miercuri, 22 februarie 2017

DAN SEVER (1885 - 1961)

DAN, Sever**: Avocat, ziarist, om politic. S-a născut la 23 februarie 1885 în Mociu jud. Cluj - A încetat din viaţă în 1961. A urmat studii secundare la Bistriţa, Cluj şi Beiuş (1904), studii superioare de drept la Cluj (1909). Şi-a luat doctoratul în drept şi ştiinţe politice. A fost director al publicaţiei Gazeta Transilvaniei (1910), secretar al Comitetului  Executiv al PNR şi conducător al ziarului Românul din Arad (1914). A fost internat în lagărul de la Sopron de către autorităţile maghiare pentru activitatea sa politică (1916). A participat la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918. A fost ales în Marele Sfat Naţional. A fost secretar general al PNŢ, subsecretar la Ministerul de Finanţe (1927), ministru al sănătăţii şi ocrotirilor sociale (1928-1929). A părăsit P.N.Ţ.-ul şi s-a încadrat în Frontul Românesc (1939). A fost membru al Consiliului Superior al Frontului Renaşterii Naţionale (1939). Senator (1939). După război a fost arestat şi întemniţat la Sighet. A fost eliberat în 1955, dată de la care până în 1961 nu am mai găsit  date referitoare la viaţa şi activitatea sa.

Referiri: - Iancu, Gheorghe.  Contribuţia Consiliului Dirigent la consolidarea statului naţional unitar român (1918-1920)… p. 36, 298; - 1918 la români. Documentele unirii. Unirea Transilvaniei cu România. 1 Decembrie 1918. Vol. 7, 8… p. (7) 514, 515.  (8) 197; - Roman R. Ciorogariu, episcopul orăzii.  Oradea, Tipografia Diecezană, 1926. p. 68; - Triteanu, Mihail. Luceafărul 1902-1920. Indice bibliografic analitic…  nr.  1245. (I. O-I.)

marți, 14 februarie 2017

AUREL COVACI ( 1932 - 1993)

COVACI, Aurel **. Scriitor, traducător. S-a născut la 13 februarie 1932 în Oradea - Flacăra vieţii i  s-a stins la 18 mai 1993 în Bucureşti. Este fiul Eufemiei (născută Hoduţ) şi al lui Vasile Covaciu (numit iniţial Lupu). Studiile elementare şi secundare le-a făcut la Oradea şi Beiuş (1942 - 1950). Între 1951 – 1953 urmează Şcoala de literatură “Mihai Eminescu”,  concomitent lucrând la revistele Flacăra și apoi la Contemporanul iar între anii 1954 - 1958, Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti fără a obţine însă licenţa deoarece a fost arestat pentru atitudine antisovietică, simpatizând cu evenimntele  contrarevoluţionare din Ungaria. (În 1965, serviciul de cadre al Universităţii din Bucureşti îi respinge cererea de reînmatriculare în anul al patrulea, astfel că rămâne cu studiile neterminate.) Fiind denunţat că la 15 septembrie 1956, în casa sa, la o întâlnire studenţească, au avut loc discuţii „duşmănoase", Covaci este arestat în martie 1958, anchetat şi condamnat pentru „crimă de uneltire împotriva ordinei sociale" la trei ani de detenţie, din care a executat doi. După eliberare îşi câştigă existenţa ca muncitor caloriferist, interzicându-i-se vreme de cinci ani dreptul la semnătură. Intre 1961 – 1963 a fost angajat translator de limba engleză la “Semănătoarea”, apoi între 1963 – 1964 organizator de turism la O.N.T. În anul 1950 a debutat cu poezie în paginile ziarului bihorean Crişana. Aurel Covaci a fost şi a rămas unul dintre marii traducători români ai operelor celor mai importanţi poeţi străini. In 1954 îi apar în revistele bucureştene de cultură primele traduceri din literatura rusă şi sovietică: Ţara Muravia de A. Tvardovski, Versuri alese de K. Simonov etc., înainte apărându-i câteva traduceri realizate în colaborare cu bunul său prieten Al. Andriţoiu, cu care colaborează în perioada 1951 – 1955.
1958Aurel Covaci şi Stela Covaci,
prieteni apropiaţi ai lui Nicolae Labiş,
arestaţi şi anchetaţi de securitate
pentru „acţiuni subversive”

(https://adiparvu.files.wordpress.com)
Capodopera "Ierusalimul eliberat”  al lui  Tasso şi “Lusiada” “reprezintă contribuţia cea mai importantă pe care A. Covaci a adus-o la mărirea patrimoniului de traduceri ale literaturii române” (Stelian Vasilescu. Oameni…). A mai tradus W. B. Yeats, Giambattista Basile, John Keats, Lope de Vega etc. „
Covaci, unul dintre cei mai talentaţi şi prolifici traducători români, poliglot care spre sfârşitul vieţii ştia bine treisprezece limbi, a îmbogăţit cultura română cu traduceri din literaturile engleză (W.B. Yeats, T.S. Eliot, John Keats, John Milton, Byron), americană (W.C. Williams, Cari Sandburg), latino-americană (Jose Hernândez, O.R. Castillo, Pablo Neruda, Jose Marti, Ernesto Sabato), franceză (Pierre Corneille), germană (Goethe, Wieland), italiană (Torquato Tasso, G. Basile, Corrado Alvaro), portugheză (Camoes), rusă (Andrei Tvardovski, Marina Ţvetaeva, E. Baratînski), spaniolă (Quevedo, Tirso de Molina, Lope de Vega), indiană şi africană.” (http://www.crispedia.ro/)  „Poate neegalat în literatura universală, a fost un poliglot fără seamăn, cunoscând la mare subtilitate nu mai puţin de 13 limbi ...  Personalitate fascinantă pentru confraţii literaţi, uimiţi de vastele cunoştinţe lingvistice dar şi de marele talent de traducător, de recitator, era un prieten desăvârşit. L-a afectat mult demolarea casei din str. Gr. Alexandrescu nr. 21, în 1988 şi după câţiva ani de suferinţă cardiacă, a murit prematur, o pierdere inestimabilă pentru literele române.” (Ion Lazu - http://ilazu.blogspot.ro/)   (I. I., S.S.)     


Opera: - A. T. Tvardovski. Ţara Muravia. Bucureşti, 1954; - K. Simonov. Versuri alese. Bucureşti, 1955; - Antologia poeziei sovietice. In colaborare. Bucureşti, 1955; - Luis de Camoes.  Lusiada. Cuvânt introductiv de O. Drimba. Bucureşti, 1965; (ed. a 2 - a 1977); - W. B. Yeats. Versuri. Pref. De M. Miroiu. Bucureşti, 1965; - G. Basile. Pentameronul sau povestea poveştilor. Pref. De P. Creţia. Bucureşti, 1967; - T. Tasso. Ierusalimul eliberat I – II. Prefaţă de O Drimba. Bucureşti, 1969;  - J. Keats. Versuri. Cuvânt înainte de E. Papu. Bucureşti, 1969; - Fr. de Quevedo y Villegas. Don Pablos Buscon şi alte povestiri. Prefaţă şi tabel cronologic de C. M. Ionescu. Bucureşti, 1970; - Fr. De Quevedo y Villegas. Versuri. Prefaţă de C. M. Ionescu. Bucureşti, 1970; - Marina Ţvetaeva. Poezii. In colab. Cu I. Covaci. Pref. De A. E. Bakonsky. Bucureşti, 1970; - W. C. Wiliams. Poeme. Bucureşti, 1971; - C. Alvaro. Intâlniri de dragoste I – II. Bucureşti, 1971; - G. Diaz-Plaja. Federico Garcia Lorca. Opera lui şi influenţa ei asupra poeziei spaniole. Trad. De V. Athanasiade, tălmăcirea versurilor de… Bucureşti, 1971; - J. Hernandez.  Martin Fierro. Pref. De E. Papu. Bucureşti, 1972; - J. Milton.  Paradisul pierdut. Pref. Şi tabel cronologic de P. Solomon. Bucureşti, 1972; - O. R. Castillo. Jertfa sărutului. Pref. şi antologie de -. Bucureşti, 1973; - P. Neruda. Mătasea şi metalul. Bucureşti, 1973; - E. Sabato. Despre eroi şi morminte. Cuvânt înainte de D. Novăceanu. Bucureşti, 1973; - Antologie de poezie neerlandeză (olandeză şi flamandă). In colab. Pref. de G. Striveling, Despre limba neerlandeză K. Jonckheere. Bucureşti, 1973; - Tirso de Molina Seducătorul din Sevilla şi musafirul de piatră. Bucureşti, 1973; - J. Marti. Versuri. Cuvânt înainte de... Bucureşti 1974; - E. A. Baratynskij. Lirice. Cuvânt înainte d... Bucureşti, 1974; - D. Kagultinov. Asemeni soarelui. Cuvânt înainte de-. Bucureşti, 1975; - Tirso de Molina. Teatru. Pref. de A. Ionescu. Bucureşti, 1975; - Antologia umorului spaniol. În colab. Pref. de P. Al. Georgescu. Bucureşti, 1975; - A. Neto.  Sfinţenia speranţei. Bucureşti, 1977; -Chr. M. Wieland. Oberon. În colab. Cu Laura Dragomirescu. Pref. şi tabel cronologic de D. Grigorescu. Bucureşti, 1978; - C. Sandburg.  Oamenii, da, oamenii. Bucureşti, 1981; - P. Corneille.  Teatru. Bucureşti, 1983; - Lope de Vega. Teatru. Bucureşti, 1983; - Byron.   Opere I. In colab. Cu P. Solomon şi V. Teodorescu. Bucureşti, 1985; - J. A. Goytisolo.  Paşii vânătorului. Bucureşti, 1986; - Împlinire. Florilegiu de poezie lituaniană contemporană. Bucureşti, 1988.
Referiri: - Vasilescu, Stelian. Oameni din Bihor…  p. 243, 307. http://www.crispedia.ro/ 


sâmbătă, 11 februarie 2017

PANFIL BURAN - 1 AN DE LA PLECAREA SA DINTRE NOI

         Pe 12 februarie 2017 se împlinește un an de când a plecat dintre noi plt.adj.principal (r) Panfil Buran. 
         

S-a născut în satul Mușca, comuna Lupșa, jud. Alba în data de 1 septembrie 1946. A urmat, la București, Școala Militară de Muzică. În anul 1964 a fost stagiar la U.M. 01334 Beiuș iar în 1965 a fost repartizat ca sergent major de muzici militare în aceeași unitate.
 Om cu o deosebita conduită morală și civică, subofițer de muzică, bun profesionist dar și bun coleg, a activat în Fanfara Militară a U.M. 01343 Beiuș până la desființarea acesteia, în 1998 iar dupa aceea, alături de colegii muzicanți disponibilizați, până în 2008 în Fanfara Cercului Militar Beiuș. A dirijat Corul Bisericii Ortodoxe Sf. Dumitru din Beiuș până la sfârșitul vieții. A fost un trompetist foarte bun dar și un acordeonist excepțional, un bun armonist și, desigur, dirijor. A făcut parte din diferite formații artistice din zonă iar în anul 2003, alături de Nicu Fărcuț, Sebastian Lucuța l-au acompaniat pe Gheorghe M. David și au realizat cd-ul De pe Valea Roșiei. 




       Panfil nu știa să spună nu se poate; întotdeauna, cu un zâmbet blând, căuta o soluție. Spun asta, și știu ce spun, pentru că am colaborat cu acest om mai bine de 20 de ani. De o bonomie ieșită din comun și cu un calm imperturbabil era imposibil să nu-l îndrăgești pe acest om.
         Din păcate, ziua de 12 februarie 2016 a marcat întreruperea firului vieții acestui bun camarad. Fără Panfil, Beiușul este mai sărac. A plecat regretat de familia, colegi, prieteni și, în general, de beiușeni.

           Bunul Dumnezeu să-l odihnească!



Simion Suciu

joi, 9 februarie 2017

VASILE BURLĂ (1840 - 1905)


BURLĂ, Vasile**: Filolog. S-a născut la 9 februarie 1840 în Opaiţeni - Basarabia – S-a stins din viaţă la 9 ianuarie 1905 la Iaşi.  A făcut cursuri gimnaziale şi liceale la Cernăuţi şi Beiuş unde îşi ia “testimoniul de maturitate” de la profesorii “gimnasii Belenyensiensis”. Studii superioare  de greacă, latină, sanscrită le-a urmat la Viena şi Graz. Din 1871, aflându-se în Iaşi participă la şedinţele “Junimii”. In 1873 a fost numit, prin concurs, profesor la Liceul Naţional din Iaşi, al cărui director  a devenit în 1876. A publică în Convorbiri literare judicioase “dar lipsite de strălucire” Studii filologice strânse în volum în 1880. Între 1880 și 1890 a fost profesor la Institutul liceal de domnișoare Humpel, iar din 1898 la 1901 profesor de latină și greacă la Liceul Internat. Timp de un an, în 1875-1876, a funcționat ca profesor suplinitor la Universitatea din Iași. În 1889, Vasile Burlă s-a numărat printre fondatorii Societății Științifice din Iași, alături de Grigore Cobălcescu, Alexandru D. Xenopol, Constantin Meissner, Alexandru Grigore Suțu. Vasile Burlă a fost socotit ca un junimist de bază şi un colaborator de nădejde al revistei Convorbiri literare. A publicat numeroase articole cu conţinut filologic şi polemic. Articolele cu caracter lingvistic le-a adunat într-un volum intitulat Studii filologice (1880). Vasile Burlă a devenit celebru în epocă prin polemica dusă cu rivalul Junimii, B.P.Haşdeu, asupra etimologiei cuvîntului raţă. (În: http://www.compendium.ro/). În 1901 Vasile Burlă s-a pensionat.  A încetat din viață la 9 ianuarie 1905 și a fost înmormântat în cimitirul Eternitatea din Iași.
Este autor de manuale pentru limbile clasice: - Prospect gramatical asupra dialectului lui Homer si Herodot. Iaşi, 1877; - Carte de exerciţii latine.  Iaşi, 1895; - Gramatica limbii greceşti după Curtius. Iaşi, 1895 .
Referiri: - Andreescu, C.  Profesorii Ion Paul şi Vasile Burlă.  In:  Almanahul gimnaziului  “Alexandru cel Bun”. Iaşi, 1923-1936;  - Bumbac, V.   Vasile M. Burlă. Unele trăsături  din viaţa de student a regretatului Profesor  V. M. Burlă.  In:  Junimea literară, II, 19O5;  - Călinescu, George. Istoria literaturii române de la origini până în prezent. Ediţia a 2-a revăzută şi adăugită. Ediţie şi  prefaţă de Al. Piru… p. XIV, 423, 440-441, 546, 1000. - Wikipedia. (I. I., S.S.)


duminică, 5 februarie 2017

UN GEST NORMAL LA VREMURI ANORMALE

Duminică 5 februarie 2017, începând cu ora 11.30, peste 300 de cetățeni, din Beiuș și din comunele apropiate (Căbești, Răbăgani, Roșia, etc.), un grup de orădeni, membri ai Societății Cultural Patriotice Avram Iancu, filiala Oradea și o delegație din partea Societății Cultural Patriotice Avram Iancu, filialaTurda, s-au adunat pe strada Burgundia Mare, în fața clădirii cu nr. 20, pentru a omagia împlinirea a 167 de ani de la trecerea Crăișorului Munților prin Beiuș. 


S-a depus o jerbă de flori la placa memorială amplasată pe această clădire, primarul Beiușului, ing. Petre Căluș Mlendea a rostit o alocuțiune în memoria Crăișorului, a avut loc un scurt moment artistic susținut de grupul vocal al Casei de cultură iar apoi, cei adunați, s-au îndreptat într-un marș, asigurat de Poliția Beiuș, spre Bustul lui Avram Iancu spre Parcul Central.
Aici, corala Permanențe a intonat Imnul Național al României iar apoi Marșul lui Avram Iancu, care este de fapt și imnul Asociației Avram Iancu Beiuș.

S-au depus coroane și jerbe de flori. Au rostit scurte alocuțiuni Viorel Ianc, președintele Asociației Avram Iancu Beiuș și col. (r) Grigore Bartoș, președintele Filialei Oradea a Societății Cultural Patriotice Avram Iancu. Manifestarea a continuat cu un program artistic susținut de Grupul folcloric al Școlii gimnaziale Nicolae Popoviciu, coordonat de prof. Dana Rada, și formația de dansuri a Casei municipale de cultură. Tot aici, din partea Societății Cultural Patriotice Avram Iancu Filiala Oradea, președintele acesteia col.(r) Grigore Bartoș a înmânat o eșarfă de onoare lui Viorel Ianc, președintele Asociației Avram Iancu Beiuș

Ulterior, asistența a umplut până la refuz Biserica Ortodoxă Sf. Dumitru, unde s-a desfășurat Slujba de pomenire a Eroului Național Avram Iancu.
Gl. bg. (r) conf. univ. Vasile Creț a rostit o alocuțiune, referindu-se la personalitatea Avram Iancu dar și la istoria milenară a poporului român.
Președintele asociației a înmânat diplome de excelență conf. univ. Nicolae Brânda și unor membri ai asociației.
Corul Bisericii Ortodoxe a intonat Marșul lui Avram Iancu. Momentul artistic a continuat cu evoluția grupului vocal Cercetașii Iancului, grupul Casei de Cultură Ioan Ciordaș Beiuș, coordonat de prof. Anca Banda, grupul de copii de Coordonast de Surorile Minime, Luciei Busuioc dar și a unui grup de elevi de la Secția Maghiară a Școlii Gimnaziale Nicolae Popoviciu. Manifestările s-au încheiat după ora 14.00.

Simion Suciu


Galerie foto: