marți, 17 februarie 2015

Profesorul Vasile Ștefănică 1852 - 1924

 ŞTEFĂNICA, Vasile**/***. Profesor, animator cultural. Născut la 9 aprilie 1852 în Uileacu de Beiuş jud. Bihor - decedat în Beiuş la 17 februarie 1924. Urmează școala primară în localitatea natală, studiile secundare la Oradea şi Beiuş, cele superioare teologice la Satu Mare iar cele de matematică şi fizică la Universitatea din Cluj. Din 1882 până în 1896, respectiv 1914 - 1924  funcţionează profesor şi director la Liceul Samuil Vulcan din Beiuş. Întrat în 1822 în serviciul acestui liceu, pelângă postul de director a deținut până la cea din urmă mișcare a brațelor și catedra de științe fizice și matematica de care nu l’a despărțit numai moartea.*. S-a preocupat de întocmirea și completarea bazei materiale facând ca în scurtă vremecolecțiile științifice ale acestui liceu să răspundă postulatelor moderne ale noului program.* A consultat scrieri străine pentru întocmirea prelegerilor sale. După 1888, când limba maghiară a devenit obligatorie în clasele superioare, Vasile Ștefănică a găsit o modalitate bilingvă de predare, în așa fel, încât marea majoritate a elevilor, necunoscători ai acestei limbi, să beneficieze de prelegere – practic, sub motivul ca să înțeleagă toți, preda în limba romînă, accentuând în maghiară doar termenii tehnici. La 1896 episcopul (Mihai) Pavel înființă școala medie- civilă și internatul de fete din Beiuș. Cu organizarea și conducerea noului institut, episcopul fondator și patron însărcinează pe profesorul Ștefănică. Cu mult tact, probată experiență și răbdare stete în fruntea acestei școli vreme de 18 ani, până în 1914. Între timp, la 1911, după moartea directorului Vasile Dumbravă, fu numit director și al liceului de băieți Samuil Vulcan.* Pe lîngă activitățile didactice s-a implicat în viața culturală și socială romînească. A fost membru, casier, secretar, vicepreședinte și președinte a diferitelor societăși, reuniuni și instituțiuni culturale, a colaborat la Tribuna – Sibiu unde a publicat sub pseudonimul Observatorul „Chestiuni economice actuale” - Sibiu 1899, „Din Beius, chestiuni actuale” – Sibiu 1901 iar în 1902 retipărește, în Tribuna, volumul „Internatele şi şcoalele din Beiuş” (1902). Lucrarea „Instrucţiunea economică pentru adulţi” publicată mai întâi în Anuarul şcoalei civile de fete (1901) și completată în anuarul din 1905 al acestei școli se impune și corpurilor legiuitoare din fosta Ungarie. Ideea ei a fost acceptată, mai târziu, și de Astra de la Sibiu. În Anuarul Liceului de băieți din anul 1893 scrie studiul Fenomenele principale ale electricității.La 19 aprilie 1919 bătrânului director Ștefănică îi revine onoarea să salute și să bineventeze mîndra armie isbăvitoare în numele vechiului oraș de școli și cultură românească. Cu glas oprit de lacrimi primește pe cei sosiți, în frunte cu viteazul comandant, colonel Racoviceanu și mânați de Acele, în ale cărui mâini sunt depuse destinele neamului românesc și mai aduși de rugăciunile și lacrimile noastre.*

Scrieri:
- Ştefănica, Vasile. Chestiuni actuale.  Sibiu, 1899;
- Ştefănica, Vasile. Chestiuni de igienă şcolară.   În:  Anuarul Şcoalei civile de fete din Beiuş, 1909/1910, 1910/1911;
- Ştefănica, Vasile. Despre motivele false de a se feri de Asociaţiune şi despre cele imperioase de a îmbrăţişa Asociaţiunea ( Conferinţă ţinută la adunarea cercuală din Băiţa, 28 sep. 1902).   În:  Crisia (Oradea). An. 8 nr. 8, 1978, p. 476.
- Ştefănica, Vasile.  Fenomenele principale ale electricităţii.   În:  Anuarul Şcolii civile de fete din Beiuş, 1903/1904;
- Ştefănica, Vasile.  Din Beiuş alte chestiuni actuale.  Sibiu, 1901; - Ştefănica, Vasile. Instrucţiunea economică pentru adulţi.   În:  Anuarul Şcoalei civile de fete din Beiuş, 1906;
- Ştefănica, Vasile. Instrucţiunea repetiţională economică pentru adulţi (conferinţă ţinută în adunarea cercuală Beiuş 27 iun. 1902).   În:  Crisia (Oradea). An. 8, nr. 8, 1978,  p. 476;
- Ştefănica, Vasile. Internatele şi şcolile din Beiuş.   În:  Tribuna (Sibiu). An.  , ianuarie 1912;
- Ştefănica, Vasile. Jubileul episcopului Pavel.   În:  Anuarul Şcoalei civile de fete din Beiuş 1901/1902. - Ştefănica, Vasile. O vorbire către popor.   În: Programa Şcolii civile de fete din Beiuş, 1904, p. 21-29;
Referiri:
* - (Vestitorul – Organ al Eparhiei române unite de Oradea – Mare, Anul I, Nr. 6, 15 martie 1925), pag. 5,6 – Directorul Vasile Ștefănică 1852 - 1924
- Ştefănica, Vasile. O vorbire către popor (Conferinţă ţinută la adunarea cercuală din Ceica 30 aug. 1903).    În:  Crisia (Oradea). An. 8, nr. 8, 1978, p. 476;
- Aniversarea morţii episcopului Mihail Pavel.   În:   Beiuşul (Beiuş). An. 5, nr. 23, 7 iun. 1925, p. 4; - Crăciun, Corneliu. Sub destinul care arde Ioan Buşiţia… p. 50, 66, 93, 100-102, 103, 111, 113, 122; - De la Munte.  După 25 de ani.  În:  Beiuşul (Beiuş).  An. 1 , nr. 9, 31 iul. 1921, p. 2, 3, p. 2;
- Faur, Viorel. Cultura românilor din Bihor… p. 58, 63, 64, 94, 103, 143; -   Vasile Ştefănica.    În:  Beiuşul (Beiuş). An. 4, nr. 6-7, 24 feb. 1924, p. 1.
- Faur, Viorel. Istoricul constituirii despărţământului beiuşan al Astrei (1897-1898). An. 7, nr. 7, 1977, p. 389-419, p. 397, 403;
- Faur, Viorel. Pagini din lupta poporului din sudul Bihorului pentru afirmarea culturală (activitatea Despărţământului beiuşan al Astrei între anii 1898-1918).   În:  Crisia (Oradea). An. 8, nr. 8, 1978, p. 433-492, p. 434, 444, 468, 469, 471, 475;
- Hădăreanu, Gavril. Liceul “Samuil Vulcan” din Beiuş şi unirea Transilvaniei cu România.  În:  Îndrumător bisericesc misionar  şi patriotic (Oradea). An. 5, nr. 5, 1988, p. 22-26, p. 24, 25;
- Promoţia 1900 din Beiuş.   În:   Beiuşul (Beiuş). An. 5, nr. 23, 7 iun. 1925, p. 4.
- Senin  [ Petru E. Papp??? ]. Impozantă manifestaţiune de 10 Maiu la Beiuş.   În:   Beiuşul (Beiuş). An. 2, nr. 20, 28 mai 1922, p. 1-4; p. 4;
- Sărbătorirea d-lui canonic Vasile Ştefănica.   În:  Beiuşul (Beiuş). An. 2, nr. 19, 21 mai 1922, p. 4-5;
- Sărbătorirea dlui Vasile Ştefănica, directorul liceului de băieţi.   În:  Beiuşul (Beiuş). An. 3, nr. 15, 22 apr. 1923, p. 3;
- Tripon, A.  Almanahul Crişanei. Judeţul Bihor… p. 352.                                           


Însoțitoarea de bord

Ca o pată de culoare în gri-ul iernii a apărut romanul Însoțitoarea de bord, autor Iosif Tocoian, apărut în Editura Primus, Oradea, anul 2014, 241 pagini.
 Cu un scris curat, în care exprimarea literară alternează pe alocuri cu dialectul bihorean, autorul ne plimbă din secolul XX până în zilele noastre.
Vădit caracterul autobiografic alternând cu ficțiunea. Pornind de la o drama fictivă, un accident aviatic în Apuseni, autorul, precum la cinematograf, proiectează filmul copilăriei, adolescenței și maturității sale. Din roman răzbat clar percepțiile lui Iosif Tocoian, învingătorul, asupra unor evenimente trecute și actuale la care a fost părtaș. 

Cu o acțiune desfășurată în Bihor, București și Apuseni, în locații strict determinate, de multe ori nu știi dacă este adevăr sau ficțiune. Și acesta este farmecul ascuns al romanului, care nu este de dragoste, nu este nu este de război, nu este polițist ori de acțiune – este un roman despre viață și din viață, cu toate bunele și relele ei.
Ca și în viață, și în roman, personajul principal este un învingător, chiar dacă gustul victoriei, pe undeva, este dulce-amar.
Scriind cinstit, Iosif Tocoian a realizat un roman captivant, ca în viață. Dacă ar fi fost un film, aș fi spus că este un cine-verite.
Superbă și sugestivă coperta – o punte peste două milenii.

Simion Suciu

sâmbătă, 14 februarie 2015

LA MULȚI ANI, DOINA CORNELIA SĂLĂJAN!



SĂLĂJAN, Doina- Cornelia*: Scriitoare, membră a Uniunii Scriitorilor din România. S-a născut la 14 februarie 1936 în Beiuş, judeţul Bihor. Este fiica Margaretei (născută Nagy) şi a lui Vasile Sălăjan. Studiile secundare le face la Oradea. Studii secundare la Oradea (1950-1952) şi, după o întrerupere, la Liceul „Gh. Lazăr" din Bucureşti, absolvit târziu, în 1961. Frecventează cursurile Şcolii de Literatură „M. Eminescu" (1952-1954) şi pe cele ale Facultăţii de Filologie bucureştene (1965-1970). Debutul său în literatură are loc în anul 1951. "… este vorba de un dublu debut în  Crişana la 8 decembrie 1951, unde apăreau versurile cu titlul  "Zoia" prefaţate de următoarea notiţă (scrisă de mine s.v.) "Autoarea acestui fragment este elevă în anul III a Şcolii Pedagogice nr. 1 din Oradea. Membră a cenaclului literar din Oradea, a publicat pentru prima oară în nr. 11/1951 al Almanahului Literar din Cluj. Revista clujeană ajungea în mâinile cititorilor chiar în zilele în care  Crişana a publicat cele de mai sus..." 
Numele Doinei Sălăjan a apărut mai repede (şi de mai multe ori) în paginile ziarului, printre  altele şi la 10 oct. 1951 când se arăta că la un concurs literar orădean ea a împărţit premiul II cu prof. Eugen Groza (unul din principalii îndrumători de atunci al cenaclului nostru, alături de Traian Blajovici), precum şi la 16 ianuarie 1952, când era semnalat faptul că Doina Sălăjan a tradus în limba maghiară schiţa "Petiţiune" a lui Caragiale… La propunerea conducerii cenaclului literar, a fost selectată pentru Şcoala de literatură "Mihai Eminescu", a cărui studentă a devenit… La 21 de ani era autoarea a  a două volume de versuri: Despre copilărie şi Confidenţe. Toată lumea literară îi prevedea un viitor de excepţie ceea ce, nu din vina ei, nu s-a întâmplat. Iată au trecut peste 45 de ani de atunci şi nu şi nu cred că ne-am revăzut de mai mult de 5 ori. Nu la lansări de cărţi, ci în birouri (la Uniunea Scriitorilor) unde era o simplă funcţionară. Am în faţă săptămânalul "Dilema", nr. 127 din din 16-22 iunie 1995. Sub genericul "Scene din viaţa unei persoane demascate" toată pagina 16 este ocupată de un interviu acordat de Doina Sălăjan ziaristei Tita Chiper. Răspunsurile scriitoarei sunt zguduitoare. În octombrie 1956 D. S.  şi-a manifestat simpatia faţă de "contrarevoluţia" de la Budapesta, ceea ce i-a adus mari necazuri. Făcea parte dintr-un grup - Labiş, Florin Mugur, T. Mazilu,  R. Cosaşu, Lucian Raicu, Andriţoiu, nume care de-acum erau certitudini ale literaturii noi… Aflată sub supraveghere, în 1958 a fost "demascată" ca "duşman de clasă". Nouă ani nu a avut dreptul să publice cărţi. În această situaţie rămâne şi fără loc de muncă, şi, după foarte multe insistenţe şi audienţe primeşte mai multe locuri de muncă  ca muncitor necalificat. "… 
În  1962 a fost chemată la Uniunea Scriitorilor şi trimisă în Deltă să scrie un reportaj, care nu a apărut. Apoi, în 1968, a fost reprimită în Uniunea Scriitorilor (am uitat să spun că fusese eliminată de aici),iar Manea Mănescu i-a răspuns: "Tocmai de aceea vă primiţi înapoi toate drepturile. Cer scuze pentru ceea ce vi s-a întâmplat". În 1968 devine funcţionar, până la ieşirea la pensie, în 1983, apoi secretar literar al Uniunii Scriitorilor. Drama … n-a încetat nici după decembrie 1989. Un idiot i-a spus că-n anii '90 ea - marea poetă Doina Sălăjan - nu are dreptul la opinie asupra prezentului deoarece a făcut parte dintre scriitorii care, pe vremuri, "au întins mâna la comunişti". Incredibil !. Nu ştiu ce face astăzi, în 1999, Doina Sălăjan, la cei 65 de ani ai ei…  În încheiere dau lista incompletă, cu volumele Doinei Sălăjan: Confidenţe şi Despre copilărie, 1957; - Versuri, 1967; - Transfigurări, 1969; - Umbra faptei, 1973; - Smalţuri; 1977; - Amintirea miresmelor, 1979; - Smalţuri, Bucureşti, 1979; - Sanctuar tulburat, 1986. ( Vasilescu Stelian. Omeni din Bihor… p. 396 - 400).

Traduceri
- Horvath Imre, Taina apei, Bucureşti, 1958.   http://www.crispedia.ro/

Referiri - Mărgineanu, Ion. Oameni din Munţii Apuseni. Început de dicţionar fără sfârşit… ; - Vasilescu, Stelian. Oameni din Bihor -dicţionar sentimental- Vol. 1… p. 243, 396; 
Ioan Igna, 2004 



duminică, 8 februarie 2015

Theodor Aaron de Bistra

AARON, Theodor (Theodor Aaron de Bistra): Cărturar, pedagog. Născut la 6 februarie 1803 în Ţichindeal, jud. Sibiu, dintr-o familie de preoți. A încetat din viaţă la 6 aprilie 1859 în Lugoj, jud. Timiş. Studiile le-a început la școala elementarã din Nocrich, apoi la Sibiu, la liceul imperial, continuând la Blaj şi Odorhei. La Cluj, unde a studiat filozofia și a învãțat latina, germana și maghiara, ulterior studiind și absolvind teologia la Budapesta, ca teolog al diacezei greco-catolice române din Oradea-Mare. Îndeplineşte diferite funcţii bisericeşti şi laice printre care, între 1829-1835, profesor și director la Gimnaziul din Beiuş; 1835-1839 preot şi protopop în Galşa, comitatul Arad și Arad (1839-1840); 1840-1842 director al Gimnaziului din Beiuş; 1842 - 1848  cenzor şi revizor al cărţilor  româneşti pe lângă Tipografia Universităţii din Buda; 1848-1850 paroh în Delani-Beiuş; 1850-1855 translator la Foaia Legilor din Pesta şi apoi pe lângă Locoteneţa imperială din Buda; 1855-1857 canonic capitular la catedrala din Oradea şi rector al seminarului român. Din 1857 a fost prepozit capitular la Lugoj.
Din avutul unei vieţi atât de zbuciumate a făcut două donaţiuni, una pentru biserica din satul său de naştere, Ţichindeal, iar alta pentru catedrala din Lugoş. Inc (în) anul morţii i s-a radical un monument cu următorul epitaf:
                   "Aci ca mortar şi-a terminat cursul vieţii:
                                  Rssm. Theodor Aaron
                                          de Bistra
                                în 25 Martie c. v. 1859
Carele ca creştin numai 55 de ani, iar ca preot 30 ani trăind, pe treptele de onoare şi demnitate. Arhivar şi secretar episcopesc, Profesor şi director Gimnazial, Paroh, Protopop şi Canonic şi în urmă cel dintâi Prepozit la capit Bis. Catedr. Gr. Cat. Din Lugoş ridicat, a trăit mult virtuţii şi gloriei lui Du-zeu şi religiunei, Împăratului şi Patriei, Clerului şi Naţiunii sale, iară numele lui în inimile tuturor va trăi în etern" (Pavel, Constantin. Şcoalele din Beiuş…).
Autor a mai multor cărţi religioase şi cu conţinut pedagogic. Bun cunoscător al filozofiei lui Plutarh, Seneca, Tit Liviu. În scrierile sale se serveşte de izvoare latineşti şi bizantine. Colaborează la Foaia pentru minte inimă şi literatură şi  Gazeta de Transilvania din Braşov. Din scrierile lui Theodor Aaron  străbate ideea de continuitate a românilor în Dacia  şi  legăturile cu  românii aşezaţi în sudul Dunării, idei care au fost preluate de la Petru Maior ale cărui scrieri le cunoaşte foarte bine. El are “o argumentaţie foarte strânsă, însufleţită, cu izbucniri polemice, retorice, cu expresii metaforice nu lipsite de plasticitate” . În prefaţă  la “ Scurtă apendice la Istoria lui Petru Maior”,  preocupat de  idealul “luminării naţiei”, de “polirea şi iscusirea ei” şi, mai ales de “redeşteptarea conştiinţei originii ei nobile” autorul se opreşte şi asupra unor probleme de limbă.
Scrieri: ● Scurtă apendice la Istoria lui Petru Maior carea, prin adevărate mărturisiri a mai multor scriitori vechi, începutul românilor din romani adevăraţi la mai mare lumină îl pune. Buda, Tipografia  Universităţii, 1828 (Citează surse greceşti, latine, bizantine: Plutarh, Seneca, Titus Livius, Eunapius, Eutropius, Procopius. Prefaţa este una iluministă - „luminarea naţiei“, „iscusirea“ ei; ( http://www.antim.md/)  ● Catehetică practică sau arătarea cum să se propună învăţăturile Catehetice ale credinţei creştineşti la vârsta cea tineră. Buda, 1843; ● Cuvântări bisericeşti despre cele şapte păcate ale căpeteniei pe duminecile paresimilor. Buda, 1847; ● Anotări din istoria eclesiastică. Buda, 1850; ● Înştiinţare literară.  În: Foaie pentru minte inimă şi literatură (Braşov). An. 6, nr. 41, 1843, p. 328; ● Înştiinţarea  dorită.  În:  Foaie pentru minte inima şi literatură (Braşov). An. 6, nr. 52, 1843, p. 409; ● Din catehetica practică. În: Foaie pentru minte inima şi literatură  (Braşov). An. 7, nr. 3, 1844, p. 24; ● Credinţa şi ritul sau cadentiele besericeşti căhtându spre beserica apuseană şi răsăriteană. În: Organul luminării (Blaj). An. 1, 1847, p. 285, 291-292; ● Cuvântări besereceşti despre cele şapte păcate ale căpeteniei de duminecile păresemilor.  Buda, 1847.
Referiri: - Dicţionar enciclopedic. [Vol. 1] A-C… p. 1; - Dicţionarul literaturii române de la origini până la 1900… p. 1-2; - Faur, Viorel. Societatea de lectură din Oradea 1852-1875 (studiu monografic)…  p. 105, 314; - Gavra, Alexandru. Răspuns deschis către preacinstitul domn Theodor Aaron canonicul şi Tensorul regiei tipografiei de la Buda. În: Foaie pentru minte inimă şi literatură  (Braşov). An. 7, nr. 4, 1844, p. 32; - George Bariţ şi contemporanii săi. Vol. 2… p. 279 289, 290; p. 176, 178, 196, 197; - Gyemant, Ladislau.  Mişcarea naţională a românilor din Transilvania între anii  1790 şi 1848… p. 9, 90, 98 106, 277; - Hădăreanu, Gavril. Torţe arzânde în Ţara Beiuşului… p. 601; - Iorga, Nicolae.  Istoria literaturii româneşti în veacul al XIX-lea. De la 1821 înainte. Vol. 2. Epoca lui Mihai Kogălniceanu (1846-1868)…  p. 249, 304; - Iorga, Nicolae. Istoria literaturii române contemporane. Vol. 2, [Vol. 1]. Crearea formei (1867-1890)… - Lapedatu, Alexandru. Istoriografia română ardeleană în legătură cu desfăşurarea vieţii politice a neamului românesc de peste Carpaţi. Cuvânt rostit în şedinţa solemnă [a Academiei Române] de la 2 iunie 1923.  Bucureşti, Editura Cultura Naţională, 1923; - Lugoşiu, 17/29 decembrie 1859.   În:   Fooaie pentru minte inimă şi literatură (Braşov). An. 23, nr. 20, 1860, p. 147-151. [Necrologul lui Theodor  Aaron]; - Lupaş, Ioan. Cronicari şi istorici români din Transilvania… Vol. 1. Craiova, Editura Scrisul românesc, p. 166; - Mic dicţionar enciclopedic… p. 1017; - Mihoc, Blaga. Biserică şi societate în nord-vestul României. Contribuţii monografice.  Oradea, Editura Logos  94, 2003, p. 113, 116, 187, 188, 364. -  Pavel, Constantin. Şcoalele din Beiuş 1828-1928; - Popeţi, Corneliu. 110 ani de la moartea lui Theodor Aaron. În:  Orizont  (Timişoara). An. 20, nr. 3, 1959; - Theodor Aaron de Bistra.   În:  Gazeta Transilvaniei, 1859, p. 57-58. 194. (I. I., S.S.)

miercuri, 4 februarie 2015

Și a fost Marea Aniversare...

Foto: Victor Damian
     Sute de beiușeni au fost alături de membrii Asociației Avram Iancu Beiuș. Și nu doar ei. Mulți invitați din Cluj, Oradea, Marghita au sosit la Marea Aniversare. Însuși Președintele C.J. Bihor, dl. Cornel Popa a fost prezent.
     Numărul anilor e mic, numărul faptelor e mare. Așa se cuvine, vorbe mai puține, fapte mai multe. Asociația Avram Iancu are doar 96 de membri cotizanți. Dar, se pare că numărul simpatizanților este de câteva ori mai mare.
Dar să facem un scurt bilanț. În zece ani de existență, asociația a desfășurat 9 concursuri pentru școlarii din ciclul gimnazial, 8 expediții cu largă participare, trei pelerinaje la Țebea, dezvelirea unei placi comemorative (6 februarie 2008) și dezvelirea unui monument al Crăișorului în centrul municipiului Beiuș. Atât placa comemorativă cât și monumentul au fost ridicate prin efortul membrilor asociației și al aproximativ 200 de iubitori de Avram Iancu. 
   


     Startul manifestării a fost dat de la Stadionul municipal, unde, sute de beiușeni s-au adunat și au format un cortegiu - o splendoare, o paradă a portului popular din Țara Beiușului. Două calești pline cu oameni, conduse de Doru din Nucet și Florin din Feneriș, între ele Avram Iancu (Viorelu Ghiorghiului din Gurbești) pe un cal iar în urmă, popor câtă frunză, câtă iarbă.
Foto: Victor Damian
Așa ar fi scris, probabil, un cronicar al secolului XIX. Și așa s-a văzut în secolul XXI această punte între secole.

     Întreaga adunare s-a deplasat pe strada Burgundia Mare unde, pe peretele clădirii de la nr. 20 este montată o placă comemorativă. De ce aici? Pentru că în drumul spre Viena, Avram Iancu a poposit în această casă la 5 februarie 1855. Și nu doar atunci. 
Președintele Viorel Ianc a rostit o scurtă alocuțiune, s-a depus o coroniță de flori iar copii din grupul "Muguri şi mlădiţe de tezaur" al Casei municipale de cultură Beiuș au cântat cu întreaga asistență "Noi suntem români".
Foto: Marius Mărcuț
Cu Avram Iancu în frunte, beiușenii s-au deplasat în ordine, pe un traseu asigurat de Poliția Municipiului Beiuș, până la Monumentul lui Avram Iancu din centrul Beiușului.
La monument a avut loc o slujbă de parastas oficiată de Protopopul de Beius Marian Popa, Protopopul (pensionar) Ioan Nat Balint și preotul Pastor - Hoza Ciprian, membru fondator al asociației precum și vicepreședinte. Corul Bisericii Ortodoxe Sfântul Dumitru, dirijat de Panfil Buran a onorat această activitate. 


Foto: Marius Mărcuț
După oficierea parastasului au depus coroane Consiliul Local Beiuș, delegația Societății Cultural Patriotice Avram Iancu condusă de președintele acesteia, prof. Victor Bercea, delegația Filialei Oradea a Societății Cultural Patriotice Avram Iancu condusă de președintele Col. r. Grigore Bartoș, Asociația Avram Iancu Beiuș condusă de președintele Viorel Ianc, Organizația UDMR Beiuș condusă de prof. Gabor Mihai, Asociația Culturală Lioara condusă de notar Iosif Tocoian și conf. univ. Nicolae Brânda, Subfiliala Beiuș a ANCMRR Bihor, Școala Gimnazială Remetea. Mulți dintre cei prezenți au onorat cu flori Monumentul Eroului.


Foto: Victor Damian
Mai bine de 500 de persoane au umplut până la refuz Sala Mare a Primăriei, unde s-a desfășurat Adunarea Festivă și spectacolul omagial dedicate acestui important și de suflet eveniment al urbei de pe Crișul Negru.
Adunarea a început cu intonarea Imnului Național al României de către Vlad david, student la Conservatorul din Oradea și tânăr membru al Asociației Avram Iancu Beiuș. Președintele asociației, Viorel Ianc, a invitat la prezidiu pe dl. Cornel Popa, președintele C. J. Bihor, dl Victor Bercea, președintele Societății Cultural Patriotice Avram Iancu, d-na Doina Sfârlea, președinte de onoare a Filialei Oradea a Societății Cultural Patriotice Avram Iancu ( d-na Doina Sfârlea a participat în anul 2005 la înființarea Filialei Beiuș a Societății Cultural Patriotice Avram Iancu) , Dl. Col.r. Grigore Bartoș, președinte al Filialei Oradea a Societății Cultural Patriotice Avram Iancu, viceprimarul Beiușului, Gabriel Popa, Protopopul Beiușului Marian Popa, prof. Gabor Mihai, președintele Organizației Beiuș a U.D.M.R. 


Foto: Marius Mărcuț
Celor sus-menționați li s-au acordat Diploma aniversară, placheta omagială, o broșură despre  Asociația Avram Iancu Beiuș precum și filmul omagial "Asociația Avram Iancu 2005 - 2015", film pe care-l puteți viziona la adresa  https://www.youtube.com/watch?v=Vhpz65R9tFQ
De asemenea au fost acordate diplome aniversare unor personalități culturale dar și politice beiușene, membrilor fondatori ai asociației precum și membrilor Corului Bisericii Ortodoxe Sf. Dumitru. 


Foto: Marius Mărcuț
Spectacolul artistic, de înaltă ținută artistică, conceput de prof. Gheorghe M. David, a încheiat activitatea. La realizarea acestuia și-au dat concursul: Orchestra Crăișorii, dirijor prof. Remus Lazea, Grupul vocal bărbătesc din Lazuri de Roşia, Jula Ariana,  Jula Sorina, David Daliana, Paula Lezeu, Lucia Busuioc, Daniela Rada și Grupul vocal „Cununița” al Școlii Gimnaziale Nicolae Popoviciu, Sorana Copil, Andreea Zăvoian, Florin Pele, Anca Banda și grupul „Muguri și mlădițe de tezaur” al Casei Municipale de cultură Beiuș , Surorile Mariana și Simona  Tomele, Tinu și Vlad Ştef. 


Foto: Marius Mărcuț
O prestație aparte, mult aplaudata de public, a avut grupul de copii de la secția cu predare în limba maghiara a Școlii Nicolae Popoviciu care, de altfel, s-au oferit să ia parte la acest spectacol și bine au făcut. Îi așteptăm oricând, cu drag. Că doar Avram Iancu e și al lor. Asta e, noi ne rezolvăm problemele. Întotdeauna, ca două mâini să se strângă, una dintre ele trebuie să se întindă prima. Nu contează care. 
Din păcate, alții, nu vor să vadă, nici să audă...


Simion Suciu