MARCHIȘ, (MARCHIȘIU),
George*** Arhidiacon. Profesor. Publicist. S-a născut
la Tămaia în 16 aprilie 1836. A încetat din viață în 28 aprilie 1884 la Carei.
A trecut la cele veşnice ca arhidiacon al părţilor sătmărene. La moartea sa,
revista „Familia” îl elogia ca pe „unul
dintre cei mai inteligenți preoţi ai diecezei orădene”.
Urmează
şcoala primară la Baia Mare, studiile liceale şi le finalizează la Oradea, apoi
va studia teologia la Institutul „Sfânta Barbara” din Viena, unde, student fiind
încă, împreună cu câţiva colegi redactează revista manuscrisă „Armonia”.
După absolvirea
studiilor, în perioada 1859-1861 funcţionează profesor la liceul din Beiuş. A
fost membru al "Societăţii de
leptură" din Oradea. Colaborează cu scrieri modeste din punct de vedere
artistic la Aurora română, Familia, Foaie pentru minte inimă şi literatură,
şi Muza română. După cum se știe, Unirea Principatelor Române din 1859 a avut un puternic ecou în Bihor, în
sufletul bihorenilor. George Marchiş profesor la Gimnaziul
superior "Samuil Vulcan" din Beiuş, a trimis redacţiei ziarului Naţionalul (din Bucureşti), la 30 ianuarie - deci numai peste câteva zile de la
actul istoric al Unirii Munteniei cu Moldova, o scrisoare în care
a descris situaţia represivă a românilor și poezia semnificativ
intitulată Un glas de peste Carpaţi pe care autorul îl îndrepta "cătră fraţii
din Principate după alegerea aceluiaşi domn în ambele ţări”. Pătrunsă de un autentic sentiment patriotic, poezia conţine versuri ce
atestă o entuziastă stare de spirit: "...Aşa
inima-mi saltă de-o dulce bucurie / Şi frageda mea liră răsună-n vesel cânt /
La a voastră fericire, ce astăzi vi se
îmbie / La mândra primăvară pe-al vostru scump pământ / Şi cum să nu mă
bucur şi eu şi-orice român, / O, fraţi de-acelaşi sânge, ai Romei strănepoți /
Şi cum să nu sălteze a mea inimă-n sân / Şi cum să nu esalte voioşi românii
toţi: / Când orizontul vostru de nori acoperit / De-odată înseninează şi-n loc
de nori apare / Pe el, cu voioșie, un soare strălucit, / De-a cărui raze calde
fuge - orice supărare..." (Călușer, Iudita,
în „Crisia” 1981).
Trimiterea la București a poeziei Un glas de peste Carpaţi, scrisă în 30
ianuarie 1859, a dus la încetarea activității ca profesor la Beiuș și trece în
serviciul bisericesc. S-a
căsătorit cu Iulia Vulturu, fiica parohului Daniel Vultur din Bârsău de Sus, şi
a fost hirotonit preot, în 20 septembrie
1859. Până în 1861 va fi profesor la liceul din Beiuş. A susținut examenul
prosinodal, reuşit în 1863.
În august 1861,
Consiliul Locotenential cerea direcțiunii gimnaziului beiuşan ca profesorii
(George Marchiş, Ioan Sălăjan, Paul Vela…) să nu se mai implice în politică.
George Marchiş va fi transferat în parohia Chioag din protopopiatul Popești. Va
mai păstori parohiile din Resighea şi Homorodu de Mijloc, apoi, în mai 1881,
ajunge paroh şi protopop greco-catolic de Carei. A fost în cercul de
colaboratori ai Aurorei Române, între
anii 1863-1865, mai târziu aceştia trecând în redacția „Familia”: Iulian Grozescu,
A. Densuşianu, V. Bumbescu, V. Rusu, Zaharia Boiu, Ioan Papiu, At. M.
Marinescu, J. Bădescu, Paul Draga. Va mai colabora şi cu revistele: Gazeta Transilvaniei, Muza Română, Amicul
şcoalei, Amvonul, Sionul Românesc. În paginile revistei Familia publică nuvela istorică Orfanii şi Prețul de capitulare (1866). A fost membru al Oficiului
Exactoral (financiar) diecezan, asesor consistorial, inspector şcolar local,
iar 1881 era protopop de Codru.
A avut doi
copii: Romul George Marchiş, demn urmaş pe tărâmurile spirituale şi ale luptei
naţionale şi Otilia Marchiş-Bölöni,
prin care talentul literar al tatălui se desăvârșește.
Scrieri: - Amicului
C. Gr[ama] [versuri]. În: ”Foaie pentru minte inimă şi literatură”
(Braşov). An. 22, nr. 1, 1859, p. 17, - Fantasia
[versuri], în: ”Muza română” (Pesta),
1865, p. 89-90; - Juneţa, în: ”Aurora română” (Pesta), An. 3, nr. 1, 1865,
p. 9; - Orfanii, în: ”Familia” (Pesta), An 2, nr. 1, 1866, p.
11-17; - Petofi, Omul, în: ”Aurora română” (Pesta), An 3, nr. 1, 1865,
p. 5; - Preţul de capitulare,
în: ”Muza română” ( Pesta), 1865,
p. 119-142.
Referiri: : - Dicţionarul
literaturii române de la origini până la 1900… p. 36, 552; - Faur,
Viorel, Societatea de lectură din Oradea 1852-1875 (studiu monografic),
Muzeul Țării Crișurilor, Oradea, 1978, p. 79, 99, 163, - Călușer Iudita, Un document
inedit despre ecoul Unirii din 1859, În: ”Crisia”, Muzeul Țării Crișurilor,
Oradea, 1981, p. 241-248; - Câmpean, Viorel, Oameni și locuri din Sătmar, Editura
Citadela, Satu Mare, 2010, p. 94-97, -Nechita,
Vasile. - Preotul-profesor George Marchiş, comemorat la sediul Bibliotecii
Municipale Carei. În: „Informația zilei”, Satu Mare, 30 aprilie 2014
(http://www.informatia-zilei.ro/sm/preotul-profesor-george-marchis-comemorat-la-sediul-bibliotecii-municipale-carei/);
- Sana, Silviu. Eparhia Greco-Catolică de Oradea-Mare (1850-1900). Editura
Universității din Oradea. 2011. Pag. 35. (S.S.)