duminică, 20 decembrie 2015

BUD TIT (1846 - 1917)

BUD, Tit**: Preot, vicar episcopal, folclorist, publicist. S-a născut la 24 decembrie 1846 în Şugatag. Jud. Maramureş – Se stinge din viaţă la 18 august 1917 ( ? ) Urmează şcoala primară în localitatea natală, studii secundare la Ungvar şi Beiuş. Urmând tradiţia familiei face studii de teologie la Gherla. După terminarea studiilor  funcţionează capelan la Ieud, apoi la Episcopia de Gherla, de aici, la cerere pleacă în satul natal unde desfăşoară o importantă activitate în spiritul ridicării economice şi culturale a locuitorilor din acea parte de ţară. Este revizor diecezan, preşedinte al Reuniunii docenţilor români din Maramureş , vicepreşedinte al  Asociaţiunii pentru cultura poporului român din Maramureş  funcţii din care a contribuit din plin la dezvoltarea învăţământului, a impulsionat cercetările de folclor în Maramureş şi a studiilor de istorie bisericească. A scris şi publicat îndreptare pentru preoţi, prelucrări de cuvântări funerare. De un interes aparte s-au bucurat şi se bucură lucrările lui referitoare la istoria parohiilor şi mănăstirilor din Maramureş. A făcut traduceri din literatura universală, cu predilecţie cea franceză: Adrien Gabrielly. De unde nu este reîntoarcere, o poveste de Alfonse Daudet şi alte câteva povestiri. Colaborează la numeroase reviste printre care:  Amicul familiei, Familia,  Gutinul,  Revista de critică literară, Transilvania, în Familia şi Gutinul fiind o prezenţă permanentă. Influenţat, probabil, de chestionarul lui Nicolae Densuşianu, la care răspunde, iniţiază şi se plasează în fruntea unei largi acţiuni de culegere a folclorului. In acest sens publică un apel în Gutinul , reprodus apoi şi de Familia şi Amicul familiei. (I. O-I., S.S.)
Scrieri: - Disertaţiuni despre episcopii şi vicarii români din Maramureş.  Gherla, Tipografia Diecezană, 1891; - Viaţa sfinţilor. Gherla, Tipografia Diecezană, 1897; - Insemnări şi date despre înfiinţarea parohiei greco-catolice române din Sighetul Marmaţiei. Gherla, Tipografia Diecezană, 1905; - Poezii populare din Maramureş. Bucureşti, Editura Academiei Române, 1908; - Date istorice despre protopopiatele parohiile şi mănăstirile române din Maramureş din timpurile vechi până în anul 1911. Gherla, Tipografia Diecezană, 1911. - Sighetul Marmaţiei.   În:  Gazeta Transilvaniei (Braşov). An. 71, Număr jubiliar, iunie 1908, p. 40.

Referiri:  - Bianu, I. Culegerea de poezii populare din Maramureş de vicarul Tit Bud.  In: Analele Societăţii Academice Române. Partea administrativă. Tomul 30, 1907 – 1908, fascicolul 1; - Bârlea, Ovidiu. Istoria folcloristicii româneşti… - Bibliografia generală a etnografiei şi folclorului românesc. Vol. 1. 1800-1891… nr. 69,4687, 6587; - Hodoş, Eneea. Tit Bud. Poezii populare din Maramureş.  În:  Luceafărul (Budapesta). An. 8, Nr. 4, 1909; - [Tit Bud].  In:  Căminul nostru (Sighetul Marmaţiei). An. 1, Nr. 3-4, 1924; -  Pop, D. Folcloristica Maramureşului. Bucureşti, Editura Minerva, 1971; 41). - Biserica şi reşedinţa vicarului din Sighet. Vicarul Tit Bud din Sighet.   În:  Luceafărul (Budapesta). An. 4, nr. 3, 1 feb. 1905, p. 66-67. - Bud, Tit. Disertaţiuni despre episcopii şi vicarii români din Maramureş.  Gherla, Tipografia Diecezană, 1891. -Dicţionarul literaturii române de la origini până la 1900...  p. 127. - Fanache, V.  “Gând românesc” şi epoca sa literară. Studiu şi bibliografie… - Gheţie, Ion.  Începuturile scrisului în limba română. Contribuţii filologice şi lingvistice… p. 162. - Marina, Mihai. Maramureş. Portrete şi medalioane.  Cluj-Napoca, Editura Dragoş Vodă, 1998. - Triteanu, Mihail. Luceafărul 1902-1920. Indice bibliografic analitic… p. 2510, 3947, 4818.( Foto: Wikipedia)

miercuri, 16 decembrie 2015

CORIOLAN BREDICEANU

BREDICEANU, Coriolan**: Cunoscut om politic şi de cultură, scriitor. (Pseudonim: Nips, Spin).  A fost membru în consiliul județean din Caraș-Severin, membru al comitetului central al Partidului Național Român (PNR) (1881 - 1892), deputat în dieta Ungariei ca ales de Oravița. A făcut parte în diferite organizații culturale române și a luat apărarea în procese politice intentate mai multor ziare și oameni politici români din Ungaria și Transilvania. Brediceanu l-a sprijinit financiar si moral pe inventatorul Traian Vuia, încă din tinerețea acestuia, la realizarea primului aeroplan românesc. Născut la 23 decembrie 1849, în Lugoj. Şcoala primară a terminat-o  la Lugoj, studiile secundare la Arad şi Beiuş, iar studiile superioare de drept la Pozsony (Bratislava) şi Budapesta. Odată terminate studiile se întoarce la Lugoj unde se stabilește definitv până la sfârșitul vieții. Aici deschide un cabinet de avocatură și în scurt timp se remarcă pentru modul în care ia partea țărănimii în procese pe care cei mai mulți avocați refuzau să le preia. Brediceanu însă nu lua bani celor care nu aveau bani să-i plătească onorariul. În 1896 a luat partea țăranilor din Mehadia sau a minerilor din Ciclova Montană în procese intentate de autoritățile maghiare. Brediceanu a luat apărarea și unor intelectuali, scriitori și ziariști persecutați de autoritățile maghiare pentru criticile aduse acesteia și pentru exprimarea în favoarea românilor. Pe front politic, Brediceanu se implică tot mai mult în apărarea drepturilor românilor și în 1894, la Cluj, se alătură unui corp de 30 de avocați care iau apărarea memorandiștilor din Comitetului central al Partidului Național Român, din care făcuse și el parte. Un an mai târziu, la Timișoara, Brediceanu ia apărarea lui Valeriu Braniște, important cărturar al vremii și redactor al ziarului Dreptatea. Acestuia îi erau intentate nu mai puțin de 74 de procese, pentru tot atâtea articole scrise în ziarul Dreptatea, în care ataca guvernul de la Budapesta. Procesul a stârnit foarte mult interesul opiniei publice, însă în ciuda apărării lui Brediceanu, Braniște a fost condamnat la doi ani de închisoare. Brediceanu a plătit însă cauțiunea de 5.000 de forini pentru eliberarea acestuia. Datorită popularității acumulate, Brediceanu este ales în 1906 ca reprezentant al poporului în dieta maghiară, în două circumscripții. A fost membru al mai multor societăţi şi asociaţiuni culturale printre care Astra şi Societatea pentru fond de teatru românesc şi în societăţi locale, făcând parte dintre organizatorii şi realizatorii vieţii culturale locale. A colaborat la mai multe periodice printre care: Almanahul ilustrat al ziarului “Adevărul”  (Bucureşti);  Calendarul “Minervei” (Bucureşti); Calendarul Partidului Naţional Român din Transilvania şi Ungaria (Arad); Calendarul poporului (Sibiu); Calendarul “Poporului român” (Budapesta);  Calendarul “Românului”  (Caransebeş) etc. a scris piese de teatru: (Lecuit; Bunii bătrâni) , monologuri: (Niţă Panjen; Barbu Lăutaru);  nuvele. A încetat din viaţă la 7 februarie 1909, Lugoj.   
Scrieri: - Fira, nuvelă din popor. Lugoj, 1913;  Piatra credinţei. Ediţia  2 – a  Lugoj, 1913;  Piatra credinţei. Ediţia 3-a. Sibiu, Tipografia Asociaţiunii, 1917. - Fira. Nuvelă din popor.  În:  Calendarul "Românului" (Caransebeş). An. 12, nr. 12, 1912, p. 71-78; - Sociologie.  În: Gazeta Transilvaniei (Braşov). An. 71, Număr jubiliar, iunie 1908, p. 76 – 77; - Gazetei Transilvaniei.  - Clubul deputaţilor naţionalişti din Budapesta:  … Coriolan Brediceanu…  În:  Gazeta Transilvaniei (Braşov). An. 71, Număr jubliar, iunie 1908, p. 47; -  Niţă Panjen (Monolog); - Bunii bătrâni (Teatru); - Barbu Lăutaru (Monolog); - Lecuit (Teatru).
Referiri: - [Coriolan Brediceanu].  In:  Luceafărul (Budapesta). An. 8, Nr. 2, 1909;  - Izverniceanu, D. Pagini din istoria Banatului şi scriitori bănăţeni.  In:  Arhivele Olteniei (Craiova). An. 4, Nr. 17, 1925; - Cosma, A. Bănăţeni de altă dată. Timişoara, Tipografia Unirea română, 1933, p. 70 – 72; - Iorga, Nicolae. Oameni cari au fost. Vol. 1… p. 302 – 303; - Iorga, Nicolae. Orizonturile mele. O viaţă de om aşa cum a fost. Bucureşti, 1972, p. 404, 405; - Suciu, I. D. Literatura bănăţeană de la început până la Unire ( 1582 – 1918 ). Timişoara, Editura Astra, 1940; - Straje, Mihail. Dicţionar de pseudonime, alonime, anagrame, asteronime, criptonime ale scriitorilor şi publiciştilor români.  Bucureşti, Editura Minerva, 1973; - Bocu, Sever. Drumuri şi răscruci. Vol. 1-2.  Timişoara-Bucureşti, f. e., 1939; 1945.   Vol. 1. 1939;   Vol. 2. 1945; -Dicţionarul literaturii române de la origini până la 1900… p. 123; - Coriolan Brediceanu (cronică).   În:  Luceafărul (Sibiu). An. 8, nr. 4, 16 feb. 1909, p. 93;  - Faur, Viorel. Cultura românilor din Bihor… p. 53, 58, 136, 148; - Faur, Viorel. Istoricul constituirii despărţământului beiuşan al Astrei (1897-1898). An. 7, nr. 7, 1977, p. 389-419, p. 396; - Istorie financiar-bancară. Studiu asupra băncilor din Transilvania (1867-1918).  Vol. 1, p. 28, 40, 52, 66; - Miloia, I. La 25 (de) ani de la moartea lui Coriolan Brediceanu. In memoriam.  În:   Revista Institutului Social Banat-Crişana (1933-1944). An. 2, nr. 6-9, nov.-dec. 1933- iun 1934, p. 91-92; - Polverejan, Şerban şi Cordoş, Nicolae. Mişcarea memorandistă în documente (1885-1897)… p. 31, 41, 42, 88, 89, 103, 124, 125, 127, 128, 130 - 133, 157, 169, 190, 233, 234, 245, 246, 269, 270, 352; - Triteanu, Mihail. Luceafărul 1902-1920. Indice bibliografic analitic… p. 290, 4220, 4840, 4973.  (I. I.)


joi, 10 decembrie 2015

LIANA COZEA

Foto: http://www.cartearomaneasca.ro/
COZEA, Liana *: Critic şi istoric literar, eseistă, profesor. S-a născut la 21 decembrie 1944 în Beiuş. Studii secundare le-a urmat la Școala Medie nr. 4 Oradea unde îşi ia  bacalaureatul în 1962. Studii superioare le-a urmat la Facultatea de Filologie a Universităţii din Cluj, absolvind în anul 1967. În  anul 1981 îşi ia  a doua licenţă în limba  şi literatura română şi limba şi literatura engleză la aceeaşi facultate. În anul 1993 a obţinut doctoratul cu teza “Prozatoare ale literaturii române moderne”, lucrare care  a devenit carte. Debutul său a avut loc în anul 1973 în revista Lucrări ştiinţifice, Seria Literatură, vol. VII, a Universităţii din Oradea ( pe atunci Institutul Pedagogic Oradea). Colaborează la revistele Steaua, Apostrof, România literară, Studia Universitaria  Babes-Bolyai Cluj. Colaborează la revista Familia din 1983 cu eseuri, interviuri, anchete literare etc. Are publicate peste 50 de lucrări în periodicele amintite şi patru cărţi. Este membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj.  Cărţile Lianei Cozea s-au bucurat de o bună primire din partea publicului cititor şi al criticii literare: recenzii şi cronici au apărut în “România literară” (Andreea Deciu, Gheorghe Grigurcu şi Alex. Ştefănescu), “Familia” (Cornel Ungureanu, Doina Curticăpeanu), “Steaua”, “Literatorul”, “Apostrof” (Mircea Popa) etc. Liana Cozea este cadru universitar la Universitatea din Oradea, profesor universitar la Facultatea de limba şi literatura română. ( Stelian, Vasilescu. Oameni din Bihor… p. 308). În anul 1995 i se decernează Premiul „M.G. Samarineanu” al revistei Familia. Este membră a Uniunii Scriitorilor, Filiala Cluj.

Volume: Prozatoare ale literaturii române moderne, 1994; Cvartet cu prozatoare, 1997; Dana Dumitriu – portretul unei doamne, 2000; Exerciţii de admiraţie şi reproş – Hortensia Papadat-Bengescu, 2002; Confesiuni ale eului feminin, 2005, Editura Paralela 45; (Premiul pentru critica si istorie literara al Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor, 2006); Mozaic literar, 2009; Liana Cozea, Ioana Cistelecan, Dana Sala, Marius Mihet, Scriitoarea, 2009; Al doilea Eu, 2013, Editura Cartea Românească. (I. I., S.S.)




luni, 7 decembrie 2015

LIVIU BRÂNZAȘ

BRÂNZAȘ, Liviu**  Profesor, preot, autor, deținut politic. Se naște la 16 decembrie 1930 în comuna Șumughiu, județul Bihor. Se stinge din viață la 3 septembrie 1998. Urmează cursurile Liceului Samuil Vulcan din Beiuș. În 15 noiembrie 1951 este arestat pentru activitate anticomunistă în cadrul „Frățiilor de Cruce” după ce fusese ascuns în satele din munți timp de doi ani. Ca urmare a unui simulacru de proces este condamnat la 25 de ani muncă silnică pentru „uneltire împotriva ordinii sociale”, la fel ca şi fratele său, Virgil. În închisoare erau tatăl, Ioan Brânzaş, cei doi fii, Virgil şi Liviu dar şi alte familii creştine de români, găsiţi culpabili de autorităţile comuniste instalate cu ajutorul tancurilor sovietice, pentru că şi-au păstrat credinţa în Dumnezeu şi au dorit libertatea naţiunii lor. 
Execută 13 ani în închisorile de la Oradea, Jilava, mina de plumb Cavnic, Gherla şi Aiud. Participă la marea grevă a foamei de la Aiud. În urma acesteia, alături de peste 100 de deținuți este mutat la Gherla. Aici are privilegiul de a sta cîteva luni în aceeaşi celulă cu remarcabilul teolog Dumitru Stăniloaie, cu care a păstrat legătura şi după eliberarea din închisoare. În 1964 este eliberat. În 1968 este admis pe primul loc la Institutul Teologic din Sibiu iar după primul an de studii este hirotonit preot. Timp de 22 de ani este preot în parohiile Iacobeni, Tureni și Suceagu. De la primul congres al Asociației foștilor Deținuți Politici devine duhovnic al Congresului. În 1996 pleacă în pelerinaj la Muntele Athos, îndeplinind o mai veche dorință de a reveni în centrul monahismului cenobitic și la izvorul isihasmului. Se stinge la 5 luni după fratele său Virgil, la 3 septembrie 1998. A desfășurat o fecundă activitate publicistică în care a pledat pentru convingerile sale. Postum apar în Martor într-un proces moral (Editura Brad, 2000), o bună parte din textele sale publicate în reviste și ziare, câteva din cuvântările sale la congrese și Raza din catacombă (Editura Scara, 2001) (I.I.)