CRĂCIUN FERICIT!!!

ANTON M. IOAN (1924 - 2011)

ANTON, Ioan M.**: a fost Prof. Dr. Ing. Doc. Dr. HC, strălucit profesor şi cercetător, om de cultură şi personalitatea ştiinţifică de renume, academician român. S-a născut la 18 iulie 1924 în localitatea Vintere comuna Holod, jud. Bihor și a încetat din viață la 12 aprilie 2011 la Timișoara. Urmează școala primară în localitatea natală, studiile secundare  la Liceul “Samuil Vulcan” din Beiuş (1935-1943) iar studiile superioare la Şcoala Politehnică din Timişoara (1948), frecventând cursurile Facultăţii de Electrotehnică pe care o termină ca şef de promoţie cu menţiunea magna cum laude pe diploma de inginer. În anul 1961 îşi ia doctoratul în ştiinţe tehnice cu lucrarea “Curbe caracteristice de cavitaţie la pompele centgrifuge cu turaţie specifică joasă” iar din 1972 devine doctor docent în ştiinţe. Urmează cariera universitară: asistent universitar la Institutul Politehnic din Timişoara (1949-1950), şef lucrări (1950-1951), conferenţiar universitar (1951-1962) iar din 1962 este profesor universitar. După pensionare a fost profesor consultant la Universitatea Tehnică din Timişoara şi conducător de doctorat în specialitatea Maşini hidraulice. Funcţii de conducere în Universitatea timişoreană: prodecan (1951-1953), decan (1961-1963) la Facultatea de Mecanică, prorector (1963-1967) şi rector (1971-1981) al Universităţii din Timişoara. Alte funcţii de conducere: membru în Comisia Superioară de Diplomă (1969-1990); director al Centrului de Cercetări Tehnice, Baza de cercetări ştiinţifice din Timişoara a Academiei Române (1967-1970); director al Centrului de Cercetări pentru Maşini Hidraulice IPT (1970-1971); director al Centrului de Cercetări de Hidrodinamică, Cavitaţie şi Lichide Magnetice; preşedintele Comisiei de coordonare a cercetării ştiinţifice din regiunea Banat (1966-1968); vicepreşedinte al Consiliului Naţional al Ştiinţei şi Tehnologiei (1971-1979) ş. a. Din 1963 este membru corespondent al Academiei Române până în 1974 când este ales membru titular activ. A fost vicepreşedinte al Academiei în perioada 1974-1990, iar între 1981-1984 a fost preşedinte ad-interim al acestui înalt for de cultură şi ştiinţă. Din anul 1955 este membru al Academiei Scientiarum et Artium Europae. Domeniile principale ale activităţii  ştiinţifice a domniei sale sunt: Fenomenul de cavitaţie; Hidrodinamica, construcţia şi încercarea maşinillor hidraulice clasice şi reversibile; Hidrodinamica pofilelor şi reţelelor de profile aerodinamice; Lichide magnetice şi aplicaţiile lor.  A publicat peste 235 de studii şi comunicări dintre care 40 singur şi 195 în colaborare în diferite reviste ştiinţifice din ţară şi din străinătate, a întocmit 185 de protocoale pentru industrie, deţine 7 brevete de invenţii dintre care 6 în colaborare. A fost distins cu premiul de Stat clasa a III-a (1953), premiul Ministerului Educaţiei şi Învăţământului (1958), premiul “Traian Vuia” al Academiei Române pe anul 1961. Membru în consiliul de conducere şi redactor şef a mai multor reviste de specialitate din domeniul mecanicii. A urmat mai multe stagii de pregătire şi specializări în străinătate: SUA - Institute of Tehnology Pasadena - 1967; Anglia - Universitatea Oxford, Cambridge - 1967; din Cehoslovacia Brno, Praga şi Bratislava -1971; URSS - Universitatea Lomonosov, Moscova -1972 şi alte institute de cercetări din diverse ţări ale Europei. Pe 3 august  2015 i-a fost (post-mortem) titlul de Cetățean de Onoare al Municipiului Timișoara. (I. I., S.S.)

Scrieri: - Turbine hidraulice. Timişoara, Editura Facla, 1979; -Cavitaţie. Vol. 1.  Bucureşti, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1979; - Cavitaţie. Vol .2. Bucureşti, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1985: - Anton, I, Câmpianu, V, şi Carte, I.  Hidrodinamica turbomaşinilor Bulb şi turbinelor - Pompe Bulb. Bucureşti, Editura Tehnică, 1988; Anton, I., Barglazan, A., Anton, V., şi Preda, I. Încercarea maşinilor hidraulice şi pneumatice. Bucureşti, Editura Tehnică, 1959; - Anton, I. şi Tamaş, M. Turbine hidraulice şi turbotransmisii.  Timişoara, Editura Universităţii Tehnice Timişoara, 1993; A redactat cursurile: Pompe, ventilatoare, suflante; - Măsurări hidraulice; - Maşini hidraulice; -Turbine şi turbotransmisii hidraulice, Hidrodinamica turbinelor bulb și a turbinelor-pompe bulb, (împreună cu Viorel Câmpian, Iuliu Carte) București: Editura Tehnică, 1988; - Turbine hidraulice și turbotransmisii, 1991; - Academia Română, Filiala Timișoara, (împreună cu Gheorghe Silaș) Timișoara: Ed. Orizonturi Universitare, 1999; - Energetic and cavitational scale-up effects in hydraulic turbines, Timișoara: Ed. Orizonturi Universitare, 2002.

Referiri: - Bălan, Ştefan şi Mihăilescu, Nicolae Şt. Istoria ştiinţei şi tehnicii în România… nr. 1979/420, 1984/438. – Dicţionar enciclopedic.  Vol. 1, A-C… p. 85. –Dicţionarul specialiştilor. Un “who’s who” în ştiinţa şi tehnica românească…  p. 23. – Mărgineanu, Ion.  Oameni din Munţii Apuseni… p. 446, 465; - Personalităţi româneşti ale ştiinţelor naturii şi tehnicii… p. 28-29; - Vasilescu, Stelian. Oameni din Bihor… p. 3.

Titluri științifice: 

- Doctor în științe tehnice (1961)

- Doctor docent în științe (1972)

- Membru corespondent al Academiei Române (1963)

- Membru titular al Academiei (1974)

- Socii Ordinarii în Academia Scientiarum et Artium Europaea (1995)

- Membru activ al New York Academy of Sciences (1997)

- Doctor Honoris Causa, Universitatea Tehnică de Construcții București (1998)

- Doctor Honoris Causa, Universitatea „Politehnica” din Timișoara (1999)

ALEXANDRU CIPLEA (1895 - 1938)

       

Foto: http://dspace.bcucluj.ro

CIPLEA, Alexandru**. Istoriograf, folclorist, publicist. (Pseudonim A.C. Albinus) S-a născut  la 28 iunie 1895 în localitatea Biserica Albă azi în Ucraina – A încetat din viaţă la 12 noiembrie 1938 în Cluj. 

A urmat studiile secundare la Liceul “Samuil Vulcan” din Beiuş, cele superioare teologice la Universitatea din Budapesta, pe care le-a încheiat în anul 1908. În anul 1910 şi-a luat doctoratul în teologie. A fost numit  Profesor la Liceul graniceresc din  Nasaud. Din 1924 a fost transferat la Academia de Teologie Greco-Catolică din Gherla devenind profesor universitar şi şef al catedrei de Istorie bisericească şi Drept canonic  iar în 1924 este mutat la Cluj. A fost un admirator şi culegător al folclorului românesc din zonă. A cercetat şi publicat materiale  privind istoria românilor maramureşeni. A colaborat la periodicele: Analele Academiei Române – Memoriile Secţiei de Istorie ;  Arhiva Someşană; Cultura creştină; Familia etc.   (I. O-I.)

 Scrieri: - Documente privitoare la Episcopul Ioan Traca din Maramureş. Gherla, 1911; 

- Episcopul Ioan Traca şi Episcopia Maramureşului. Gherla, 1911;

- Documente privitoare la Episcopia din Maramures, Bucuresti, 1916, 128 p. (An.  Acad.  Rom., M.S.I., s. II tom.  XXXVIII, 1915 - 1916, p. 249-376) 

- Documente bisericesti in "Arhiva Somesana", nr. 1, 1924, p. 21-40 si nr. 2, 1925, p. 20 - 50 (in colaborare); Nasaudul, Bucuresti, 1924,52 p. (in colaborare); - Săracă Ţara  Maramureşului. Cluj, 1938; (diferite articole publicate sub pseudonimul "Albinus"),.

- Poezii populare din Maramures, in An.  Acad.  Rom., M.S.L., tom.  XXVIII, 1906, p. 413 -532 (si extras, 120 p.),

- Mica Biblie sau Istoria descoperirii dumnezeiesti. I.Legea Veche, Blaj, 1918, 160 p. (ed. a III-a, Blai, 1926), II. Legea Noua (ed. a II-a, Blaj, 1924); traducerea manualului de Istoria Bisericii al lui F. Mourret si J. Carreyre, vol. I, Gherla, 1926.

- Documente bisericeşti. In:  Arhiva Someşană, Nr. 1, 1924, p. 21 –40;

- Documente privitoare la Episcopia de Maramureş.  In:  Analele Academiei Române – Memoriile Secţiei Istorice. Tom. 38, 1915 – 1916, p. 249 –376; 

- Gânduri de actualitate.  In:  Cultura Creştină ( Blaj ) An. 5, Nr. 11, 1915, p. 321 –324. 

- O delimitare de graniţă între Maramureş şi districtul Năsăudului.   In:  Arhiva Someşană. Nr. 1, 1924, p. 49 – 60.

Referiri: - Enciclopedia istoriografiei româneşti… p. 98; - Marina, Mihai. Maramureş. Portrete şi medalioane.  Cluj-Napoca, Editura Dragoş Vodă, 1998. 

CHIAR AM UITAT DE EMINESCU

            "Ieri a fost 15 iunie. Dacă ai fi mers pe stradă să întrebi ce se întâmplă pe 15 iunie 2010, foarte puţini , poate nimeni, ţi-ar fi spus că se împlinesc 121 de ani de la trecerea în nefiinţă a Marelui OM Mihai Eminescu. Ai fi primit, invariabil, răspunsul: se votează moţiunea. Aşa am făcut şi eu, să-mi fie ruşine, m-am înşurubat în faţa tv-ului şi am asistat, cu emoţii, cu nervi şi cu sufletul la gură – trece ori nu trece. Am avut ocazia să văd hidoşenia şi mediocritatea, ipocrizia şi răutatea, minciuna şi non-valoarea ajunse la rang de virtute. Azi dimineață mi-am amintit de Emienscu..." ( Am uitat de Eminescu 2010 )

          Încep cu acest text, azi 20 iunie 2017, la cinci zile după aniversarea a 128 de ani de la trecerea sa în neființă. Am așteptat, am așteptat, am așteptat dar degeaba. Parca nu s-ar fi întâmplat nimic. Se repetă scenariul din 2010 - aceiași actori, altă moțiune. Doar că de data aceasta am închis tv-ul.

      La Beiuș, în seara zilei de 15 iunie 2017, a avut loc un regal eminescian cu Ion Caramitru, Florin și Florina Mariș Hinsu, Georgiana Gordea, Vlad David, grupul Melos, Mălina Petruse și un grup de balerini-copii, într-un decor mirific, la bustul poetului din parcul cu același nume. Aș putea spune ca acest eveniment a fost, pe undeva, un remember al spectacolului Eminescu 150 din iunie 2000. 

Dar, vorba multă - sărăcia omului. Vă propun spre vizionare secvențe din spectacolul din 2017 dar și înregistrarea integrală a celui din 2000, în care, alături de Ion Caramitru au fost prezenți Valeria Seciu, regretatul Ovidiu Iuliu Moldovan și reputatul clarinetist Aurelian Octav Popa. Nu de alta dar e bine de reamintit unele fapte care s-au întâmplat, recent ori mai demult, spre neuitare.

Simion Suciu

         

O dimineață ca tăte celelalte… (II)

Motto:

Să nu uităm cine sântem, de unde vinim și să avem grije unde merem!

Măi, măi, măi, cum mai trece vremea asta, ca on tren accelerat–rapid–ulterior, cum zâceam io când eram pruncuț: accelerat- da, rapid-da, da di ce ulterior, asta nu știu să vă esplic, poate am auzât la radiu, mai mult ca sigur că așe o fost că pân sat nu am auzât, sigurat. Mi-o plăcut mie cuvântul aiesta și l-am pus acolo că pruncii din sat aveau trenuri din laboșe și uale sparte; care era personal, care era accelerat, care era cursă ori rapid – numa a meu era accelerat-rapid- ulterior și mi-o dat măicuța și o uală roșie de tri litere pă care am pus-o locomotivă. Și Mama Nonă on lăboșel pic, pă care l-am pus în coada trenului. Am fost bun, nu-i așe? Da ce jocuri mai trăjeam, până sara, când să întuneca și vinea măicuța ori mama Nonă după mine cu urzâca să mă culeagă di pă uliță. Și io când le vedeam, lasam tăte jucăreile și zâceam la iepure puturos. Atunci nu erau jucărei ca și amu și nici părinții nu aveau bani să ne cumpere – ni le făceam noi din ce găseam pă uliță ori pân pod.

No, și cum zâceam, iacătă că o mai trecut o zî – io am strâcat ieri plasa de țânțari cu ramă cu tăt, în loc să le tomnesc da oi mere la Binș si cumpăr altă plasă. Cu rama mă descurc, o poci tomni.

Mă sculai de dimineață, udai porodicii, ogârcăii, zmeura și florile nevestei – căpșunile le-am lăsat în plata Domnului că îs culese de o săptămână, și m-am apucat de cosât, că mi-o mai rămas o șirincă de ieri. 

Meghiș, când coseam mai bine o vinit Mitrea în povesti, am stat la on duhan, pă iel l-am cinstit și cu o pălincă, io nu beu că am tensiune și nu-mi face bine, și povestirăm de vaci, de capre, de munca câmpului, până să făcu unsprăzece și on fărtai.

No, gata cosât tăt.

No, să dusă Mitrea în treaba lui, m- dus-i și io, strânsăi niște ștrofuri la coasă, că logăleau, gătai de cosât, și, să mă hodinesc oleacă, mă uitai on pic la televizor. D-apoi, batăr că am multe programe, (la alea ungurești nu mă uit că nu înțeleg nimnica) tăt nu avui la ce mă uita: colo o domnucă, cum să zâce, "gândești că-i isterica"? (am nimerit bine cuvântu?) urla de i să spărjeau bojocii, pă alt program doi domni să sfădeau ca la ușa cortului, ba accidente făcute de bețivi și oamini proști, mutai pă on film da pă tăte programile erau la fel – ori băiatu rămâne cu fata, o rămâne sângur și mere ca Moise-n pustii. Mai s\nt ;i file bune da alea le-o dat de atâtea ori că le știu pă de-a rostu. Mai greu cu serialele că nu știi cum să gată și musai trăbuie să aștepți multă vreme, pâna cănd îi gata “sezonu” și atunci începe altu – îi ca povestea lui Roș Cocoș, nu să gată în veci. Dădui pă muzică populară d-apoi ce văzui mă strânsă în spate – cântau niște nane îmbrăcate aproape ca la noi, da pictate pă la ochi și pă la buze, pline de inele și ciurcei de aur, că gândeai că-s luate de la on concurs de frumusețe și s-or îmbrăcat cu hainile greșite. Nu știu ce s-o întâmplat – horile, hainile ori nanele, da ceva nu să probolea. Ei, bietu Corila, ce fain o mai întindea, pă struna ceia groasă! Da Aurelu Draii? S-or dus de mult, Dumnezeu să-i hodinească!

No,  gata, ajunje cu jelania, doară nu-i nime mort! (poate doar sufletu românului îi oleacă mai mult beteag da cine știe ce mai aduce zâua și noaptea, să face el bine ocumva. Oricum, unii ne laudă că ne-am “integrat”. Așe o fi? Adică țâpăm hainile noaste noi și luăm hainile țâpate de alții. Faină treabă! )

Sătul de atăta “cultură” mă dusăi la agricultură, că porodicile, dacă le grijești, nu te păcălesc. Rupsăi copilii de la ele și țâpai niște mospilan pă păsulă, că s-o umplut de pepi.

După tăte astea, vinii să vă povestesc “știrile pă scurt“, cum zâc ăia de la tembelizor. Ioai, să nu uit să mă duc să împroștiu moșinoaiele făcute de guzunoi că de grija cânelui, pot face ce vreu iei.

Ăsta numa paznic nu-i. I să suie guzunoii pă cap...

No, să auzâm numa de bine, când ne-a fi mai rău să ne fie mai bine ca amu! Poate ne întâlnim mane, în târg la Binș. Nu vând că n-am ce, nu cumpăr că n-am cu ce da ma duc și io gură-cască pă acolo, că aiasta îi fără plată.

Doamne Ajută!

P.S.

Iară m-o păcălit cucu astă dimineață.

O dimineață ca tăte celelalte… (I)

                Motto:

Să nu uităm cine sântem, de unde vinim și să avem grije unde merem!

Și uită-te așe trec zâlile, una după alta… Astăzi o fost marți, trei ceaasuri rele. Ehe, poate n-o fost tăte tri așe de rele. No, zâceți voi:

De bună demineață, m-am trezât, nu că am vrut eu așe de dimineață, nici că-s așe de harnic – asară am uitat să trag firhoanjele și m-o trezît soarele. No, nu-i bai. Cu ochii pănjinițî, m-am dus sa fac on cafei la cotiogău. Baiu mare-i că am uitat să pun cafei și o ieșit on pișvaser de tătă frumusețea. Da nu-i bai, numa oleacă de hibă, ca la oamenii mai vechi.

M-am dus  pă tărnaț să duhănesc și să îmi beau cafeiu da mi-am pus și bucsa în  jeb, dacă are cucu de cantat, batăr astăzî să mă prindă cu bani în jeb că de o lună tăt mereu mă păcălește. No, răsucesc io on duhan, îl aprind și aștept cucu. Cucu gândești că o murit, nu să auzea de nici on fel. Găt de băut cafeiu, de duhănit și mărg în casă; îmi iau hainele de lucru și când ies pă ușe, ce să vezi- cânta cucu într-o veselie. Pui mâna la jebu din spate- bucsa în casă. Al dracului cuc. M-o păcălit și astăzi. Nu-i bai, și mâne-i o zî. Până la Sântămărie tăt îl prind io.

Afară nu era prea cald, făcui niște chipuri cu maci roșii și cu telechiu, pă care vi le arât și vouă.

Cum stăteam pă tărnaț, mi-am adus aminte că musai trăbuie cosâtă luhăra, că după ce o plouat, o crescut ca proasta. Mă duc la motor să mărg după benzină pântru coasă, dau să pornesc - nimnic. Mă uit pă la bumbii din bord și văd ca am uitat ventilatoru pornit. O mărs săracu, de ieri până s-o gătat bateria. No, nu-i bai, noroc că am lăsat motoru pă deluț, îl poci porni. Mă dusăi după benzină, am intrat și la bold să cumpăr duhan și mă apucai de coasă. Când coseam mai bine, iacătă vine Mitrea pă la mine, în povești. No, gata cu coasa că s-o rădicat roua. Așe că stătui la on păhar de pălincă cu Mitrea, duhănirăm și Mitrea s-o dus în treaba lui.

M-am dus să leg porodicii și să pui ogârcăii pă ață, n-o fost greu numa că am călcat o păsulă și doi ardei – numa bine că văzui încă doi ardei mâncați de conoptiștiriță – nu-i bai – încă mai am vreme să pui alții.

Cum botricăleam io pân grădină, o iesit soarele, numa bine că mă lovea în cap ca un boncău. Fuga după clop. Da clopu nu-i. Cotai după iel cam on fărtai de ceas, numa bine îl găsâi înt-o coșarcă, pă dulap, că l-o pus draga mea nevastă acolo, să nu îl totolozască nepoții, că o fost duminecă la noi.

Numa bine gătai cu porodicii și ogârcăii, îi săpai oleacă și mă apucai să tomnesc plasa de țânțari, nu că ar fi așe de mulți țânțari da îs multe muste și abdea așteaptă să intre în casă. Cot după scule – ciocan ieste, șurubelniță ieste da harapauăle nicări. Alt fărtai de ceas cotai după harapauă și le aflai după candalău (fiteu ori șpor îi zâce pân alte locuri). No, treaba îi bună. Umblând pă la candalău numa bine văzui că gherbevoșu nu mai îi bun. No, fă altu, Sâmnioane!

Tulai Doamne, și îi numa  la amniazăzi… D-apoi până desară...

VIDU BIDILEAN

BIDILEAN, Vidu**: inginer agronom, economist, doctor în economie, prof. univ. visiting Universitatea Padova-Italia, laureat al premiilor Academiei Române, Academiei de Știinţe Agricole și Silvice), membru al Asociaţiei Internaţionale “Farm management” și al Asociaţiei  Internaţionale a Economiștilor Agrarieni, membru de onoare al ASAS din 2013. S-a născut în 12 aprilie 1928 în  Albeşti, jud. Bihor. A urmat şcoala primară în localitatea natală între anii 1935 – 1941. Studiile secundare le face la Beiuş unde  îşi ia bacalaureatul în anul 1949. Studii superioare le face la Facultatea de Agronomie din Timişoara (1949 – 1954), Institutul Politehnic Bucureşti (1961 – 1963). In anul 1974 îşi ia doctoratul. Parcurge toate  treptele didactice din învăţământul superior predând la  Facultatea de Agronomie Timişoara, Academia de Ştiinţe Sociale şi Politice Bucureşti, Centrul de Perfecţionare a Cadrelor din Administraţie (CEPECA) Bucureşti. Participă la un stagiu de specializare pe lângă Biroul Internaţional al Muncii la Institutul de Gestiune şi Economie Rurală de la Paris, participare câştigată prin concurs. După 1989 lucrează ca expert pe lângă cele două camere ale Parlamentului României. Este prezent cu peste 200 de studii şi articole în diverse reviste de specialitate din ţară şi străinătate. Participă la numeroase manifestări ştiinţifice din ţară şi străinătate: Copenhaga, Hamburg, Sofia, Dijon, Banf – Canada, Malaga ş. a. A reprezentat România la Conferinţa Generală Europeană FAO la Lisabona. Conferenţiază pe teme economice în Franţa la Paris şi Melun. Traduce din franceză  pe Albert  Chamdor cu Tamerlan si pe Paul Rival cu Cezar Borgia.   (S. O.)

Publică 16 volume dintre care amintim: - Economie, legislaţie agrară şi protecţia muncii. Bucureşti, 1979; - Agricultural planing  iasterm an west Europa: a Comparativ analisis.  Padova, 1984;  -Intensificarea producţiei agricole.  Bucureşti, 1984; - Organizarea, conducerea şi eficienţa lucrărilor de îmbunătăţiri funciare.  Bucureşti, 1984;  -Organizarea , conducerea şi eficienţa chimizării în unităţile agricole.  Bucureşti, 1989; - Agricultura României şi Uniunea Europeană.  Bucureşti, 1993; Uniunea Europeană – instituţii, politici, activităţi. Bucureşti, 2000.

Referiri: - Vasilescu, Stelian. Oameni din Bihor…  p. 531. http://www.asas.ro/

IOAN BUTEANU 1848 - 1914

BUTEANU, Ioan***: Profesor, director al liceului, autor de manuale şcolare, publicist. S-a născut pe 25 martie 1848 la Carei – A decedat la 24 aprilie 1914 în Oradea. Şcoala primară  a făcut-o în oraşul natal, iar studiile secundare şi superioare la Academia Teologică din Oradea. In  anul 1871  a fost numit profesor suplinitor, iar în 1882 după ce  a trecut examenul de capacitate la Universitatea din Budapesta, profesor titular definitiv la liceul din Beiuş. În anul şcolar 1888-1889  a suplinit la direcţiunea şcolii pe P. Mihuţiu, iar din 1889 a fost numit director titular, conducând până în anul 1907 această citadelă de răspândire a ştiinţei şi culturii, a ideii unităţii de neam, limbă şi teritoriu a tuturor românilor. Aprecierea activităţii sale se materializează şi în ridicarea sa pe treptele ierarhiei bisericeşti fiind înaintat la rangul de protopop şi arhidiacon onorific, iar electoratul local l-a trimis, în anul 1905, să îi reprezinte interesele în parlamentul de la  Budapesta. In 1907 a fost numit director al Şcolii normale din Oradea şi canonic al capitlului bisericii catedrale din Oradea, iar din 1913 prepozit al aceleaşi biserici.

Politica şcolară a statului dualist prin Legea din 1883 şi apoi modificarea ei pe baza articolului 30 din acelaşi an, va determina şi unele schimbări la gimnaziile româneşti care îşi păstrau încă caracterul confesional. Astfel, limba maghiară trebuia să se înveţe în mai mare măsură ca până atunci. “Ca o reacţie imediată la intrarea în vigoare a acestui articol de lege şi a planului de învăţământ modificat, conducerea celor trei şcoli româneşti de tradiţie din Transilvania, din Blaj (înfiinţată în 1754), Beiuş (1828) şi Năsăud (1863) iau iniţiativa convocării unei conferinţe a delegaţilor corpurilor profesorale… Conferinţa va fi convocată la Blaj în zilele de 8 – 11 aprilie 1885… La conferinţă participă alături de directorii celor trei gimnazii Ioan Antonelli de la Blaj, Petru Mihuţiu de la Beiuş şi Ioan Ciocan de la Năsăud şi câte trei profesori de diferite specialităţi pentru a putea discuta cât mai multe probleme prevăzute în program… Reprezentanţii profesorilor prezenţi erau de la Blaj –Ioan German, Alexandru Uilăcan şi Iosif Hossu, de la Beiuş –Teodor Roşu, Ioan Buteanu şi Vasile Leşianu  iar de la Năsăud – Maxim Pop, dr. Paul Tanco şi dr. Artemiu Alessi. Dintre aceştia majoritatea au fost profesori cu renume, cu o bogată activitate didactică, cultural ştiinţifică şi luptători pentru drepturile naţionale… Cu o activitate meritorie şi vastă se va distinge profesorul, Ioan Buteanu de la gimnaziul beiuşan… Poseda o vastă cultură literară şi istorică, calităţi ce au adus liceului un nou avânt…” (Căluşer, Iudita. Un moment semnificativ din relaţiile…  În:  Crisia (Oradea). An. 8, 1978, p. 417.

Scrieri: - Istoria literaturii maghiare până la 1500, după Toldy.  Gherla, Imprimeria Aurora, 1885; - Gramatica limbei române. Lucrată pe baze sintactice de… Gherla, Imprimeria Aurora, 1887; - Stân’a de Vale. Cu o privire scurtă la Regiunea munţilor Bihoreni de…  Gherla, Imprimeria Aurora, 1887; - Câteva observaţii la chestiunea ortografiei;  - Cuvânt rostit cu ocaziunea jubileului de 50 de ani de preoţie a episcopului Mihail Pavel;  - Cuvânt rostit la festivitatea jubiliară, organizată de tinerimea şi corpul profesoral din prilejul activităţii de 40 de ani a prof. Gheorghe M. Marinescu;  - Despre  u final şi jumătăţit;  - O privire fugitivă asupra trecutului institutului nostru;  - Păreri despre propunerea limbilor străine;  - Sistema divizibilităţii numerelor;  In:  Programa Gimnaziului superior Greco-catolic Beiuş dintre anii 1876 – 1887 şi anul 1902.

Referiri: -Aniversarea morţii episcopului Mihail Pavel.   În:   Beiuşul (Beiuş). An. 5, nr. 23, 7 iun. 1925, p. 4; - Bibliografia generală a etnografiei şi folclorului românesc. Vol. 1. 18OO-1891… nr. 345; - Crăciun, Corneliu. Sub destinul care arde Ioan Buşiţia… p. 49, 50, 64; - Duma-Suceveanu, Constantin. Documentar.    În:   Pagini de ucenicie (Beiuş). An. 5, nr. 2 (8), 1971, p. 33-37. p. 33; - Faur, Viorel. Biblioteca Despărţământului Beiuş al Astrei” (1898-1918).    În:  Crisia (Oradea). An. 6, nr. 6, 1976, p. 121-143, p. 122. - Faur, Viorel. Cultura românilor din Bihor… p. 48, 58, 51, 64, 83, 114. - Faur, Viorel. Istoricul constituirii despărţământului beiuşan al Astrei (1897-1898). An. 7, nr. 7, 1977, p. 389-419, p. 397, 400, 403, 404, 414; - Faur, Viorel. Pagini din lupta poporului din sudul Bihorului pentru afirmarea culturală (activitatea Despărţământului beiuşan al Astrei între anii 1898-1918).   În:  Crisia (Oradea). An. 8, nr. 8, 1978, p. 433-492, p. 434, 471; - Faur, Viorel. Societatea de lectură din Oradea 1852-1875 (studiu monografic)… p. 80, 100, 281, 315. - Faur, Viorel şi Apan, Mihai.  Manifestări politice ale populaţiei româneşti din Bihor între 1870-1905.    În:  Crisia (Oradea). An. 14, nr. 14, 1984, p. 53-61, p. 58; -  Faur, Viorel şi Popovici, Ioan.  Contribuţii la istoricul Casinei române din Beiuş (1871-1918).    În:  Crisia (Oradea). An. 8, nr. 8, 1978, p. 213-227, p. 215, 219, 225; - George Bariţ şi contemporanii săi. Vol. 4… p. 301, 303, 308; - Promoţia 1900 din Beiuş.   În:   Beiuşul (Beiuş). An. 5, nr. 23, 7 iun. 1925, p. 4;  -  Tripon, A.  Almanahul Crişanei. Judeţul Bihor… p. 343; - Triteanu, Mihail. Luceafărul 1902-1920. Indice bibliografic analitic… nr. 3169. (I. I.)

MIRON ABRUDAN 1913 - 1986

ABRUDAN, Miron***: Poet ţăran. S-a născut în 19. Martie 1913. "Activitatea sa poetică se situează în rândul celor care reprezintă tradiţionalismul nostru literar. S-a născut în anul 1913, în comuna Căbeşti. A urmat şcoala satului şi mai târziu şcoala de cântăreţi bisericeşti de la Oradea. A funcţionat în calitate de cântăreţ bisericesc în postul al II-lea în strana bisericii catedrale Oradea-Beiuş, până la data de 15 aprilie 1947, când şi-a cerut transferarea în satul natal. De la moşii şi bunicii săi a auzit şi a cules multe învăţături bune, pe care le-a urmat cu sfinţenie. Îndrăgit de înţelepciunea acestora, de frumuseţea graiului lor a urzit primele versuri... Miron Abrudan ca şi Isaia Marele , e poetul satelor. Stând alături de confraţii săi de trudă, la coarnele plugului, în prietenia păsărilor, codrilor şi isvoarelor a cântat cu multă măiestrie această convieţuire a omului cu natura… " . A  încetat din viaţă la 1 decembrie 1986.

A publicat poezii în: Lumina Satelor, Gazeta de Vest, Curierul, Ecoul, Biserica şi Şcoala, Familia Creştină, Glasul Bihorului, Beiuşul, Legea Românească, Plai românesc, Agricultura Socialistă, Crişana, Flacăra, Îndrumătorul cultural şi altele. A participat la emisiuni pe posturile naţionale de radio şi TV. A cunoscut personalitaţi artistice: A. Andriţoiu, Veturia Goga, A. Paunescu, Gh. Pituţ, D. Fărgaşiu, Ioan Bradu, C. Parasca, N. Brânda, N. Davideanu, Alexandru Chira, dintre care mulţi i-au trecut pragul. A  publicat: Eclesiastul, versuri, în Tipografia Diecezană - Arad, 1937. Au rămas în manuscris următoarele lucrări: Vorbe cu tâlc, Isvoare în pustiu, versuri; Flori în natură, poezii; Umbre în haos, poezii; Lacrimi de departe, poezii; Flori din inimă, poezii; Figuri şi Icoane, poezii ocazionale; Urări, în versuri; Istorioare morale cu tâlc; Sorin, poem în versuri. (S.S., S. O.)

Resemnare

Mi-e dor de alte lumi eterne

Nestrăbătute de poteci

Pe buza cărora s’ aşterne

Frumos, viaţa cea de veci…

Aş vrea să plec curând, departe

Spre ‘nseninări fără apus

Să las vieţile deşarte

Ce-atâta lume au răpus…

M’ am săturat de-atîta vreme

De-atâta haos şi abis;

De ofilite crizanteme

Ca umbra unui searbăd vis.

Nedreptatea e stăpână

Regină pe acest pământ

Purtată’n braţ, mână’n mână

Pe frunţi, în chiote şi’n cânt.

Ce-au căutat aicea hunii?

Se-ntreabă, seara, Raza Lunii

„Ce-au căutat aicea hunii?”

Ce-au căutat cu armăsarii

Pe-aici, toţi răii şi barbarii?

Ce-au căutat, lovească-i mila

Toţi veneticii lui Attila

Venit-au ca străini păgâni

Şi-acum se fac aici stăpâni.

Visează că-s a lor Carpaţii

Că i-au zidit grofii, magnaţii.

Se-nşeală însă-n visul lor

Şi-n fantezii, şi-n vremuri mor.

Se schimbă hărţi, oricine crede

Dar nu aşa la masa verde.

O hartă trainică, neruptă

Se scrie pe câmpul de luptă

Cu sânge de viteji eroi

Nu cu stulouri de ciocoi.

Cât soarele va fi ceresc

Aici e totul românesc.

De-aceea

 Întreabă, seara, Raza lunii:

 “Ce-au căutat aicea hunii?”

    Scrisă  in 1940, dupa Diktatul de la Viena

Volume: Cântare pentru oamenii de azi - Antologie de creaţie literară - poezie, proză, teatru, eseu. CCES Bihor - Centrul de Îndrumare a Creaţiei Populare şi Mişcării Artistice de Masă. Oradea, 1981. Stare de dor – poeţi şi pictori ţărani. Editura Sport – Turism. Bucureşti, 1983.

Referiri: Bradu, Ioan. Poeţii şi prozatorii Bihoreni… p. 149-153.

LUCIAN BOLCAS (1876 - 1947)

BOLCAŞ, Lucian**/***: Om politic şi de cultură, scriitor, gazetar, editor. S-a născut la  27 februarie 1876 în Vălani de Beiuş, jud. Bihor – Încetează din viaţă în  1947 la Cluj. Face şcoala primară în satul natal, studii secundare la Beiuş. Se înscrie la facultatea de Teologie Romano-Catolică din Oradea, dar după o săptămână de dogmatică trece la Academia de Drept  din acelaşi oraş. După cum el însuşi scrie într-un articol publicat la Arad, poate ar fi rămas preot dacă “n-ar fi fost fătul epocei memorandiste şi dacă sufletul lui n-ar fi sorbit cu sete tot dorul de luptă cu armele dreptăţii”. Plecat de pe băncile liceului beiuşan, unde primise o educaţie în spiritul angajării depline în realizarea prevederilor programului naţional de luptă a românilor, a realizării idealului de unire a tuturor românilor, proaspătul student Lucian Bolcaş începe să organizeze tineretul studenţesc român din Oradea, folosindu-se în această întreprindere de toate mijloacele ce-i stăteau la îndemână; coloanele mai tuturor periodicelor româneşti din Oradea şi cele ale studenţilor români din Viena, Budapesta, Graz şi a oamenilor politici români care îi scriu. Printre ce-i care îi acordă sprijinul  deplin  şi necondiţionat se află şi studentul Ioan Ciordaş, ce-l ce avea să devină martirul Beiuşului, al Bihorului, al neamului românesc. Pentru întreaga activitate, pentru atitudinea lui la Congresul Internaţional al Studenţilor care a avut loc la Torino la 15 noiembrie 1898, pentru faptul că a fost ales în Consiliul Federaţiei Internaţionale “Corda Fides” a studenţilor ca reprezentat al românilor din România, Lucian Bolcaş a fost eliminat din toate universităţile din Ungaria, trebuind să se înscrie la Facultatea de Drept din Viena, unde îşi ia licenţa şi doctoratul. (Alexandru Aciu, Ioan Ciordaş, Iosif Maiorescu, Eugen Şimonca, dar şi o viitoare figură ilustră a intelectualităţii româneşti din părţile Sătmarului, Augustin Mircea; aceştia toţi fuseseră eliminaţi din Academia orădeană, Lucian Bolcaş însă primise o pedeapsă şi mai mare: eliminarea de la toate universităţile din ţară! -  http://arhiva.revistafamilia.ro )

Editează la Budapesta revista „Familia română” despre care amintește, în anul 1908, Ioan Pelivan (Ion Constantin, Ion Negrei, Gheorghe Negru.  Ioan Pelivan – părinte a mișcării naționale din Basarabia. Editura Biblioteca Bucureştilor, Bucureşti, 2011). Între 1896 - 1914 îndeplineşte diverse funcţii administrative în Bucureşti, Beiuş şi Cluj. Împreună cu colegul şi prietenul său Ioan Ciordaş, înfiinţează, în 1911, Tipografia şi Librăria “Doina” al cărei director a fost o vreme. Pleacă voluntar pe front. După 1918 se stabileşte în Cluj dedicându-se în mai mare măsură scrisului. După 1942, pentru o perioadă de câţiva ani a fost secretar general de redacţie al gazetei  “Beiuşul”. A redactat la Budapesta “Amicul Soldatului – Călindar”, iar alături de Onisifor Ghibu, I. Şchiopul, S. Stanca, A. Paul scoate, tot la Budapesta ziarul  “Lupta”. A mai colaborat la: Adevărul, Dacia, Dimineaţa, Epoca, Foaia Literară, Gazeta Transilvaniei, Naţionalul, Poporul român, România Jună,  Tribuna,  Viitorul, Voinţa   etc. „Adesea stăteam la mese de cafenea cu bătrânii Lucian Bolcaş şi Aurel Ciato, care ne povesteau impresionante întâmplări din vechea gazetărie românească din Ungaria” mărturisește  Iustin Ilieşiu în Note autobiografice (Buletinul Institutului de Filologie Română ”A. Philippide”, anul VIII, nr. 2, aprilie – iunie 2007, Iași)  (I. O-I., S.S.)

Scrieri:

 -  Corda Fratres. Appello ai membri e a tutti gli amici della Federazione internazionale degli Studenti a proposito delle dichiarazione[!], che Sua Eccellenza Giulio Wlassics, Ministro dell'Instruzione d'Ungheria fece al Parlamento di Budapest nello seduta del 12 Marzo. Federazione Internazionale degli Studenti. Direzione della Sezione Rumena [Per la Direzione delle Sezione rumena Luciano Bolcaş, Vice-Presidente S.S. della Corda Fratres. Viena, Aprilie 1902]. Vienna, Editore L. Bolcaş (Tip. M. Salzer), 1902. (22,5 x 14,5). 12 p. (Federazione Internazionale degli Studenti. Direzione delle Sezione Rumena)  ;

-  Răsboiul ruso-japonez 1904-1905. [De] Lucian Bolcaş. Partea I. Până la căderea Portului-Arthur[!]. Budapesta (Tip. Poporul Român), 1905. (19,5 x 12,5). 119 p. cu il. 

-  Idem. Partea II. Dela căderea Portului-Artur[!] pînă la pacea dela Portsmouth [imprimat greşit: Portsmonth]. Budapesta (Tip. Poporul Roman), 1907. (20 x 12,5). 85[-94] p. cu il. 

-  Seri albastre (Pentameron), de Lucian Bolcaş. Arad (Tribuna, inst. tip. Nichin şi cons.), 1910. (21,5 x 14). 103 p.  

-  Năvăliri Barbare. [De] Lucian Bolcaş. Nuvelă. Budapesta, Inst. tip. şi de Editură Luceafărul, 1906. (19,5 x 13). 88 p.

- Năvăliri barbare (nuvele). Cluj, 1909;

- Pe cărările vieţii (Povestiri). Arad,  Tipografia Tribuna, 1910;

- Chestia autonomiei Bisericei Române Unite în şirul luptelor noastre pentru existenta naţională, de Lucian Bolcaş. Bucuresci, Inst. de Arte Grafice şi Editură Minerva Filip, Moroianu, Popovici şi Tălăsescu [pe copertă: Tip. Minerva], 1900. (22,5 x 15,5). 64 p.   –

-  Seri albastre (Pentameron), de Lucian Bolcaş. Arad (Tribuna, inst. tip. Nichin şi cons.), 1910. (21,5 x 14). 103 p.

- Străina. (Teatru).  Beiuş, Tipografia şi Librăria Doina, 1912; - Genoveva. Gherla, Tipografia Aurora, 1927. - Aurel cere bani. Schiţă din viaţa de la sate. (Premiul Luceafărului).   În:  Luceafărul (Budapesta). An. 3, nr. 19, 1 oct. 1904, p. 330-334. - Casa Ciordaş. Pentru-ce n’a cumpărat-o primăria? În:  Beiuşul (Beiuş). An. 5, nr. 31, 2 aug. 1925, p. 3. - Pentru ce n-a izbucnit revoluţia în Transilvania.   În:  Adevărul (Bucureşti). An. 29, nr. 10533, 7 iul. 1916, p. 1-2. - O lămurire.   În:   Patria (Cluj).  23 apr. 1925. - Genoveva. Gherla, Tipografia Aurora, 1897. - Chateou. De la Oradea Mare.  În:  Foaia literară (Oradea). An. 1, Nr. 12, 22 iun. 4 iul. 1893, p. 91-93. - Ax. Brunet de la Oradea.  În:  Foaia literară (Oradea). An. 1, nr. 19, 10-22 aug. 1897, p. 147-148. - Ix. De la Oradea.  În:  Foaia literară (Oradea). An. 1, nr. 8, 25 mai   - 6 iun. 1897, p. 61-62, nr. 9, 7-13 iun. 1897, p. 67-68. - O învingere după alta.  În:  Calendarul "Poporului român" (Budapesta). An. 4, 1906, p. 92-94. - Pentru ce n-a izbucnit revoluţia în Transilvania.  În:  Adevărul (Bucureşti),. An. 29, nr. 10533, 7 iul. 1916, p. 1,2. - Pentru ridicarea unui monument martirilor dr. Ioan Ciordaş şi dr. Nicolae Bolcaş.  În:  Beiuşul (Beiuş). An. 1, nr. 3, 19 iun. 1921, p. 6.           - Foaia literară - amintiri.  În:  Almanahul presei române (Cluj), 1926.

Referiri: Bradu, Ioan.  Poeţi şi prozatori bihoreni… - Cociu, Ana.  Lucreţia Suciu Rudow.   În:  Contribuţii culturale Bihorene…  p. 259; - Faur, Viorel. Cultura românilor din Bihor… p.  58, 103, 137, 173, 174; - Faur, Viorel. - Pagini din lupta poporului din sudul Bihorului pentru afirmarea culturală (activitatea Despărţământului beiuşan al Astrei între anii 1898-1918).   În:  Crisia (Oradea). An. 8, nr. 8, 1978, p. 433-492, p. 437; - Faur, Viorel. Viaţa politică a românilor bihoreni (1849-1919)… p. 28, 29, 31, 34, - Faur, Viorel şi Apan, Mihai.  Manifestări politice ale populaţiei româneşti din Bihor între 1870-1905.    În:  Crisia (Oradea). An. 14, nr. 14, 1984, p. 53-61, p. 58, 59, 60, - Mărgineanu, Ion. Oameni din Munţii Apuseni… p. 253; - Triteanu, Mihail. Luceafărul 1902 - 1920. Indice bibliografic analitic… nr. 1133.

DAN SEVER (1885 - 1961)

DAN, Sever**: Avocat, ziarist, om politic. S-a născut la 23 februarie 1885 în Mociu jud. Cluj - A încetat din viaţă în 1961. A urmat studii secundare la Bistriţa, Cluj şi Beiuş (1904), studii superioare de drept la Cluj (1909). Şi-a luat doctoratul în drept şi ştiinţe politice. A fost director al publicaţiei Gazeta Transilvaniei (1910), secretar al Comitetului  Executiv al PNR şi conducător al ziarului Românul din Arad (1914). A fost internat în lagărul de la Sopron de către autorităţile maghiare pentru activitatea sa politică (1916). A participat la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918. A fost ales în Marele Sfat Naţional. A fost secretar general al PNŢ, subsecretar la Ministerul de Finanţe (1927), ministru al sănătăţii şi ocrotirilor sociale (1928-1929). A părăsit P.N.Ţ.-ul şi s-a încadrat în Frontul Românesc (1939). A fost membru al Consiliului Superior al Frontului Renaşterii Naţionale (1939). Senator (1939). După război a fost arestat şi întemniţat la Sighet. A fost eliberat în 1955, dată de la care până în 1961 nu am mai găsit  date referitoare la viaţa şi activitatea sa.

Referiri: - Iancu, Gheorghe.  Contribuţia Consiliului Dirigent la consolidarea statului naţional unitar român (1918-1920)… p. 36, 298; - 1918 la români. Documentele unirii. Unirea Transilvaniei cu România. 1 Decembrie 1918. Vol. 7, 8… p. (7) 514, 515.  (8) 197; - Roman R. Ciorogariu, episcopul orăzii.  Oradea, Tipografia Diecezană, 1926. p. 68; - Triteanu, Mihail. Luceafărul 1902-1920. Indice bibliografic analitic…  nr.  1245. (I. O-I.)

AUREL COVACI ( 1932 - 1993)

COVACI, Aurel **. Scriitor, traducător. S-a născut la 13 februarie 1932 în Oradea - Flacăra vieţii i  s-a stins la 18 mai 1993 în Bucureşti. Este fiul Eufemiei (născută Hoduţ) şi al lui Vasile Covaciu (numit iniţial Lupu). Studiile elementare şi secundare le-a făcut la Oradea şi Beiuş (1942 - 1950). Între 1951 – 1953 urmează Şcoala de literatură “Mihai Eminescu”,  concomitent lucrând la revistele Flacăra și apoi la Contemporanul iar între anii 1954 - 1958, Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti fără a obţine însă licenţa deoarece a fost arestat pentru atitudine antisovietică, simpatizând cu evenimntele  contrarevoluţionare din Ungaria. (În 1965, serviciul de cadre al Universităţii din Bucureşti îi respinge cererea de reînmatriculare în anul al patrulea, astfel că rămâne cu studiile neterminate.) Fiind denunţat că la 15 septembrie 1956, în casa sa, la o întâlnire studenţească, au avut loc discuţii „duşmănoase", Covaci este arestat în martie 1958, anchetat şi condamnat pentru „crimă de uneltire împotriva ordinei sociale" la trei ani de detenţie, din care a executat doi. După eliberare îşi câştigă existenţa ca muncitor caloriferist, interzicându-i-se vreme de cinci ani dreptul la semnătură. Intre 1961 – 1963 a fost angajat translator de limba engleză la “Semănătoarea”, apoi între 1963 – 1964 organizator de turism la O.N.T. În anul 1950 a debutat cu poezie în paginile ziarului bihorean Crişana. Aurel Covaci a fost şi a rămas unul dintre marii traducători români ai operelor celor mai importanţi poeţi străini. In 1954 îi apar în revistele bucureştene de cultură primele traduceri din literatura rusă şi sovietică: Ţara Muravia de A. Tvardovski, Versuri alese de K. Simonov etc., înainte apărându-i câteva traduceri realizate în colaborare cu bunul său prieten Al. Andriţoiu, cu care colaborează în perioada 1951 – 1955.

1958Aurel Covaci şi Stela Covaci,
prieteni apropiaţi ai lui Nicolae Labiş,
arestaţi şi anchetaţi de securitate
pentru „acţiuni subversive”
(https://adiparvu.files.wordpress.com)

Capodopera "Ierusalimul eliberat”  al lui  Tasso şi “Lusiada” “reprezintă contribuţia cea mai importantă pe care A. Covaci a adus-o la mărirea patrimoniului de traduceri ale literaturii române” (Stelian Vasilescu. Oameni…). A mai tradus W. B. Yeats, Giambattista Basile, John Keats, Lope de Vega etc. „Covaci, unul dintre cei mai talentaţi şi prolifici traducători români, poliglot care spre sfârşitul vieţii ştia bine treisprezece limbi, a îmbogăţit cultura română cu traduceri din literaturile engleză (W.B. Yeats, T.S. Eliot, John Keats, John Milton, Byron), americană (W.C. Williams, Cari Sandburg), latino-americană (Jose Hernândez, O.R. Castillo, Pablo Neruda, Jose Marti, Ernesto Sabato), franceză (Pierre Corneille), germană (Goethe, Wieland), italiană (Torquato Tasso, G. Basile, Corrado Alvaro), portugheză (Camoes), rusă (Andrei Tvardovski, Marina Ţvetaeva, E. Baratînski), spaniolă (Quevedo, Tirso de Molina, Lope de Vega), indiană şi africană.” (http://www.crispedia.ro/)  „Poate neegalat în literatura universală, a fost un poliglot fără seamăn, cunoscând la mare subtilitate nu mai puţin de 13 limbi ...  Personalitate fascinantă pentru confraţii literaţi, uimiţi de vastele cunoştinţe lingvistice dar şi de marele talent de traducător, de recitator, era un prieten desăvârşit. L-a afectat mult demolarea casei din str. Gr. Alexandrescu nr. 21, în 1988 şi după câţiva ani de suferinţă cardiacă, a murit prematur, o pierdere inestimabilă pentru literele române.” (Ion Lazu - http://ilazu.blogspot.ro/)   (I. I., S.S.)     

Opera: - A. T. Tvardovski. Ţara Muravia. Bucureşti, 1954; - K. Simonov. Versuri alese. Bucureşti, 1955; - Antologia poeziei sovietice. In colaborare. Bucureşti, 1955; - Luis de Camoes.  Lusiada. Cuvânt introductiv de O. Drimba. Bucureşti, 1965; (ed. a 2 - a 1977); - W. B. Yeats. Versuri. Pref. De M. Miroiu. Bucureşti, 1965; - G. Basile. Pentameronul sau povestea poveştilor. Pref. De P. Creţia. Bucureşti, 1967; - T. Tasso. Ierusalimul eliberat I – II. Prefaţă de O Drimba. Bucureşti, 1969;  - J. Keats. Versuri. Cuvânt înainte de E. Papu. Bucureşti, 1969; - Fr. de Quevedo y Villegas. Don Pablos Buscon şi alte povestiri. Prefaţă şi tabel cronologic de C. M. Ionescu. Bucureşti, 1970; - Fr. De Quevedo y Villegas. Versuri. Prefaţă de C. M. Ionescu. Bucureşti, 1970; - Marina Ţvetaeva. Poezii. In colab. Cu I. Covaci. Pref. De A. E. Bakonsky. Bucureşti, 1970; - W. C. Wiliams. Poeme. Bucureşti, 1971; - C. Alvaro. Intâlniri de dragoste I – II. Bucureşti, 1971; - G. Diaz-Plaja. Federico Garcia Lorca. Opera lui şi influenţa ei asupra poeziei spaniole. Trad. De V. Athanasiade, tălmăcirea versurilor de… Bucureşti, 1971; - J. Hernandez.  Martin Fierro. Pref. De E. Papu. Bucureşti, 1972; - J. Milton.  Paradisul pierdut. Pref. Şi tabel cronologic de P. Solomon. Bucureşti, 1972; - O. R. Castillo. Jertfa sărutului. Pref. şi antologie de -. Bucureşti, 1973; - P. Neruda. Mătasea şi metalul. Bucureşti, 1973; - E. Sabato. Despre eroi şi morminte. Cuvânt înainte de D. Novăceanu. Bucureşti, 1973; - Antologie de poezie neerlandeză (olandeză şi flamandă). In colab. Pref. de G. Striveling, Despre limba neerlandeză K. Jonckheere. Bucureşti, 1973; - Tirso de Molina Seducătorul din Sevilla şi musafirul de piatră. Bucureşti, 1973; - J. Marti. Versuri. Cuvânt înainte de... Bucureşti 1974; - E. A. Baratynskij. Lirice. Cuvânt înainte d... Bucureşti, 1974; - D. Kagultinov. Asemeni soarelui. Cuvânt înainte de-. Bucureşti, 1975; - Tirso de Molina. Teatru. Pref. de A. Ionescu. Bucureşti, 1975; - Antologia umorului spaniol. În colab. Pref. de P. Al. Georgescu. Bucureşti, 1975; - A. Neto.  Sfinţenia speranţei. Bucureşti, 1977; -Chr. M. Wieland. Oberon. În colab. Cu Laura Dragomirescu. Pref. şi tabel cronologic de D. Grigorescu. Bucureşti, 1978; - C. Sandburg.  Oamenii, da, oamenii. Bucureşti, 1981; - P. Corneille.  Teatru. Bucureşti, 1983; - Lope de Vega. Teatru. Bucureşti, 1983; - Byron.   Opere I. In colab. Cu P. Solomon şi V. Teodorescu. Bucureşti, 1985; - J. A. Goytisolo.  Paşii vânătorului. Bucureşti, 1986; - Împlinire. Florilegiu de poezie lituaniană contemporană. Bucureşti, 1988.

Referiri: - Vasilescu, Stelian. Oameni din Bihor…  p. 243, 307. http://www.crispedia.ro/ 

PANFIL BURAN - 1 AN DE LA PLECAREA SA DINTRE NOI

         Pe 12 februarie 2017 se împlinește un an de când a plecat dintre noi plt.adj.principal (r) Panfil Buran. 

         

S-a născut în satul Mușca, comuna Lupșa, jud. Alba în data de 1 septembrie 1946. A urmat, la București, Școala Militară de Muzică. În anul 1964 a fost stagiar la U.M. 01334 Beiuș iar în 1965 a fost repartizat ca sergent major de muzici militare în aceeași unitate.
 Om cu o deosebita conduită morală și civică, subofițer de muzică, bun profesionist dar și bun coleg, a activat în Fanfara Militară a U.M. 01343 Beiuș până la desființarea acesteia, în 1998 iar dupa aceea, alături de colegii muzicanți disponibilizați, până în 2008 în Fanfara Cercului Militar Beiuș. A dirijat Corul Bisericii Ortodoxe Sf. Dumitru din Beiuș până la sfârșitul vieții. A fost un trompetist foarte bun dar și un acordeonist excepțional, un bun armonist și, desigur, dirijor. A făcut parte din diferite formații artistice din zonă iar în anul 2003, alături de Nicu Fărcuț, Sebastian Lucuța l-au acompaniat pe Gheorghe M. David și au realizat cd-ul De pe Valea Roșiei. 

       Panfil nu știa să spună nu se poate; întotdeauna, cu un zâmbet blând, căuta o soluție. Spun asta, și știu ce spun, pentru că am colaborat cu acest om mai bine de 20 de ani. De o bonomie ieșită din comun și cu un calm imperturbabil era imposibil să nu-l îndrăgești pe acest om.
         Din păcate, ziua de 12 februarie 2016 a marcat întreruperea firului vieții acestui bun camarad. Fără Panfil, Beiușul este mai sărac. A plecat regretat de familia, colegi, prieteni și, în general, de beiușeni.

           Bunul Dumnezeu să-l odihnească!

Simion Suciu

VASILE BURLĂ (1840 - 1905)

BURLĂ, Vasile**: Filolog. S-a născut la 9 februarie 1840 în Opaiţeni - Basarabia – S-a stins din viaţă la 9 ianuarie 1905 la Iaşi.  A făcut cursuri gimnaziale şi liceale la Cernăuţi şi Beiuş unde îşi ia “testimoniul de maturitate” de la profesorii “gimnasii Belenyensiensis”. Studii superioare  de greacă, latină, sanscrită le-a urmat la Viena şi Graz. Din 1871, aflându-se în Iaşi participă la şedinţele “Junimii”. In 1873 a fost numit, prin concurs, profesor la Liceul Naţional din Iaşi, al cărui director  a devenit în 1876. A publică în Convorbiri literare judicioase “dar lipsite de strălucire” Studii filologice strânse în volum în 1880. Între 1880 și 1890 a fost profesor la Institutul liceal de domnișoare Humpel, iar din 1898 la 1901 profesor de latină și greacă la Liceul Internat. Timp de un an, în 1875-1876, a funcționat ca profesor suplinitor la Universitatea din Iași. În 1889, Vasile Burlă s-a numărat printre fondatorii Societății Științifice din Iași, alături de Grigore Cobălcescu, Alexandru D. Xenopol, Constantin Meissner, Alexandru Grigore Suțu. Vasile Burlă a fost socotit ca un junimist de bază şi un colaborator de nădejde al revistei Convorbiri literare. A publicat numeroase articole cu conţinut filologic şi polemic. Articolele cu caracter lingvistic le-a adunat într-un volum intitulat Studii filologice (1880). Vasile Burlă a devenit celebru în epocă prin polemica dusă cu rivalul Junimii, B.P.Haşdeu, asupra etimologiei cuvîntului raţă. (În: http://www.compendium.ro/). În 1901 Vasile Burlă s-a pensionat.  A încetat din viață la 9 ianuarie 1905 și a fost înmormântat în cimitirul Eternitatea din Iași.

Este autor de manuale pentru limbile clasice: - Prospect gramatical asupra dialectului lui Homer si Herodot. Iaşi, 1877; - Carte de exerciţii latine.  Iaşi, 1895; - Gramatica limbii greceşti după Curtius. Iaşi, 1895 .

Referiri: - Andreescu, C.  Profesorii Ion Paul şi Vasile Burlă.  In:  Almanahul gimnaziului  “Alexandru cel Bun”. Iaşi, 1923-1936;  - Bumbac, V.   Vasile M. Burlă. Unele trăsături  din viaţa de student a regretatului Profesor  V. M. Burlă.  In:  Junimea literară, II, 19O5;  - Călinescu, George. Istoria literaturii române de la origini până în prezent. Ediţia a 2-a revăzută şi adăugită. Ediţie şi  prefaţă de Al. Piru… p. XIV, 423, 440-441, 546, 1000. - Wikipedia. (I. I., S.S.)

UN GEST NORMAL LA VREMURI ANORMALE

Duminică 5 februarie 2017, începând cu ora 11.30, peste 300 de cetățeni, din Beiuș și din comunele apropiate (Căbești, Răbăgani, Roșia, etc.), un grup de orădeni, membri ai Societății Cultural Patriotice Avram Iancu, filiala Oradea și o delegație din partea Societății Cultural Patriotice Avram Iancu, filialaTurda, s-au adunat pe strada Burgundia Mare, în fața clădirii cu nr. 20, pentru a omagia împlinirea a 167 de ani de la trecerea Crăișorului Munților prin Beiuș. 

S-a depus o jerbă de flori la placa memorială amplasată pe această clădire, primarul Beiușului, ing. Petre Căluș Mlendea a rostit o alocuțiune în memoria Crăișorului, a avut loc un scurt moment artistic susținut de grupul vocal al Casei de cultură iar apoi, cei adunați, s-au îndreptat într-un marș, asigurat de Poliția Beiuș, spre Bustul lui Avram Iancu spre Parcul Central.

Aici, corala Permanențe a intonat Imnul Național al României iar apoi Marșul lui Avram Iancu, care este de fapt și imnul Asociației Avram Iancu Beiuș.

S-au depus coroane și jerbe de flori. Au rostit scurte alocuțiuni Viorel Ianc, președintele Asociației Avram Iancu Beiuș și col. (r) Grigore Bartoș, președintele Filialei Oradea a Societății Cultural Patriotice Avram Iancu. Manifestarea a continuat cu un program artistic susținut de Grupul folcloric al Școlii gimnaziale Nicolae Popoviciu, coordonat de prof. Dana Rada, și formația de dansuri a Casei municipale de cultură. Tot aici, din partea Societății Cultural Patriotice Avram Iancu Filiala Oradea, președintele acesteia col.(r) Grigore Bartoș a înmânat o eșarfă de onoare lui Viorel Ianc, președintele Asociației Avram Iancu Beiuș

Ulterior, asistența a umplut până la refuz Biserica Ortodoxă Sf. Dumitru, unde s-a desfășurat Slujba de pomenire a Eroului Național Avram Iancu.

Gl. bg. (r) conf. univ. Vasile Creț a rostit o alocuțiune, referindu-se la personalitatea Avram Iancu dar și la istoria milenară a poporului român.
Președintele asociației a înmânat diplome de excelență conf. univ. Nicolae Brânda și unor membri ai asociației.

Corul Bisericii Ortodoxe a intonat Marșul lui Avram Iancu. Momentul artistic a continuat cu evoluția grupului vocal Cercetașii Iancului, grupul Casei de Cultură Ioan Ciordaș Beiuș, coordonat de prof. Anca Banda, grupul de copii de Coordonast de Surorile Minime, Luciei Busuioc dar și a unui grup de elevi de la Secția Maghiară a Școlii Gimnaziale Nicolae Popoviciu. Manifestările s-au încheiat după ora 14.00.

Simion Suciu

Galerie foto: