miercuri, 12 iunie 2024

LA MULȚI ANI, STELA MARTA!



MARTA, Stela  */**. Artist plastic. S-a născut la Beiuș în 12 iunie 1956, dintr-o familie de intelectuali. 

De la vârsta de 12 ani este îndrumată de tatăl său către pictură. Studiază în atelierul pictorului Niculiță Pop din Beiuș, iar mai multe continuă perfecționarea artiștilor clujeni Vas Pop Silaghi, Paul Sima, Vasile Crișan și Toth Laszlo.

A absolvit Facultatea de Arte Vizuale din Oradea, a participat la o serie de expoziții colective: Beiuș, (1974), Suceava (1978), galerii din Oradea (1992-1994) și Muzeul Țării Crișurilor (2005-2006). Din 1999 se ocupă și de design: ” De zece ani fac, pe lângă pictură, design de interior și exterior. Pot să spun că am fost prima persoană din Oradea care a făcut design și activez în continuare în acest domeniu, chiar dacă în tot acest timp au apărut foarte multe persoane care se pretind designeri de interior”. 

S-a bucurat de vernisarea unor expoziții personale: Oradea (1991-1992 și 1994), Debrețin (1996), Oradea (1998, 2001, 2004-2005, 2007), Timișoara (2007), Oradea (2008, 2010). În 1 martie 2011 a avut loc vernisajul unei expoziții de pictură Stela Marta la Sala de expoziții a Parlamentului. În 5 septembrie 2013 a avut o expoziție personală compusă din 53 de lucrări, intitulată Frumoasa Românie , la Muzeul Brukenthal din Sibiu, care sa bucurat de un mare succes. Între 4–30 decembrie 2014 a avut expoziție cu vânzare la Sala ,,Constantin Brâncuși” a Palatului Parlamentului . În 2016 a participat la Saloanele de Primăvară–Toamnă din București și a avut o expoziție la Continental Forum Oradea. Are lucrări în colecții particulare din România, Ungaria, Franța, Italia, Suedia, Canada și America Latină.   

Referiri : - Bradu, Mircea, Stanik Istvan, Monografia județului Bihor. Vol. III. Oameni din Bihor , Editura Arca, Editura Universității din Oradea, 2010, p. 171; - Oradea: Portret / Stela Marta o viață dedicată frumosului , în: ”Adevărul”, Oradea. 9 octombrie 2009 ; - Marinescu, Elena, Pictorița orădeană Stela Marta și-a expus lucrările la Muzeul Brukenthal din Sibiu , în: ”Bihoreanul”, Oradea, 15 septembrie 2015.   (SS)

duminică, 9 iunie 2024

Dr. IOAN POP DE POPA (1927-2021)

 


POP de POPA, Ioan**. Medic cardiolog, chirurg, Academician Prof. Dr. HC. Fondatorul chirurgiei cardiovasculare moderne din România. Veteran de război. General maior cu două stele în retragere.

S-a  născut la Oradea la 10 iunie 1927, fiul lui Ioan, profesor și Lucreția, casnică. A încetat din viață în 30 aprilie 2021.

A urmat cursurile primare la Oradea, apoi Liceul Emanuel Gojdu (clasele I-II între 1938-1940). Între anii 1940-1944, familia sa s-a refugiat la Beiuș, unde a urmat clasele III-VII la liceul „Samuil Vulcan”. În 1944 a participat voluntar ca elev de liceu sanitar în spitalul de campanie pe frontul de eliberare din Apuseni. [1] După eliberarea Ardealului, și-a continuat studiile (clasa a VIII-a) la liceul „Emanuil Gojdu” din Oradea (1945-1946). Bacalaureatul l-a susținut la Oradea, în anul 1946. În perioada 1946-1952 urmează cursurile Facultăţii de Medicină Generală din Cluj, luându-şi licenţa “magna cum laude” cu media 10, fiind declarat încă atunci medic-doctor.

Încă din vremea studenţiei a fost numit preparator la Institutul de Anatomie Umană şi Chirurgie Operatorie la Institutul Medico-Farmaceutic Cluj, apoi extern la Clinica de Chirurgie Generală nr. 1 a prof. dr. Aurel Nana. “La  numai un an după absolvirea facultăţii (1953) realizează prima inimă şi plămân artificial  - C. P. 4 - din România (atunci printre primele patru din lume. Efectuează (1954) primele circulații extracorporale experimentale din România, inclusiv primele hemodiluţii în CEC. Între 1954-1962 este numit asistent universitar la Clinica de Chirurgie 1 a prof. dr. Aurel Nana, IMF Cluj… În 1957 obţine, prin examen, titlul de medic specialist chirurg în chirurgia generală, iar peste un an, în 1958, realizează experimental, primele transplanturi cord-plămân, la Cluj”. În 1956 se căsătorește cu Doina Bruda, studentă la IMF-Cluj, iar în 1958 realizează experimental primele transplante cord-plămân, la Cluj. Între 1958-1962 este președintele Clubului sportiv Știința - Cluj. În 1959 participă la primul Congres Internațional de chirurgie cardiovasculară, la Munchen. Din anul 1960 se specializează în chirurgie cardio-vasculară la Spitalul Fundeni din București. În anul 1962 pleacă ca şef de lucrări la IMF Târgu Mureş, unde devine prorector (1973). În anul următor s-a specializat în chirurgia cardiovasculară la Institutul Bakulev din Moscova, sub îndrumarea profesorului I. V. Burakovski. La întoarcere a înființat Clinica de chirurgie cardiovasculară din Târgu Mureș. Între 1963-1964 a fost prorector al Institutului de Medicină și Farmacie, Târgu Mureș. În 1964 susține teza de doctorat la IMF-Cluj, cu titlul: „Cercetări experimentale cu un procedeu personal de transplantare a inimii. Reflectare clinică”. În același an prezintă la Atena, la Congresul Internațional de Chirurgie Cardiovasculară lucrarea: „Procedeul personal de transplantare a inimii". I se conferă titlul de doctor în științe medicale (1968). Un an mai târziu este numit director al Bazei de cercetări, filiala Târgu Mureş a Academiei de Ştiinţe Medicale din România, pe care a înființat-o în 1966. Tot în 1969 este ales membru al Academiei de Ştiinţe Medicale din România. În anii 1970/71 efectuează o specializare in chirurgia cardiovasculara cu o bursa data de Guvernul American la centrul ”The Methodist Hospital” (prof. dr. Michael De Bakey), la ”Saint Luks Children Hospital” (prof. dr. Denton Cooley) în Houston, la ”Saint Vincens Hospital” Portland, Oregon (prof. dr. Alberth Starr) și ”Mayo-Rokester”, Minnesota (prof. dr. Pluth și prof. dr. Danielsohn).

Alături de renumitul chirurg Christian Barnard
Impresionat de rezultatele obţinute de medicul Ioan Pop de Popa, în anul 1972 vestitul cardiolog, cel care realizează primul transplant de inimă, prof. dr. Cristian Barnard, face o vizită la Târgu Mureş şi Bucureşti. Când Cristian Barnard “l-a văzut pe colegul său român cum operează la Târgu Mureş… a exclamat: “Oprirea şi pornirea deliberată a inimii, realizată de dumneavoastră domnule profesor, este echivalentă cu asenlenizarea”. În septembrie 1973 dr. Ioan Pop de Popa va efectua prima din cele 18  operaţii pe cord deschis de la Târgu Mureş. Tot la Târgu Mureş şi tot în anul 1973 a realizat alături de un colectiv de specialişti de la ASCAR, primul cardiostimulator românesc. Impresionantele rezultate înscrise determină autorităţile centrale să îl transfere  profesor la cunoscutul şi amintitul deja Spital Fundeni. Şi aici seria de succese continuă, în 1976 organizând Clinica de chirurgie cardiovasculară în clădirea noua a Spitalului Fundeni, cu o capacitate de 290 paturi, plus 28 de paturi de reanimare, cu cinci subsecții a câte 58 paturi fiecare, două laboratoare de explorări și, experimental, organizează zece săli de operație. În 1983 este implantată prima valvă biologică Pop de Popa, iar în 1991 implantarea a 15 valve mecanice “Pop de Popa-Stănescu”. Tot la Spitalul Fundeni sunt create şi aplicate primele Artere artificiale “Pop de Popa-Dodu”. În 11 septembrie 1983 i se conferă diploma de chirurgie Mayo - Rochester, Minnnesota, SUA: „This is to acknowledge that Ioan Pop De Popa, attended the continuing education course" și este numit „I.U.A officier

În perioada 2000–2004 a fost senator (2000–2003, P.U.R.; 2003–2004, P.S.D.) în Parlamentul României.

Invenții și inovații:

- Realizarea primei inimi și a primului plămân artificial din România, în colaborare cu Uzina de Armament Cugir „CP-4”. Brevet nr. 453/1954. - (1953-1954), printre primele 4 în lume;

- Înființarea la Clinica Fundeni a colectivului de cercetare „Valve cardiace și transplante”, având cincisprezece cercetători cu studii superioare și zece personal mediu (1978);

- Implantarea primelor artere artificiale tip “Pop de Popa-Dodu”, în revascularizare și by pass-uri arteriale. Brevet nr. 98854/11 mai 1989 - (1983);

- Implantarea primei valve biologice de porc mistreț, tip “MIVA Pop de Popa” - (1983, decembrie) implantata la 736 pacienți, total 860 piese -  Brevet de invenție 78309/83;

- Realizarea valvulotomului ”Pop de Popa” pentru operații de by-pass safen in situ. Efectuarea primelor cincizeci de operații. Brevet OSIM nr. 80868/6 noiembrie 1982;

- Realizarea arterelor artificiale colagenate, extraanatomice și armate, lineare și bifurcate, tip Pop De Popa-Bodnar-Trandafir, implantate, de la realizare, la peste patru mii de bolnavi - (1983-1991) brevet84 694/84;

- Realizarea protezei valvulare cardiace metalice ”Pop De Popa-Stănescu”. Brevet OSIM nr. 115176/29 aprilie 1986. Va fi implantată în 1991 la bolnavi;

- Pune bazele unei noi științe în chirurgia cardiovasculară “Implantologia” (definiție, terminologie, clasificare, conținut, realizare teoretică și practică). Realizează, ca moderator, în cadrul proiectului “SOS INIMA” cca. 30 emisiuni la Televiziunea România de Mâine, în dialog cu diverse personalități științifice naționale și internaționale, a cate o oră fiecare. Susține numeroase emisiuni la alte televiziuni, în favoarea și apărarea transplantelor de organe, în special a celor cardiace, combătute de unii nespecialiști, culminând cu vizita prof. dr Christian Barnard la Târgu Mures (1972), susținând o emisiune istorică la televiziunea română, transmisă internațional: “Inima mecanică sau biologică”. Cunoscut fiind cu preocupări în domeniul transplantelor cardiace, în anul 1968 este numit membru în Comisia Internațională CIOMS a Organizației Mondiale a Sănătății din Geneva. Împreună cu alte 25 de pcrsonalități participă la elaborarea primelor reglementări juridice pe plan internațional  a  transplantelor cardiace la om. Prin doctorul Ioan Pop de Popa, România este coautoare a acestei legi.

Ioan Pop de Popa în ultimii ani ai vieții. Foto: Dacian Palladi, nepot

A realizat numeroase instrumente medicale cu aplicații în practica chirurgiei cardiovasculare:

- Valvuloretractor. Brevet nr. 78846/30 ianuarie 1982;

- Lance de aortotomie. Brevet nr. 78845/28 ianuarie 1982;

- Sondă aspirație antitamponadă. Brevet nr. 78849/20 ianuarie 1982;

- Comisurotom. Brevet nr. 78848/30 ianuarie 1982;


- Ață chirurgicală pentru implantări pe termen lung. Brevet nr. 97313/27 octombrie 1988;

- Inel de montare și susținere a valvei biologice în inimă. Brevet nr. 85606/8 septembrie 1984;

- Aparat stereoscopic scialitic. Brevet nr. 84215/31 ianuarie 1984;

- Valvoluretractor tetradent Pop De Popa. Brevet nr. 78847/30 ianuarie 1982;

- Cardiostimulatorul implantabil - Pop De Popa și colectiv ASCAR. Brevet nr. 58682/26 iulie 1974;

- Realizarea în colaborare cu IOR a dispozitivului „Lacesot Pop De Popa-Florică” (lumină frontală și ochelari de mărire pentru operații coronare și microchirurgie). Brevet OSIM nr. 94996/28 noiembrie 1987;

- Realizarea aparatului „Puls dublicator” și „Fatigue test”, Pop De Popa-Stănescu, pentru testarea valvelor cardiace. Brevet OSIM nr. 94387/26 ianuarie 1988;

- Omologarea finală a bioprotezei valvulare ”Pop de Popa” prin ordinul nr. 53/24 iulie 1989;

- Realizarea protezelor vasculare multiramificate, Brevet nr. 98854/21 iulie 1989;

- Sonda de aspirație toracică antitamponadă. Invenția nr. 57165. Brevet USA nr. 3863641;

- Metoda de obținere a unui extract biologic, compoziție, pe baza acestuia utilizarea compoziției în medicină (OSIM - A2010/00684/30/07/2010) Brevet 128006 osima. A obținut Diploma de Excelență cu mentiune specială si MEDALIE DE AUR la Salonul international de inventica PROINVENT, Editia XIV, 2016, Cluj Napoca.

Distincții:

-    Premiul Academiei Române „Gh. Marinescu” pentru realizarea valvei biologice „MIVA Pop de Popa”;

-    Ordinul Steaua României în grad de cavaler, 2004;

-    Medalia Crucea comemorativa a celui de al doilea razboi mondial, 2007;

- Emblema de onoare a armatei române pentru fapte de arme savârșite pe parcursul celui de al Doilea Razboi Mondial;

- Cetațean de onoare al municipiului  Oradea;

- Numeroase ordine și medalii profesionale.

Titluri științifice:

- Medic;

- Doctor în științe medicale;

- Medic emerit (1971);

- Profesor emerit (1987);

- Doctor Honoris Causa Universitas

- Universitatea Tomitiana Constanța;

- Universitatea de Medicina „Gr. T. Popa” Iași;

- Universitatea de Medicina Tg. Mureș;

- Membru al Uniunii Scriitorilor din Romania;

Titluri academice:

Membru corespondent al Academiei de Științe Medicale din România (1969)

Membru titular al Academiei de Științe Medicale din România (1991)

Membru al Academiei de Chirurgie din Paris (1984)

Membru al Academiei de Științe din New York (1979)

Membru al Academiei belgiano-române de cultura și știința (2000)

Membru al ASLA (Academia de științe, literatură și artă) 2002

Membru al Academiei de Știinte Medicale din ROMÂNIA.

ACADEMICIAN AL ACADEMIEI DE STIINTE MEDICALE DIN ROMÂNIA

Titluri militare:

- Veteran de război în al Doilea Război Mondial;

- La 23 august 2004, colonelul în retragere Ioan Pop de Popa din Ministerul Apărării Naționale (veteran de război) a fost înaintat la gradul de general de brigada (cu o stea) în retragere. Prin decretul Prezidențial 725 din 27 noiembrie 2012, Generalul de brigadă medic chirurg cardiovascular Ioan Pop de Popa, veteran de război, este avansat la gradul de General Maior cu două stele în retragere. - Medic primar, profesor de chirurgie cardiovasculară, chirurg gradul I, fondatorul chirurgiei cardiovasculare moderne din Romania dupa o specializare in SUA, cu o bursă dată de guvernul SUA;

- Membru al Biroului Executiv –consilier relații cu străinătatea, al Asociației Veteranilor de Război;

- Numeroase diplome de excelență ale Armatei, ordine și medalii.

În carieră urmează multe cursuri şi stagii de specializare în străinătate: Moscova (1963), Paris (1968), Houston, Portland, Mayo Rochester, Chicago New York (1970-1971), Mayo Rochester (1983) etc. Colaborează cu studii şi comunicări la numeroase reviste de specialitate din ţară şi străinătate. A inițiat, prin deplasări repetate cu echipa de chirurgi și anesteziști, la spitalul republican din Chișinău, instruirea pentru operațiile pe cord deschis. Pacienții din Republica Moldova erau anterior tributarii intervențiilor cardiace făcute în alte țări, pe valută. A înființat în 1991 Fundația pentru Ocrotirea Bolnavilor cu Afecțiuni Cardiovasculare (FOBAC), organizație neguvernamentală, care a ajutat cu medicamente mii de bolnavi.

Scrieri:

Transplantarea organelor și țesuturilor - 1967

Patologia sistemului cav inferior - 1973

Inima. Patologie și tratament chirurgical - 1975

Patologie chirurgicală - cap. “Patologia cardiovasculară” - 1977

Sistemul arterial aortic. Patologie și tratament chirurgical Vol. 1 + 2 - 1982 și 1983, 1415 p.

Fiziopatologia cardiovasculară - 1989

Exigențe ale diagnosticului modern în chirurgia cardiovasculară - 1989

Patologie chirurgicala cardiovasculară, vol. 5 - 1991

Tumorile cardiace, 1 vol., 101 p., Editura militară - 1996

Curs de tehnici operatorii pentru studenți (în colaborare)

Curs de patologie chirurgicală pentru studenții anilor IV medicină generală

Curs de chirurgie cardiovasculară pentru studenții anilor V medicină generală

Referiri: - Matei-Slăvescu, Aura,  Ioan Pop de Popa. Iluzia puterii. Bucureşti, Editura Acvila din Carpaţi, 1992; -  Vasilescu, Stelian, Oameni din Bihor…, p. 44-49; - Degău, Ioan, Brânda, Nicolae, (coordonatori), Igna, Ioan, Beiușul și lumea lui. Studiu monografic. Vol. IV, Editura Primus, Oradea, 2009, p. 941-943; - Tinerama, 28 ianuarie 1994, pag. 5.   (I.I.  S. S.)



[1] Sunt unul dintre supraviețuitorii celui de-al doilea război mondial. Am luptat de la București la Stalingrad și de la Stalingrad la porțile Vienei. M-am bătut și cu nemții și cu rușii... Eu am fost rănit a doua oară în operația Oradea-Debrecen, pe 12 octombrie 1944, la brațul stâng. Pe care mi l-a salvat la Oradea actualul profesor Ioan Pop de Popa, care pe atunci era voluntar, tânăr, doar felcer. Eu am acum 94 de ani și nu mă grăbesc.”- general de armată cu 4 stele Marin Dragnea. - Vladu, Cristina, Întâlnire surpriză la vot, între generalul Dragnea și salvatorul său, doctorul Pop de Popa, în: ”Evenimentul zilei”, 11 decembrie 2016.

vineri, 7 iunie 2024

LOCOTENENT-COLONEL GHEORGHE DAVID LA 72 DE ANI. MULȚI ANI FERICIȚI ȘI SĂNĂTOȘI!

 În 1 iunie, colegul meu, Lt.col. rtr. Gheorghe David a împlinit 72 de ani. Pe această cale îi urez ani mulți, multă sănătate, multe bucurii și împliniri!


DAVID, Gheorghe.
Locotenent-colonel rtr. Șeful Casei Armatei (Cercului Militar) între anii 1993 -1998.

S-a născut în 1 iunie 1952 în comuna Botești, județul Neamț.

A urmat Liceul Teoretic „Ștefan cel Mare” din Târgu Neamț (1968-1972), iar între 1972-1975 Școala Militară de Ofițeri Activi Tancuri și Auto „Mihai Viteazul” din Pitești. Ulterior a urmat cursuri de specialitate.


După absolvirea școlii militare a fost înălțat la gradul de locotenent și repartizat în U.M. 01334 Beiuș. A fost avansat până la gradul de maior, ocupând, în anul 1993, funcția de ofițer cu activitatea culturală. În anul 1993 a fost numit șeful Cercului Militar Beiuș, funcție care a îndeplinit-o până în anul 1998. În anul 1995 a fost avansat la gradul de locotenent colonel. În anul 1998 a fost trecut în rezervă și pensionat. După pensionare a activat în cadrul UNCMRR, Filiala Beiuș, fiind președintele acesteia în anul 2004.

Elevul Gheorghe David la baterie


În școala Militară și, ulterior, o perioadă, a cântat la baterie.

 

Muzicanților noștri

 

Deși sunteți cu toții în rezervă

Și asta nu prea de curând

Rămasa-ți cum ați fost, tot plin de vervă

De parca-ați fi și-acum în primul rând.

 

Cu pasul ferm, dar parcă mai mărunt,

Zâmbind mai rar, dar tot la fel ce ieri,

Cu părul prea devreme-ajuns cărunt,

Dar în credință ne-ncetând să crezi.

 

Vă întâlniți din ce în ce mai rar,

Dar bine c-o mai faceți încă

Deși cadența-i tot de militar,

Vă-ncearcă uneori tristețe adâncă.

 

Ce tristă-i unitatea fără voi,

Fără al vostru-onor la comandant

Ce ne făcea mai mândri și pe noi

Cum defilam cu pasul viu, pedant.

 

Să nu-i uităm pe cei ce nu mai sunt

Deși, mai ieri erau parcă în viață

Unii-au trecut prea repede-n mormânt

Deși mai meritau un ghem de ață.

 

Slujit-ați cu credință un drapel

O viață-ntreagă și-n că-l mai slujiți

Un tricolor al fost al vostru țel

Ce și acum, prin Jurământ, îl mai păziți.

 

Să nu ne întristăm însă prea mult

Cum n-ați făcut-o, de altfel, niciodată,

Doar mai aveți atâtea de făcut

Chiar dacă viața-i scurtă și nu iartă.

Pentru muzicanții unității noastre, profesioniști desăvârșiți și colaboratori extraordinari.

Lt.col. rtr. Gheorghe David

miercuri, 5 iunie 2024

ALEXANDRU BOC-FUNDAȘUL DE AUR AL NAȚIONALEI ROMÂNIEI

 

 




BOC, Alexandru
****.  Vicepreședintele Ligii Profesioniste de Fotbal. S-a născut în 3 iunie 1946, la Vaşcău. A fost vicepreşedintele Ligii Profesioniste de Fotbal, iar în tinereţe a fost unul dintre fundaşii de top ai naţionalei României. A jucat la Petrolul (1964-1967), Dinamo (1967-1969), Sportul  Studențesc (1970-1971), Rapid (1971-1973) şi Universitatea Craiova (1973-1976), având la activ 224 de meciuri şi 12 goluri în Divizia A. Vârful carierei l-a atins în perioada în care a jucat la Petrolul, Craiova, și Rapid. Alexandru Boc a fost component de bază al echipei naţionale care s-a calificat la Campionatul Mondial din Mexic 1970. Campion al României cu Petrolul şi U Craiova şi câştigător al Cupei României cu Rapidul, fundaşul central născut la Vaşcău a fost un fotbalist extrem de îndrăgit. Cele mai importante meciuri din cariera lui au fost cele cu Liverpool, din perioada în care evolua la Petrolul, echipa cu care a câștigat titlul în 1966. În tur, englezii au câştigat cu 2-0, iar in retur ploieștenii s-au impus cu 3-1. În meciul de baraj, de la Bruxelles, Liverpool a câștigat însă cu 2-0 și a eliminat Petrolul. În 1969 a fost arestat, motivul fiind acelaşi care l-a urmărit toată viaţa -  femeile. Fundaşul a avut o aventură cu soţia lui Vasile Patilineţ, unul dintre apropiaţii lui Nicolae Ceauşescu, mare specialist în confecţionarea de dosare politice. „Când Patilineţ a aflat, m-a pus să înfund puşcăria!... M-au îmbrăcat în haine vărgate şi m-au aruncat în cea mai dură în­chisoare din România, Po­li­color, unde erau cei mai mari criminali. Stă­team într-o cameră cu 80 de paturi şi peste 300 de persoane. Ploșnițele circulau prin pat cu su­tele, era o mizerie incredibilă. Noroc cu Cornel Dinu, care risca mult aducându-mi bani, mâncare şi altele. Pentru că nu îl lăsau să intre, el venea prin spate, de pe câmp, intra prin po­rumb şi ajungea la mine”, a zis fostul vicepreședinte de la LPF. Povestea cu fosta Securitate și cu scandalul cu Nicu Ceauşescu i-au sporit popularitatea În 1969, a fost condamnat la doi ani și jumătate de închisoare cu executare, pentru că a bătut un ofițer de securitate la un bar. A executat un an și o lună, ratând astfel prezenţa la Campionatul Mondial din Mexic.

Alexandru Boc și Nicolae Dobrin

Fostul fundaş şi-a reluat cariera în Liga I la Rapid, cu care a câştigat o Cupă, şi apoi la Craiova, unde a contribuit la primul titlu din istoria oltenilor, dar a pierdut contactul cu naţională. Cunoscut ca un Don Juan, supranumit "craiul fotbalului românesc", ex-vicepreşedintele Ligii Profesioniste de Fotbal a ajuns chiar să se logodească cu Salomeea Djanhanghir, nimeni alta decât nepoata şahului Iranului, cel mai bogat om din lume în anii '60. S-au cunoscut în timpul unui turneu pe care el îl efectua cu Dinamo la Teheran. „România şi Iran erau înfrăţite, mi se punea la dispoziţie linia telefonică a Ministerului de Interne de la Săftica pentru a vorbi în Iran", a povestit Boc. Relaţia lor s-a sfârşit brusc după ce el a fost arestat. Sandu a "marcat" şi în amor, fiind supranumit "craiul fotbalului românesc" datorită femeilor celebre cu care s-a iubit, între care Corina Chiriac şi Natalia Guberna, balerina Elena Renea (fostă iubită a băiatului lui Gheorghe Maurer), handbalista de naţională Mihaela Apostol ori voleibalista Elena Butnaru (declarată la un moment dat cea mai sexy din Italia). Boc s-a căsătorit în 1971, cu Dalina Butculescu, o româncă de origine germană, cu care are o fiică, dar de care a divorţat. Fire de vedetă, fostul fotbalist a jucat în filmul "Nu filmăm să ne amuzăm", alături de Toma Caragiu, Gheorghe Dinică, Jean Constantin, Gina Patrichi şi Aimee Iacobescu. A fost primul fotbalist român care a folosit ”procedeul Oxford”.[1] Sub președenția lui Dumitru Dragomir a fost vicepreședinte al LPF, iar în 27 noiembrie 2013 a demisionat, odată cu plecarea lui Dragomir, deși a fost confirmat până la 31 ianuarie 2014.

Referiri: - Epure, Adrian, Povestea lui Sandu Boc, „craiul“ fotbalului românesc. Cum a reuşit s-o seducă pe nepoata Şahului Iranului, în: ”Adevărul”, 23 ianuarie 2017; Udrea, Dan,  Cu emoţie şi respect pentru unicitatea poveştii sale, Alexandru Boc descrie iubirile din viaţa sa » Cele 1001 nopţi ale lui Sandu Boc, în: Gsp.ro. 25 ianuarie 2010, accesat 26 ianuarie 2021, ora 10.37; Legendele fotbalului: Sandu Boc, „craiul“ fotbalului românesc, În: ”Adevărul”, 23 iulie 2011; - Spiridon Laurențiu, Alexandru Boc a demisionat din funcția de vicepreședinte al LPF: „Nu puteam să-l trădez pe Dragomir”, în: prosport.ro, 27 noiembrie 2013.  (S. S.)



[1]  Explică însuşi Alexandru Boc: „Provenea din Anglia, acolo unde a fost inventat şi unde a prins fantastic la public. Un fundaş recupera o mingea lungă trimisă de adversar, abia după ce balonul trecea de el şi atacantul avea impresia că a scapat singur cu portarul, dar stoperul o agăţa cu piciorul pe spate. Era o intervenţie extrem de riscantă pentru că dacă nu nimereai balonul, lăsai adversarul în situaţie clară de a marca”.