duminică, 13 noiembrie 2022

SELEJAN IOAN, MITROPOLITUL BANATULUI. LA MULȚI ANI!

 



Mitropolitul Ioan Selejan (centru, alături de Ioan Degău) în
vizită la Școala „Nicolae Popoviciu” din Beiuș

SELEJAN, Ioan.
 Mitropolitul Banatului. s-a născut la data de 14 noiembrie 1951, în localitatea Petrani, comuna Pocola, judeţul Bihor, fiind al patrulea copil al părinţilor săi, Ioan şi Ilca.

Şcoala primară a urmat-o în satul natal Pietrani, iar gimnaziul l-a urmat în localitatea Pocola, judeţul Bihor. A absolvit liceul „Constantin Brâncuşi” din Oradea, promoţia 1971 şi Facultatea de Instalaţii şi Automatizări din Bucureşti, promoţia 1976. În anul 1980 a intrat ca vieţuitor la Mănăstirea Lainici, judeţul Gorj. În anul 1986 a absolvit Seminarul Teologic din Craiova, iar în anul 1990 Institutul Teologic de grad universitar din Sibiu. La 6 august 1990 a fost hirotonit ierodiacon la Mănăstirea Lainici, iar la 15 august 1990 a fost hirotonit ieromonah la Mănăstirea Tismana. Între anii 1990-1994 a fost rânduit stareț al Mănăstirii Lainici de IPS Nestor Vornicescu, încredințând-i-se păstorirea sufletească a fraților şi călugărilor din mânăstire. În perioada 1980-1994 a restaurat mai multe biserici şi mănăstiri (Tismana, Polovraci, Bucovăț, Lainici, Crasna), iar cât a fost stareț la Mânăstirea Lainici, a zidit o nouă biserică, monumentală, în incinta mânăstirii, şi un corp de chilii. În perioada studiilor la Ierusalim a coordonat pictarea unei părți a bisericii şi a amenajat o bibliotecă, care a fost şi ea pictată. În perioada 1991-1994 a urmat în paralel două studii de doctorat la Institutul Biblic din Ierusalim, unul în Studii Biblice, şi altul în Egiptologie şi Orientalistică. În anul 1994 a fost hirotesit Arhimandrit şi numit Superior al Aşezămintelor Româneşti de la Ierusalim, de unde a fost chemat în ţară pentru ocuparea funcţiei de episcop. Ca un act de dreptate față de cei care s-au jertfit de-a lungul istoriei pentru credinţă şi românitate, cu înţeleaptă chibzuinţă asupra împrejurărilor prezente şi viitoare ale existenţei dreptcredincioșilor ortodocși din județele Harghita şi Covasna, Adunarea Națională Bisericească, în ședința din 11 ianuarie 1994, a hotărât înființarea Episcopiei Covasnei şi Harghitei. La 12 iulie 1994, Colegiul Electoral Bisericesc a ales ca întâistătător al nou înființatei Episcopii, cu sediul la Miercurea-Ciuc, în persoana P.C. Arhimandrit Ioan Selejan, Superiorul Aşezămintelor Româneşti de la Ierusalim şi Iordan. La 20 iulie 1994, la Mănăstirea „Sfântul Prooroc Ilie” din Topliţa, judeţul Harghita, ctitorie a Patriarhului Miron Cristea, s-a săvârșit hirotonia întru arhiereu a Î.P.S. Sale, Ioan Selejan. Nădejdile exprimate ori nerostite ale credincioșilor şi ale slujitorilor bisericești se îndreptau către un arhiereu care avea experiența viețuirii alături de străini, care restaurase multe biserici şi mânăstiri şi care se va dovedi întru totul devotat chemării sale. La 25 septembrie 1994, a avut loc la Miercurea-Ciuc, în catedrala „Sfântul Nicolae” instalarea primului episcop al Covasnei şi Harghitei. În cadrul ședinței de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 18-19 iunie 2009, desfășurată la Reședința patriarhală, sub președinția Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Preasfințitul Ioan Selejan, Episcopul Covasnei şi Harghitei a fost ridicat la rangul de Arhiepiscop, pentru activitatea ierarhică pilduitoare şi slujire chiria hală deosebită şi îndelungată a Bisericii. Această hotărâre de ridicare a Preasfinției Sale la rangul de arhiepiscop rămâne un însemnat act de apreciere şi prețuire a întregii lucrări a Preasfințitului Părinte Ioan, puse în slujba Sfintei Biserici şi a neamului românesc din Episcopia Covasnei şi Harghitei, în cei 15 ani de arhierie. Duminică, 23 august 2009, a urmat actul solemn şi demn acela al ridicării la rangul de Arhiepiscop al Preasfințitului Ioan, Episcopul Covasnei şi Harghitei, după săvârșirea Sfintei Liturghii de către PF Daniel, Patriarhul României şi 14 membrii ai Sfântului Sinod. La 16 decembrie 2014, IPS Ioan a fost ales de către Sfântul Sinod în slujirea de Arhiepiscop al Timișoarei şi Mitropolit al Banatului. La 28 decembrie 2014 a fost întronizat ca Arhiepiscop al Timișoarei şi Mitropolit al Banatului, în catedrala mitropolitană din Timișoara, de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Funcții, distincții, titluri

- Pentru „slujirea cu cinste, evlavie şi dragoste de oameni a Cuvântului lui Dumnezeu”, la 1 Decembrie 2001, cu ocazia Zilei Naționale a României, prin decret prezidențial, i-a fost conferit Ordinul Național „Serviciul Credincios” în gradul de Comandor.

- Președinte de onoare al Despărţământului ASTRA Covasna-Harghita.

- Președinte de onoare al Forumului Civic al Românilor din Harghita şi Covasna

- Premiul de excelență acordat de revista „Formula AS” din Bucureşti, pentru activitatea depusă pe tărâmul spiritualității ortodoxe, februarie 2002

- Premiul de excelență acordat de Redacția ziarului „Obiectiv” din Braşov, 2003, „Pentru respectul Preasfinției Sale față de tezaurului de valori al culturii şi spiritualității neamului nostru, pentru statornicia în credința strămoșească”

- Distincția „Filocalia” şi Diploma de Excelență, acordată de Asociația Comunitară a Românilor din Miercurea-Ciuc, 2003, „pentru contribuția adusă la păstrarea şi afirmarea culturii şi spiritualității românilor din judeţul Harghita”

- Diploma de Excelență, acordată de Radio Târgu Mureș, ianuarie 2005, pentru contribuția adusă pentru organizarea Sesiunii naționale de comunicări științifice „Românii din sud-estul Transilvaniei. Istorie, cultură, civilizație”

- În 28 mai 2007, a primit Crucea Şaguniană, cea mai înaltă distincţie a Mitropoliei Ardealului, pentru lucrarea pastoral-misionară, culturală şi filantropică de care se bucură credincioşii ortodocși din județele Covasna şi Harghita, distincție ce i-a fost acordată de IPS Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului.

- În 31 mai 2016 îi este conferit titlul de Cetățean de onoare al județului Timiș.

-  În 28 august 2020 îi este conferit titlul de Cetățean de onoare al Municipiului Beiuș.

A participat la conferințe, congrese ,simpozioane, colocvii, în țară  (peste 46) și în străinătate (peste 18).

Cărți, studii, articole, precuvântări

Editoriale apărute în revista ”Grai Românesc”, nr. 1-55 / 1995-2012:

Noaptea cea de taină a Nașterii Domnului;

– Învierea lui Hristos – Axa Bisericii Ortodoxe: Ziua Învierii Domnului – Praznicul Vieții, al Fericirii şi al Păcii;

– Ziua Nașterii Domnului – Bucuria cerului şi a pământului;

– Învierea Domnului, Sfântul Odor coborât în inimile noastre;

– Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos – Sărbătoarea plină de mireasma căminului părintesc;

– Învierea lui Hristos – izvor de bucurie pentru toți creștinii;

– Dumnezeu iubește pe om cu iubire veșnică;

– Prin Hristos Cel Înviat ne întoarcem acasă la Dumnezeu Tatăl;

– Dumnezeu-Logosul S-a făcut Om;

– Ceea ce vezi scrie;

– Hristos în istorie;

– Iată, eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârșitul veacului;

– Mesia – Iisus Hristos;

– Fericirea în Hristos;

– Ţară cu Carpați şi multe cruci;

– Iubire ce arzi şi nu mistuieşti;

– Mesaj creștin la început de secol XXI: Viaţă, pace şi iertare;

– Împărtășire din lumină;

– Hristos – pacea noastră;

– Lumină din lumina lui Hristos;

– Nașterea lui Hristos – nașterea durerii;

– Hristos – iubirea răstignită;

– Taina din peștera Bethlehemului;

– „Pe Golgota nu a curs sânge, ci iubirea mântuitoare a lui Hristos”;

– Peștera Bethlehemului – mărturie a tainei întrupării lui Hristos;

– Taina Mormântului deschis şi gol;

– Hristos – lumina lumii se naște! El voiește să Se semene, să Se zămislească în inimile şi viața noastră!;

– Prin Hristos Cel Înviat ne întoarcem acasă – la Dumnezeu-Tatăl;

– Viaţă în tinda veșniciei;

– Din Lumina Învierii lui Hristos s-a aprins candela veșniciei noastre;

-Iubirea se întrupează ca din ea să ne împărtășim;

-Hristos Cel Înviat ne-a lăsat şi scara şi merindea Cerului;

– Paştile-Anul veșniciei.

- Pe urmele strămoșilor, în ”Angvstia”, 1/1996, Editura Carpatica, Sf. Gheorghe-Cluj-Napoca

- Candelă Şaguniană, în ”Buletinul Ligii Cultural-Creștine Andrei Șaguna” (1992-1997), nr. 1, Sf. Gheorghe, 1998

- Un locaș al minții, al culturii şi al inimii, în ”Cuvântul nou”, anul VII, nr. 1606, 30 aprilie 1996

- Cuvânt înainte, în Personalități din Covasna şi Harghita, de Ioan Lăcătuşu, Editura Carpatica, Cluj-Napoca, 1998

- Precuvântare, în Aurel Nistor-o pagină din istoria Bisericii şi a Neamului, Volum de studii şi articole alcătuit şi îngrijit de Ioan Lăcătuşu, Editura Carpaţii Răsăriteni, Sf. Gheorghe, 1999, Volum apărut cu binecuvântarea P.S. Ioan Selejan, Episcopul Covasnei şi Harghitei

Părintele Gheorghe Răţulea – omul lui Dumnezeu, în Slujind Biserica şi Neamul. Cultură, religie, angajare creștină, de Pr. Gheorghe Răţulea, Editura Grai Românesc, Miercurea-Ciuc, 2002

- De’nceput, în Românii din Covasna şi Harghita. Istorie. Biserică. Școală. Cultură, de Ioan Lăcătuşu, Vasile Lechinţan, Violeta Pătrunjel, Editura Grai Românesc a Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei, Miercurea-Ciuc, 2003, Volum apărut cu binecuvântarea, sprijinul şi coordonarea P.S. Ioan Selejan, Episcopul Covasnei şi Harghitei

- Un înalt „vârf” din curbura Carpaților, în Omagiu acad. Horia Colan la 80 de ani, coordonator Ioan Lăcătuşu, Editura Eurocarpatica, Sf. Gheorghe, 2006

-  Adevărul Covasnei – o publicație de grai şi simțire românească, în ”Adevărul Covasnei”, nr. 1, 1-7 decembrie 2006

- Patriarhul reîntregirii Neamului, în Patriarhul Miron Cristea, de Ilie Șandru, Editura Grai Românesc a Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei, Miercurea-Ciuc, 2008, Volum tipărit sub egida Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei, având binecuvântarea şi purtarea de grijă a P.S. Ioan Selejan

- Un om pentru Biserică şi Ţară, în Teculeştii din neam în neam, de Luminița Cornea, Constantin Catrina şi Ioan Lăcătuşu, Editura Angvstia, Sf. Gheorghe, 2008, Volum apărut cu binecuvântarea P.S. Ioan Selejan, Episcopul Covasnei şi Harghitei

- Între altar şi condei, în Un monument reînviat. Biserica ortodoxă „Sf. Apostoli Petru, Pavel şi Andrei, de Pr. Emil Pop şi prof. Valeria Pop, Editura Grai Românesc a Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei, Miercurea-Ciuc, 2009, Volum apărut cu binecuvântarea şi sprijinul nemijlocit al P.S. Ioan Selejan, Episcopul Covasnei şi Harghitei

- Pe cărarea Raiului – convorbiri duhovnicești cu Înaltpreasfinţitul Ioan, Editura „Casa Cărții de Știință”, Cluj-Napoca, 2010

- Pe cărarea Raiului – convorbiri duhovnicești cu Ioan, Arhiepiscopul Munților, Editura Sophia, București, Ediția a II-a, 2014.

- Înviatul din Nazaret – Convorbiri duhovnicești cu ÎPS Ioan al Banatului, Editura Sophia, 2017.  

Referințe - Degău, Ioan, Suciu, Simion, Laza, Ioan, Beiușul și lumea lui, vol. VI, Oameni de seamă din Țara Beiușului, Editura Academiei Române, Cluj Napoca, 2021.

ASPECTE DIN VIZITA Î.P.S. IOAN SELEJANU LA BEIUȘ



















vineri, 11 noiembrie 2022

LA MULȚI ANI, NICU-SILVIU ODOBASIANU!

 


ODOBASIANU, Nicu-Silviu
***.  Primar al municipiului Beiuș. Subprefect al județului Bihor. Economist. Politician. Maestru al sportului. S-a născut la 11 noiembrie 1948 în Ploiești. Şcoala primară şi cursurile gimnaziale le-a urmat în localitatea natală, studiile secundare la Liceul T. C. M. din Bucureşti, obținând bacalaureatul în anul 1970. Urmează studii superioare la Academia de Ştiinţe Sociale şi Politice “Ştefan Gheorghiu” şi specializare în Economia Industriei şi Transporturilor, fiind licențiat în științe politice, specializarea științe politico-economice, licență obținută în sesiunea iulie 1987 cu media 10. După anul 2004 a urmat Facultatea de Științe Juridice de la Universitatea ”Vasile Goldiș” din Arad, finalizată cu  Diploma de  masterat în Drept administrativ și Statutul funcționarului public, obținută în 10 aprilie 2008. În 2009 urmează Programul de formare specializată pentru ocuparea unei funcții publice corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici, fiind declarat admis.

La absolvirea studiilor este încadrat în Bucureşti la Centrala de Materiale Colorante şi Lacuri din Bucureşti. O vreme a fost instructor al C. C. al P. C. R., răspunzând de instituţiile culturale din Bucureşti printre care Biblioteca Centrală de Stat, Casa Centrală a Creaţiei Populare şi Mişcării Artistice de Amatori, Agenţia Română de Impresariat Artistic, Centrul de Perfecţionare a Cadrelor din Cultură şi altele. Căsătorindu-se cu Bulc Georgeta, se mută în anul 1978 în  Beiuş, fiind încadrat  şef birou la Fabrica de mașini de găurit, unde, nu după multă vreme este ales secretar al comitetului de partid şi preşedintele C.O.M. Activitatea ce o desfăşoară se bucură de apreciere şi, drept urmare, este transferat în activităţi de partid şi stat la nivelul Comitetului judeţean de partid Bihor şi a municipiului Oradea. În anul 1987 este președintele CUASC Ceica. Evenimentele din decembrie 1989 îl găsesc în funcţia de secretar cu probleme organizatorice la Primăria Oradea. Aici, alături de un grup de ofiţeri  şi de unii dintre reprezentanții manifestanților din stradă, vor veghea, începând din 22 decembrie 1989 şi până în jurul datei de  10 ianuarie, ca manifestările stradale să nu degenereze în vărsare de sânge şi distrugerea bunurilor publice. În perioada 1982-1983  este primar al comunei Curățele. Fiind un bun organizator şi conducător, organele judeţene ale noii puteri îl vor numi preşedinte al Cooperativei meşteşugăreşti “Muncitorul” din Beiuş, funcţie pe care a îndeplinit-o până în iunie 2000, când este ales primar al oraşului Beiuş. În anul 2004 a fost reales primar, dar de această dată al municipiului Beiuş. Începând cu 24 martie 2009 a fost numit subprefect al Județului Bihor. Din 2010 a fost director al SC Edilul Beiuș. În 2013 s-a pensionat.

În cei opt ani de mandat ca primar al municipiului Beiuș a avut următoarele realizări:

- Orașul Beiuș a fost declarat municipiu;

- Reabilitarea punctelor termice de la Şcoala Generala, Liceul Pedagogic şi Atelierul Școală al Colegiului Tehnic "Ioan Ciordaş" precum şi introducerea apei geotermale în aceste unități;

- Construirea a două săli de sport precum și a blocurilor noi ANL Z1, Z2, Z3, Z4 - 72 apartamente;

- Reabilitarea Grădiniţei "Floare de Colț" (cartierul Aurel Vlaicu), Colegiului Tehnic "Ioan Ciordaş" și Colegiul Național "Samuil Vulcan", reparații capitale la Şcoala Generală;

- ”Teatrul Armatei”, transferat de la Ministerul Apărării Naționale și reamenajat, găzduind Casa municipală de cultură;

Locuințe ANL construite în timpul mandatului 2000-2004

- Locuințe sociale - 62 apartamente;

- Reparații şi dotări la casa mortuară;

- Asfaltări, reparații și modernizări la străzile din municipiul Beiuş, Cartierele FSN, Cazărmii, Fabricii de Mobilă, Parcul Mihai Eminescu şi intrarea in Beiuș;

- Semaforizarea municipiului Beiuş;

- Sonda 3003, o soluție de dublare a capacității de apă geotermală;

- Canalizare menajera şi stație de epurare în satul Delani;

- Lucrări de extindere şi reabilitare a rețelelor de alimentare cu apă şi canalizare în municipiul Beiuş; Modernizarea și extinderea uzinei de apa;

- Modernizarea primăriei şi dotarea parcurilor cu jocuri pentru copii;

- Extinderea rețelelor electrice, dotări la Serviciul de Salubrizare. dotări noi pentru întreținerea domeniului public.

Odată cu învestirea lui Nicu Silviu Odobasianu în funcţia de primar, activitatea culturală a cunoscut o deosebită revigorare. Dar pentru a fi imparțiali redăm cuvintele unui clujean, adresate primarului municipiului Beiuş printr-o scrisoare din  decembrie 2004: ”...În Beiuş am asistat la multe manifestări culturale la care aţi participat şi aţi luat cuvântul. Am fost prezent la manifestări desfăşurate la Casina română, în sala primăriei, la Casa armatei şi, desigur, la cele de la şcoala vulcaniană.

Nu am crezut că un primar, mai ales unul de după 1944, poate fi atât de ataşat  de actul de cultură şi de aceea la început am fost foarte circumspect şi am întrebat în stânga şi în dreapta. De la organizatori am aflat că s-au bucurat de sprijinul dumneavoastră permanent şi că în marea majoritate a cazurilor le-aţi asigurat logistica necesară (nu glumesc când scriu logistică deoarece banii, consumabilele sunt toate logistică), de la alţi cunoscuţi am aflat că sunteţi prezent cât de des puteţi la aceste manifestări, deşi beiuşenii ar dori să fiţi şi mai mult printre ei. Cum  nu am mai întâlnit o asemenea participare şi contribuţie, deşi am vrut să scriu despre ea mai demult, am hotărât să aştept, aşteptare care mi-a adus confirmarea pe care de fapt o prevedeam.

Nu ştiu dacă şi pe altcineva a impresionat atât de mult cât pe mine documentarele pe care le scoateţi în colecţia “Biblioteca Beiuşului. Serie nouă”, dintre care multe au ajuns şi printre cărţile mele. Am văzut, spre bucuria mea, că şi aici sunteţi alături de colaboratorii domniei voastre. Am observat că multe din cele cuprinse în aceste lucrări nu sunt originale, sunt luate din unele materiale de referinţă pe care le cunosc şi eu, şi totuşi au un mare merit, acela de a aduna la un loc multe documente referitoare la un subiect legat de Beiuş sau beiuşeni.

Pentru toate acestea, felicitările mele, domnule primar!”

         Considerăm că rândurile de mai sus conțin esenţa activităţii în sprijinul actului de cultură a primarului Odobasianu, de aceea ne rezumăm la ele.

Referințe: - Igna, Ioan, Igna-Oiță, Ingrid, Odobasianu, Silviu, Suciu, Simion,  Nasc oameni și-n Țara Beiușului. Personalia. Personalități beiușene, Editura Buna Vestire, Beiuș, 2005, p. 90-91; - Interviu realizat cu Nicu Silviu Odobasianu, octombrie 2019. (I. I.,  S. S.)  

luni, 7 noiembrie 2022

GEORGE CRIȘAN (1887 - 1935)

 

 


CRIŞAN, Gheorghe (George) */**/***. Avocat. Secretar al Consiliului Național Român. Delegat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918.  

S-a născut la 7 noiembrie 1887, Beiuș, județul Bihor, în familia meșterului tăbăcar Ilarie Crișan, fiind unul dintre cei cinci copii ai acestuia. A rămas la o vârstă fragedă orfan de mamă.   A încetat din viață în 23 iunie 1935, la București. A fost înhumat în Cimitirul din Deal din Beiuș.

Şcoala primară şi liceul le-a urmat la Beiuş, unde şi-a luat  bacalaureatul “fără egal”. A urmat Facultatea de Drept la Budapesta, luându-şi licenţa  şi doctoratul cu “magna cum laude". Censura de avocat a luat-o la Târgu Mureş cu cea mai mare distincţie în faţa unei comisii maghiare. A fost unul dintre cei mai buni penaliști din Ardeal.

Tânărul aspirant s-a înscris în Baroul Arad, efectuând stagiatura în perioada 5 februarie 1909-1 septembrie 1912. Începând cu 12 noiembrie 1912 se înscrie ca avocat definitiv în baroul arădean și își deschide propriul birou.  Încă de la începutul carierei sale a atras atenţia elitei politice româneşti din Ardeal, fiind unul dintre tinerii în care se puneau mari speranţe.

Evenimentele din toamna anului 1918 îl găsesc foarte implicat. Fiind un colaborator al lui Ștefan Cicio-Pop, odată cu înființarea Consiliului Național Român Central, a fost mereu la dispoziția acestui for. Astfel, în timpul tratativelor româno-maghiare de la Arad, G. Crișan a fost desemnat secretarul părții române. Organizându-și propriul aparat de lucru, Consiliul Național Român Central îl avea președinte pe Ștefan Cicio-Pop, iar secretari pe G. Crișan, Sever Miclea și Petru Groza. G. Crișan va semna în calitate de secretar, iar Cicio-Pop în calitate de președinte al Marelui Sfat al Națiunii Române din Ungaria și Transilvania, manifestul Către popoarele lumii (18 noiembrie 1918), precum și Convocarea Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia. Semnătura celor doi apare și pe convocatorul Adunării Naționale (20 noiembrie). A fost ales în comitetul de conducere al Consiliului Național Român din comitatul Arad, alături de Ștefan Cicio-Pop, Vasile Goldiș și alți trei reprezentanți ai Partidului Social Democrat. Bucurându-se de prestigiu în rândul conaționalilor săi, a fost ales delegat la Marea Adunare Națională din partea cercului electoral Aletea-Sântana, cu ocazia adunării ce a avut loc în 26 noiembrie.

În noiembrie 1918, când Ardealul era în plină revoluție, a pornit de la Arad în Banat (împreună cu Teodor Roxin – n.n.), a trecut printre regimentele sârbești de ocupație şi după mari riscuri şi nenumărate peripeții, a ajuns la Iaşi, înmânând M. S. regelui Ferdinand mesajul comitetului naţional de peste munţi, care în numele poporului din Ardeal şi Banat hotăreşte unirea cu Vechiul regat”. De la Iaşi pleacă la Cernăuţi, unde este trimis de către Consiliul Național Român să participe la Congresul General al Românilor din Bucovina. Aici a vorbit în numele Transilvaniei și Banatului (28 noiembrie 1918).

Dr. George Crișan a fost desemnat unul dintre secretarii Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia, alături de Silviu Dragomir, Laurențiu Oanea, Ionel Pop, Victor Deleu ș.a. De asemenea, a fost ales în Marele Sfat Național al Transilvaniei.

La începutul anului 1919 s-a asociat cu Teodor Roxin, la Arad. ”Advocaţii Dr. Teodor Roxin şi Dr. Gheorghe Crişan şi-au asociat cancelariile. Arad. Strada Luther Márton nr. 1.

După Unire a fost desemnat să facă parte din delegația română la Conferința de Pace de la Paris. Alături de I. C. Brătianu, primul-ministru al României, de Alexandru Vaida Voievod etc. a  făcut parte din delegaţia română la Conferinţa de pace de la Paris din primăvara anului 1919; tot în anul 1919 a fost desemnat să facă parte din delegația română de la Conferința Internațională de la Haga. La alegerile parlamentare din noiembrie 1919 a obținut mandatul de deputat în circumscripția Vașcău. El a rămas un activist de marcă al PNR și apoi al PNȚ. Astfel, în timpul guvernării PNȚ a fost secretar de stat la Ministerul Lucrărilor Publice și Comunicații (1931-1932). A făcut parte din conducerea organizației Transilvania-Banat a partidului, fiind un colaborator apropiat al liderilor ardeleni Iuliu Maniu și Al. Vaida-Voevod. A îndeplinit chiar și funcția de secretar al acesteia. Pentru o lungă perioadă de timp a fost și președintele organizației județene Bihor a Partidului Național Țărănesc. La alegerile din 1931 a obținut un nou mandat de deputat de Bihor, când a fost ales și vicepreședinte al Camerei Deputaților. După Unire a fost ales în mai toate legislaturile în parlament, desfăşurând o activitate mult apreciată de cei în drept. A îndeplinit diverse funcţii ministeriale: subsecretar de stat la comunicații şi la finanțe  şi ministru al Ardealului. A fost ministru de stat în guvernul Iuliu Maniu ( 20 octombrie 1932–13 ianuarie 1933). În 1933 l-a însoţit pe Titulescu la conferința economică de la Londra. După 1930 a fost președintele Casei Naționale de Economii și Cecuri Poștale. Conform registrului avocaților definitivi din Baroul Arad a fost avocat practicant până în 30 decembrie 1920, apoi, revine după o pauză, din 5 august 1926 până în 18 ianuarie 1927.

A publicat în presa românească articole politice, dar și studii de specialitatea drept internațional sau de analiză politică. În anul 1929 a editat volumul Două politici, iar în 1930 Un nou program de finanță publică.

Deși a încetat din viață în București, a fost înmormântat în Cimitirul din Deal din Beiuș, în memorialul Familiei Ilarie Crișan. În anul 2018, prin grija ec. Ioan Degău, Memorialul a fost restaurat. Ioan Degău a susținut și costurile financiare ale restaurației.

















Referințe: - Faur, Viorel, Viaţa politică a românilor bihoreni (1849-1919)… p. 8, 12, 54, 66, 108; - Iancu, Gheorghe,  Contribuţia Consiliului Dirigent la consolidarea statului naţional unitar român (1918-1920)… p. 284; - 1918 la români. Documentele unirii. Unirea Transilvaniei cu România. 1 Decembrie 1918. Vol. 7, 8… p. (7) 321, 361, 395, 396, 482, 492; - Tripon, A.  Monografia Almanah a Crişanei, Tipografia Diecezană, Oradea, 1936. p. 344; - Românul”. An VIII. Nr. 4. Arad, 5/18 ianuarie 1919. Pag. 7.  (I.I.,  S. S.)

joi, 27 octombrie 2022

FESTIVISME...

 


Românii sunt obișnuiți cu sărbătorile. Cred că dacă am face un opis am constata că noi, românii, precis suntem pe primul loc în lume. Ne place nouă, al dracu’ să ne felicităm, să ne urăm „O zi de marți fericită!” și tot felul de mici idioțenii „ce din coadă dau să sune”. Noroc că a apărut „feisbuc” (meta) cu „formidabilii” săi formatori de opinie gen Tony Poptamaș și alți voitori de bine.

           Dar să lăsăm spațiul virtual și să revenim pe pământ. În 25 octombrie s-a sărbătorit Ziua Armatei Române. Ca de obicei, în țară s-au desfășurat diverse activități, de la nivelul cel mai înalt și până în interiorul subunităților.  Dar asta nu-i nimic. Militarii au primit un cadou de ziua lor, dar s-a vorbit despre el „pe șestache”. Nu vă impacientați, dragi „iubitori” ai Armiei Române, nu le-au mărit soldele, nici alocațiile de hrană, nici pensiile nici nu le-a dat înapoi nimeni spitalele, rămânând aceeași „mare mută” care convine de minune politrucilor, lichelelor ș.a. – chestia e mult mai faină: Brava Armie Română a fost lăsată cu chiloții bazonați, în vine, în fața rușilor, de cine? Fix de ministrul Apărării Naționale, dl. Dâncu, care și-a dat demisia, lăsând oștenii în grija primului ministru, Nicolae Ciucă. Adică ceva de genul, Nicule, și-așa ești general, ia-ți cațafoii și coșcorovețele și fă ce vrei cu ei, adică o Laie. Că așa e la noi la români, da noi sărbătorim, nu ne jucăm... până mai avem ce... Că de aia avem mai multe sărbători decât zile din an. Iaca, numai în octombrie, 25,26,27..., Ziua Armatei, sf. Dumitru, celălalt Sf. Dumitru, imediat vine 1 noiembrie, apoi 4 noiembrie când vom aniversa cei 70 de ani (eu îi doresc încă o sută, să aibă vreme să plătească pentru porcăriile comise) ai omului care „le-a fost drag militarilor”... Cine-i oare? Cine-o fi? Băsescu, dragilor, cel care de la înălțimea tribunei prezidențiale „s-a pișat peste o națiune” cu armata ei cu tot. Să nu uităm că acum ne dă lecții cum să intrăm în spațiul Schengen, lucru ce, în zece ani   a fost la butoanele României,  nu i-a reușit... Nu-i bai, că acuma, cu Pufuleț, Gelu Vișan, dau lecții de democrație și de băgat capul în cur (!)

Dar Armata tot pișată a rămas, ba mai mult, noii marxiști spun că avem pensii speciale, prea mari și nemeritate, încercând să scoată și ei brișcuța din gaci... Ba tot de ziua Armatei a apărut și un proiect de lege privind pensiile militare, m-am uitat oleacă pe el, dar am (deja) clar în minte că „tot cu virgulă iese” pentru armată.

Ați auzit, mă, spurcaților puși în posturi vremelnice?

Jos labele scârnave de pe Armata Română!

Nu vă ajunge ce ați văzut până acum în jalnica voastră viață?

„Dați Cezarului ce-i a lui”!

Că, în caz de, Doamne Ferește, tot aceia „pișați” de voi vă apără, nici guvernul, nici parlamentul, nici partidele, nici marxiștii – doar militarii români care au patria în sânge și suflet, care ȘTIU ce e PATRIA, iar nu NATO, așa cum se strofoacă pe la „tembeliziuni” șpicherii plătiți cu bani grei...

          Dar nu vreau să închei, până nu-i doresc, din suflet, Armatei Române, așa cum e ea, umilită, La Mulți Ani! Că acolo mi-am risipit viața, prin poligoane, tancodroame, iar la bătrânețe la un club al armatei, pînă am fost și eu „pișat” de băsescu, boc și oprea... 33 de ani zi și noapte...