HUBIC, Francisc**/***. Profesor. Preot. Compozitor. Dirijor. S-a născut în Nyirabrany (actualmente în Ungaria), comitatul Bihor, la 21 octombrie 1883, fiul lui Ioan Hubic și Iuliana Hubic, născută Pop-Gal. A încetat din viață în 14 noiembrie 1947. Urmează şcoala primară în localitatea natală, studiile secundare la Beiuş unde urmează studii de muzică cu prof. Ioan Buşiţia, apoi studiază la Liszt Ferenc Zenemuveszti Foiskola din Budapesta. Urmează şi Facultatea de litere şi Institutul de educaţie fizică din cadrul Universității Regale din Budapesta, obținând licenţa în anul 1910 ”și tot în Capitala Ungariei, „Academia de Muzică” (inteligenţa rară şi talentul au făcut să încheie într-un an studiile pentru patru ani). Printre profesorii de mare valoare l-a avut pe Bartok Bela, dar toţi l-au remarcat şi, la absolvire, Mihailovics Odon, preşedintele Comisiei pentru diploma de absolvire, l-a felicitat: „Te felicit! Ceea ce ai realizat dumneata să ştii că se întâmplă foarte rar la noi”.
La absolvirea
studiilor este numit profesor suplinitor la Liceul "Samuil Vulcan"
din Beiuş, apoi titular definitiv, funcţionând în Beiuş până în anul 1924, când
este transferat la Academia teologică
din Oradea. În 7 ianuarie 1915 a fost hirotonit și s-a căsătorit cu Eugenia
Radu. Din 1924 până în 1940 a fost dirijor al corului "Unirea" din
Oradea; Corul „Unirea” a concertat la Oradea, în tot Ardealul şi în Europa: la
Budapesta, Veneţia, Florenţa, Assisi, Padova şi Roma. În 1933, la 3 octombrie,
Părintele Hubic şi corul său au fost primiţi de Papa Pius al XI-lea, în „Sala
Ducati”. Între anii 1925-1940 şi 1945-1947 a fost director al Consiliului
Societăţii artiştilor de muzică şi artă dramatică din Oradea. În anul 1925 a
încercat să întemeieze o școală de muzică la Oradea, dar a reușit abia în 1945,
când a întemeiat „Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică”, care a funcţionat
ca „Şcoala de Arte Frumoase”, devenind „Şcoala Populară de Artă”, iar, din
1990, „Şcoala de Arte Francisc Hubic”. În perioada 1940-1945 a fost profesor la
Academia teologică din Blaj, din 1945 revenind în aceeaşi calitate la Oradea.
Francisc Hubic a refuzat să ocupe o catedră la academiile de muzică din
București și Cluj, drept pentru care a rămas la Oradea. Peste tot pe unde l-au
purtat paşii profesiei a desfăşurat o bogată activitate artistică, muzicală. A
efectuat turnee în străinătate fiind mai mult prezent în Cehoslovacia, Italia
şi Ungaria. A colaborat cu diverse
scrieri la presa locală. Regele Carol I şi Regele Ferdinand i-au recunoscut
valoarea, i-au acordat diplome iar Regele Mihai I l-a distins cu „Ordinul
Coroana României”, cu grad de ofiţer.
Compoziţii: - Coruri
mixte în forme poporale; - Liturghie pentru voci bărbăteşti; -
Liturghia pentru voci mixte. 1912; - Liturghia
(pentru) voci mixte şi orchestră; - Niceta;
- Psalmi pentru cor mixt; -
Vecernia pentru voci mixte. - Discurs
la jubileul de 40 de ani de activitate şcolară a directorului V. Ştefănica. În: ”Anuarul... 1921/1922”.
Referințe: - Faur, Viorel, Din istoricul vieţii muzicale
beiuşene (1866-1918), în: ”Crisia” (Oradea). An. 6, nr. 6, 1976, p.
89-119, p. 90; - Faur, Viorel, Pagini din
lupta poporului din sudul Bihorului pentru afirmarea culturală (activitatea
Despărţământului beiușean al Astrei între anii 1898-1918), în: ”Crisia” (Oradea), An. 8, nr. 8, 1978, p.
433-492, p. 451, 457; - Hădăreanu, Gavril, Torţe
arzânde în Ţara Beiuşului, Beiuş, Editura Buna Vestire, 1995; - - Tripon, Aurel. Monografia Almanah a Crişanei,
Tipografia Diecezană. Oradea, 1936. p. 468; - Vasilescu, Stelian, Oameni din Bihor… p. 165; - Bălaș, Otilia, Francisc Hubic,
preot și compozitor, (https://www.egco.ro/2017/10/21/francisc-hubic-preot-si-compozitor/,
accesat în 16 august 2019, ora 12.17). (I. I. S.S.)
