luni, 18 martie 2024

ALEXANDRU (ROZZY) OROS

 


OROS, Alexandru
(nume de scenă Rozzy).

Sa născut în Beiuș în data de 19 martie 1956. Studiile, clasele primare, gimnaziale și liceale le-a urmat în Beiuș. A lucrat ca lăcătuș în cadrul Întreprinderii „Înfrățirea” și fochist la Fabrica de textile „Miorița” din Ștei. 

Însă marea lui dragoste a fost și a rămas la final - muzica. Frumusețea muzicii, magia notelor muzicale l-au atras de mic copil. Încă de vârsta de 5 ani părin îl vor îndrepta spre descoperirea tainelor muzicii și îl vor duce la ore de acordeon. Pe cât de mic era pentru un instrument destul de mare, pe atât de tare sa aprins în ființă sa „flacăra” talentului și a pasiunii pentru tot ceea ce însemna muzica. Muzica la facut fericit! Cu dăruire și interes învață sub îndrumarea unchiului sau și deprinde alte instrumente precum clape, chitară, percuție. Mai apoi, ca autodidact stăpânește din ce în ce mai mult corzile chitarei, iar sub influența anilor '60, '70, anii săi de tinerețe îl fac să cânte și să exerseze cu dedică tot mai mare la "neprețuita" lui chită. Acordurile celebrilor artiști precum The Beatles, Pink Floyd, Deep Purple, Eric Clapton și mulți alții ce au influențat tinerii generațiilor '70-'80 fac ca alături de alți prieteni, cu aceleași pasiuni comune în muzicii, să pună bazele unor formații, trupe. locale ce vor participa la diverse evenimente cultural-artistice în zona Țării Beiușului. Ce tineri și frumoși ,ca niște adevărați "luceferi", pentru ca așa este numit unul din proiectele lor - "Formația Luceferii". Unul dintre ei era chiar el, Rozzy, pseudonimul sub care l-au știut toți prietenii și cunoscuții. Iar mai apoi, la cântările, la balurile și nunțile de altădată îl regăseai și pe Rozzy, Sandu Oros, mereu cu zâmbetul pe buze și prieteni cu toți. Viața ar fi mult mai săracă fără muzica ,iar "când cuvintele sunt de prisos, muzica vorbește "...(W. Shakespeare). Muzica nu poartă, ne "transportă" oriunde ne dorim să fim ,așa și pentru Rozzy, el a fost unde și-a dorit și este, poate acolo Sus în cer, un om cu chitara fredonând "Stairway to Heaven"...                    Acestea sunt cuvintele spuse de fiul lui Alexandru Oros, despre tatăl său.











duminică, 17 martie 2024

Dr. CORNEL CRIȘAN (1894 - 1958)

 


CRIŞAN, Cornel **/***. Doctor. Profesor universitar dr. Sa născut la 18 martie 1894 în Cărpinet, județul Bihor. A încetat din viață la 23 ianuarie 1958 la Cluj. 

Şcoala primară şi studiile secundare le-a urmat în Beiuş. Ilarie Crișan, unchiul său și tatăl lui Gheorghe Crișan, la adus de la Cărpinet și la susținută la școală . În anul şcolar 1913–1914 a început Facultatea de Medicină la Budapesta. Datorită izbucnirii primului război mondial, în 1914 și-a încetat studiile. În același an, a fost mobilizat și trimis la frontul italian. Aproape la sfârșitul războiului, în 1918, a fost de mobilizat și a revenit în țară. A făcut, apoi, parte din Garda Națională a României. A participat la Marea Adunare Națională din Alba Iulia din 1 Decembrie 1918. Începând cu 1920 și-a continuat studiile la Facultatea de Medicină din Cluj. În același an, a fost numit asistent la Institutul de Histologie și Embriologie, care făcea parte din Facultatea de Științe din Cluj. A absolvit studiile în anul 1923. 

Din 1920 este numit preparator la Laboratorul de histologie și embriologie de la Facultatea de Științe. Laboratorul era condus de profesorul I. Scriban. Lucrând cu pasiune și dăruire, Cornel Crișan continuă pregătirea sub îndrumarea profesorului I. Drăgoiu și se formează ca histolog. Între anii 1924 și 1925, obținând o bursă Rockefeller, și-a dezvoltat tehnica și cunoștințele științifice histologice și embriologice la Institutul de Anatomie și Histologie al Facultății de Medicină din Heidelberg, avându-i îndrumători pe profesorul Erich Kallius. În 1925 a obținut titlul de Doctor în Medicină și Chirurgie.

După doctorat a îmbrățișat cariera universitară. A fost profesor universitar din anul 1942 la Catedra de histologie şi embriologie a Facultăţii de Medicină din Cluj. În anul 1948 a devenit Doctor în Științe Medicale.  

Cornel Crișan a deținut Catedra de histologie, fiind recunoscut ca un profesor extrem de exigent cu studenții săi, examenul la materia sa era destul de greu de luat cu o notă mulțumitoare. Mai mult decât atât, profesorul condiționa chiar și vestimentația studenților din timpul examenelor – aceștia trebuiau să aibă cămașă albă, cravată, precum costum de culoare închisă. Probabil chiar această severitate a reușit să formeze în continuare alți specialiști; el însuși fiind, la rândul său, elev al unor importanți profesori în domeniu, precum: Petre Gălășescu, Ioan Drăgoiu sau Ioan Scriban – cei care au pus bazele histologiei la noi în țară. De asemenea, Cornel Crișan s-a remarcat și în ceea ce privește cercetarea: a scris de-a lungul vieții sale 50 de monografii, articole și lucrări, publicate atât în ​​țară, cât și în străinătate, atât singur, cât și în colaborare cu alți cercetători. A susținut cu înverșunare apariția noutăților în cadrul medicinei, prin urmare, și-a pus puternic amprenta de om de știință, dar și de pedagog, asupra Manualul de histologie apărut în anul 1957.

În 1955 a primit Ordinul Muncii clasa a III-a. Coautor, împreună cu Ion Drăgoi, al primului manual complet de histologie din țară. Corect, onest și muncitor, pasionatător, excelent cadru didactic cercetător, doctor Cornel Crișan a fost un om de elevată cultură, mereu la curent cu tot ce era nou și important în științele naturii. „Iubitor al literaturii, el nu a fost numai un cititor curios, ci și un lector rezonant al marilor opere din scrisul universal. O discuție cu el asupra cărților de valoare care apăreau te îmbogățea și întotdeauna uimea prin pătrunderea sa critică în esențial” spune V. Bologa în necrologul publicat în Clujul medical , nr. 4 din 1957 . În anul 1957 sa dus la Clinica Medicală I ca să-și viziteze prietenul, pe prof. Popa Rubin, care era bolnav de cancer bronhopulmonar, dar nu sa simțit în stare să urce scările, așa că la strigat pe acesta din curte, când a apărut la fereastră ia: ” Adio, Rubine dragă, scuză-mă că nu mai urc. la tine, mă duc să mor acasă la mine în Bihor!” Medicul a înțeles că se apropia sfârșitul, căci după câteva luni sa stins, în 23 ianuarie 1958, fiind înhumat lângă străbunii săi în Cărpinet

Referiri : - Mărgineanu, Ion, Oameni din Munţii Apuseni. Început de dicţionar fără sfârşit … p. 258; - Vaida, Maria, Bihoreni la Marea Unire, Editura Școala Ardeleană, Cluj Napoca, 2018, p. 98-100.   (II, SS) 

sâmbătă, 16 martie 2024

LA MULȚI ANI, D-LE GENERAL SPIRIDON HUCHIU!



HUCHIU, Spiridon *** General de brigadă cu o stea. Sa născut în data de 16 martie 1947 în localitatea Berca, județul Buzău. 

 A urmat școala generală în comuna natală. După absolvire a susținut examenul de admitere la Liceul Militar „Ștefan cel Mare”, Câmpulung Moldovenesc, în perioada 1961 -1965. Ulterior a urmat Școala Militară Superioară de Ofițeri Activi Sibiu, pe care a absolvit-o în anul 1968 cu gradul de locotenent. În anul 1974 a absolvit Academia Militară Generală, București Facultatea de Arme întrunite și Tancuri, cu diplomă de licență. În anul 1979 a urmat Cursul de perfecționare comandant regiment la Centrul de Instrucție pentru Infanterie și Tancuri, Făgăraș. În anul 1996 a urmat Cursul de perfecționare în conducere strategică la Universitatea Națională de Apărare București, Colegiul Superior de Stat Major. 


Cursuri și seminarii
: - Curs limba engleză - 1998, Academia Navală „Mircea cel Bătrân” Constanța;

- Curs de comunicare și relații publice - 2001, Universitatea Națională de Apărare „Carol I”;

- Curs specializare arma infanterie marina 1991,Centrul Naval de Antrenament, South Carolina, States Unite ale Americii;

- Curs perfecționare arma infanterie marină - 1999, Centrul Naval de Antrenament, San Diego, California, Statele Unite ale Americii;

Experienta profesionala :

- 1968-1986 Regimentul 23 Mecanizat, Beiuș, Bihor - Comandant pluton și company, șef cercetare și șef de stat major; 

-1986-1990 Regimentul 4 Mecanizat „Voievodul Gelu”, Zalău, Sălaj – comandant;

- 1990-1994 Regimentul 321 Mecanizat Râmnicu,Sărat, Buzău – comandant;

- 1994-2001 Brigada 36 Mecanizată Mihail Kogălniceanu, Constanța - Brigada 36 Mecanizată Mihail Kogălniceanu, Constanța;

Distincții : - Medalia Meritul Militar, clasa a ll-a; - Ordinul Meritul Militar, clasa a III-a, a II-a și I; - Crucea Națională Serviciul Credincios, clasa I;

Referiri : Interviu 28 ianuarie 2020; Curriculul Vitae Huchiu Spiridon. (ID) 

IOAN GEORGESCU (1889-1968)


GEORGESCU, Ioan
***. Profesor. Preot. Scriitor. Deţinută politică. A fost delegat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, reprezentând cercul electoral Nocrich, județul Sibiu.

Sa născut în 16 martie 1889 în localitatea Scoreiu, comitatul Făgăraș, azi în județul Sibiu ca unicul băiat al Anei (n. Cârstea) și al lui Ioan Georgescu, învățător confesional. A mai avut trei surori care au rămas după căsătorie în jurul vetrei satului: Elisabeta Prie (în Dos), Maria Şumea şi Ana Bucur. A încetat din viață pe stradă, în urma unui atac de cord, la 4 martie 1968   în București, fiind înmormântat la Săcădate, județul Sibiu, prin grija nepotului său, preotul Ioan Prie.

După şcoala primară în Scorei (1895-1898), o petrecere la Făgăraş, iar din anul 1900 urmează cursurile Seminarului Românesc Greco-Catolic din Blaj, absolvind în anul 1907 examenul de maturitate cu „eminenţă” . Își continuă studiile teologice la Budapesta (1908-1911) și la Viena, la Institutul „Sf. Augustin” (1913), unde obține titlul de doctor în teologie. În paralel, frecventează și cursurile Facultății de Litere și Filozofie din Budapesta (1914/1916). În 1912 este numit profesor de religie pentru elevii greco-catolici de la Liceul „Samuil Vulcan” din Beiuş, unde funcţionează până la 21 septembrie 1918. A fost membru fondator al Despărţământului Beiuş al ASTREI , cum reiese din revista Transilvania din 1918, dar a și a colaborat la ”Observatorul” din perioada beiușeană (1928-1934). Pentru scurtă durată este profesor la Liceul de Băieți și Școala Normală Unitatea din Oradea. Tot din 1918 este profesor de teologie la Blaj.

A participat la Marea Adunare de la Alba Iulia care la 1 Decembrie 1918 a votat Unirea Transilvaniei cu România, fiind delegat oficial, alături de consăteanul lui, dr. Ioan Aleman, din partea comunei Nocrich.

Din 1920 devine secretar literar al ASTREI din Sibiu și redactor la revista ”Transilvania”, până în 1923. În 1922, intră în conflict cu conducerea ASTREI, din motive confesionale și în anul următor va părăsi Sibiul. Începând cu 1923 este profesor la Liceul „Mircea cel Bătrân” din Constanța, până în 1929. Din 1929 devine subdirector al Ministerului Cultelor, cu detașare la Președinția Consiliului de Miniștri, în guvernul țărănist, la București. A fost hirotonit preot la 1 iulie 1931, iar în 1932 a fost numit canonic la Episcopia greco-catolică din Oradea. A fost profesor de Istorie bisericească la Academia Teologică Unitatea din Oradea. În perioada ocupației horthiste (1940-1944) a predat limba maghiară la Şcoala Normală Română Unitatea din Oradea.

Regimul comunist, impus de ocupația sovietică, a desființat, în decembrie 1948, Biserica Greco-Catolică, inclusiv Episcopia din Oradea. Urmărit permanent de Securitate și a rămas fără serviciu a reușit, după o vreme, să predea limba rusă la Cisnădie, ca suplinitor. A fost arestat la 29 septembrie 1961, pentru apărarea credinței sale catolice și deținută politică. A fost eliberat în 1964, ca urmare a Decretului de Amnistie din acel an.

Este unul dintre cei mai prolifici mânuitori ai   condeiului din acea vreme. În scrierile sale îmbrățișează diverse domenii, preponderente fiind însă cele cu caracter istoric.

Scrieri: - Prin România (1). Ardealul. Cu 161 ilustrații și 1 hartă afară de text.   Sibiu, Editura Asociaţiunii, 1922; - Istoria seminarului din Oradea. Bucureşti, 1923; - Prin România (2) . Sibiu, Editura Asociaţiunii, 1924; - Învăţământul public în Dobrogea . În:   Dobrogea 1878-1920. - Cincizeci de ani de viață românească. Publicaţie tipărită cu prilejul semicentenarului reanexării Dobrogei , Bucureşti, Cultura Naţională, 1928, p. 641-698. - 15 ani de transhumanţă în ţările române, Cernăuţi, 1925; - Episcopul Demetriu Radu , Cernăuţi, 1925. - Coloniile germane în Dobrogea , Cernăuţi, Institutul de Arte grafice şi ed. Glasul Bucovinei, 1926. - Istoria bisericii creştine universale cu deosebită privire la trecutul bis. unit cu Roma , Ediţia a 2-a, Blaj, 1926; - Episcopul Mihail Pavel , Oradea, 1927; - Cantemir despre Coran , Cernăuţi, 1927; - Dr. Ioan Raţiu (1828-1902). 50 de ani din luptele naţionale ale românilor ardeleni , Sibiu, Editura Asociaţiunii, 1928. (Biblioteca „Astra”. Nr. 16); - Dr. Ioan Raţiu (1828-1902). 50 de ani din luptele naţionale ale românilor ardeleni . Sibiu, Tipografia Foaia poporului, 1928; - Metanii şi ore , Buzău, 1929; - Cântece din umbră , Bucureşti, Editura Univers, 1934; - George Pop de Băseşti. 60 de ani în luptele naţionale ale românilor transilvăneni, Oradea, Editura Asociaţiunii Astra, 1935. (Biblioteca „Astra” Sibiu. Nr. 19).       

Referiri : - Albu, Nicolae. Istoria învatamântului românesc din Transilvania pâna la 1800 … p. 5, 144, 190, 238, 312. - Călinescu, George. Istoria literaturii române de la origine până în prezent. Ediţia a 2- revăzută şi adăugită … p. 984, 999, 1002; - Crăciun, Corneliu. Sub destinul care arde Ioan Buşiţia… p. 36; - Faur, Viorel.  Pagini din lupta poporului din sudul Bihorului pentru afirmarea culturală (activitatea Despărțământului beiușean al Astrei între anii 1898-1918), În: ”Crisia” (Oradea). Un. 8, nr. 8, 1978, p. 433-492, p. 460, 461, 474; Racovițan, Irina, Una din figurile luminoase ale ASTREI: Ioan Georgescu, la 50 de ani de la moarte, în: ” Tribuna” (Sibiu), 2 aprilie 2018 (https://www.tribuna.ro/stiri/actualitate/una -din-figurile-luminoase-ale-astrei-ioan-georgescu-la-50-de-ani-de-la-moarte-133990.html, accesat în 17 martie 2019, ora 14.21). (II, SS)   

vineri, 15 martie 2024

FAMILIA MARTA ȘI IOAN IEPURE, PROFESORI LA LICEELE DIN BEIUȘ

 



IEPURE-FABIAN, Marta ***.   Profesor. Director al Școlii de Fete, Beiuș. Sa născut la Bârsana, județul Maramureș, în 15 martie 1873, în familia învățătorului Fabian Nicolae. A încetat din viața în anul 1953.

Clasele primare le-a urmat în satul natal, iar cele secundare la Sighet. Apoi urmează cursurile Școlii Normale de la Budapesta, după care merge la Școala Superioară de Pedagogie din capitala Ungariei, fiind ridicată cea mai bună.

Fiind apreciată de profesori, i se propune funcția de direcție la o școală secundară din Ungaria. Marta Fabian refuză, acceptând în schimbul funcției de direcție a Școlii de Fete din Beiuş, unde rămâne 24 de ani. După finalizarea războiului, înființează un orfelinat în această localitate. În 1919 se transferă la Şcoala de Fete din Baia Mare, ocupând funcţia de direcţie a acestor unităţi de învăţământ timp de 16 ani. În anul 1935, prin pensionare, se retrage la Cluj, unde se stinge din viață în 1953, la vârsta de 80 de ani. Dincolo de activitate sa pe tărâmul educației, cea mai mare realizare a Martei Iepure-Fabian la Baia Mare a fost înființarea și coordonarea Reuniunii Femeilor Române „Regina Maria”, în data de 7 noiembrie 1920.

A fost căsătorită cu profesorul Ioan Iepure, profesor la Liceul din Beiuş şi ulterior la Liceul „Gheorghe Şincai” din Baia Mare.

Referiri : - Tőkőlyi, Robert C., Restitutio: Reprezentanți ai învățământului băimărean: Marta Iepure Fabian, Ioan Iepure, Dr. Gheorghe Hetcou, Emile Rousselot, Iosif Levandovschi, Aurel Coza, în: ”Revista Arhivei Maramureșene”, Nr. 7, Baia Mare, 2014, p. 151-152; - Pavel, Constantin, Școalele din Beiuș , Tipografie și Librărie ”Doina”, Beiuș, 1928, p. 215.   (SS)

 

 



IEPURE, Ioan ***   Profesor. Sa născut la 19 mai 1869. A urmat, la Budapesta, studii teologice, iar la Cluj Facultatea de Ştiinţe Matematice. A fost încadrat ca profesor suplinitor, încă din 1897, la Liceul de Băieţi din Beiuş, după care devine, din 1901, profesor titular definitiv în cadrul aceluiaşi liceu. Sa transferat la Liceul Gheorghe Şincai din Baia Mare în anul 1923. Sa pensionat în anul 1934 după 37 de ani de activitate, şi împreună cu soţia sa, Marta Fabian, se retrag la Cluj.

Referiri : - Tőkőlyi, Robert C., Restitutio: Reprezentanți ai învățământului băimărean: Marta Iepure Fabian, Ioan Iepure, Dr. Gheorghe Hetcou, Emile Rousselot, Iosif Levandovschi, Aurel Coza, în: ”Revista Arhivei Maramureșene”, Nr. 7, Baia Mare, 2014. p. 151-152; -   Pavel, Constantin. Școalele din Beiuș 1828-1928 , Tipografie și Librărie ”Doina”, Beiuș, 1928. P. 242.   (SS)