luni, 23 mai 2022

LA MULȚI ANI, DAN BEDROS!

 


BEDROS, Dan Mihai
*. Preşedinte al Consiliului Strategic al THALES ROMANIA.  Preşedinte al Consiliului Consultativ al Primăriei Timişoara. Membru al Consiliului de Administraţie al Dacia-Renault.  Consul Onorific al Franţei la Timişoara.  Preşedinte al Centrului de Afaceri Franco-Roman la Timişoara. Preşedinte al “European Business Club” (EBC) la Timişoara.

S-a născut la 23 mai 1944 în Beiuș, județul Bihor.

A urmat Liceul ”Emanuil Gojdu” din Oradea, absolvit în anul 1962, iar apoi Institutul Politehnic ”Traian Vuia” din Timișoara, Facultatea de Electrotehnică, specializarea Calculatoare.

Activitatea profesională:

1968 - 1979                 Cercetător Ştiinţific, Inginer Cercetător, Institutul de Informatică și Cercetare, Timişoara

1979-1984                         Director Tehnic al «Fabricii de Calculatoare» din Timişoara

1984-1990                         Responsabil al Laboratorului de Cercetare, Institutul de Tehnică de Calcul, Timişoara

1990-1991                         Director General al “Datatim”,  Timişoara

1992                            Preşedinte, Director General al «Alcatel Romania»

2007                            Vice – Preşedinte al  Alcatel-Lucent, pentru Europa de Sud-Est

2009                             Consul Onorific al Franţei la Timişoara

Realizări profesionale:

Negocierea asocierii Alcatel-CIT-Alcatel Romania in 1991

- Acceptarea funcției de Director General al Alcatel Romania, ocazie cu care a dezvoltat compania, conducând-o de la 100 de specialiști în 1992, la 1600 de specialiști, în 2009

- În perioada 1992-1998 a coordonat programul de introducere a telefoniei fixe la Romtelecom, prin instalarea echipamentului 47 E10 (1.800.000 abonați, 5.000 km de fibră optică), ceea ce a condus compania sa câștige aprox. 40% din cota de piața

- În perioada 1997-2006 a coordonat procesul de introducere a telefoniei mobile GSM la Orange Romania și instalarea a 7 echipamente NSS (3500 site-uri BTS, 4000 km fibra optică), ceea ce a condus compania sa câștige aprox. 65% din cota de piață

- A gestionat rețeaua de comunicare SNCFR în 2000

- A coordonat procesul de modernizare a rețelei Transelectrica - OPG-w 7000 km fibră optică, și a rețelei naționale - IP MPLS

-  În perioada 1998-2005 a castigat 3 proiecte de semnalizare feroviară SNCFR în valoare de 120 MEur, pentru compania Thales Romania

- A câștigat 4 proiecte Phare de securitate transfrontalieră în valoare de 30 Meur (sisteme la cheie si SDH MW)

- A gestionat un proiect Phare pentru pașapoarte biometrice, al Oficiului Național al Refugiaților, pentru 100.000 persoane

-           A gestionat proiectul de implementare al sistemului de supraveghere video pe DN1, secțiunea Bucuresti-Brasov

- A gestionat proiectul de Taxare și Managementul Traficului pentru Primăria Timișoara

- A finalizat proiectul pilot de e-health/e-sănatate, folosind tehnologia broadband/bandă largă, realizând legătură între Spitalul Municipal Timișoara și un spital din Treviso, Italia

- A realizat, parțial, rețeaua MW/SDH pentru Serviciul de Telecomunicații Speciale (proiect Phare)

- În perioada 1995-2008 a vândut si instalat echipamente in valoare de 2.5 miliarde euro

- În perioada 2000-2009 a instalat toata rețeaua de comunicare fixă și mobilă din Kosovo

În ultimii 4 ani de activitate în Alcatel-Lucent Romania, a coordonat activitatea companiei în 10 țări de Europa de Sud Est, generând o cifră de afaceri de 400 miliarde euro/an

Titluri onorifice:

- Consul Onorific al Franţei la Timişoara

- Medalia Franceza «Legiunea de Onoare», in Grad de Cavaler 

- Ordinul National «Steaua României», in Grad de Cavaler

- Titlul «Doctor Honoris Causa» acordat de Universitatea Politehnica din Timişoara

- Titlul «Doctor Honoris Causa» acordat de Universitatea LEIBNITZ, USA

- Preşedinte de Onoare al Camerei de Comerţ, Industrie si Agricultură Franceze în România

Funcții deținute:

Vice – Preşedinte al  Alcatel-Lucent, pentru Europa de Sud-Est

Preşedinte, Director General al « Alcatel Romania »

Preşedinte al Consiliului Director al Thales RSS Romania

Preşedinte al Camerei de Comerţ, Industrie si Agricultura Franceze in Romania

Membru in Consiliul de Administraţie al Dacia-Renault

Funcții actuale (2021):

Preşedinte al Consiliului Strategic, al Thales Romania

Preşedinte al Consiliului Consultativ al Primăriei Timişoara

Membru al Consiliului de Administraţie al Dacia-Renault

Consul Onorific al Franţei la Timişoara

Preşedinte al Centrului de Afaceri Franco-Roman la Timişoara

Preşedinte al “European Business Club” (EBC) la Timişoara.

            Este căsătorit, are doi copii.

Referințe: - CV pus la dispoziție de Dan Mihai Bedros, mai 2021. (I. D.)

duminică, 22 mai 2022

IOAN BORDAȘIU (1924 - 2018)

 




BORDAȘIU, Nicolae Ioan
**.  Preot, deținut politic. S-a născut în 22 mai 1924, în satul Săbolciu, judeţul Bihor, în familia învățătorului Gheorghe Bordașiu (1899-1978) şi a Mariei Mangra, nepoată de văr a Mitropolitului Vasile Mangra. A încetat din viață în 9 noiembrie 2018, la București.

A început studiile la şcoala primară din satul natal, apoi la Oradea, unde a studiat cinci clase liceale. În urma răpirii Ardealului de Nord prin Dictatul de la Viena (30 august 1940), familia sa a fost silită să se refugieze în satul Poiana Moților, județul Cluj, revenind în Săbolciu, în luna aprilie 1945. În pofida tuturor potrivniciilor şi lipsurilor materiale, tânărul Nicolae şi-a continuat studiile liceale, susţinând bacalaureatul, în anul 1943, în Beiuş, unde, în mod providenţial, l-a cunoscut pe episcopul Nicolae Popoviciu al Oradiei (1936-1950), un ierarh înţelept şi un mare patriot, care i-a îndrumat paşii spre Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității din București.

După susţinerea Bacalaureatului a urmat cursurile Facultăţii de Farmacie din Bucureşti, una dintre facultăţile militarizate în anii războiului, înscriindu-se însă şi la Facultatea de Teologie Ortodoxă, ale cărei cursuri le-a urmat în paralel între anii 1943-1947, promovând examenul de licență în luna iunie 1947 cu nota 10 (zece).

În anii care au urmat războiului, împreună cu Roman Braga şi Gheorghe Domăşneanu, Părintele Nicolae Bordaşiu a avut iniţiativa înfiinţării unei Asociaţii a Tineretului Ortodox Studenţesc (ATOS), fiind secretarul şi, ulterior, preşedintele acesteia. Pentru câteva manifeste redactate de membrii Asociaţiei, în care tinerii insistau asupra incompatibilităţii dintre calitatea de creştin şi cea de comunist, într-o epocă în care noul regim încerca să amăgească tineretul şi să-l încadreze în organizaţii comuniste, membrii Asociaţiei Tineretului Ortodox Studenţesc au fost acuzaţi de „uneltire contra ordinii sociale” şi condamnaţi la ani mulţi de detenţie.

Fiind avertizat că urmează să fie arestat, se refugiază, în 1948, la Timișoara și se ascunde, începând astfel o lungă pribegie, de șapte ani. Între timp, în lipsă, a fost condamnat la 20 de ani muncă silnică. Ia hotărârea să plece în satul natal al tatălui său, Husasău de Criș, unde a stat ascuns până când a fost arestat. Tot satul ştia că părintele se ascunde la unchiul său, Florian Bordaș, însă nu a fost denunțat. În 15 iulie 1955, a fost arestat, urmând ca la 18 iulie 1955 să fie rejudecat în regim de urgență și condamnat la 10 de ani de închisoare. A fost întemniţat aproape nouă ani în închisorile din Timişoara, Jilava, Oradea şi Aiud până în data de 20 iunie 1964. La Penitenciarul din Timișoara a reușit, pentru câteva clipe, să-l zărească pe Arsenie Boca, reținut și el, între altele, pentru că nu l-ar fi denunțat pe Nicolae Bordașiu. A fost transferat pe 4 decembrie 1955 la Penitenciarul Oradea și a stat aici până pe 5 februarie 1956. În aceeași perioadă (17 decembrie 1955 – 7 aprilie 1956), tot în „iadul roșu de pe Criș” se afla încarcerat și Arsenie Boca.

După eliberarea din închisoare, Nicolae Bordașiu a lucrat ca muncitor, apoi tehnician la Institutul „Dr I. Cantacuzino” din București (1964-1969), la cercetarea și producția de seruri și vaccinuri.

În februarie 1969, cu sprijinul Patriarhului Justin și a mitropolitului Corneanu a fost numit profesor la Seminarul Teologic Ortodox din București, iar în 30 noiembrie 1969 a fost și hirotonit preot. Își va susține doctoratul în Teologie sub îndrumarea părintelui Dumitru Stăniloae, iar din anul 1973 pleacă la studii la Paris, unde îi va întâlni pe Eugen Ionescu și Emil Cioran. Revenit în țară și-a reluat activitatea la catedră, tot la  Seminar, până în 1981, când timp de 9 luni a slujit la Catedrala Sf. Vasile din str. Polonă, iar din octombrie 1981 la Biserica Sf. Silvestru, unde paroh era părintele Constantin Galeriu. Din 2013, după moartea părintelui Galeriu, Nicolae Bordașiu va prelua această funcție.

Referințe: - PF Daniel, Patriarhul B.O.R., Părintele Nicolae-Ioan Bordaşiu – slujitor înţelept al Bisericii și mărturisitor al lui Hristos în temniţele comuniste, în: doxologia.ro; - Laboș, Adrian, Părintele Nicolae Bordașiu: ”Când securiștii mi-au cerut armamentul, le-am arătat Biblia, singura armă pe care o aveam”, în bihorjust.ro.  (S. S.)

sâmbătă, 21 mai 2022

CONSTANTIN MĂLINAȘ (1943 - 2010)

Foto: curentul.net

 


MĂLINAŞ, Constantin**; Conf. univ. dr. S-a născut în 21 mai 1943 la Buzău. S-a stins din viață în 26 februarie 2010.  

A urmat școala primară şi gimnaziul la Bistra, Almaşul Mare, Popeşti, studii secundare la Beiuş şi Oradea (1956-1960) și studii superioare la Facultatea de Filologie a Universităţii din Cluj (1969). Între 1978-1980 urmează un curs de specializare în biblioteconomie.

După absolvirea facultății este profesor la Bogei, Ciutelec, Popeşti (1966-1971) și director la şcoala din Popeşti (1969-1970). Între 1971-1978 este director al Casei de cultură a sindicatelor Oradea, bibliotecar la Biblioteca judeţeană “Gheorghe Şincai” Bihor (1979-1990), redactor la Crişana (1990-1991), Inspector la Inspectoratul de cultură Bihor (1991-1995), director Biblioteca judeţeană “Gheorghe Şincai” Bihor (1997). Din 1998 a fost conferenţiar universitar la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Și-a susținut doctoratul cu teza Contribuţii la istoria iluminismului românesc din Transilvania. Viaţa şi opera filologică a lui Ioan Corneli (1762-1848). Este fondator al revistei Familia Română al cărei redactor șef a fost. A fost membru al mai multor fundaţii şi societăţi culturale din România şi străinătate. În afara studiului şi cercetărilor legate strict de profesie (biblioteconomie), a fost unul dintre cei mai avizaţi cercetători în domeniul istoriei cărţii şi a bibliofiliei din România. A participat la numeroase sesiuni ştiinţifice, simpozioane, alte manifestări ştiinţifice în cadrul cărora prezentat studii  şi comunicări din domeniile amintite. A fost preocupat de mişcarea de ex libris din România şi mai ales din judeţul Bihor, editând în acest sens o revistă intitulată Ex Libris românesc al cărei prim redactor a fost şi în care a avut contribuţii personale. A publicat peste 160 de studii şi referate de specialitate, în domeniul biblioteconomiei, bibliologiei, bibliofiliei, istoriei culturale şi istoriei literare, în reviste şi volume şi, totodată, a luat parte la peste 120 de sesiuni de specialitate din ţară şi din străinătate, în domeniile arătate mai sus. Numeroase premii, diplome şi distincţii culturale, în ţară şi străinătate i-au răsplătit preocupările. A editat şi prefaţat peste treizeci de cărţi de istorie, cultură şi literatură, care privesc românii de pretutindeni, precum şi integrarea Bihorului în valorile culturale naţionale ale tuturor românilor. A fost membru al Biroului Consiliului de Conducere al Asociaţiei Bibliotecarilor şi Bibliotecilor Publice din România; preşedinte al Asociaţiei Române pentru Ex Libris, Oradea, din 1995, afiliată internaţional la Federaţia de specialitate de la Londra. Membru asociat în Comisia Naţională a Bibliotecilor din România.

Eu nu am cules roadele eforturilor  mele! Poate au cules alţii de la mine, cum şi eu am cules de la alţii mai înainte”- Constantin Mălinaș.

Scrieri: - Afinitatea lui Gheorghe Şincai faţă de Oradea, 1979; - Biblioteca ediţiilor Eminescu româneşti şi străine 1879-1989, Oradea, 1989; - Centenar Ion Creangă 1889-1989: Catalog de ediţii ale operei, Oradea, 1990; - Eminescu - un secol în medalii (1889-1989), Oradea, 1992; - Pictorul Traian Goga (1917-1989), Oradea, 1993; - Tipografi, tipografii şi edituri în Bihor 1565-1948, Oradea, 1995; - Carte românească veche la Oradea (1643-1830), Oradea, 1993; - Biblioteca pentru toţi la centenar 1895-1995, Oradea, 1995; - Cu Astra în regiunea Odesa, Oradea, 2000; - Eminescu şi Oradea, 2000; Oradea, 1993; - Contribuţii la istoria iluminismului românesc din Transilvania: IOAN CORNELI 1762-1848.    Teză de doctorat, 316 p., Universitatea Oradea, 2003; - Oradea în plăci memoriale, album, Oradea, 2003; - Cartea bicentenarului Gojdu 1802-2002, 270 p., Oradea, 2004.

Ediţii îngrijite (selecţie): Alecsandri, Vasile, Cântecul gintei latine, Oradea, Editura “Mihai Eminescu”, 1991; - Meciu, Dimitriu, Poema Munţilor Beiuşului, Oradea, Editura “Mihai Eminescu”, 1996; - Munteanu, Ioan. Proclamaţia de la Sarcău 12 iunie 1848, Oradea, Biblioteca Judeţeană “Gheorghe Şincai”, 1998; - Pompiliu, Miron. Poezii, Oradea, Biblioteca Judeţeană “Gheorghe Şincai”, 1998.

Referințe: - Vasilescu, Stelian, Oameni din Bihor-dicţionar sentimental- Vol. 1… p. 360; - Iulian Negrilă. Constantin Mălinaş (1943-2010), în: Revista Arca, Arad, nr. 1.2.3/2016; - Nenati, Olaru, Lucia, A plecat dintre noi un om de patrimoniu – Constantin Mălinaș, în: Luceafărul, 6 martie 2010 (luceafarul.net/a-plecat-dintre-noi-un-om-de-patrimoniu-–-constatin-malinas, accesat 11 mai 2019, ora 17.45).  (I. I.  S. S.)

miercuri, 18 mai 2022

LA MULȚI ANI, POPA - BOTA HORAȚIU!

 


POPA-BOTA, Horațiu**/***.  Profesor dr. Geograf. S-a născut în Cluj-Napoca în 18 mai 1972, fiind cel mai mare dintre cei 4 frați (doi băieți și două fete). Tatăl, Ioan, este din Băleni, comuna Lazuri de Beiuș, profesor de biologie iar mama, Norița este din Coșava, comuna Curtea, județul Timiș, profesoară de geografie. Părinții săi au primit în vara anului 1972, la absolvirea facultății, repartiție, la Școala Generală Valea Seacă, comuna Tarna Mare, județul Satu Mare.

În acest sat din Țara Oașului, a copilărit și a urmat clasele I-VIII. Începând cu 15 septembrie 1986 a urmat cursurile Liceului “Samuil Vulcan” din Beiuș, profil electrotehnică, diriginte prof. Kuncsef Alexandru. În anii de liceu a locuit în Beiuș pe strada Burgundia Mică nr. 29, vis-a-vis de stadion, alături de Vasile și Ioan, verișorii săi,  la familia Popa-Bota Gheorghe, fratele mai mic al tatălui său, profesor de sport, antrenor de atletism la Clubul Sportiv Școlar Beiuș.  Anii de liceu petrecuți la Beiuș mi-au oferit o mulțime de satisfacții; îmi amintesc cu bucurie de participările la olimpiadele de biologie (prof. Dărăbăneanu, prof. Sere), de geografie (prof. Ursu) sau la excursiile făcute în Padiș cu dirigintele clasei. De asemenea, cantonamentele de iarnă de la Băile Felix cu atleții clubului nu pot fi uitate.  În vacanțe mergeam la Băleni unde ajutam bunicii la activitățile agricole. Adesea eram trimis de bunici la piață la Ștei să vând legumele produse în grădină (ardei, gogoșari, roșii, vinete, fasole, castraveți etc.). Marțea și vinerea erau zilele de piață la Ștei, eram trezit noaptea la ora 3.45 ca să pot merge cu autobusul minerilor care venea din satul Mierag și mergea la Băița. La piață, bunica m-a învățat cum să vând legumele, în așa fel, încât să pot să mă întorc acasă cu autobusul ce pornea din Ștei la ora 10.00. Uneori lăsam la preț și dădeam „cu ruptu” cum zicea bunica, doar ca să nu stau prea mult în piață, fiindcă acasă mai aveam de lucru. Coboram la stația Păntășești, apoi treceam Crișul să ajung în Băleni. Munca grea din gospodăria bunicilor de la Băleni m-a ambiționat foarte tare, așa că m-am pregătit pentru admiterea la facultate”. În anul 1990 a absolvit liceul și a fost admis la Facultatea de Geografie la Universitatea “Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca.  A absolvit facultatea în vara anului 1995, iar în toamna aceluiași an a fost admis la master în cadrul aceleiași facultăți, specializarea Geografie umană și dezvoltare regională. La 1 octombrie 1996 a fost admis la doctorat la Facultatea de Geografie din cadrul Universității “Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. Teza de doctorat intitulată Organizarea spațiului geografic din Depresiunea Maramureșului a susținut-o în octombrie, 2003. În intervalul 2007-2009 a urmat cursuri postuniversitare în cadrul unui master, specializarea Management educațional la  Universitatea “Lucian Blaga” din Sibiu.

În anul 1995 s-a angajat profesor suplinitor de geografie la Liceul Agricol din Cluj-Napoca. În anul 1996 a obținut titularizarea la Liceul Teoretic “Brassai Samuel” Cluj-Napoca unde a activat până în anul 1999, an în care s-a transferat la catedra de geografie a Colegiului Național “George Coșbuc” Cluj-Napoca. Începând cu 1 septembrie 2005 este director adjunct la Colegiului Național “George Barițiu” Cluj-Napoca. Din anul 2000, în calitate de mentor, este coordonator al practicii pedagogice a studenților de la Facultatea de Geografie, Universitatea “Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca. De asemenea a fost numit președinte sau vicepreședinte în comisiile de examene naționale, este membru în consiliul consultativ al disciplinei geografie, membru în diferite grupuri de lucru la nivel național sau local.

Este coautor al Manualului de geografie pentru clasa a X-a, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2005 și coautor al lucrării Control în sprijinul educației – proceduri, Editura Galaxia Gutemberg, Târgu Lăpuș, 2011 precum și a mai multor ghiduri de pregătire a examenului de bacalaureat la geografie, pentru diferite edituri (GrupArt, Sigma, Nomina). De asemenea este autorul Programei școlare de geografie avizată prin Ordinul nr.5375/29.12.2005, publicată în cadrul Proiectului Phare « Accesul la educaţie pentru grupuri dezavantajate », Programul  « A doua șansă », învăţământ secundar inferior. În cadrul programului “A doua șansă” am elaborat două ghiduri ale profesorului și două ghiduri ale elevului.

În calitate de metodist si formator a organizat, în anul 2009, un număr de 3 stagii de formare continuă a câte 10 ore, cu tema Formarea profesorilor de geografie în calitate de evaluator la examenul național de bacalaureat organizate de către Casa Corpului Didactic Cluj. În acest curs a fost valorificată și experiența acumulată în calitate de membru în grupul de lucru S.N.E.E. (actualmente C.N.E.E.) pentru elaborarea subiectelor si baremelor pentru bacalaureat (2006, 2007). În acest an am mai organizat în format online un curs asemănător coordonat de C.N.E.E. pentru constituirea Corpului de profesori evaluatori pentru examenele și concursurile naționale (C.P.E.E.C.N.) pentru disciplina geografie, seria a II-a, pentru profesori din județele Cluj și Satu Mare.

În anul 2012 a fost admis ca membru în Corpul de experți al Corpului de Control al Ministrului. În această calitate a monitorizat examenele naționale (titularizare, evaluare națională, bacalaureat) în județele Alba, Bihor, Brașov, Hunedoara, Satu Mare și Sălaj.

În calitate de geograf, a participat la o serie de congrese, conferințe, simpozioane atât de geografie sau de metodica predării geografiei, precum și de management, organizate în țară sau în străinătate: Beijing, Kuurne, Roma, Timișoara, Oradea, Bușteni, Sighetu Marmației, Turda, Brad, Bistrița, Cluj-Napoca, Baia Mare etc. De-a lungul anilor am publicat o serie de articole de geografie, de metodica predării geografiei sau de management în volume sau în reviste de specialitate.

În calitate de director adjunct al Colegiului Național “George Barițiu” Cluj-Napoca a participat de patru ori cu elevii școlii la Concursul “Euroscola”, în cadrul căruia a organizat vizite la Parlamentul Europei din Strasbourg.

În anul 1999 s-a căsătorit cu Mihaela (născută Boca) consilier în cadrul A.N.A.F. Cluj. Au doi copii, Horațiu și Mara.

Referințe: - Degău, Ioan; Suciu, Simion, Laza, Ioan, Beiușul și lumea lui Vol. VI. Oameni de seamă din Țara Beiușului, Editura Academiei Române, Cluj-Napoca 2021, pag. 774-776.

 

luni, 9 mai 2022

POP ALEXĂ (1858-1927)



 
Foto: BCU Cluj-Napoca

POP, Alexă**.  Preot, protopop. S-a născut la 10 mai 1858 în comuna Bozința Mică, județul Satu Mare.  A încetat din viață la 18 noiembrie 1927, fiind înmormântat în cimitirul parohial din Sanislău, județul Satu Mare.

Studiile secundare le începe la Baia Mare şi le continuă la Beiuş, unde în 1876 a luat şi maturitatea. În 1880 termină cursul teologic la Satu Mare.

În 3 martie 1881 s-a căsătorit cu fata preotului din Chilia (Satu-Mare) iar cu câteva zile mai târziu a fost ordinat şi numit administrator parohial în Bușag. ”La Buşag înființează un grânar, prin care, s-a zidit mai târziu şcoala primară de acolo. La 1887 el e înaintat paroch şi la 1893 trece în parochia Săsari, unde continuă rodnica sa activitate”. În Săsari -  o parohie de două ori mai mare ca Buşagul, credincioşii erau parcă mai puţin înstăriți. Alexă Pop se gândește mai întâi la salvarea economică a enoriaşilor săi. A înființat o bancă poporală, prin care, localnicii și-au fructificat micile lor venituri de lucrători mineri, iar apoi a zidit o nouă casă parohială corespunzătoare și o biserică nouă, consacrată de episcopul martir Dr. Demetriu Radu.

Profilul de luptător al părintelui Alexă se concretizează și astfel, într-un articol publicat la 21 august 1899 în ziarul Unirea din Blaj, ca răspuns la o circulară a vicarului general episcopesc Dr. Augustin Lauran, spune: ”Noi preoții din parochiile cele mai slabe nu aşteptăm nici un bine de la guvern, care numai serviciile <<hazafias>>-e [patriotice-n.n.] - înteleg: corteșești [corteș=electoral-n.n.] - le onorează şi nu cele religioase-morale-culturale; pentru aceea nici pe departe nu suntem de acord cu acei - din darul lui Dumnezeu, puțini - domni frați preoți, cari, în tăcere şi în trecut au uzat, la recomandarea potentaților, de subsidiul gros al statului; ci noi ne îndestulim cu prescurița săracă a poporului nostru, cu care voim să trăim şi să murim ca preoți români catolici, şi nu ca slujbași ai statului neconfesional. În 3 martie 1907 este numit paroh și protopop al Sanislăului, ulterior arhidiacon și asesor consistorial. La apariția bulei papale Christi fideles graeci pentru înființarea episcopiei maghiare și maghiarizatoare de Hajdudorog, părintele Alexă Pop rămâne surprins și consternat, văzând că o mulțime de parohii curat româneşti, împreună cu toate parohiile tractului său, sunt în mod arbitrar încorporate în această episcopie.

 Marele Congres al Românilor ardeleni din 29 mai 1912, desfășurat la Alba Iulia, a hotărât organizarea unor adunări de protest contra înființării episcopiei de Hajdudorog. Dar să vedem cum descrie adunarea de la Sanislău, Ioan Ardeleanu, în cartea Oameni din Sălaj: ”Dumineca, 18 August 1912, erau adunați la Sanislau toți Românii din Ciumești, Resighea și Pişcolt. Adunarea a fost deschisă de protopopul A. Pop, printr-o înflăcărată cuvântare. În momentul când își făcea apariția deputatul Șt. C. Pop (Ștefan Cicio Pop -n.n.), o femeie bătrână cu lacrimi în ochi a strigat: “Trăiască limba românească și legea strămoșească”. Deputatul Dr. Ștefan Ciceo Pop a vorbit cu atâta putere, Jurând că “mai bine voesc să se prăpădească biserica decât să sufere rușinea și batjocura nemaipomenită de a se ruga lui Dumnezeu în ungureşte” (Românul Nr. 174/1912). A vorbit apoi păr. C. Lucaciu, fratele “Leului dela Sişeşti”, despre votul universal și la urmă advocatul din Beiuș şi martirul național de mai târziu, Dr. Ioan Ciordaş, care în încheere “a jurat pe credincioșii greco-catolici uniți să-și apere biserica, până la cea din urmă picătură de sânge”. Aceiași oratori au participat și la adunarea din după-amiaza zilei de 18 august 1912, adunare organizată de părintele Alexă, preotul local Nicolae Bota, învățătorii Mărcuț și Vereș, ”la sfârșit întreaga adunare a intonat Imnul Național Deșteaptă-te Române”. A doua zi se organizează o adunare în Dindești. După adunări, părintele Alexa trimite un protest la episcopul de Oradea. Acesta îi răspunde, pe 3 septembrie 1912, și-l sfătuiește să facă un alt protest, în latină și română, ”mai puțin aspru și mai puțin vehement”, pe care să-l trimită la Roma. Protestele nu au avut efect, iar din 1913 a început o ”prigoană nemaipomenită asupra satelor românești”. În 27 martie 1913, episcopul Gonczi, aflat în vizită la Culciul Mare, a fost alungat de săteni. În 11 aprilie 1913, părintele Alexă este dat afară din protopopie. În 1918 protopopul Alexă Pop este președintele ”Reuniunii învățătorilor greco-catolici români din Arhidiaconatul Sătmarului”, semnând, la 27 noiembrie 1918, credenționalele prin care Reuniunea învățătorilor delega pe învățătorii Ambrosie Nicoară și Ioan Raț ”la Marea Adunare Română ce se va ținea la 1 decembrie 1918 st. n. c., la Alba Iulia”. Imediat după Marea Unire, preotul Alexă Pop este reintegrat în Protopopie. În 1923 înființează o nouă parohie în localitatea Sanislău, unde se și sfârșește în anul 1927.

Referințe: Ardeleanu, Ioan, senior, Oameni din Sălaj. Momente din luptele naționale ale românilor sălăjeni, Editura Luceafărul, Zalău, 1938, p. 75-88.   (S. S.)