marți, 20 mai 2014

CONSTANTIN MĂLINAȘ



 „Eu nu am cules roadele eforturilor  mele! Poate au cules alţii de la mine, cum şi eu am cules de la alţii mai înainte” 

Constantin Mălinaș


Născut în 21 mai 1943 la Buzău. S-a stins din viață la 26 februarie 2010.  Şc. primară şi gimnaziul la Bistra, Almaşul Mare, Popeşti, studii secundare la Beiuş şi Oradea (1956-1960). Studii superioare la Facultatea de filologie a Universităţii din Cluj (1969), Curs de specializare în biblioteconomie (1978-1980). Profesor la Bogei, Ciutelec, Popeşti (1966-1971). director la şcoala din Popeşti (1969-1970). Director al Casei de cultură a sindicatelor Oradea (1971-1978). Bibliotecar la Biblioteca judeţeană “Gheorghe Şincai” Bihor (1979-1990). Redactor la “Crişana” (1990-1991). Inspector la Inspectoratul de cultură Bihor( 1991-1995). Director Biblioteca judeţeană “Gheorghe Şincai” Bihor ( din 1997). Conf. univ. la Facultatea de biblioteconomie a Universităţii din Oradea (1998). Doctorat ( 2002). A fost membru al mai multor fundaţii şi societăţi culturale din România şi străinătate. Înafara studiului şi cercetărilor legate strict de profesie (biblioteconomie) a fost unul dintre cei mai avizaţi cercetători în domeniul istoriei cărţii şi a bibliofiliei din România. A participat la numeroase sesiuni ştiinţifice, simpozioane, alte manifestări ştiinţifice în cadrul cărora prezentat studii  şi comunicări din domeniile amintite. A fost preocupat de mişcarea de ex libris din România şi mai ales din judeţul Bihor, editând în acest sens o revistă intitulată EX LIBRIS românesc al cărei primredactor a fost şi în care a avut contribuţii personale. De asemenea a fost redactor şef al revistei FAMILIA română de a cărei apariţie s-a îngrijit. Pentru scurtă vreme a fost redactor la ziarul „Crişana” din Oradea şi inspector la Direcţia de Cultură şi Patrimoniu. A publicat peste 160 de studii şi referate de specialitate, în domeniul biblioteconomiei, bibliologiei, bibliofiliei, istoriei culturale şi istoriei literare, în reviste şi volume şi, totodată, a luat parte la peste la120 de sesiuni de specialitate din ţară şi din străinătate, în domeniile arătate mai sus. Numeroase premii, diplome şi distincţii culturale, în ţară şi străinătate. A editat şi prefaţat peste treizeci de cărţi de istorie, cultură şi literatură, care privesc românii de pretutindeni, precum şi integrarea Bihorului în valorile culturale naţionale ale tuturor românilor. A fost membru al Biroului Consiliului de Conducere al Asociaţiei Bibliotecarilor şi Bibliotecilor Publice din România; preşedinte al Asociaţiei Române pentru Ex Libris, Oradea, din 1995, afiliată internaţional la Federaţia de specialitate de la Londra. Membru asociat în Comisia Naţională a Bibliotecilor din România.

Lucrări publicate
Afinitatea lui Gheorghe Şincai faţă de Oradea, 1979;
Biblioteca ediţiilor Eminescu româneşti şi străine 1879-1989, Oradea, 1989
Centenar Ion Creangă 1889-1989: Catalog de ediţii ale operei, Oradea, 1990
Eminescu - un secol în medalii (1889-1989), Oradea, 1992
Pictorul Traian Goga (1917-1989), Oradea, 1993
Tipografi, tipografii şi edituri în Bihor 1565-1948, Oradea, 1995
Carte românească veche la Oradea (1643-1830), Oradea, 1993
Biblioteca pentru toţi la centenar 1895-1995, Oradea, 1995
Cu Astra în regiunea Odesa, Oradea, 2000
Eminescu şi Oradea, 2000; Oradea, 1993
Contribuţii la istoria iluminismului românesc din Transilvania: IOAN CORNELI 1762-1848.    Teză de doctorat, 316 p., Universitatea Oradea, 2003,
Oradea în plăci memoriale, album, Oradea, 2003
Cartea bicentenarului Gojdu 1802-2002, 270 p., Oradea, 2004.

Alte lucrări publicate (Selecţie): - Bibliografie - antologie de manifeste literare /Paul Magheru/.  În:  Familia (Oradea). An. 14, nr. 9 (157), sept. 1978, p. 15: - Iancul - Domnul moţilor / în teatru/.  În: Tribuna (Cluj-Napoca), 8 mart. 1979, p. 8; -  Gheorghe Şincai şi Oradea.  În: Familia (Oradea). An. 15, nr. 3, mart. 1979, p. 4; - Consideraţii pe marginea unor cataloage de carte românească veche.  În: Crisia (Oradea). An. 10, nr. 10, 1980, p. 679 - 688; - Eminescu şi “Diorile Bihorului”.  În: Crişana (Oradea), 27 aug. 1980, p. 2; - Sadoveanu şi Bihorul.  În:  Familia (Oradea). An. 16, nr. 10 (182), oct. 1980, p. 10; - O importantă tipăritură în revoluţia de la 1848. Proclamaţia de la Sarcău.  În. Biblioteca şi cercetarea (Cluj-Napoca). Nr. 4, 1980, p. 302 - 311 (Împreună cu Iudita Căluşer); - Cărţi orădene în biblioteca Stolnicului Constantin Cantacuzino.  În:  Crişana (Oradea). 9 aug. 1981, p. 2; - Cărţi din biblioteca iluministului Ioan Corneli în colecţii din Oradea.  În: Crisia (Oradea). An. 12, nr. 12, 1982, p. 171 - 179 (Apare sub pseudonimul Daniel Stelaru); -  Alte cărţi vechi româneşti de la Bălgrad în Bihor.  În: Apulum (Alba Iulia). An.  21, nr. nr. 21, 1983, p. 203 - 206; - Coligatul vechi românesc de la Talpoş.  În: Crisia (Oradea). An 15, nr. 15, 1985, p. 291 - 293; - Un certificat şcolar românesc de la 1818 / în Bihor /.  În: Crisia (Oradea). An. 20, nr. 20, 1990, p. 415 - 423; - Întâiele descântece din Bihor.  În: Crişana  plus (Oradea). An. 5, nr. 31, 2 - 8 aug. 1996, p. 3; Beiuş 185: Anuarul liceului de la Beiuş la anul 1845.  În:  Crişana plus (Oradea). 16 mart. 2003, p. 6;

Ediţii îngrijite (selecţie): Alecsandri, Vasile. Cântecul gintei latine. Oradea, Editura “Mihai Eminescu”, 1991; - Meciu, Dimitriu. Poema Munţilor Beiuşului. Oradea, Editura “Mihai Eminescu”, 1996; - Munteanu, Ioan. Proclamaţia de la Sarcău 12 iunie 1848: Oradea, Biblioteca Judeţeană “Gheorghe Şincai”, 1998; - Pompiliu, Miron. Poezii. Oradea, Biblioteca Judeţeană “Gheorghe Şincai”, 1998.

Referiri: - Vasilescu, Stelian. Oameni din Bihor -dicţionar sentimental- Vol. 1… p. 360, http://www.agero-stuttgart.de
Ioan Igna - Simion Suciu

sâmbătă, 17 mai 2014

TITUS POPOVICI


Academician, scriitor, scenarist de film. Născut la Oradea, la 16 mai 1930. Moare într-un tragic accident de circulaţie la Tulcea, la 30 noiembrie 1994 şi este înmormântat la Oradea. Începe şcoala primară în oraşul natal şi o continuă la Arad, în septembrie 1940, familia fiind refugiată în urma Dictatului de la Viena. Primii ani de liceu îi face la liceele “Moisă Nicoară” din Arad, “Samuil Vulcan” din Beiuş, iar ultimii la “Emanuil Gojdu” din Oradea. Urmează Facultatea de Filologie din Bucureşti pe care o termină în 1953. Pentru scurt timp este numit inspector la Ministerul Culturii de unde este nevoit să plece. Aici leagă o prietenie trainică cu Francisc Munteanu, cu care dealtfel, în 1950, va colabora la scrierea unor scurte proze, pe care le vor publica - debut - în revista “Viaţa Românească” (legenda spune că într-o perioadă în care i se interzisese să publice, proze ale sale apăreau sub alt nume... ). Îndată după debutul în reviste, urmează debutul editorial cu Mecanicul, în 1950, semnat împreună cu Francisc Munteanu. I-au urmat Gusti Iluţ şi Străinul (1956, romanul va cunoaşte 9 ediţii). După apariţia Setei (va avea opt ediţii), Titus Popovici începe să fie socotit un “clasic în viaţă”. Alte cărţi: Moartea lui Ipu (1971), Cuba teritoriu liber al Americii (1962), Judecata (1984), Cutia cu ghete (1989). Dramaturgul ne-a lăsat Passacaglia, o piesă deosebit de frumoasă, curajoasa lucrare Puterea şi Adevărul  şi Moştenirea. "În vremea în care eram la “Familia”, Titus Popovici ne-a dat spre publicare capodopera sa dramaturgică Avram Iancu, al cărui prim act - senzaţional - a fost scos din pagină de cenzura bucureşteană (nu ştiu ca piesa să fi fost publicată ulterior). În primul rând a deranjat faptul că Kossuth Lajos era prezentat ca un mare demagog, vinovat pentru neînţelegerea dintre revoluţionarii români şi unguri din anii 1848-1849. A fost şi un excelent scenarist de film. A scris (uneori în colaborare) scenariile care au stat la baza unor remarcabile filme româneşti - precum Valurile Dunării, Setea, Străinul, Ultimul cartuş, Operaţiunea “Monstrul”, Secretul lui Nemesis, Momentul adevărului, Dacii, Columna, Mihai Viteazul, Pădurea spânzuraţilor, Furtuna, Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte, Puterea şi adevărul, Cu mâinile curate,, Pe aici nu se trece, Ion, Secretul lui Bachus, Horea, Noi cei din linia întâi, Mircea şi Actorul şi sălbaticii. La 1 martie 1974 este ales membru corespondent al Academiei Române, a făcut parte din conducerea Uniunii Scriitorilor, a fost membru al C.C. al P.C.R. şi deputat de Bihor ( de Beiuş n. n.) în Marea Adunare Naţională, nedorindu-şi  aceste funcţii înalte (nevoind să participe la un congres internaţional al scriitorilor, din Italia, s-a “ascuns” undeva în Delta Dunării, unde a fost “descoperit” cu un helicopter şi trimis cu forţa la Roma). Era un pescar şi un vânător recunoscut (mergea la o partidă de vânătoare, când a avut accidentul mortal la Tulcea), era un coseur de excepţie, discuţiile cu el fiind de neuitat. Era un bărbat frumos, cu o cultură şi inteligenţă rare. În ultimii ani au apărut, postum, câteva cărţi cu amintiri,  Cartierul primăverii - Cap sau pajură; Disciplina dizordinii etc. în care Titus Popovici publică lucruri de senzaţie petrecute la vârful puterii comuniste româneşti, figuri importante ale nomenclaturii comuniste sunt tratate fără menajamente. Sever cu el, scriitorul a fost sever şi cu contemporanii lui. Au fost (şi mai sunt) oameni care l-au considerat pe Titus Popovici ( ca şi pe Al. Andriţoiu, alt mare scriitor din Bihor) “om al comuniştilor”. Nimic mai fals. Uneori, ne mai putând suporta starea de apăsare a vieţii literare româneşti devenea... poet disident. Ca ţi în cazul unui excelent pamflet intitulat Odă unui câine pripăşit în jurul Casei Scânteii şi care l-a muşcat pe Dulea cenzorul nr. 1 din fostul Consiliu al Culturii şi Educaţiei Socialiste, apărut în volumul lui George Zarafu, Antologia epigramei politice, sub semnătura “Anonim”. Oda - scrisă în august 1989 - se citea în “gura mare”, la restaurantul “Uniunii Scriitorilor”. Marius Tupan, la o întâlnire scriitoricească de la Bistriţa Năsăud (30 martie 1995) a dezvăluit identitatea autorului Odei : Titus Popovici. Tupan mi-a dat, atunci, amănunte despre  poem şi autor, pe care le-am publicat în “Vestul românesc” de la Oradea: “Titus mi-a adus pamfletul cu rugămintea de a î-l publica. El mi-a spus că la scris după ce Dulea i-a interzis un scenariu de film”. Iată aici fragmente din acest pamflet, aproape necunoscut de publicul cititor (...)

Ce-ai căutat în jurul tristei                                     A ştiu, el e o javră, jigodie
                cazarme a culturii ?                                                              spurcată,
Doar nu păzeşti onoarea                                        Şi-un câine demn nu-l rabdă să
                 pierdută-a celorlalţi ?                                            treacă-n preajma sa!
Ce-n cărţi, poeme, filme ridică                              Aşa cum de pe-o stâncă spartanii
                 statui bravurii                                                                           aruncară
Şi-umblând în două labe, cred                              Făpturi degenerate ce îi dezonora!
                 şi că sunt înalţi!
Din toţi ce trec pe-acolo, cu                                  Nu ţi-a fost totuşi, scârbă de
                 capete plecate,                                                          de carnea-i de reptilă?
Încovoiaţi din umeri, ca-n nevăzute                    Cu sânge verde-galben, apos
                 cuşti,                                                                                              şi împuţit?
Spune-mi o câine nobil, spune-mi,                       Până la urmă, câine, de tine
                 o, câine frate,                                                                           mi-este milă!
Cum tocmai chiar pe Dulea ţi l-ai                          Muşcându-i hoitul jalnic, niţel
                 ales să-l muşti?                                                                         te-ai înjosit!

                                            Îngăduie-mi cu toate acestea
                                                                  să-ţi strâng laba!
                                            Eu sunt acela care se simte
                                                                       răszbunat!
                                            Când cărturarii lasă pe câini
                                                                   să facă treaba
                                            Cortină zdrenţuită pe dânşii
                                                                             s-a lăsat!
               (august 1989) "  (Vasilescu, Stelian. Oameni din Bihor...  p. 26 - 28.)
Din anul 2002 o stradă din Oradea îi poartă numele.
N. N. Cu ocazia uneia dintre adunările electorale ce a avut loc în sala mare a Primăriei din Beiuş, pentru alegerea a lui Titus Popovici deputat de Beiuş în Marea Adunare Naţională, candidatul a fost întrebat:  cum de cunoaşte atât de bine Beiuşul despre care vorbeşte şi în “Străinul” şi a adus şi azi în discuţie evenimente şi nume puţin cunoscute publicului larg?  Scriitorul a răspuns aproximativ astfel:” În timpul refugiului am locuit o vreme pe Burgundia şi am făcut şi ceva şcoală, puţină, aici peste drum în Beiuş, unde dealtfel mai am rudenii pe care regret mult că nu le voi putea vizita, grăbindu-ne spre oraşul Dr. Petru Groza, la o altă întâlnire”.  Întrebarea i-a fost pusă în momentul când se pregătea să iasă din Primărie.
Referiri: -Bibliografia literaturii române 1948-1960. Sub redacţia acad. Tudor Vianu… p. VIII, 272, 476, 684, 774, 784, 799-804, 1049; - Dimiseanu, G. Un destin literar.  În:  România literară (Bucureşti). An. 4, nr. 3, 14 ian. 1971; - Marcoş, I. Titus Popovici.  În:  Tribuna (Cluj), An. 16, nr. 51, 21 dec. 1972; - Marcoş, I. Titus Popovici.  În: Tribuna (Cluj), An. 17, nr. 6, 8 feb 1973; - Mărgineanu, Ion. Oameni din Munţii Apuseni. Început de dicţionar fără sfârşit… p. 454; - Micu, Dumitru. Istoria literaturii române. De la creaţia populară la postmodernism… p. 146, 439, 441, 471-473, 598, 661, 670, 705, 710, 716; Popa, Marian. Dicţionar de literatură contemporană. Ediţia a 2-a revizuită şi adăugită… p. 449-451; (Dicţionarele Albatros) - Vasilescu, Stelian. Oameni din Bihor -dicţionar sentimental- Vol. 1… p. 26 – 28; - Vitner, I. Prozatori contemporani. Bucureşti, 1961.

Ioan Igna

marți, 13 mai 2014

IN MEMORIAM MARGARETA POGONAT

Duminică 11 mai 2014 a plecat dintre noi Margareta Pogonat, actrita care ne-a încântat multora dintre noi copilaria, adolescența si maturitatea.
S-a nascut la 6 martie 1933 in Iasi. A fost fiica lui Alexandru Pogonat, jurist și ofițer, cazut în război în prima linie, atunci când armata română a trecut Prutul. Mama sa a fost actriță. Alexandru Pogonat nu a fost căsătorit cu mama Margaretei însă a recunscut-o drept copilul său. In 1959 Margareta Pogonat a absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografie. In 1957 a avut primele roluri in cinematografie, inainte de a urca pe scena.  A desfășurat o bogată activitate teatrală (Teatrul de stat din Botoșani, Teatrul Național din Iași, Teatrul de stat din Ploiești, Teatrul Nottara ) și cinematografică (debut în 1957 în „Pasărea furtunii”, r.Dinu Negreanu). Primește Premiul ACIN de interpretare în 1972 („Drum în penumbră” , r. Lucian Bratu) și 1973 („Zestrea”, r.Letiția Popa și „Dragostea începe vineri”, r.Virgil Calotescu).
Crezul ei artistic: „Am cautat întotdeauna, ca om si ca artist, sa-mi pastrez niste date initiale de puritate, de sensibilitate sufleteasca, de întelegere fata de oameni si fata de fenomenele din jur. Si asta pentru a reusi sa îmbatrânesc frumos în viata si pentru a-mi pastra o anume avere din care sa înzestrez personajele pe care le joc.”

Dumnezeu s-o Odihnească!





joi, 8 mai 2014

LA MULȚI ANI, PAȘCU BALACI!


 Am publicat multe materiale despre valorile Binșului care sălășluiesc în lumea îngerilor. Iată că azi mi se ofera plăcuta ocazie să scriu despre un binșan care, spre bucuria mea, este printre noi. Ceea ce-mi oferă minunatul prilej de a-i ura La Mulți Ani!
LA MULȚI ANI, PAȘCU BALACI!

Avocat, scriitor membru al Uniunii Scriitorilor din România, publicist, om de cultură. S-a născut la 8 mai 1956 în localitea Şebiş, Jud. Bihor. Şcoala elementară o face în comuna natală, studiile secundare la Liceul “Samuil Vulcan” din Beiuş, iar studiile superioare la Facultatea de Drept din Cluj-Napoca, promoţia 1981. A fost repartizat în Marghita-Bihor, jurisconsult la o întreprindere din localitate “oraş în care am trăit din 1981 până la 1986 si unde am scris enorm. Scriam sonete iar din 1984 am devenit reporter la revista “Flacăra”. Cornel Nistorescu a fost cel care m-a apreciat şi m-a publicat”. Intre 1988 şi 1991 a fost angajatul revistei “Flacăra”. Vine apoi ziarist la “Crişana” şi consilier juridic la o firmă din Oradea. In prezent practică avocatura în biroul avocaţial propriu.
Scrie teatru de la vârsta de 20 de ani, de pe vremea  studenţiei clujene. In 1978 o piesă a sa “O boală care nu se vindecă decât aici” obţine premiul revistei “Napoca universitară”, fiind apoi jucată de studenţi pe cea mai importantă scenă a lor din Cluj-Napoca. Peste doi ani, pe aceeaşi scenă (a Casei de cultură a studenţilor) o altă piesă, “Naufragiul” îi prilejuia un nou succes, spectacolul care avea la bază scrierea sa primind titlul de Laureat al celei de-a XV-a ediţie a Festivalului “Primăvara studenţească”. Peste alţi doi ani o a  treia piesă “Clopotul” este distinsă la un concurs republican de creaţie, pentru ca în 1983 alte trei piese să primească premii importante. Fişa de creaţie... înregistrează şi alte titluri de drame şi comedii, scurte, în două părţi şi / sau în trei acte “...  În 1984 “Orizontul” timişorean îi publică un act dintr-o piesă excelentă “Muntele osândiţilor”, dramă istorică ce va apărea apoi în întregime în Almanahul Viaţa Româneasca pe anul 1985 (lucrat şi apărut sub îngrijirea lui Gheorghe Pituţ). Socotesc că această lucrare se numără printre cele mai bune scrise despre revoluţia lui Horea (Balaci a ales momentul trădării). Lectura piesei face dovada că ne aflăm în faţa unui dramaturg deosebit de talentat... Aici - ca şi în altă piesă a sa “Euroshima” - tânărul scriitor dovedeşte (pe lângă talentul evident) ştiinţa de îmbinare a istoriei cu ficţiunea, informaţia cu o cultură care nu stă la îndemâna oricui”. La Teatrul Naţional Radiofonic i se transmite “Banii n-au miros” piesă distinsă cu premiul I  la Concursul “Bogdan Amaru” Scrie poezie încă de pe băncile liceului, debutând în revista  Pagini de Ucenicie a liceului beiuşan. Debutul editorial are loc în anul 1994 cu volumul “50 de sonete” în prefaţa căruia cunoscutul şi apreciatul scriitor şi critic literar Ion Simuţ spune: “Viziunea  sa  lirică îşi consolidează treptat sistemul şi coerenţa într-o formă de prospectare a arhaicului, înrudită cu cea a lui Gheorghe Pituţ, originar din aceeaşi zonă beiuşană. Şi-a cristalizat performanţa de exprimare artistică în sonet, renunţând aproape total la alte încercări, impunându-şi rigorile lui ca o provocare pentru propria sensibilitate... Printre congeneri, Paşcu Balaci este un singuratic şi un singular ca un artist cu simţul originalităţii şi al relativităţii... Sonetul lui Paşcu Balaci se pune în serviciul unei mize subtile si rafinate - aceea a nostalgiei recuperatoare a tradiţiei - versul său este ferm şi răspicat”. Colaborează cu poezie, teatru , eseuri, reportaje, anchete, interviuri articole şi ştiri la: Familia, Steaua, Viaţa Românească, Orizont, Luceafărul, Teatrul, Echinox  Aurora, Tribuna, Expres, Expres Magazin, Flacăra, Zig-Zag, Evenimentul zilei, Al cincelea anotimp, Crişana plus,  Crişana, Gazeta de Vest, Cele Trei Crişuri, etc.

Ioan Igna - Simion Suciu

marți, 6 mai 2014

PERSONALITATI BEIUSENE - Academician GHEORGHE CLAUDIU SUCIU


Chimist, academician. Născut la 6 mai 1905 în Blaj - decedat în 1990. Şcoala primară în localitatea natală, studii secundare la Blaj, Beiuş şi Sibiu, studii superioare de chimie la Roma şi la Facultatea de Chimie a Universităţii din Cluj (1923-1928). Face studii de specializare în domeniul ingineriei prelucrării ţiţeiului la Linden, New Jersey (SUA), Standard Oil Development Company (1929-1931). În anul 1932 îşi ia doctoratul în Chimie cu teza Noi combinaţiuni complexe cu aplicări analitice  susţinută cu prof. Gh. Spacu. Funcţii didactice: profesor la Institutul de petrol şi gaze din Bucureşti (1948-1975), profesor consultant la Institutul de petrol şi gaze din Ploieşti (1976). Îndeplineşte diverse funcţii de conducere printre care: inginer şef la Rafinăria Teleajen (1941), director tehnic la Institutul de proiectări rafinării - Ploieşti (1963).  La 21 martie 1963 este ales membru corespondent al Academiei Român, iar în 22 ianuarie 1990 membru titular. Face cercetări în domeniul proceselor tehnice şi de transfer de masă cu aplicaţii în prelucrarea ţiţeiului. Contribuţii la aplicarea consecventă a concepţiei moderne de inginerie chimică în cercetarea fundamentală şi aplicativă, în dezvoltarea, proiectarea şi testarea proceselor din industria petrochimică şi petrolieră. Lucrări de laborator privind hidrodinamica ţiţeiului stratului fântână, studii la scară industrială privind piroliza etanului şi propanului, analiza de performanţă a unei instalaţii DAV în vederea măririi productivităţii  acesteia. S-a aplecat asupra studiului şi proiectării unor cuptoare tubulare de tip nou utilizate în industria petrolieră, brevetate în România, dar şi în Franţa, India, Italia, Marea Britanie. Contribuţii la proiectarea rafinăriei de la Grupul industrial petrochimic Ploieşti şi a instalaţiei de reformare a benzinei de la Grupul industrial petrochimic Borzeşti. A efectuat controlul reacţiilor de cracare termică în instalaţiile  industriale privind utilizarea aburului ca diluent. A realizat cuptoare tubulare pentru industria petrolieră, chimică şi petrochimică, brevetate şi în Anglia, India,   Italia şi Franţa şi aplicare industrial în rafinăriile Oneşti, Pancevo (Iugoslavia, 1978) şi Karachi (Pakistan 1979).
Lucrări publicate:  - Elemente de inginerie chimică (1946); - Lexiconul tehnic român .Ediţia a 2-a, (capitolul de prelucrare a ţiţeiului 1956); - Procese calorice (1961); - Ingineria prelucrării hidrocarburilor. vol. 1-2 (1973, 1974); - Progrese în procesele de prelucrare a hidrocarburilor (1977). - Manualul inginerului chimist (coautor la volumele 3 şi 4, 1953-1954); - Aspecte ale fluidizării.  În:  Revista de chimie (Bucureşti). nr. 9, 1958; - Transferul de căldură în stratul fluidizat.   În:  Studii şi cercetări de fizică (Bucureşti). An. 10. nr. 2, 1959; - Quelques caracteristiques Hydrodibamiques du “lit en trombe”.  În:  Chimie et Industrie. Vol. 104, nr. 10, 1971; - Phase distribution an residence time in a spouted bed.  În:  Americ. Inst. Chem. Eng. Journ.  vol. 23, nr. 3 (1977); - Paricle circulation in a a spoted bed. Powder technology. vol. 19, nr. 1 (1978); - Oil and akternative fossil fuel energy resources.  În:  Process Economics Internaţional. (1980). - Separation of aromatic hydrocarbons în vapor plase an X-type molecular sieves. Congresul Internaţional de Chimie. Istanbul 1970 sect. 2. (Personalităţi româneşti ale ştiinţelor naturii şi tehnicii…  1982).
Referiri: - Bălan, Ştefan şi Mihăilescu, Nicolae Şt. Istoria ştiinţei şi tehnicii în România. Bucureşti, editura Academiei R.S.R. 1988. p. 1973/400; - Mărgineanu, Ion. Oameni din Munţii Apuseni… p. 459; - Personalităţi româneşti ale ştiinţelor naturii şi tehnicii…  p. 375-376.

duminică, 4 mai 2014

TRAGICUL DESTIN AL POETULUI ISAIA BOSCO


BOSCO, Isaia: Funcţionar, poet. (Pseudonim Iason Biano). Isaia Bosco (17 februarie 1848, Nermiş, Arad - 6 mai 1884, Chitighaz) - poet. Fiul preotului Alexandru din comuna Nermiş, A făcut şcoala primară în Nermiş, studiile secundare la liceul românesc din Beiuș Aici în 1871/72 a fost notarul corespondent al Societății literare Samuil Vulcan”. Între 1872-74 urmează cursurile anului I și II la Academia de Drept din Oradea.
<< Fiind o fire aventuroasă, și-a pus în joc toate puterile pentru a răzbuna o dragoste. Iubea pe verișoara sa Maria Bosco, mama Lucreției Suciu. Intrigat de faptul că și prietenul său Al. Bujor se bucura de grațiile verișoarei lui, într-o zi l-a lovit. Cearta a generat în bătaie, și în mod nenorocit l-a rănit pe Bujor atît degrav, încît acela a încetat din viață. Bosco a fost dat în judecată și condamnat la mai mulți ani de închisoare. Nu și-a isprăvit întreaga pedeapsă. Această întîmplare nenorocită a avut o puternică înrîurire asupra tînărului Bosco. Ieșind din închisoare n-a mai urmat dreptul, ci a ocupat diferite posturi în aparatul administrativ. Așa a ajuns Isaia Bosco la Chitighaz, unde a devenit notar adjunct. În viața publică, culturală și bisericească a satului, el a jucat un rol de frunte. Era talentat, și prin el elita românească din Chitighaz s-a atașat la mai multe acțiuni național-culturale din Arad și Oradea. Întîmplarea cu agresiunea săvîrșită împotriva prietenului său, l-a urmat o viață întreagă, i-a schimbat structura sufletească, făcîndu-l mai sensibil. Această sensibilitate și-a revărsat-o în creațiile sale poetice semnate în mare parte cu pseudonimul Iason Biano. Colaborează cu  “modeste versificări” la periodicele locale printre care ”Familia” şi  ”Albina Carpaţilor”.
Deși a lucrat și a activat mult, Isaia Bosco a fost urmãrit de remușcãri chinuitoare, care mereu îi evocau fantoma prietenului ucis. Vedeniile i-au chinuit conștiința și în 6 mai 1884 s-a sinucis cu un revolver. Nefericitul a lãsat 5 scrisori adresate părinților și cunoscuților săi, una dintre ele fiind adresatã șefului său, notarul din Chitighaz >>
A publicat un volum de versuri intitulat Florile inimii, care este o culegere a versurilor publicate în revistele amintite “Sunt versuri stângace şi convenţionale, pe motive uzate… Tonul lamentuos pare lipsit de orice rezonanţă interioară”(Dicţionarul literaturii române de la origini… )
Pe lîngă poezii, Isaia Bosco a mai scris și cîteva nuvele care au fost publicate în diverse reviste. După moartea lui, Iosif Ioan Ardelean preot și poet în Chitighaz, în 1887, a trimis spre publicare ultima nuvelă a lui Bosco, mai bine zis un fragment din aceasta, la revista „Gazeta poporului”. I. I. Ardelean, pătruns adînc de vestea tristă, anume moartea tragică a lui Bosco, i-a dedicat acestuia, ca un fel de necrolog, poezia intitulată „La moartea junelui poet I. B.”.

Scrieri: - Florile inimii.  Arad, Tipografia Diecezană, 1884; - Baba Caraba - 1884.  În:  Familia (Oradea). An. 20, nr. 19 1844. - [Versuri].  În:  Familia (Oradea). An. 17, nr. 34, 1842; An. 17, nr. 65 (45), 1881; An. 18, nr. 16, nr. 40, nr. 46, nr. 49, nr. 52, 1882; - [Poezii].  În:  Familia  (Oradea). An. 20, nr. 8, nr. 24, 1884.
Referiri: Bradu, Ioan.  Poeţi şi prozatori bihoreni… - Călinescu, George. Istoria literaturii române de la origini până în prezent… p. 1023; - Dicţionarul literaturii române de la origini până la 1900…   p. 120; - Iorga, Nicolae. Istoria literaturii române… - Micu, Dumitru. Istoria literaturii române. De la creaţia populară la postmodernism… p. 105; - Neş, Teodor. Oameni din Bihor 1848 – 1918… p. 254; Izvorul, Revistă de etnografie și folclor, nr. 29, Giula, 2008.