeni, în apropiere de Beiuș. A urmat școala primară în localitatea natală,


iar gimnaziul la Drăgănești. A urmat, apoi, Liceul Pedagogic ”Nicolae Bolcaș” din Beiuș. A absolvit în anul 2003. 


Adebutat pe scenă în Festivalul Național „NichitaStănescu”, organizat în 31 martie 2004 de către Cercul Militar Beiuș, unde a obținut premiul I la interpretare, fiind jurizată de un juriu județean, al cărei președinte a fost reputatul actor Eugen Țugulea.După concursul de titularizare a funcționat ca educatoare 4 ani în Oradea, între anii 2003-2007. A urmat simultan Actorie la Facultatea de Muzică din cadrul Universității din Oradea. În anul 2008, după nașterea fetiței, s-a întors la Beiuș. Este director artistic al Asociației Micul beiușean, coordonează atelierul de teatru pentru cei mici la Club, și trupa de teatru Re-Open Theater. Referințe: Interviu, 22 decembrie 2019. (S. S.)

Ana Florea. Premuiul II interpretare la Festivalul Național „Nichita Stănescu, Cercul Militar, Beiuș 31 martie 2004

miercuri, 15 decembrie 2021

LA MULȚI ANI, Dr. TIBERIU IOSIF BONDAR!

 


BONDAR, Iosif, Tiberiu**.  Medic. S-a născut la 17 decembrie 1955, în comuna Holod, județul Bihor, unde a urmat și școala generală.

A susținut examenul de admitere la Liceul “Samuil Vulcan” din Beiuș, unde a frecventat clasa a IX-a. În clasa a X-a, înființându-se o clasă specială de biologie-chimie la Liceul “Emanuil Gojdu” din Oradea, s-a transferat la acest liceu, având acces acolo întrucât la aceste două materii de specialitate luase note peste 9. Visul său din acea perioadă era să devină inginer chimist. Din cei 28 de elevi care au absolvit această clasă specială, 19 au terminat medicina. Următoarele nouă luni a efectuat stagiul militar cu termen redus. Între 1975-1981 a urmat Facultatea de Medicină din cluj-Napoca, între timp s-a și căsătorit cu Luminița Maria Bârsan[1]. A absolvit medicina în anul 1981 iar soția sa fusese repartizată la Șimleu-Silvaniei. Dr. Tiberiu Bondar a fost repartizat la Spitalul din Șimleu-Silvaniei A stat acolo două luni și apoi a obținut o detașare în Oradea. În continuare, majoritatea stagiului l-a efectuat aici. După stagiatură a susținut concurs și a obținut post la Ucuriș. A făcut o vreme naveta, apoi a fost detașat la Oradea, multă vreme la Dispensarul Cooperației Meșteșugărești. Din 1985 și până în 1991 a activat în cadrul Comisiei de Recrutare-Încorporare a Centrului Militar Oradea. Înainte de evenimentele din decembrie 1989 s-a  transferat la Dispensarul Rural din Drăgești. După șase luni a susținut concursul de secundariat la București, urmat rezidențiatul de medicină generală și a obținut post la Dispensarul de întreprindere “Miorița” din Oradea. În 1992 a susținut examen pentru specialitatea Medicină Generală. Între 1992–1994 a fost lider al sindicatului medicilor. Din 1993 până în 1995 a fost inspector la Direcția de Sănătate Publică. Apoi s-a transferat la Serviciul de Ambulanță. În 1998 a obținut titlul de medic primar de medicină generală și în 2000 a susținut examen pentru a doua specialitate - Medicină de Urgență. Inițial, după reînființarea în 1993 a specialității Medicină de Urgență, rezidențiatul era de trei ani. Acum însă, având în vedere caracterul pretențios al acestei discipline, în medicina de urgență rezidențiatul durează cinci ani. În 1995 a urmat, la București, un curs de instructor-formator pentru a putea ține cursuri de perfecționare pentru asistenții din sistemul de ambulanță. În 1999, a mai urmat un curs de profil la Consiliul European al Surescitării de la Lion, Franța. Începând cu anul 1997 a fost director la Serviciul de Ambulanță Oradea, în 2005 directorul Spitalului Județean, ulterior revenind ca director al Serviciului de Ambulanță Bihor, actualmente fiind director medical. Este președintele Asociației ”Pentru viață” Ambulanța Bihor.

Referințe: - Degău, Ioan; Suciu, Simion; Laza, Ioan; Beiușul și lumea lui. Vol. VI. Oameni de seamă din Țara Beiușului, Academia Română. Centrul de Studii Transilvane, Oradea, 2021, p. 224-225.

 



[1] BONDAR, Luminița. Profesor, jurnalist. S-a născut în 7 noiembrie 1953 la Oradea. A lucrat la ziarele ”Făclia”, ”Crișana”, ”Gazeta de Vest” (director, 1995-1999), ”Noua Gazetă de Vest” (fondată și condusă împreună cu dramaturgul Dumitru Chirilă). A fost director adjunct la Multiprint S.R.L. Este membră fondatoare a U.Z.P., filiala Bihor din 2008. (Butișcă, Constantin, Bihoreni de ieri și de azi, vol. I, Editure Brevis, Oradea 2021.

sâmbătă, 11 decembrie 2021

LA MULȚI ANI, DOMNULE ECONOMIST VASILE BAR!

 

BAR, Vasile**. Economist. Președintele Camerei de Comerț Bistrița. S-a născut în 11 decembrie 1954 în satul Delani, într-o familie de oameni simpli. Tatăl lui, Gavril a lucrat în comerț, ca gestionar la Cooperație Beiuș, iar mama, Catița a fost casnică și a lucrat la CAP.

A urmat cursurile primare la Școala Elementară de patru ani Delani, cursurile gimnaziale (clasele V-VII) și liceale la Liceul Teoretic „Samuil Vulcan" Beiuș, absolvind liceul în anul 1973. Clasa a VIII-a a urmat-o la Școala Generală Beiuș. Între anii 1973-1974 a efectuat stagiul militar în orașul Beiuș, la termen redus. A absolvit Facultatea de Științe Economice din cadrul Universității „Babeș Bolyai" din Cluj-Napoca în anul 1978, luându-și licența cu lucrarea Structura organizatorică și funcțională a întreprinderii Unirea Cluj-Napoca. A participat la o serie de cursuri postuniversitare între anii 1993—1995, fiecare curs cu durata de un an: Management Performant, Marketing Internațional, Management Financiar. Cursurile au fost organizate la București de OPEN UNIVERSITY CODEX ROMÂNIA.

După absolvirea facultății a lucrat ca economist la Întreprinderea de Construcții de Mașini Bistrița (1978-1990). Din anul 1990 lucrează la Camera de Comerț Bistrița, ocupând funcția de președinte din anul 1998. În activitatea sa a dat dovadă de seriozitate, pricepere și perseverență. Ținându-se cont de calitățile sale, de experiența acumulată de-a lungul anilor, din decembrie 2007 a devenit vicepreședinte la Camera de Comerț a României. În anul 2009 a susținut Masteratul în Management Performant la  Universitatea „Babeș Bolyai" din Cluj-Napoca. Iubitor de sport, este vicepreședintele F. C. Gloria 1922 din Bistrița.

Îndrăgostit de satul Delani, leagănul copilăriei sale, revine pe aceste meleaguri de câte ori timpul îi permite, de cele mai multe ori însoțit de fiica sa, Cristina. Este unul din fiii satului care n-a uitat de unde a plecat.

Referințe: Bulc, Nicolae, Todinca Vasile, Delani, un sat din Țara Beiușului, Editura Mega, Cluj Napoca 2011, p. 203-204.  (S. S.)


Referințe: Bulc, Nicolae, Todinca Vasile, Delani, un sat din Țara Beiușului, Editura Mega, Cluj Napoca 2011, p. 203-204.  (S. S.)

marți, 7 decembrie 2021

MARIA DALEA (1933 - 2020)

 


DALEA, Maria***.  Profesor. S-a născut la 8 decembrie 1933 în Copăcel, judeţul Bihor. A încetat din viață la Beiuș, în 8 mai 2020, fiind înmormântată în Cimitirul din Deal.

Urmează şcoala primară şi gimnaziul în localitatea natală. În anul 1952 absolvă Şcoala Pedagogică din Oradea.

După absolvire începe să pro­feseze în localitatea Girișu de Criș, de aici a fost scoasă „din producție" și angrenată în munca politică pen­tru tineret. Între timp urmează studii superioare de filologie. După încheierea activităţii politice este numită director al Liceului Pedagogic din Beiuş iar apoi a Liceului "Samuil Vulcan". "A fost o bună organizatoare, fapt scos în evidență de pregătirea şi desfăşurarea marii sărbători de la Beiuş, cu prilejul celebrării, în 1978, a celor 150 de ani de la întemeierea Liceului "Samuil Vulcan".  Maria Dalea a avut rolul principal în alocarea unei sume de 2.500.000 lei pentru reparaţii generale în exteriorul şi interiorul clădirii liceului, amenajări de laboratoare şi cabinete pe specialităţi, extinderea bazei sportive a şcolii, s-a introdus încălzirea centrală etc. În vremea directoratului său la renumitul liceu, învăţământul s-a desfăşurat cu succes, activitatea cultural-artistică a luat avânt, colegii profesori înțelegând să-i acorde tot sprijinul. După eliberarea din funcţia de conducere,  în anul 1987, Maria Dalea a continuat să lucreze ca profesor de limba şi literatura română, până la data pensionării (1989)

Referințe: - Vasilescu, Stelian. Oameni din Bihor 1940 – 2000. Dicționar sentimental. Editura Iosif Vulcan. Oradea, 2002. p. 552 553; - Beiușul și lumea lui. Studiu monografic. Vol. IV, Editura Primus, Oradea, 2009. p. 866; - Hădăreanu, Gavril, Cuc, Sorin, 85 de ani de învățământ pedagogic în Beiuș, Editura Emia, Deva, 2007. p. 128.   (I. I., S. S.)

 



vineri, 3 decembrie 2021

CORINDA CRĂCIUNULUI „Hoi, trecui miş mărgu-i, Doamne!”

     Corinda Crăciunului „Hoi, trecui miş mărgu-i, Doamne!” vine din negura istoriei. Oamenii din nordul Țării Beiușului o cântau în fiecare an, în Ajunul Crăciunului, spre a vesti Nașterea Mântuitorului. Vreme multă s-a uitat de ea, apoi, ca untelemnul a ieșit la suprafață, datorită preotului Toma Vlaș din Remetea, care i-a înmânat-o lui Gheorghe M. David să o pună bine între copertele unei culegeri de corinzi din Țara Beiușului, care la rândul său a inclus-o în repertoriul unui grup de colindători, spre a o putea asculta astăzi, în interpretarea grupului de colindători „Permanențe” din Roșia, grup alcătuit din bărbați din Roșia, Lazuri de Roșia, Gurbești și Căbești. Niciunul nu este artist, toți au purtat coarnele plugului în brațe. Nu le nă nimeni nimic, nu primesc nici o retribuție... doar că... sunt bolnavi de graiul românesc și de tradițiile Țării Beiușului. Și în Postul Crăciunului al anului 2021, v-o dăruiesc, spre fie de bucurie, înaintea Nașterii Mântuitorului.


Vă prezint în continuare textul integral al acestei superbe corinzi, care vine din negura veacurilor, în fiecare an de Crăciun, spre a ne vesti Nașterea Domnului.

Hoi, trecui miş mărgu-i, Doamne,

Hoi, doi drumărei,

Doi corinde!

Drumari cine-ar file?

Drumari cine-ar file, Doamne?

D-una-i Maica Sfântă,

Doi corinde!

Cu Sfântul Iosifu.

Cu Sfântu Iosifu-i, Doamne,

Sara dă-nsăratu,

Doi corinde!

Colo sus, mai susu,

Colo sus, mai susu-i, Doamne,

Sus pă Viflaimu,

Doi corinde!

Curtea lui Crăciunu,

Curtea lui Crăciunu-i, Doamne,

Sara dă-nsăratu,

Doi corinde!

Dac-o sosâie,

Dac-o sosâele-i, Doamne,

Maica-şi grăiele,

Doi corinde!

Cătă Sfânt Iosâf.

Cătă Sfânt Iosâfu-i, Doamne,

- Du-te tu, Iosâve,

Doi corinde!

Până la Crăciunu.

Iosâf să ducele-i, Doamne,

Până la Crăciunu,

Doi corinde!

Dac-o sosâie,

Dac-o sosâiele-i, Doamne,

Sălaş îi cereli,

Doi corinde!

Dân cumu-şi ştie.

Dân cumu-şi ştiele, Doamne,

Crăciunu-şi grăiele,

Doi corinde!

- Şti-vă Dumnezău,

Şti-vă Dumnezău, salăi,

Ce sălaş voi dale,

Doi corinde!

C-am salăi cam mulţî,

C-am salăi cam mulţî-i, Doamne!

Poate că voi dale,

Doi corinde!

Grajdu cailoru,

Grajdul cailoru-i, Doamne,

Şi c-o boiloru,

Doi corinde!

Iosâf îşi grăie,

Iosâf îşi grăiele-i, Doamne,

- Bune-or fi acele,

Doi corinde!

Şi el să duce,

Şi el să ducele-i, Doamne,

Pân la Maica Sfântă,

Doi corinde!

Dac-o sosâie,

Dac-o sosâiele-i, Doamne,

La maica-i spunele,

Doi corinde!

Maica-şi grăie,

Maica-şi grăiele-i, Doamne:

- Bune-or fi acele,

Doi corinde!

Şi ei să duce,

Şi ei să ducele-i, Doamne,

Grajdul cailor.

Dac-o sosâie,

Dac-o sosâiele-i, Doamne,

Bine-şi daşternele,

Doi corinde!

Rău îşi hodinele,

Rău îşi hodinele-i, Doamne!

Noaptea dintr-o vreme,

Doi corinde!

Să nascu-n fiu sfântu,

Să nascu-n fiu sfântu-i, Doamne!

Şi nu-l putea naşte,

Doi corinde!

Dă tropot dă cai,

Dă tropot dă cai-i, Doamne!

Dă susuri dă frâie,

Doi corinde!

Maica-şi grăie,

Maica-şi grăiele-i, Doamne!

Către Sf. Iosâfu,

Doi corinde!

- Haida, măi Iosâfe,

Haidam, măi Iosâf, haidam

În grajdu boiloru,

Doi corinde!

Caii să-i lăsămu,

Caii să-i lăsăm, Iosâfe!

Şi să-i blăstămămu,

Doi corinde!

Şi c-un Dumnezău,

Doi corinde!

Şi n-aibă saţău.

Şi n-aibă saţău, Iosâfe,

Num-odată-n anu,

Doi corinde!

Zâua dă Ispasu.

Zâua dă Ispas, Iosâfe,

Şi-atunci num-un ceasu,

Doi corinde!

Şi ei să duce,

Şi ei să ducele-i, Doamne,

Grajdul boiloru,

Doi corinde!

Dac-o sosâie,

Dac-o sosâiele-i, Doamne,

Mândru-şi daşternele,

Doi corinde!

Şi să hodinele.

Bine-şi hodinele-i, Doamne!

Noaptea dintr-o vreme,

Doi corinde!

Pă maic-o love,

Pă maic-o lovele-i, Doamne,

Nişte munci cam grele,

Doi corinde!

Şi nască fiu sfântu,

Şi nască fiu sfântu-i, Doamne!

Boi or daburale,

Doi corinde!

Munci îi uşurale.

Munci îi uşurale-i, Doamne,

Fiu sfânt că năştele,

Doi corinde!

Ca şi-o florice.

Ca şi-o floricele-i, Doamne!

Steaua-i răsărele,

Doi corinde!

Maica-şi grăie,

Maica-şi grăiele-i, Doamne,

- Fira-ţi dalduiţi,

Doi corinde!

Şi dă Dumnezău,

Şi dă Dumnezău, voi boi,

Şi d-un fiu al meu,

Doi corinde!

Şi mărgând pă brazdă,

Şi mărgând pă brazdă-i, Doamne,

Mărgând rugumându,

Doi corinde!

Crăciun îşi grăie,

Crăciun îşi grăiele-i, Doamne,

Cătră sluga sale,

Doi corinde!

- Hoi, ieşi, slug-afară,

Hoi, ieşi, slug-afară, ieşi!

Şi vezi cei salâi,

Doi corinde!

Că pot fi pieriţi,

Că pot fi pieriţi-i, Doamne,

Că noi că ni-am fostu,

Doi corinde!

Sobă călduroasă.

Sobă-i călduroasă-i, Doamne,

Din perini frumoasă,

Doi corinde!

Şi-am fost şi pierimu,

Şi-am fost şi pierimu-i, Doamne!

Sluga sa ieşe-le,

Doi corinde!

Ciudă ce-şi făcele.

Ciudă ce-şi vedele-i, Doamne,

La pământ cădele,

Doi corinde!

Napoi întorcele.

Napoi întorcele-i, Doamne,

La Crăciun spunele,

Doi corinde!

- Ieşi, Crăciune-afară!

Ieşi Crăciune-afară, ieşi!

Că dafară-i vară,

Doi corinde!

În casă-i iarnă groasă.

În casă-i iarnă groasă-i, Doamne!

La pământ cădele,

Doi corinde!

Napoi întorce.

Napoi întorcele-i, Doamne,

Căci în brânci prindele,

Doi corinde!

Cămări daştidele.

Cămări daştidele-i, Doamne!

D-acolo scotele,

Doi corinde!

Valuri, postavuri;

Valuri, postavuri-i, Doamne!

Viguri dă joljuri,

Doi corinde!

Şi le-ntinde;

Şi el le-ntindele-i, Doamne,

Pân la Maica Sfântă,

Doi corinde!

Crăciun să duce;

Crăciun să ducele-i, Doamne,

Coate şi-n genunţă,

Doi corinde!

Pân la Maica Sfântă;

Pân la Maica Sfântă-i, Doamne!

Dac-a sosăiele,

Doi corinde!

La maică-i spune;

La maica-i spunele-i, Doamne!

- Hoi, iartă-mă, maică,

Doi corinde!

Că n-am năduitu;

Că n-am năduitu-i, maică!

D-aş fi năduită,

Doi corinde!

Fir-ai hodinită;

Fir-ai hodinită, maică,

În sobi călduroasă,

Doi corinde!

Dân perini frumoasă;

Dân perini frumoasă-i.

Maica-şi grăiele,

Doi corinde!

- Iertu-ţi, Crăciune!

Iertu-ţi, Crăciune, iertu!

Numa mi-i d-aduce,

Doi corinde!

Moaşă fiului;

Moaşă fiului, Crăciune!

Crăciun îşi grăiele,

Doi corinde!

- Pă cine-oi d-aduce?

Pă cine-oi d-aduce, maică?

Maica-şi grăiele,

Doi corinde!

- Adă aleasa tale!

Adă aleasa tale, Crăciune!

Crăciun îşi grăiele,

Doi corinde!

- Cum oi daducele?

Cum oi daducele-i, maică?

Ciuntă-i, bolovană,

Doi corinde!

Şi dă ochii-i oarbă;

Şi dă ochii-i oarbă, maică!

Maica-şi grăiele,

Doi corinde!

- D-ad-o cum îi vrele;

D-ad-o cum îi vre, Crăciune!

Crăciun să ducele,

Doi corinde!

D-acasă s-o ieie;

D-acasă s-o iele-i, Doamne!

Dumnezeu veleli, (dădea)

Doi corinde!

Picioari umblătoari, Doamne,

Şi brânci lucrătoare,

Doi corinde!

Şi ochi văzători;

Şi ochi văzători-i, Doamne!

Ca şi cum o fostu,

Doi corinde!

Nevasta dintâi;

Nevasta dintâi-i, Doamne!

Şi de-acolo-n coace,

Doi corinde!

Mai putuşi să faci;

Mai putuşi să faci-i, Doamne!

D-asta-i gazda noastă,

Doi corinde!

Şi-o fi sănătoasă!

Şi-o fi sănătoasă-i, Doamne,

Cu tot cilediule,

Doi corinde!

Cu tot cilediule!

 

Inf. pr. Vlaş Toma - Remetea

Referințe: David, Mirela; David, Marinel Gheorghe, Hoi, scoală-te, hoi om bun!, „Biblioteca Beiușului”, Serie Nouă, nr. 19, Cercul Militar Beiuș, 2004.

joi, 2 decembrie 2021

SĂRBĂTORIREA ZILEI NAȚIONALE A ROMÂNIEI 2021 DE CĂTRE ASOCIAȚIA AVRAM IANCU BEIUȘ

     Din 2011, în fiecare an, membrii Asociației „Avram Iancu” Beiuș, de Ziua Naționale a României, trec pe la Bustul Crăișorului să-i spună ce mai e nou, să vadă ce face, să-i spună păsurile ori bucuriile, dar și să-i lase o coroană de flori, prinos al urmașilor, spre recunoștință în veci.

Din păcate, anul acesta nu a fost posibil, datorită lucrărilor din Parcul Central, așa că, în frunte cu Viorel Ianc, președintele asociației, un număr important de beiușeni, care mai păstrează „Duhul lui Avram Iancu”,  s-au deplasat în strada Burgundia Mare, la nr. 20, unde, Placa Memorială care precizează că „ Pe cuptorul din cost pâine din această veche casă și-a găsit odihna, în dese rânduri, Avram Iancu, în drumurile sale printre românii crișeni.

La această manifestare a fost prezent și profesorul Gheorghe M. David, în fruntea unui „pâlc” de căbeșteni și căbeștenițe, dar și Corala „Beiusensis”, condusă de lt. col. r. Boldiș Zoltan.

Manifestarea a început cu un scurt cuvânt al lui Viorel Ianc, după care s-a depus o jerbă de flori. Corala „Beiusensis”, împreună cu întregul ahditoriu, a rostit Imnul Național al României.

Prof. Silvia Mara Șora a rostit o alocațiune despre Marea Unire a Românilor, Conf. univ. Nicolae Brânda, poet și Cetățean de Onoare al Municipiului Beiuș, a rostit o poezie proprie, dedicată patriei și poporului, apoi Simion R. Suciu, membru fondator al Asociației și o vreme vicepreședinte, a rostit, și el, câteva cuvinde despre rostul tradițiilor, religiei și obiceiurile strămoșești în păstrarea identității naționale , dar a evocat câteva figuri importante, care sunt legate de Beiuș, și au construit Unirea cea Mare. 

A urmat un moment patriotic susținut de școlarii din Căbești și Corala „Beiusensis”, iar manifestarea s-a încheiat cu rostirea poeziei Scrisoarea lui Gheorghe Mireanul, rostită cu suflet de Gheorghe David.











luni, 29 noiembrie 2021

S.O.S. - BISERICA ORTODOXĂ DE LEMN DIN GOILA, COMUNA CĂBEȘTI, JUDEȚUL BIHOR

 


Biserica ortodoxă cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” din Goila, comuna Căbești, județul Bihor este construită în anul 1750, cu banii sătenilor, fără sprijin sau finanțare de la cei avuți, iar de atunci și până astăzi slujește cerului neîncetat. Este așezată pe Dealul Goilii și este declarată monument istoric

Privind-o din exterior vei zice că e doar un alt lăcaș de cult. Nimic arătos, falnic sau impunător. E simplă și la locul ei, precum oamenii care îi trec pragul în zilele de duminică. Și tocmai simplitatea ei o face atât de unică, de frumoasă.

Biserica este construită în totalitate din lemn.

Fundația este joasă, din lespezi de piatră. Peste aceasta sunt așezate tălpile groase, din lemn de gorun, cioplite în patru fețe, de pe care se ridică pereții din bârne de gorun, căptușiți în interior și la exterior cu pământ și văruiți.

Turnul bisericii nu este foarte înalt, clopotnița având forma unui coif piramidal, continuat cu un glob, pe care este așezată crucea.

Ușa de la intrare este joasă, cel ce intră fiind obligat să se aplece.

Biserica are un singur clopot.


Pronaosul are tavanul plat și pod din scândură. În pronaos sunt icoane pictate pe sticlă dar și una, pictată pe pânză, cu autor anonim, posibil tot David Zugravul.

Naosul are o boltă semicirculară, făcută din bârne, legate prin cuie de lemn în arcul dublu meridian, iar pereții laterali sunt legați printr-o grindă tirant, asigurând astfel stabilitatea bolții.

Pereții nu au fost pictați și nici tavanul.

Altarul este de formă pentagonală, cu pereții laterali retrași spre interior, iar laturile dinspre răsărit se încheie în vârf ascuțit. Ușile diaconești sunt pictate de David Zugravul.

Icoanele din interior sunt vechi, unele, pictate pe sticlă, având peste 100 de ani, și au diverse tematici: Judecata de apoi, Răstignirea Domnului, Fecioara Maria cu pruncul Isus în brațe. În jurul lor sunt puse ștergare tradiționale, țesute la război, specifice Țării Beiușului, pe unele, femeile au lăsat, scris cu fir de ață, numele lor și anul în care au fost donate bisericii.

Cei doi prapori sunt vechi, având pe cele două fețe picturi cu tematică biblică.

Printre cărțile de cult păstrate în biserică există un Molitfelnic, scris cu litere chirilice, tipărit în anul 1874. Cartea a fost cumpărată și donată bisericii de Floare Marcu în anul 1918, preot fiind Dumitru Selișteanu.

Apostolul, tipărit în 1900 la Sibiu, a fost cumpărat de enoriași, ei fiind însemnați, pe o pagină netipărită, de către învățătorul Ioanu Buda, în toamna anului 1913. Pe marginile paginilor sunt notate cu creionul diverse însemnări. Cartea este completată cu rânduieli scrise de mână.

Pe cele două cruci vechi, din lemn, folosite de preot, se mai distinge pictura originală.

În biserică sunt mai multe sfeșnice din lemn strunjit, cu modele, în partea de sus având suporți pentru lumânări și o cruce.

De aproape trei secole, biserica ortodoxă de lemn așezată în vârful Dealului Goilii, înfruntă timpul și vicisitudinile vremii, așteptând credincioșii la rugăciune.

Este un locaș sacru, cu valoare deosebită și care așteaptă să-i vină rândul pentru a fi renovat și adus la strălucirea de altă dată.

 Simion R. Suciu

duminică, 28 noiembrie 2021

DESPRE CORINZI CU FLORIAN CODREANU, FOST „POPĂ DE CORINZI” ÎN LAZURI DE ROȘIA

 


Florian Codreanu
este un rapsod popular din Lazuri de Roșia. S-a născut în 12 aprilie 1930, în ziua de Florii, în Lazuri de Roșia. 

A urmat școala primară de 7 clase în localitatea natală.

După absolvirea școlii a muncit în gospodăria părinților, o gospodărie bine pusă la punct cu ”o pereche de boi de vândut, o pereche de tuluci, o pereche de crescut, vaci, pe lângă vaci și cai și 6 hectare de pământ”.

Din 1950 până în 1953 efectuează  stagiul militar. După lăsarea la vatră se căsătorește cu fosta colegă de școală, Maria (1930-2012), având o fiică, Maria (1954-2017), directoare de grădiniță la Arad.

Deși are aproape 92 de ani, Bunu Flore, chiar dacă trăiește singur, este plin de viață și își rânduiește gospodăria, ajutat de un nepot. Ba, uneori, mai face chiar și o miuță cu pruncii, pe uliță.

De mic a fost atras de folclor, în special de corinde și de Alduitul colacului, obiceiuri de Crăciun specifice zonei. Prima dată ”m-am dus la o casă unde corindătorii făceau repetiție și m-am ascuns sub pat, un pat înalt cu picioare – așa am învățat corinzâle și alduitul colacului” ne mărturisește, cu un zâmbet în colțul gurii, Bunu Flore.

Pasionat de acest obicei și înzestrat cu o memorie, voce și o dicție deosebite, pe care le păstrează și acum, după ce s-a căsătorit a resuscitat aceste obiceiuri, care, datorită războiului  și noii orânduiri, își pierduseră însemnătatea. Așa a ajuns „Popă de corinzi” (șeful cetei de colindători), ducând bucurie și vestind ”Nașterea Domnului”, până în anul 2011, acesta fiind ultimul Crăciun la care a mers cu ceata de colindători. Decesul highighișului Dorel din Lazuri, dar mai ales al soției (2012), la care adăugăm și vârsta înaintată (81 de ani) îl determină să se retragă. Cu toate acestea, încă este lucid, are o voce și o dicție de invidiat și, din când în când, din tezaurul folcloric ce îl păstrează în minte, mai împărtășește, celor care îi solicită, colinzi, alduitul colacului etc.

Referințe: - Interviu, iulie 2021.  (S. S.)