duminică, 30 ianuarie 2011

Ministrul Cseke Attila din nou la Beiuş

             Sâmbăta, 29 ianuarie, cu prilejul inagurarii sectiilor nou-reabilitate ale Spitalului Municipal Ep. N. Popoviciu, ministrul sanatatii Cseke Attila , la invitatia primarului Adrian Domocos, s-a aflat la Beius.
            La primirea oficiala a demnitarului au participat: prefectul judetului Bihor, Gavrila Ghilea, senatorul Cornel Popa, directorul DSP Bihor, Marius Pârcioaga, managerul Spitalului Municipal Dr. Aurica Boitor si conducerea  UDMR Beius, Szarvadi Gyula–presedinte si Horvath Arpad , secretar.
            Discutiile de la sediul primariei, s-au axat pe investitiile realizate pana in prezent, in valoare de 14 miliare lei vechi, cu fonduri alocate de la Ministerul Sanatatii. Cu aceste sume, sectiile de chirurgie si ortopedie au fost complet reabilitate si modernizate, ajungand in momentul de fata la standardele asistentei sanitare de calitate. Insa, sunt necesare in continuare investitii serioase, care trebuie sa vizeze continuarea modernizarilor, finalizarea sectiei de terapie intensiva, reabilitarea celorlalte sectii ale spitalului. Problema cea mai acuta o reprezinta reducerea si optimizarea cheltuielilor de administrare, cea ce ar presupune  comasarea sectiilor de la Stationarul II-Obstetrica- ginecologie, pediatrie, in proximitatea Stationarului I prin extinderea cladirilor actuale.Dupa cum a afirmat primarul Adrian Domocos, acestea sunt cu atat mai necesare, deoarece spitalul din Beius are rang de spital municipal, dar in fapt functioneaza si asigura asaistenta la nivel de spital teritorial in arealul de 80 - 90.000 de locuitori ai zonei beiusene.
            Oficialitatile s-au deplasat la Spitalul Municipal, pentru a marca momentul festiv al inagurarii. In prezenta cadrelor medicale, ministru sanatatii si primarul municipiului au taiat panglica inagurala, dupa care au vizitat sectiile proaspat reabilitate si au purtat discutii cu medicii de sectie si bolnavii internati, declarati multumiti de noile conditii.
            La finalul vizitei, a doua dupa cea din noiembrie 2010, ministru sanatatii, Cseke Attila, s-a declarat multumit de realizarile de la Beius si si-a reconfirmat tot  sprijinul pentru Bihor si Beius, ca o datorie a sa  ca ministru. A promis ca va face demersurile  necesare  pentru  ca si in acest an sa continue investitiile atat de necesare sanatatii oamenilor din zona.
Simion Suciu

sâmbătă, 29 ianuarie 2011

Avram Iancu are domiciliul legal în Beiuş

Din 30 septembrie 2010, Parcul Central al Municipiului Beiuş este mai bogat cu un monument – Bustul lui Avram Iancu. Acest monument este rod al creaţiei sculptorului beiuşean Sandu Crăciun dar şi al membrilor Asociaţiei „Avram Iancu” Beiuş, prin donaţiile cărora s-a ridicat. Cert este că după vre-o lună, nişte indivizi au constatat că monumentul nu era prea legal amplasat, adică, membrii Asociaţiei dar şi oficialităţile locale puseseră, oarecum, carul înaintea boilor, sărind peste oarece aprobări.
Sufletul meu de ardelean şi de moţ îmi spune că Avram Iancu nu are nevoie de aprobare să dăinuiască pe veci în Beiuş dar legea spune altceva. Aşa că, în virtutea legii, pe care trebuie să o respectăm cu toţii, conform Constituţiei României care prevede negru pe alb „nimeni nu este mai presus de lege”, au fost luaţi la întrebări oficialii locali şi Viorel Ianc, preşedintele asociaţiei.
La aşa întrebări, aşa răspuns: „Mă aşez la masă cu mâna-mi tremurândă, sufletul "prins în agrafe” , deoarece luat de val nu m–am gândit vreodată că cineva mă va intreba: de ce? Mulţumesc sincer celor care au făcut-o şi mi–au provocat o suită de radiografii care m-au cutremurat. De ce ? Pentru că exist? Şi de ce trebuie mereu să ne justificăm că existăm? Până când ? Cui ? Şi de ce noi, mereu cei  timoraţi ?… Aşadar, la Beiuş veţi găsi un bust a lui Avram Iancu la nivelul ochiului trecătorului de pe Aleea Moţilor, un bust a lui Avram Iancu aşezat pe o moviliţă uşor accesibilă copilului de 3 - 5 ani, pe care-l aşteaptă cu nerăbdare să crească mare, stimulat de faptul că–i egalul lui iar nu timorat de înălţimea şi dimensiunile ansamblului arhitectural. Avram Iancu şi–a dorit ca din fiştece copil să iasă un om instruit , iubitor de oameni şi frumos , modest fără a fi mânat de plăcerile efemere ale timpului şi timpurilor, care să fie în stare să dezvolte sentimente alese faţă de semenii săi, indiferent de naţiune şi de naţionalitate. Am fost mânaţi şi obligaţi la un parcurs egal în a-l cinsti şi a-l pune la locul său, dând Cezarului ce- i al Cezarului”, spunea Viorel Ianc.
Cert este că monumentul există, se încadrează atât urbanistic cît şi estetic în peisaj şi ceea ce a urmat a fost o simplă formalitate – ministrul Kelemen Hunor şi-a pus ştampila pe actul de domiciliu al lui Avram Iancu în Beiuş.
Din informaţii sigure, pe data de 5 februarie a.c., membrii Asociaţiei „Avram Iancu” Beiuş intenţionează, în cadrul unei ceremonii care să cinstească trecerea Crăişorului Munţilor prin Beiuş (5 februarie 1850), să sădească un gorun lângă acest monument.

Simion Suciu

LINIŞTEA DINAINTEA FURTUNII (II)

Războiul pensiilor militare continuă

Guvernul României şi pensionarii militari sunt în plin război, din punct de vedere a luptei sindicale, pe plan media cât şi pe plan juridic. Hotărârea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 38 din 7 ianuarie 2011 a dat dreptate militarilor, suspendând tăierea pensiilor. Marşul cadrelor militare din Capitală, desfăşurat pe 24 ianuarie a.c. a fost un avertisment pentru Guvern, aşa cum preciza Col.(r) Mircea Dogaru într-un comunicat din 28.01.2011. Celor care se bucura ca în februarie le vor veni pensiile întregi ca în decembrie plus restituirea sumelor furate în ianuarie le atragem atenţia ca au trecut deja la planul B: emit în fals noi decizii cu date cuprinse intre 28.12.2010 – 07.01.2011 (Hotărârea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este din 07.01.2011) iar aceste noi decizii se declara a fi făcute nu în baza salariului mediu pe economie ci în baza recalculării, care continua în ciuda hotărârilor judecătoreşti.
O alta ”armata în rezerva” va beneficia în viitor de drepturile noastre, armata politicienilor făcuţi peste noapte generali (Onţanu. Iordănescu, etc) sau colonei (Diaconescu, Tălmaceanu).
În aceste conditii îi atentionam pe cei care renunta la contestatii şi procese, sau pe cei care ezita sa vina alaturi de noi, sa se gandeasca de doua ori, inainte de a hotari.
In ceea ce ne priveste, vom lupta pentru abrogarea Legii 119/2010, fapt care i-a adus alaturi de noi pe pensionarii piloti, diplomati, functionari publici din justitie, Parlament, Curtea de Conturi şi pe parlamentarii pensionati.
Luptam pentru abrogarea Legii 329/2009, care limitează tuturor pensionarilor militari sau civili dreptul la munca, şi a Legii 263/2010 care îi arunca în afara societăţii pe toţi pensionarii civili sau militari. în concluzie suntem, cei drept,  15.000, deocamdată, dar luptam nu pentru 15.000, nu pentru 200.000, ci pentru 6 milioane de pensionari.
Manifestarile noastre din ziua de 24 Ianuarie au fost un avertisment în acest sens.
Nu s-a uscat bine cerneala pe acest comunicat şi în seara aceleiaşi zile prim ministrul Boc ieşea pe posturile de televiziune anunţând o Ordonanţă de Guvern, din start controversată. Iată , pe scurt, conţinutul acestei ordonanţe, comentată chiar de Boc :
Potrivit ordonanţei de urgenţă, obligativitatea identificării şi transmiterii la casele de pensii sectoriale a veniturilor realizate lunar de fiecare beneficiar în vederea efectuării revizuirii revine instituţiilor din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională”.
Boc a precizat următoarele situaţii de recalculare a pensiilor militare:  cei cărora le-au fost recalculate pensiile în baza veniturilor individuale, cei cărora le-au fost recalculate pensiile în baza salariului mediu brut pe economie, dar primesc sume mai mari decât în decembrie 2010 şi cei cărora le-au fost recalculate pensiile în baza salariului mediu brut pe economie, dar primesc sume mai mici decât în decembrie, specificând: “ Pensiile care au fost recalculate tot pe baza salariului mediu brut, dar ale căror cuantumuri sunt mai mici în ianuarie decât în decembrie se vor plăti din februarie la nivelul lunii decembrie până când în momentul revizuirii deciziei de recalculare, revizuire pe baza veniturilor lunare.
Cei care în luna ianuarie au pensia recalculată pe baza salariului mediu brut şi mai mică decât în decembrie diferenţa pentru ianuarie o vor primi în cursul lunii februarie”, a spus Boc referindu-se la a treia categorie de pensionari din sistemul de apărare şi ordine publică. Astfel, pensionarii cărora le-au fost recalculate pensiile militare pe baza salariului mediu pe economie şi au primit mai puţin bani în ianuarie vor primi luna viitoare un cupon cu o valoare egală cu cea stipulată pe ultimul cupon din anul 2010. De luna  viitoare, pensionarii cărora li s-au calculat pensiile pe baza salariului mediu brut pe economie şi au primit mai puţini bani vor lua pensia veche, adică mai mare. Totodată vor primi şi diferenţa care le-a fost reţinută în luna ianuarie. Aceştia vor primi pensia veche până ce li se va recalcula pensia pe baza veniturilor reale. Pe de altă parte, şi cei care au primit mai mulţi bani, în urma recalculării pensiei pe baza salariului mediu brut, vor primi în continuare pensia mărită. Asta, până ce specialiştii Guvernului vor recalcula pensiile pe baza veniturilor reale.
Totuşi, aceştia vor trebui să dea banii înapoi statului începând cu anul 2012. Se va stabili un cuantum lunar care trebuie rambursat în aşa fel încât să nu afecteze dreptul la pensie”
.
În altă idee, pensiile recalculate în baza veniturilor individuale, indiferent că sunt mai mari sau mai mici faţă de luna decembrie, se menţin la nivelul stabilit în urma recalculării. După ce procesul de revizuire a recalculării va fi finalizat vor urma trei luni de regularizare a pensiilor pe baza rezultatelor finale ale recalculării, până la 31 martie 2012. Astfel, cei care până la finele lui 2011 au primit mai puţini bani decât ar fi trebuit conform principiului contributivităţii şi actelor care dovedesc veniturile, îşi vor recupera în trei luni aceşti bani.
În schimb, cei care au primit mai mult vor trebui să returneze aceşti bani. Recuperarea de către stat se va face sub forma reţinerii eşalonate a unor sume din pensie, sume care nu vor fi mai mari de o treime din cuantumul total al pensiei.
Tot vineri, vicepreşedintele SCMD Mureş, locotenent-colonelul în rezervă Ioan Ujică, a făcut apel la partidele de opoziţie în vederea suspendării preşedintelui Traian Băsescu, întrucât acesta "se situează în afara ordinii constituţionale" în problema pensiilor militare.
Ioan Ujică a declarat, într-o conferinţă de presă, că, dacă Executivul va continua să nu respecte hotărârea judecătorească referitoare la problema pensiilor militare, SCMD va scoate în stradă, în 1 martie, zeci de mii de militari: "Îi scoatem pe toţi despre care Guvernul a spus că au pensiile mărite. Noi, în 24 ianuarie, nu ne-am adunat la Bucureşti pentru că timpul a fost foarte scurt şi totuşi vrem ca lucrurile să nu scape de sub control, trebuie o organizare temeinică să aduni mulţi oameni. Dar noi estimăm că la 1 martie - dacă lucrurile nu se vor rezolva - că numai militari se vor aduna 15.000 de persoane. Nu facem acţiuni la nivel local. Din Mureş, sindicatul are 230 de persoane, dar avem Asociaţia Naţională a Cadrelor Militare în Rezervă şi Retragere. Avem şi membri de la MAI şi de la SRI".
La 1 martie, "dacă se va continua cu această nebunie şi nu se va stopa acest proces", categoric va trebui ca militarii să iasă în stradă, reclamând faptul că Guvernul nu respectă hotărârea judecătorească referitoare la problema pensiilor militare "decât pe jumătate". Ujică a adăugat că face apel la partidele de opoziţie în vederea suspendării preşedintelui Traian Băsescu, întrucât acesta "se situează în afara ordinii constituţionale" în problema pensiilor militare.
Toţi sindicaliştii militari care au avut pensia „recalculată” au depus contestaţii la Casele Sectoriale de Pensii, în secunda doi de la primirea deciziei de recalculare. De asemenea, la toate filialele SCMD s-au constituit grupe operative pentru coordonarea şi consilierea pensionarilor militari. În Oradea şi Beiuş, sindicaliştii militari vor intenta Guvernului sute de procese în nume propriu sau colectiv.
Războiul continuă...
Simion Suciu

SĂ NE CINSTIM EROII


Clubul Copiilor şi Elevilor Beiuş, Cercul de Numismatică - Muzeologie a organizat luni, 24 ianuarie a.c. în Sala Mare a Primăriei, o activitate culturală concepută ca un omagiu adus înaintaşilor care acum 152 de ani au înfăptuit Unirea Principatelor Române.
În prima parte a activităţii, membrii cercului condus de prof. Aurica Vintilă au organizat o interesantă Expoziţie Numismatică, fiind expuse serii numismatice, cataloage numismatice şi colecţii cu monede şi bancnote româneşti şi străine.
În partea a doua a activităţii s-a desfăşurat concursul de istorie „Hai să dăm mână cu mână”, la acesta participând un număr de 12 echipaje de la şcolile beiuşene dar şi de la şcolile din localităţile învecinate. Fiecare echipaj a fost alcătuit din 3 elevi însoţiţi de câte un cadru didactic. Concursul face parte din proiectul judeţean „Să ne cinstim eroii”.
După concurs a urmat un spectacol artistic la care au participat, conform parteneriatului încheiat între Clubul Copiilor şi Elevilor Beiuş şi Liceul de Artă Oradea, un grup de elevi pregătiţi de prof. Aurica Bonţu, Adriana Pop şi Ancuţa Pop. Ansamblul folcloric „Lilioara” condus de prof. Irina Mihoc şi elevii de la Cercul de Instrumente Muzicale pregătiţi de prof. Magdalena Dan au completat spectacolul.
Hora Unirii în care s-au prins elevii participanţi şi spectatorii a încheiat manifestarea.
Clasament final:
Locul I – Clasa a IV-a D, Şcoala cu clasele I-VIII „Nicolae Popoviciu”, clasa a V-a B, Liceul Pedagogic „Nicolae Bolcaş”, ambele din Beiuş
Locul II – Şcoala Generală Uileacul de Beiuş
Locul III – Clasa a V-a B, Şcoala cu clasele I-VIII „Nicolae Popoviciu”
De asemenea, ca urmare a bunei pregătiri, toţi concurenţii primit diplome şi premii de participare.
Simion Suciu

Sărbătorirea Zilei Unirii la Beiuş


 
În ciuda condiţiilor atmosferice vitrege, Unirea cea Mică a fost sărbătorită, cu respectul cuvenit, şi la Beiuş. La ora 10.00, în Parcul Central, la Monumentul Martirilor Dr. Ioan Ciordaş şi Dr. Nicolae Bolcaş s-au adunat peste o sută de cetăţeni, profesori, mulţi elevi dar şi mulţi pensionari militari. La manifestare au mai participat deputatul PNL Nicolae Jolţa, conducătorii instituţiilor locale precum şi comandantul garnizoanei, lt.col. Mihai Sopota.
Ceremonia a fost scurtă – alocuţiunea primarului Adrian Domocoş, un scurt spectacol artistic şi, în final, toţi s-au prins în Hora Unirii.
În alocuţiunea sa, primarul Beiuşului a subliniat importanţa istorică a actului de la 24 ianuarie 1859, la importanţa unităţii tuturor românilor. A condamnat politica guvernului referitor la pensiile militarilor specificînd că aceştia „au parte azi de o victorie sublimă – au fost umiliţi” de putere şi de „generalii făcuţi la apelul de seară”. A mai făcut apel la „oamenii de stat, nu de stat degeaba” ca „naţia română să nu fie condamnată şi nici generaţiile următoare”.  În final a adresat urări de ani mulţi şi sănătate beiuşenilor.
Ca întotdeauna, Ansamblul „Muguri şi Mlădiţe de Tezaur”, coordonat de profesorii Anca Banda şi Cornel Tomuţiu a avut o prestaţie de excepţie, în ciuda frigului de afară.
Simion Suciu

miercuri, 26 ianuarie 2011

Ai Jurat!

de Marius-Adrian Porojnicu

 









Tu eşti soldat? Şi stai cu mâna ‘ntinsă ?
Că, parcă şi credinţă ai jurat ?
Te duci spre mana care se vrea linsa ?
Mai ai onoare ? Tu mai esti barbat ?

Priveste - tara ta e in rastriste!
Si i-ai jurat credinta, i-ai jurat !
Si mor romani, si plang parinti, si-i jale !
Si fura unii tot ce-i de furat !

Nedemn e gestul si provoaca sila:
Dezonorant si neingaduit !
Nu te pleca si nu mai cersi mila
La cei ce, tara ta, au jefuit !

Sa sune goarna! Clopote sa bata!
Soldat batran, tu viu ,esti tot soldat !
Dac’ ai sa mori, sa mori cu arma’n mana,
Altfel….  esti un gunoi - nu meriti onorat !

duminică, 23 ianuarie 2011

LINIŞTEA DINAINTEA FURTUNII... (I)

Radiografia Războiului Pensiilor Militare

Scris de Simion Suciu

Deşi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, printr-o decizie irevocabilă, recursul Guvernului la o decizie a Curţii de Apel Cluj prin care s-a dispus suspendarea executării H.G. nr. 735 din 21 iulie 2010 pentru recalcularea pensiilor militare de stat, Guvernul a considert că instituţiile din sistemul naţional de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională pot continua recalcularea pensiilor, ceea ce s-a şi întâmplat. Astfel, pensionarii militari s-au trezit cu pensiile drastic diminuate (tăiate, mai bine zis), ceea ce a avut un efect tragic, în unele cazuri, „beneficiarii” recalculării suferind accidente vasculare, infarcturi culminând cu decesul Coloneului Dumitru Stoian din dimineaţa zilei de  22 ianuarie a.c. la Spitalul Bagdasar din Bucureşti, în urma unui şoc suferit în urmă cu trei zile, când a constatat că pensia pe care a primit-o a scăzut la 1.600 lei, de la 3.300 lei. Tăieri drastice au fost şi în Beiuş, unde, conform unei situaţii întocmite de Filiala SCMD din localitate, valoarea medie a tăierilor a fost de aproape 37%. În această situaţie, militarii „şi umiliţi şi cu banii luaţi” s-au organizat, au luat atitudine în presă şi au trecut la fapte, ameninţând cu un miting în Bucureşti şi pichetarea prefecturilor în marile oraşe pe data de 24 ianuarie.
Demersurile cadrelor militare în rezervă şi în retragere sunt acceptate de către opoziţie,  atât pentru că sunt legitime dar şi pentru că „portocalii” au fost prinşi la încălcarea legii ca şi mâţa la smântână şi ameninţaţi de zeci de mii de procese, practic un moment favorabil pentru a fi îndepărtaţi de la putere. Justiţia se pare că a ieşit de sub influenţa portocalie şi a apărut... FRICA. Şi vai, ce stări poate zămisli frica – furie, îngrijorare, panică, revoltă, etc.
Indiscutabil, începând cu 8 ianuarie media românească a fost suprasolicitată de ştiri referitoare la pensiile militarilor, aşteptându-se puncte de vedere ale preşedintelui Băsescu, premierului Boc sau ministrilor Oprea şi Igaş.   
Dar să revedem filmul acţiunii:
1. La început au apărut „lătrăii” PDL în frunte cu Alin Popoviciu, Gelu Vişan dar şi cu mai-tânărul „recitator de frunte” E. Tălmăcean , cu „ilustrul” preşedinte al Comisiei pentru Apărare din Camera Deputaţilor - Costică Canacheu, celebru fiind pentru studiile care l-au recomandat pentru această funcţie – Liceul Industrial Electroenergetic, Bucureşti şi, desigur, celebra jurnalistă nehalită şi gângăvită – Andreea Pora.
2. În surle şi trâmbiţe, stereotip mânuite de generăleasa Lupu şi comandorul Frăţilă, a apărut şi generalul – izmenar Oprea, care, cu voce tunătoare, „condamna cu mânie proletară”, ia ghiciţi pe cine? Taman presa care, în mintea lui, obişnuită doar cu rotunjirea averii, se face vinovată de situaţia dramatică a militarilor, ministerul nu a făcut decât bine pensionarilor. În concluzie, militarii au fost „ajutaţi” să piardă o mare parte din pensie, împotriva Legii şi Constituţiei şi pentru asta trebuie sa le fie recunoscători lui Oprea şi lui Băsescu. De menţionat că numiţii de la punctul 1 şi 2 au repetat aceeaşi placă de fiecare dată când au apărut în media.  
3. S-a încercat folosirea „armei secrete”, adică a generalului – fosilă Mihai Iliescu, profesor universitar şi doctor (să mă ierte Dumnezeu dar nu am găsit nicăieri la ce universitate a fost profesor iar despre doctorat am citit ceva în Observatorul Militar, nr. 21/2010 cum că şi-ar fi luat doctoratul în 1996 şi cam atât). Acest general obedient, cu patru stele, ajuns de prin 2007 în fruntea ANCMRR-ului, „mâna” izmenarului Oprea, a dat un comunicat prin care disociază activităţile ANCMRR de SCMD vis-a-vis de marşul de protest ce urmează a fi desfăşurat pe 24 ianuarie în Capitală. Oare nu spunea domnia sa că „ANCMRR este creaţia noastră şi a predecesorilor, este familia noastră şi punctual de sprijin al nădejdilor noastre de viitor” în ziarul sus menţionat? Păi stai aşa, nenea generalu’! Dumneavoastră vă sprijiniţi membrii din asociaţie să nu protesteze şi să accepte să li se taie pensia pentru că „Nu putem terfeli onoarea de militari şi să ne înjosim în faţa poporului român (vezi recentele incidente de la Constanţa), suportând intervenţii în forţă asupra calităţii de Militar al Armatei Române. Avem încredere în demersurile noastre şi în asigurarea dată de ministrul Apărării Naţionale că dreptatea va triumfa în România, îndreptăţind astfel speranţele tuturor cadrelor militare în rezervă şi în retragere, ale tuturor pensionarilor „. militari''. Pe ce lume trăiţi, domnule general (cu patru stele)? Oamenii fac infarct, unii mor şi dumneavoastră îi sfătuiţi să fie demni? Care demnitate? Nu vedeţi că Armata de Rezervă a României este decăzută din drepturi, umilită şi pauperizată? Unde aţi fost până acuma?
4. Frica începe să-şi arate colţii – militarii nu pot fi opriţi, protestele vor avea loc, se înmulţesc contestaţiile, sistemul de calcul al M.Ap.N. este suprasolicitat, încep să iasă mârşăviile la suprafaţă. Este momentul culminant când... apare Superman! Mai pe româneşte, preşedintele Băsescu, de multă vreme nevăzut printre cetăţeni, iese la cumpărături şi face o declaraţie fulminantă: „Legea trebuie respectată
La ora când scriu aceste rânduri preşedintele Băsescu este la sfat cu premierul Boc, miniştrii Oprea şi Igaş şi directorii SPP, SRI, etc.
Tot la ora asta se ştie precisPotrivit Primăriei Municipiului Bucureşti, în jur de 2.000 de membri ai sindicatului se vor reuni în Piaţa George Enescu între orele 10,30-11,30. Începând cu ora 11,30, manifestanţii vor porni într-un marş de protest pe traseul Calea Victoriei - Bd. Naţiunilor Unite - Bd. Libertăţii - Calea 13 Septembrie - Şoseaua Panduri - Str.Dr.Rainer - Piaţa Eroilor”.
Şi tot la această oră, pe blogul SCMD a apărut următorul Comunicat

MESAJ DIN PARTEA MILITARILOR ACTIVI
Dragi camarazi,

Armata României trece prin cele mai grave momente, posibile în vreme de pace. Niciunei armate a lumii nu i-a fost dat vreodată să îndure atâta oprobriu, ticăloşie şi mizerie. În mod concertat, guvernanţii, cu complicitatea nevertebrată a liderilor militari, batjocoresc fără noimă Oştirea, toţi sub comanda celui care ar trebui să fie cel dintâi care o apără – Preşedintele României.
Trăim şi îndurăm alături de voi umilinţele la care este supusă instituţia militară, degradarea socială şi naţională a condiţiei militare, uzurparea samavolnică a statutului nostru profesional.
Din păcate, noi cei în activitate, sub restricţia prevederilor regulamentare şi legale fiind, nu putem să vă sprijinim decât prin tăcere, solidaritate, neîngenunchiere morală şi înţelegere. Suntem alături de voi. Vă mulţumim pentru sacrificiile pe care le faceţi! Lupta voastră este şi a noastră. Consideraţi-ne, clipă de clipă, alături de voi, pe frontul salvării condiţiei militare a existenţei noastre naţionale!
Pe 24 ianuarie nu sunteţi singuri. În Marşul vostru este o singură armată, Armata României!
Ajută, Doamne, România oprimată şi Armata ei!
Un grup de ofiţeri din Ministerul Apărării Naţionale
Bucureşti, 23 ianuarie 2011

sâmbătă, 22 ianuarie 2011

S-A STINS DIN VIAŢĂ ÎN URMA UNUI ACCIDENT DE CIRCULAŢIE REPUTATUL OM DE CULTURĂ BIHOREAN GHEORGHE DAVID

Preluare de pe: Informaţia de Vest
Accidentul s-a petrecut joi dimineaţă, pe DN 76, în afara localităţii bihorene Ceica. Potrivit unui comunicat al Poliţiei Bihor, o orădeancă de 38 de ani "nu a adaptat viteza de deplasare la condiţiile de carosabil acoperit cu zăpadă", iar autoturismul a derapat şi a pătruns pe contrasens.

Astfel, a fost acroşat în partea dreapta faţă de o autoutilitară condusă regulamentar din sens opus de un bărbat în vârstă de 55 de ani, din Ceişoara.

În urma accidentului rutier, prof. dr. Gheorghe David, directorul general al Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii, în vârstă de 70 de ani, care era pasager în autoturismul care a provocat accidentul, a suferit leziuni care i-au provocat decesul. Totodată, şoferiţa şi un alt pasager, în vârstă de 42 de ani, din aceeaşi maşină, au suferit multiple leziuni pentru îngrijirea cărora au fost internaţi în spital.
CONDOLEANŢE FAMILIEI ÎNDURERATE!
DUMNEZEU SĂ-L ODIHNEASCĂ!

PROIECTUL "SĂ RECITIM EMINESCU" LA FINAL

În lunile decembrie şi ianuarie, Poetul Nepereche al românilor a devenit perechea sufletească a elevilor de la Colegiul Naţional ,,Samuil Vulcan”  din Beiuş.În această perioadă s-au derulat activităţile omagiale incluse în proiectul ,,Să recitim Eminescu”, având drept grup ţintă elevi de gimnaziu şi liceu.
            Joi, 20 ianuarie, s-a desfăşurat Concursul şcolar ,,Fiind băiet păduri cutreieram”, destinat celor mai tineri vulcanişti – elevii claselor a V-a şi a VI-a, ultima etapă a proiectului. Echipajele celor două clase au parcurs probe variate şi atractive: Viaţa şi opera poetului, Lectură expresivă, Să recunoaştem basmele şi poeziile din fragmente, Cine este personajul…, Creaţii plastice inspirate din poeziile citite, Reconstituirea portretului poetului – puzzle. Cei mai tineri învăţăcei ai şcolii au devenit Feţi-Frumoşi şi Ilene Cosânzene care au depăşit probele datorită lecturii basmelor şi poeziilor eminesciene având ca teme copilăria şi natura, dar şi a unui bogat material biografic.
            Iată şi rezultatele întrecerii: Diploma ,,Cel mai expresiv cititor – proză” – Dan Roxana, clasa a VI-a; Diploma ,,Cel mai expresiv cititor – versuri” – Lezeu Salome, clasa a V-a; Diploma ,,Prietenii lui Eminescu”, pentru cunoaşterea biografiei şi creaţiei eminesciene – echipajul clasei a V-a; Diploma ,,Micul artist”- Petruse Teodora, clasa a V-a, pentru pictura ,,Castelul de la malul mării”, inspirată din poezia ,,În fereastra despre mare”. Detaşarea echipajelor s-a realizat prin punctajul obţinut: clasa a V-a – 58 de puncte – Premiul I, iar clasa a VI-a – 52 de puncte – premiul al II-lea.
            Obiectivele majore ale concursului şi ale întregului proiect au fost omagierea poetului şi cultivarea unei atitudini favorabile cărţii, lecturii. De aceea, toţi componenţii echipajelor au fost recompensaţi, prin grija organizatorilor, cu cărţi semnate de autori redutabili din literatura română şi universală, ,,pătate” cu ciocolată.
            Concurenţii, ca şi organizatorii, au avut parte de o surpriză. S-a oferit un premiu special, din partea Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate – Filiala 1 Beiuş, celei mai sensibile declamatoare de versuri – Salome Lezeu.
            De remarcat atitudinea colegilor, care şi-au încurajat favoriţii prin aplauze sincere.
            Organizatorii concursului – prof. Elena Ojică, şi prof. Traian Stanciu – s-au bucurat de colaborarea colegelor – prof. Florica Rus, consilier educativ, prof. Mihaela Ilieş, prof. Claudia Iagăr, care au alcătuit un juriu eficient şi competent, dar şi a prof. Elena Codreanu, bibliotecarul Colegiului.
            În perioada de deliberare a juriului, elevii, profesorii şi invitaţii au intrat, în posesia celui mai ,,cald” număr al revistei Colegiului - ,,Plai Românesc” şi au admirat picturile realizate pe suport neconvenţional (discuri din vinilin) de Brighitta Feneşi, din clasa a XI-a C. Şi acestea au avut ca sursă de inspiraţie poeme eminesciene.
            Reamintim celelalte activităţi ale proiectului: Cerc de lectură, Spectacolul omagial ,,La steaua…”, organizat, ca şi concursul, în parteneriat cu Casa de Cultură ,,Ioan Ciordaş”, teatru - ,,Eminescu, student la Viena:, de Stelian Vasilescu (clasa a X-a A), articole, poezii, studii critice, creaţii plastice, materiale omagiale în PP, realizate de elevi şi profesori în vederea participării la Simpozionul Naţional ,,Prietenii literaturii” şi la Concursul ,,Dor de Eminescu”, de la Beclean, judeţul Bistriţa-Năsăud.
            Iniţiatorul şi coordonatorul proiectului, prof. Elena Ojică, a fost sprijinită de profesorii Traian Stanciu, Claudia Iagăr,  Natalia Heredea,  Monica Liana Cândea, Elena Codreanu, Gabriela Vescan, Florica Rus,  Mihaela Ilieş iar din partea Casei de Cultură ,,Ioan Ciordaş”de directoarea Anca Silvia Banda  şi ec. Mirela Boţa, de la aceeaşi instituţie, cu toţii contribuind la aplicarea principiului transdisciplinarităţii.

luni, 17 ianuarie 2011

DE ZIUA LUI EMINESCU...


În gând cu Eminescu

La Şcoala cu clasele I – VIII “Nicolae Popoviciu” din Beiuş ziua de 14 ianuarie a fost dedicată sărbătoririi Luceafărului poeziei româneşti – Mihai Eminescu. De la ora 11.00, cu clasele primare au avut loc activităţi cultural – artistice la nivelul fiecărei clase (recitări, cântece, expoziţii pe lucări tematice, prezentări power – point).
Prin grija bibliotecarei Mariana Coste, în holul de la etajul I al clădirii principale a fost amenajată o expoziţie de carte cu tematica „În gând cu Eminescu”.
La ora 12.00 s-a inaugurat punctul muzeistic, amenajat prin grija conducerii şcolii şi a catedrelor de Limba Română şi Muzică. Aici sunt expuse obiecte tradiţionale, costume naţionale dar şi obiecte vechi care au fost ale părinţilor şi bunicilor elevilor de pe vremea când aceştia erau şcolari. 
La inaugurare au participat, din partea Muzeului Municipal Beiuşconf. univ. Nicolae Brânda şi prof. Geta Brânda.. D-na Brânda, în alocuţiunea rostită, a arătat că este încântată de faptul că muzeul beiuşean are un fiu, mititel, desigur, dar acesta o să crească mare prin grija elevilor şcolii.
Inaugurarea a fost urmată de un program cultural artistic care a debutat cu o prezentare pps urmată de un moment literar –muzical, un concurs-recital de poezie şi un microrecital de cântece dedicate Poetului Nepereche interpretate de Ansamblul „Cununiţa”. La desfăşurarea acestei manifestări şi-au adus aportul prof. Maria Horge, Mihaela Nemeş, Veronica Popa, Daniela Rada, Florin Cata coordonaţi de prof Adina Cioloş, directorul şcolii şi prof. Editha Mladoniczki – consilier educativ.


 
Beiuş: Ziua Poetului Nepereche

La Beiuş, 14 ianuarie 2011 a fost ziua dedicată Poetului Nepereche. Sala Mare a Primăriei a găzduit Spectacolul omagial La steaua..., realizat de Casa de Cultură ,,Ioan Ciordaş în parteneriat cu liceele beiuşene. La manifestare au participat peste 350 de elevi, cadre didactice, părinţi, locuitori ai municipiului şi nu în ultimul rând primarul Adrian Domocoş.
Deschiderea spectacolului a aparţinut elevilor de la Colegiul Naţional ,,Samuil Vulcan, care au declamat versuri eminesciene în dulcele grai românesc, dar şi cu ecouri franceze şi engleze. Corul Colegiului, apoi elevii Mălina Petruse şi Alexandru Haiduc  au interpretat măiestrit armonii inspirate din poemele lui Mihai Eminescu. Şi pentru că geniul poeziei româneşti a împărtăşit atâta experienţă de viaţă prin poemele sale, eleva Sorina Boldi a încifrat în metafore măiestrite admiraţia sa faţă de poet, închinându-i creaţiile ,,Odă Poetului  Nepereche”,  ,,Floare albastră”,  ,,Luceafărul”, cu care a încântat publicul. Un moment special în încheierea spectacolului vulcaniştilor a fost punerea în scenă a  Tabloului al V-lea – Alexandru Ioan Cuza, din piesa-document ,,Eminescu, student la Viena”, de Stelian Vasilescu, de către elevi ai clasei a X-a A. Colegiul Tehnic „Ioan Ciordaş” şi Liceul Pedagogic „Nicolae Bolcaş” au prezentat colaje de muzică şi poezie.
Spectacolul, prezentat de eleva Andreea Groza, a fost coordonat de prof. Anca Banda, directoarea Casei de Cultură şi pregătit de prof. Elena Ojică, Iagăr Claudia, Natalia Heredea, Monica Liana Cândea, Gabriela Vescan de la CNSV, Elena Grigoraş, Gabriela Briscan, Monica Bota şi Monica Fîşie de la Colegiul Tehnic „Ioan Ciordaş” respectiv Alina Lazea, Mihaela Bulc şi Cristina Morgovan de la Liceul Pedagogic „Nicolae Bolcaş”. De menţionat că participarea la acest spectacol, pentru „vulcanişti” este una dintre finalităţile proiectului mai amplu - ,,Să recitim Eminescu, desfăşurat în cadrul cercului de lectură al şcolii, având ca obiective fundamentale omagierea lui Mihai Eminescu, respectiv formarea unei atitudini favorabile cărţii şi lecturii.

 Simion Suciu

vineri, 14 ianuarie 2011

Viaţa lui Mihai Eminescu

 
NAŞTEREA ŞI COPILÃRIA LUI MIHAI EMINESCU(1850-1858)
        Deşi nu este pe deplin sigurã – datoritã disputei biografilor – data naşterii lui Mihai Eminescu se considerã a fi 15 ianuarie 1850 (dupa „registrul de naşterii şi botez“).
        „Nu trebuie sã vedem însã în copilãria celui care avea sã devinã cel mai mare poet al ţãrii lui ceva miraculos şi prevestitor. Este copilãria fireascã a unui bãiat crescut la ţarã“. El se juca cu ftaţii Ilie şi Matei şi „umpleau astfel lumea de chiot şi poveste“. Mai târziu el hoinãrea prin sat timp de o sãptãmânã – amintindu-şi despre asta în poeziile sale.             

ŞCOLAR LA CERNÃUŢI(1858-1863)
         „Unde va fi fãcut Eminescu clasele întâia şi a doua primarã nu ştim, dar clasele a treia şi a patra le-a urmat sigur la Cernãuţi“. „Gh. Eminovici avea planuri mãreţe pentru copiii sãi şi preţuia pe nemţi cu deosebire. De aceea şi-a dat toţi bãieţii la carte nemţeascã la Cernãuţi.“
         „Aici îşi petrece Eminescu aproape şapte ani din copilãria sa“.   „Mai dragã, nici vorbã, decât şcoala îi era lui Eminescu joaca.“ El împreunã cu prietenii şi colegii lui de camerã fãceau foarte multe pozne pe seama gazdei ce-i ţinea cu chirie. De asemenea el încearcã sã fugã de câteva ori acasã la Ipoteşti, dar este prins de tatãl sãu şi sfârşeşte tot la Cernãuţi.

PRIVATIST LA CERNÃUŢI. FUGAR CU TRUPA TARDINI
(1864-1866)
         „Tatãl visase sã vadã pe Mihai nu un om de nimic, cu plete, compunând poezii, ci doctor mãcar“. Trebuia sã-şi dea examenele dar nu avea banii necesari, de aceea cere o bursã de la „Ministerul Instrucţiunii“ dându-se elev la gimnaziul din Botoşani. Bursa este respinsã.
          În cele din urmã pleacã la Cernãuţi pentru a-şi da examenele. Dar în acea vreme îşi face debutul la Cernãuţi trupa de teatralã a Ştefaniei Tardini. O datã cu plecarea actorilor români din Cernãuţi dispare şi Eminescu. El trece cu trupa prin Botoşani – primit în colectiv pentru a-i folosi isteţia – şi se duce la Braşov. Sosit cu trupa la Botoşani Eminescu se întoarce acasã. Eminovici nu mai avea bani sã-l ţinã pe Mihai la şcoalã şi încearcã sã-l statorniceascã la Botoşani – îi gãseşte slujba de practicant la Tribunalul din Botoşani. Trupa Tardini, începându-şi reprezentaţiile la Cernãuţi, face pe Eminescu sã-l convingã pe tatãl sãu cã trebuie sã-şi dea examenele. Urmeazã în continuare trupa şi-şi dã examenele la Sibiu. Se întoarce la Cermãuţi şi stã ca bibliotecar la Aron Pumnul care era foarte bolnav. Aici Eminescu citeşte toate cãrţile – cum afirmã „speriaţi“ mai târziu studenţii de la Blaj. În ziua de 12 ianuarie 1866 moare Aron Pumnul, prilej pentru Eminescu de a scrie o poezie – care urma a fi scrisã într-o broşurã Laecremioarele învãţãceilor gimnazişti de’n Cernaeuţi la mormântul prea iubitului lor profesoriu Arune Pumnul.
         Urmeazã o colaborate cu revista Familia la cere trimite câteva din poeziile lui de pânã atunci „De-aşi avea…“ „O cãlãrire în zori“ şi „Lanţul de aur“. Iosif Vulcan, cel care-i publicã poeziile, îi schimbã numele din Eminovici în Eminescu.

LA BLAJ(1866)
          Eminescu hotãrãşte sã dea examenele mai daparte la Blaj. .Eminescu duce la Blaj o viaţã foarte dezordonatã – doarme când poate, pe unde poate, adeseori îmbrãcat, mãnâncã rar şi puţin, şi nu ţine foarte mult la „lutul omenesc“. Evita pe cunoscuţi cãutãnd singurãtatea şi citea toatã ziua. „Eminescu era dar, dupã cum se vede, un tânãr deprins cu elementele naturii, un rustic sãnãtos şi primitiv“. „Deşi înclinat cãtre solitudine, el nu fugea de prietenie“. Un prieten de singurãtate a avut la Blaj în persoana lui Filimon Ilia – cãruia îi va dedica poezia Amicul F. I. – împreunã discutãnd „juvenil“ teme filozofice.
         Între timp mai publicã la Familia poezii – „Din strãinãtate“, „La bucovina“, „Speranţa“ şi o traducere – nuvela „Lanţul de aur“. Şcoala terminatã, Eminescu  rãmâne  fãrã  bani  şi  pleacã  spre  Sibiu  în  cãutarea  vreunui  ajutor. Într-adevãr  cunoaşte  pe  cineva  care îi  citise  poeziile  din  Familia  şi vãzându-l într-un „costum cu totul singular“ îl îmbracã din cap pânã în picioare şi îl ajutã sã treacã graniţa

PRIBEAG ŞI SUFLEUR (1866-1869)
        Trecând munţii Eminescu se duce la Bucureşti şi se alãturã iar trupei Tardini.
        Pascali îl ia în trupã drept sufleur, dar înainte ca aceasta sã se fi întîmplat Eminescu a fost în trupa lui Iorgu Caragiale. Împreunã cu aceste trupe, poetul, devenit sufleur sau actor, cãlãtoreşte în toatã ţara.
       Eminescu s-a alãturat societãţii Orientul care avea drept scop promovarea culturii prin discuţii, lecturi şi studii de folclor.aici se împrieteneşte cu cei ce-i vor fi colegi la Junimea. La Botoşani Eminovici prinde pe fiul fugar terminându-se astfel scurta sa carierã de sufleur.

STUDENT LA VIENA(1869-1872)
        Pentru ca fiul sãu sã nu alunece pe calea actoriei Gh. Eminovici se hotãrî sã-l trimitã pe Eminescu la Viena sã studieze filozofia. La Viena studiau foarte mulţi români pe care Eminescu îi cunoaşte, în mare parte, din drumeţiile sale. Studiazã aici filozofie, medicinã, limbi romanice, istorie. Uşurinţa cu care vorbea germana face ca Eminescu sã cunoascã poeţi de-ai locului. Nu pierde contactul cu literatura patriei trimiţându-şi versurile la Convorbiri Literare. Prietenul sãu la Viena se aratã a fi Slavici. Îndatã ce primea bani de la tatãl sãu îşi cumpãra cãrţi precum cafea şi tutun. În lipsa de acasã a tovarãşilor, Eminescu lucreazã în aburul de cafea, de tutun şi de alcool denaturat, posedat de fantezie.
         În iarna urmãtoare Eminescu nu mai primea bani de acasã şi se îmbolnãvi de zãcu trei sãptãmâni, îngrijit din lipsã de bani de colegii de la medicinã. Se ridicã din boalã abia în februarie. Atunci a cunoscut-o pe Veronica Micle. Ea a stat la Viena şase luni, timp în care Eminescu a plimbat-o prin „metropola danubianã“. Eminescu pãrãsi Viena cu gândul de a-şi rezolva situaţia şcolarã şi de a se alãtura Junimii.

STUDENT LA BERLIN(1872-1874)
         Eminescu, fiind apreciat, primeşte din partea societãţii JUNIMEA o bursã la Berlin pentru continuarea studiilor de filozofie. La Berlin urmeazã cursuri de: Concepţia istoriei la istorici renumiţi, Istoria generalã a filozofiei, Istoria Egiptului, Istoria modernã, Obiceiurile şi moravurile Egiptrenilor, Dezvoltarea şi critica filozofiei hegeliene … Eminescu pregãtind un doctorat cu caracter istoric. Nevoia de bani în face sã-şi gãseascã o slujbã – aceea de secretar particular pe lângã Th. Rosetti.                        Eminescu vrea sã întrerupã studiile şi sã plece acasã, chemat fiind de tatãl sãu, dar Rosetti îi creşte salariul pentru a-i îndelunga şederea la Berlin fãrã ajutor de acasã. Titu Maiorescu îi promite lui Eminescu un loc la Ministerul de Instrucţie, cu condiţia sã ia doctoratul. Voind sã scape de viaţa de la Berlin şi atras de dorinţa revederii cu Veronica Micle poetului îi piere gândul la doctorat şi se întoarce la Iaşi şi cere o „ocupaţiune la Iaşi“ – desigur în acest timp Maoirescu îl crede între tomuri pregãtindu-şi doctoratul.

BIBLIOTECAR ŞI REVIZOR ŞCOLAR(1874-1876)
         Cu ajutorul lui Vasile Pogor Eminescu este numit director al Bibliotecii centrale din Iaşi. Bucuros cã scãpase de pribegie, poetul uitã sã ia în primire biblioteca cu inventar, spre supãrarea li de mai târziu. El spera sã studieze în continuare şi sã plece înapoi în Germania, pentru doctorat. În acest timp Eminescu îşi face debutul în învãţãmânt fiind suplinitor la cursuri de logicã şi limba germanã. Dupã câteva „demonstraţii ostile“ din partea elevilor Eminescu este nevoit sã renunţe la pedagogie şi primeşte de la Maiorescu funcţia de revizor şcolar pe douã judeţe: Iaşi şi Vaslui. Ca revizor, Eminescu cunoaşte oarecare greutãţi datoritã firii sale libertine şi lipsitã de rãspunderi, dar se acomodeazã. În curând Maiorescu demisioneazã, guvernul Catargi cade şi Eminescu este destituit. Imediat dupã asta mai primeşte o loviturã, Vizanti – un om ce se va expatria din pricina necinstei – în înţelegere cu Petrino – poetul rival – au pus la cale un proces împotriva lui Eminescu pentru sustrageri de cãrţi şi mobilier de la biblioteca din Iaşi. Pentru cã totul era la locul lor dosarul a fost închis. Tot Andrei Vizanti dã în judecatã şi pe Maiorescu pentru risipã din visteria statului.


EMINESCU GAZETAR(1876-1883)
          Rãmas pe drumuri, hãrţuit de rãutatea oamenilor, poetul aleargã sã se adãposteascã pe la prieteni – Creangã, Slavici. Junimiştii îi gãsirã o îndeletnicire, aceea de redactor–administrator şi corector la gazeta Curierul de Iaşi. Aici lucreazã şi cãţiva dintre colegii junimişti: Nicolae Gane, Iacob Negruzzi, Anton Naum. La aceastã gazetã tipãreşte articole despre istorie, comentarii naţionale, însemnãri economice, cronica teatralã şi câteva observaţiuni critice. În urma unui conflict Eminescu se retrage din redacţia gazetei. Junimiştii îi propuseserã un loc la Timpul, dar Eminescu îşi continuã activitatea jurnalisticã ajutându-l pe Slavici la Convorbiri literere. Eminescu citea şi compunea mult noaptea şi asta deranja gazdele sale. Scrie O, mamã, Luceafãrul şi Mai am un singur dor dar şi Scrisorile şi nu mai tipãreşte mai nimic. Împreunã cu junimiştii Eminescu frecventa concertele şi reprezentaţiile de teatru. Boala îl copleşi, memoria îl pãrãsi deodatã, îşi pierdea „distincţia între subiect şi pealitate“ şi dorinţa de moarte se face tot mai puternicã. În acest timp redacţia îl aşepta implacabilã la Bucureşti, dar „rãul lãuntric nu se potolise“. Munca şi boala îl îndepãrtase pe Eminescu de rude şi prieteni, precum îl înstrãinase de iubire.

AGONIA MORALÃ ŞI MOARTEA(1883-1889)
         Boala lui poetului îi face pe colegi sã afirme cã „ Eminescu a înnebunit“. Gh. Eminovici vine la Bucureşti şi lasã „toatã îngrijirea materialã şi moralã“ lui Maiorescu.
          Delirul îşi pune amprenta asupra gândirii expoetului. Eminescu era îndurerat cã nu putea vorbi toate limbile pe care creadea a le ştii – adicã şaptesprezece la numãr. O visa cu ochii deschişi pe Veronica Micle, se credea la Viena îl locuri nemaivãzute, cerea bani, boteazã pe cei din jurul lui cu nume regale şi ilustre, cântã din senin romanţe nemţeşti.
         Maiorescu decide, dupã sfatul medicului, sã-l trimitã în India. Timpul sta sã-şi înceteze apariţia, bãtrânul Eminovici muri, la fel şi doi fraţi ai lui Eminescu, doar Henrieta se mai interesa de soarta lui Mihai. Ea umblã cu Eminescu la mai mulţi doctori. Poetul, dorind sã scrie, cere cãrţile şi hârtiile de la Maiorescu, dar acesta din spirit de arhivar nu rãspunde şi publicã o ediţie a poeziilor lui Eminescu cu gând sã-i aducã ceva bani. Trupa de pribegie a lui Eminescu – Tardini – organizeazã o reprezentaţie în sprijinul lui. Revenindu-şi, oarecum, el colaboreazã, ca gazetar, cu România liberã.
         Eminescu este internat la ospiciu şi moare în zorii zilei de joi 15 iunie 1889. La autopsie s-a observat creierul care era în stare de ramoliţie, 1.400 de grame – cam cât al lui Schiller. Pe actul de moarte al lui Eminescu pun pecetea degetelor doi analfabeţi – cruntã ironie. În dupã amiaza zilei de 17 iunie colegii, familia şi toţi cunoscuţii îl conduc pe ilustrul poet pe ultimul drum.

CINE MĂREŞTE PREŢUL CARBURANŢILOR




În ultimele zile întreaga media vuieşte despre scumpirea carburanţilor şi dificultăţile în lanţ cu care se confruntă transportatorii dar şi cetăţenii şi care vor influenţa economia românească, şi aşa, pe marginea prăpastiei.  După cum bine se ştie, preţul carburanţilor influenţează viaţa tuturor cetăţenilor unui stat, indiferent de vârstă, sex, categorie socială, naţionalitate, religie, etc, în măsură mai mare ori mai mică, direct sau indirect.
Dacă pentru cetăţeanul de rând se pot găsi oarecare soluţii (improvizaţii) – mersul pe jos, bicicleta, etc., pentru transportatori soluţiile nu se întrevăd.
Pornind de la aceste premise, să urmărim drumul benzinei, de exemplu, de la poarta rafinăriei, până la rezervorul maşinii.
Producătorul o vinde la aproximativ 370 euro/tonă, adică la cursul de 4,2564 lei /euro adică 1574,87 lei/tonă. Deci de la rafinărie benzina iese la preţul de aproximativ 1,6 lei/litru ( 16.000 ROL).
Desigur, vă întrebaţi cum se ajunge la preţul actual?
Iată „drumul scumpirii”:
Accize = 467 euro/tonă!!! Cu 26,2% mai mult decât preţul de producţie!!!
Taxa de drum  inclusă în preţul benzinei este de 125 euro /tonă adică o treime din preţ. Dar dacă taxa de drum este inclusă în preţ se naşte întrebarea: Pentru ce se mai plăteşte rovigneta, care este tot o traxă de drum? Şi o altă întrebare: Pentru ce trebuie să plătească cel care are o drujbă ori un generator electric taxa de drum? Că doar drujba şi generatorul nu sunt autovehicule care circulă pe drumurile publice. Nici uneltele agricole pentru lucrul pământului nu circulă pe drumurile publice.  
Se mai adaugă taxa de solidaritate (câte un cent / litru - motivul este acoperirea prejudiciului din urma falimentului Bancorex) adica 10 EUR / tonă pentru care de asemenea nu suntem răspunzători noi, cetăţenii. În ce condiţii s-o fi întâmplat acest faliment, cine este responsabil, cine a pus mâna pe bani, asta este o altă poveste; oricum, românul de rând nu are nici o vină.
Facem un total:  370+467+125+10=972 euro /tonă (taxe şi accize). Se adauga TVA de 24 % adica 233.28 euro. Totalul este de 1205.28euro/tonă adică 5130,15 lei /tonă.
Deci producătorul încasează 1574,87 lei /tonă iar statul 3555,28 lei/tonă. (1,57 lei/litru respectiv 5,13 lei /litru)
Întrebare finală: CINE-I HOŢUL?


OAMENII DIN UMBRĂ

- pamflet -
Notă: acesta este un pamflet şi trebuie tratat ca atare!

 
Vecinul şi prietenul meu Ilie Ilie, pensionar militar ca şi mine, ne spunea zilele trecute (când stăteam cu prietenii noştri Piticu’ şi Sandu, la un pahar de vin roşu vechi de doi ani, primit de la socrul său, de la Tănăsoaia, Vrancea) că vrea “să depăşim în discuţiile noastre vremurile în care am fost înghesuiţi, cu sau fără voia noastră”.
-Cine n-ar vrea, prietene, am zis!? Dar ştii şi tu, cum se spune mai nou: “Fie pâinea cât de rea, tot ţi-o fură... Puterea!” Deocamdată 25% din salariu şi nu-ştiu-cât la sută  din pensie, fie ea civilă, ori militară-nesimţită. Până atunci ne lasă să fierbem în suc propriu, la foc mic, mocnit, propice unui proces bezmetic de recalculare, „foc” întreţinut cu grijă şi cinism de către politicienii divers coloraţi, de nici ei nu mai ştiu de ce culoare au fost, sunt şi vor fi. Dacă vor mai fi...
-Fireşte, toţi politicienii ne vor binele, interveni Piticu’, şi el pensionar, dar de la SRI. Mă gândesc (în mintea mea!) că n-ar fi bine să-i lăsăm să ne ia, binele acesta... Nu de alta, dar măcar să le reamintim şi noi lor că „nici o faptă bună nu scapă nepedepsită”… Vin ele, alegerile, fie ele şi anticipate... De-ar veni mai repede, să terminăm o dată cu circul ăsta ieftin şi grotesc!!!
Sandu, civil, instructor auto, disponibilizat de la... Danubiana nu se lăsă nici el mai prejos:
            -Urmărind “ciudaţii” care se perindă pe micile ecrane ca la o jalnică, urâtă şi pestriţă expoziţie sau menajerie politică, m-am întrebat: “Coane, care sunt, totuşi, cei mai importanţi oameni ai acestor vremuri penibile pe care le trăim, oameni care prin deciziile, votul şi/sau acţiunile lor ne influenţează viaţa pe termen scurt, mediu şi lung?!”
Turnând în pahare (era rândul meu!) şi luând poziţia ghiocelului în faţa Gânditorului de la Hamangia din sufragerie, am încercat tot eu, aşa smerit, mai timid şi străveziu, să am mai întâi, în fugă, un “dialog cu mine însumi”, aşa cum făcea Andre Gide (omu’ n-a fost la mine la batalion!) când dorea să se autocunoască, ori ca Lucescu Senior când vroia el însuşi să vadă de ce a pierdut calificarea acea echipă naţională pe care o conducea:
            -Cum adică, răspunsei, ce întrebare năzdrăvană mai e şi asta?! Normal, ăia care decid guvernarea. Iar în momentul ăsta, oamenii care decid guvernarea sunt Madame Nuţi, Matrozul Vesel şi, probabil, ăla micu’.
            -Greşit!, zise Piticu’. Mai ai dreptul la o încercare. Relaxează-te, numără până la cinci, mai gustă din paharul cu vin şi spune din nou!
            -Doamna Croşetă sau Mop, domnu’ Naufragiu şi, probabil, ăla micu’ specialist în cosit salarii şi pensii, îndeosebi militare, am zis dintr-o răsuflare!
            -Greşit! Nu cumva eşti şi tu un fan al celor amintiţi!?...
            -Doamne fereşte şi apără! Dimpotrivă, să trăiţi... cum vreţi, că „să trăiţi bine” am văzut cum e...
            -Vezi? interveni Sandu furându-i Piticului şansa unui răspuns elaborat, aşa cum făcea el cînd presta pe la serviciul amintit. Şi tu şi alţii, în obişnuitul vostru stil mioritic nu vedeţi pădurea din cauza copacilor! Ascultă la baiatu’, caporal în rezervă de la transmisiuni cu ştate vechi şi, în plus, civil disponibilizat, aşa cum ziceţi voi, prietenii mei rezervişti! Reţine, te rog, Dorele, copacii aceştia găunoşi, plini de putregai balcanic şi năravuri fanariote de care ai amintit sunt trecători. Pădurea însă, pădurea cu toate uscăturile ei, rămâne peste timp şi... mă tem că promovează alţi copaci... Alţii sunt, Coane, la comandă!!! Iar voi, militarii, mă rog, foştii militari, ar trebui să ştiţi mai bine decât mine! Alţii sunt la comandă pentru că ei au puterea votului, ei decid ce lege trece sau nu, ei decid dacă bugetul ţării este acela sau altul, ei au puterea votului! Mă-nţelegeţi?! Sunt politicienii obişnuiţi, parlamentarii, adică acei oameni din umbră, şi nu neapărat „Oamenii Măriei Sale Zeus” de la Corabia a 7-a a Flotei Stelare din Cişmigiu.
-Cineva spunea despre ei că sunt „nişte iluştrii anonimi”, zise Ilie, oameni gata oricând să schimbe partidele, taberele şi culorile politice de îndată ce simt, sau văd că flota vândută şi „nava amiral Romania” iau apă, sau intră la apă.
-Păcat că n-au vândut şi marinarul, zisei! Doamne-iartă-mă!
-Revin. Ei au fost şi sunt mereu la putere. Ei! Cam greu de crezut, nu? Ei crează în permanenţă puterea, înclină balanţa şi corabia în funcţie de cum bate vântul politic intern şi internaţional, făcând şi desfăcând alianţe sau majorităţi de împrumut, mutând oamenii, partidele, taberele politice pe eşichierul politic aşa cum vor, aşa cum le dictează interesele, ori „cum vrea muşchii lor”.
-Însă lumea, interveni Piticu’, lumea s-a obişnuit, ca şi mine, ca şi oricare dintre noi, ca şi presa, să vadă numai pe şeful statului sau pe şeful guvernului – vremelnice, nevolnice şi ciudate făpturi, chiriaşi pe banii contribuabililor la Palatele Puterii. De asemenea, lumea s-a obişnuit să mai vadă vreo două-trei personaje mai pitoreşti din butaforia-menajeria politică naţională, pentru că şi presa ni-i scoate în faţă, cu osârdie, ca păduchele în frunte!
Cumva, căzut pe gânduri şi mai luând puţin din vinul bun din pahar, m-am auzit spunând:
-Dar lumea uită, uită de marea masă de politicieni: par-la-men-ta-rii!!!... Nu vede pădurea din cauza copacilor!... Asta se şi doreşte!!!
-Bine, bine, dar ei au fost aleşi prin vot uninominal, nu pe listele de partide, adăugă Ilie, aşa în treacăt, lăsându-ne cu privirile aiurea-n-tramvaiul 41.
-Fireşte că aşa au fost aleşi, zise vioi Piticu’, deoarece începuse să intre în joc şi îi plăcea melodia (şi cred că ştia şi paşii...). Dar ei acţionează tot după vechiul model sau stil, pentru că banii sunt la... partidele din arcul puterii, de-acolo vine mălaiul pentru propriul buzunar şi (eventual) pentru colegiul pe care-l reprezintă, colegiu de care se pare că nu prea îşi mai aduce nimeni aminte decât în preajma campaniilor electorale... De aceea în Parlament, ei nu votează cum ar dori „electoratul” care i-a trimis la Casa Poporului, ci votează cum zice partidul, pentru că de acolo vin „arginţii” necesari...  trădării intereselor şi aspiraţiilor... electoratului fraierit.
Dar şi Ilie o ştia pe-a lui:
-Şi-atunci pentru ce a mai fost necesar tot bâlciul acela cu „unominalul”?!
Mă băgai şi eu în seamă şi adăugai, zâmbind în colţul guri, aşa semnificativ, în genul „vezi ce tare sunt”:
-Pentru a adormi „vigilenţa politică” a unor fraieri ca mine, ca tine, ca noi, şi pentru a ne mai îmbăta cu parfum modern de democraţie...
Însă nici Ilie nu se lasă şi puse bomboana pe colivă (la el, la Văleni, în Olt, are mult arpacaş, iar bomboane se găsesc peste tot!):
-Dar opoziţia politică ce face, nu aveţi încredere în ea?
-Care opoziţie, mă auzii strigând!? Glumeşti, Ilie?! În Parlament, cei din opoziţie pleacă atunci când lumea se aşteaptă să dea votul. Ah, da, opoziţia mai are nişte ieşiri sporadice şi timide pe la unele posturi de televiziune. În rest, tăcere, cum se spune. Dar, ca să fim drepţi în faţa istoriei acestor vremuri năstruşnice, trebuie spus că de fapt rolul opoziţiei politice este dus de către unele posturi de televiziune şi de către unele ziare. E un fel de opoziţie originală... Ca la noi, la nimeni!
Când credeam că am rezolvat problemele politice ale ţărişoarei noastre dragi, îl auzirăm pe Sandu:
            -Ok. Dar sistemul nostru politic, Coane?
M-am simţit obligat să răspund tot eu, pentru că sunt mai în vârstă cu câteva luni decât Piticu’ şi Ilie şi cu trei ani decât Sandu. Avantaj, eu!
            -Care sistem politic?! Românesc?! Mă faci să râd şi am buzele crăpate! Sistemul nostru politic este unul de tip „fripturist”. Ţii minte că s-a spus că „scrisoarea pierdută” a fost găsită!? Dar cine a văzut-o? Unde este? La cine este? La români, întotdeauna va fi o „scrisoare pierdută”, dar sigur şi găsită, folosită şi păstrată cu grijă de oamenii din umbră, pentru a-şi promova şi proteja carierele şi afacerile. Cum crezi că s-a procedat şi mai zilele (lunile) trecute cu fraudarea votării legii pensiilor, ori cu promovarea altor acte normative, ori cu alocările de fonduri?! Pe căprării, cumetrii, relaţii. În conformitate cu spiritul şi litera deciziei Curţii Constituţionale (anunţată zilele-lunile trecute) acum se poate spune că sunt “jafuri politice şi constituţionale”, că se închid ochii în faţa ilegalităţii. Părerea mea! Politicienii de toate culorile sunt mulţumiţi că justiţia clasează dosare. Nu vezi? Cea mai mare parte a lor - niste oportunisti, nişte fripturişti, nişte cameleoni politici cu mirosul banilor foarte fin. Nişte fomişti! Este, dragilor, o chestiune care ţine de „simţul ciolanului”. Cel mai important simţ din politica românească, la urma urmei.
- Da, zise Ilie, şi eu cred că prin decizia sa, Curtea Constituţională a legalizat impostura politică, incompetenţa politică, ignoranţa politică, indolenţa politică, manelismul politic, nesimţirea politică, minciuna politică (aici cred că e deja un pleonasm!), furtul la alegeri, furtul la votarea documentelor în instituţiile democratice.
-Oho, trageţi sufletul, interveni Piticu’! Stai că mai adaug şi eu câteva: a legalizat şi promovarea non-valorilor şi a defecţilor la cap, dezbinarea naţională şi socio-profesioanlă, subcultura, discreditarea si decredibilizarea (Doamne, ce-mi place cuvântul ăsta, la modă!) instituţiilor de bază ale democratiei, trădarea politică, şi în final... a dus la întoarcerea ţării cu cel puţin 50 de ani în urmă. Fără TVA.
- Corect, adăugă Sandu... civilul. În acest timp, v-aţi strigat drepturile din toţi bojogii, şi voi şi civilii. Şi? Până şi parlamentarii foşti militari, oameni cu funcţii militare mari au votat împotriva voastră, a Armatei în rezervă!!! Civilii ce să mai zică, ce să mai creadă?! Aţi organizat mitinguri. Şi? Ei, parlamentarii - oamenii din umbră, fomiştii -  vor continua tot aşa, pentru că până la alegeri mai e! Iar românul, se ştie, are memoria scurtă şi uită că “cine te scuipă-n obraz o dată, o va face şi a doua oară”. Practic, o mână de parlamentari „călători-voiajori-traseişti” are în acest moment în vârful... votului decizia referitoare la cine guvernează România. Doar atât!!! Oamenii care trebuie să-şi pună sau să-şi păstreze afacerile în ordine. Pentru ei timpul nu este niciodată neapărat pierdut.
-Ce-i mai ţine, totuşi, întrebă Ilie? De ce nu acţionează acum pentru a schimba guvernul, pentru a acţiona cum trebuie?!
-Probabil, faptul ca sunt politicieni, nu jucători de zaruri, spuse Piticu’. Ce doctrine, ce programe, ce legi necesare dezvoltării!?!? Lasă frate că avem treabă?! Vorba lui Dorel: „Sunt graşi, dar nu şi proşti!” Deci nu riscă orbeşte. Nu se aruncă. Mai ales că au tot timpul din lume. Trebuie mai întâi să aştepte să vadă ce se va întâmpla după momentele importante din acest octombrie-decembrie 2010, care tinde să devină cam fierbinte. Abia atunci vor face pasul şi vor alege tabăra. Care, nu contează ce culoare politică are. Banu’ să iasă!
-Este greu, Coane, zise Sandu!... Mă tem că la întrebările voastre, de fapt ale noastre, nu pot să răspund, pentru că mă simt şi mă consider o victimă a actualilor politicieni, dar nu una din victimele manelizate ale mass-mediei. Total dezgustat, dar totuşi determinat să-mi exercit dreptul, votez de ani de zile ceea ce estimez ca find cel mai puţin rău.
-Rău am ajuns, să alegem dintre două rele, răul cel mai mic, zisei.
După ce mi-am aprins o ţigară, adăugai:
-Dar chiar şi aşa, dragilor, frustrarea este constantă. Scriem şi noi pe aici nişte rânduri, mai înjurăm pe-aici ori pe-ici-pe-colo, ne descărcăm de năduf şi tristeţe, iar mâine, mergând la piaţă redescoperim cotidianul românesc inconfundabil, România reală. Noi, oamenii de rând, rămânem cum am fost: cu Cel de Sus! Vorba ceea: „Ne naştem goi, uzi si flămânzi. După aceea lucrurile se înrăutăţesc…” Asta e!
- De ce suntem aşa supăraţi, spuse prietenul nostru civil, Sandu, răsuflând cu năduf? Cine suntem noi să ni se dea explicaţii? Alooo, suntem la un vin!!!??? Cine ne credem? Cred că devenim penibili! De când politica în general şi cea de alianţe în special, trebuie să primească aprobarea noastră, adică a civililor, sau a voastră, adică a pensionarilor militari din Apărătorii Patriei?! De când raţiunile în baza cărora se fac majorităţile politice trebuiesc validate de oameni de rând, ca noi? Cine suntem noi? Ne cheamă, cum...? Reprezentăm, pe cine...? Sunteţi prietenii mei şi vă spun deschis şi ştiţi bine că nu vreau să vă jignesc: Sunteţi simpli pensionari militari cu pensie nesimţită, cum v-a zis ăla micu’! Nu mai  contează ce funcţii, ce grade aţi avut! Hai, plimbaţi ursul că rugineşte lanţul Puterii! Cereţi socoteală Armatei Mute, dacă vă permite bunul simţ! Mai am o întrebare: De ce voi, pensionarii militari şi civili, dar şi societatea civilă şi chiar ziariştii nu sprijiniţi politicieni decenţi, curaţi, dacă tot puneţi aşa multă patimă în politică? De ce vă lamentaţi, în loc să propuneţi altceva în loc? Chiar nu există politicieni în care să aveţi încredere?
Ne-am uitat lung unul la altul, parcă aşteptând să intervină celălalt. Întrebările erau multe, de bun simţ, şi nu uşoare. Ilie şi Piticu’ s-au uitat la mine, parcă spunând „hai, ce aştepţi, tu ai provocat discuţia, tu să o descurci!”. Mi-am adus aminte că în tinereţe, pe când eram căpitan, timp de vreo trei ani am fost şi lector şi am luat-o didactic:
-Întrebările tale, Sandu dragă, nu îmi par a fi retorice, sunt chiar de bun-simţ şi vădesc atât preocupare, cât şi perplexitate. Trebuie să spun însă că nu sunt numai întrebările tale, ci şi ale noastre, ale tuturor. Ele sunt produsul unei judecăţi sănătoase, simple, de trăitor într-o ţară care se vrea normală, sunt întrebările unui om-cetăţean ajuns întâmplător într-un loc şi timp de neînţeles. Cum să-ţi răspund că asta-i oferta, că parlamentarii aceia, decenţi, n-au putere, iar atunci când capăta putere devin... indecenţi??!! Ok. Uite, aici şi acum îmi propun să fac un apel: caut politician decent! Nu se poate să nu existe în România un politician cu bun-simţ, pe care să-l ducă inima şi capul să facă ceva bun şi pentru ţara asta, nu doar pentru el! În sinea mea, eu ştiu că există, chiar şi în Parlament. Le trebuie însă mai mult curaj. Ar fi urmaţi. Sunt oare prea naiv sperând asta? Poate. Dar, cum să spun, uitaţi-vă în jurul nostru. Sunt oraşele noastre populate numai cu canalii, cu caţavenci? Chiar nu putem scăpa din capcana asta carageliană?
- Da, măi prietene, continuă Ilie, ştiu, te rod nişte frustrări mari cât lubeniţa de Dăbuleni, ţi le-ai răcni-n-toate zările mioritice, da' nu ne-ascultă nimeni! Nu există şi mai ales nu poate exista politician decent în România zilelor noastre. M-am convins de ceva vreme. Sistemul politic actual este de aşa natură încât nu tolerează oamenii decenţi. Pur şi simplu, din partea publicului votant "e cerere" doar pentru circari, iar între politicieni, ca sistem, e loc doar pentru oameni veroşi, căţărători pe spinarea altora, a poporului. Ei sunt însă, oamenii din umbră. Noi, românii, suntem nişte mimi perfecţi. Dan Puric, actorul, mimul, este mic copil! Am mimat comunismul, mimăm capitalismul. Avem joc de glezne când e vorba despre economia de piaţă liberă şi statul de drept. Le facem în stil mioritic. [Citeste]
-Aşa este, interveni Piticu’. Ne impresionează de formă doctrinele politice, democraţia şi parlamentarismul. Ne batem cu pumnul în piept pentru dragostea şi respectul faţă de ţară şi faţă de ceilalţi români, faţă de asigurarea ordinii publice şi apărarea ţării. Ne prefacem că ne... preocupă grija faţă de semenii noştri în general şi faţă de bătrâni în special. Baloane de săpun sunt pentru noi alegerile, preocuparea pentru viitorul ţării şi al copiilor noştri şi, vai! pentru controlul cheltuirii banilor de la buget. Mimăm aplicarea legilor, promovarea în funcţii pe baza competenţei şi a meritelor profesionale. Aici e „ţara tuturor posibilităţilor”! Cine ne va scoate din acest cerc vicios al mimării generalizate? Ce ne-a mai rămas de făcut? [Citeste]
Am mai vorbit de una, de alta, ca băieţii, mai ales că vinul era bun şi ne îndemna la vorbă.
A venit iarna, a venit frigul peste România. Rămânem cu întrebările noastre, multe din ele nefiind încă rostite. În asemenea vremuri ce poţi să mai zici?!?! Probabil că şansa ca să ne fie mai bine este egală cu cea de la şase din patruzeci şi nouă, pentru că oamenii din umbră practică cea mai veche meserie din lume şi, culmea, chiar în... Casa Poporului pe care... l-au uitat.
Probabil că aşa a apărut şi bancul:
            „-Alooo! Bună ziua! Casa Poporului?
            -Bună ziua! Da, Casa Poporului!
            -Cu... poporul, vă rog frumos!...”
 
Notă: acesta este un pamflet şi trebuie tratat ca atare!
Autor: Dorel Pietrăreanu, un colonel în... amurg...