marți, 27 octombrie 2015

Coriolan Ardeleanu

Ardeleanu, Coriolan, I. B. ***  preot, profesor, publicist. S-a născut în 24 octombrie 1860 la Cinghir (Csengerujfalu), azi în Ungaria. A absolvit şcoala primară la Carei iar liceul l-a urmat la Satu Mare. A absolvit facultățile teologică și de litere la Universitatea din Budapesta. Din 1884 a fost profesor suplinitor, devenind din 1887 titular la Liceul de Băieţi din Beiuş, răspunzând în această perioadă şi de parohia limitrofă Fiziş.* În perioada 1903 - 1908 este numit paroh și protopop al Careilor și vicar episcopesc al părților externe sătmărene. Tot în această perioadă este preşedintele „Reuniunii învăţătorilor români sătmăreni”. La 1908 devine protopop al Beiușului și director al școalelor primare urbane. La 1910 este promovat canonic al Bisericii Catedrale din Oradea. Devine canonic al Capitelului Episcopiei Greco-Catolice Oradea, în 1917 având titlul de canonic-cantor. În acelaşi timp deţinea titlul de arhidiacon al districtului Mureşului. A activat în Despărţământul Sătmar-Ugocea al Astrei, fiind printre întemeietorii Despărţământului de la Beiuş.* Îl regăsim printre cei care au înfiinţat băncile „Arina” din Sanislău şi ”Drăganul” din Beiuş. Se stinge din viață la 29 octombrie 1918. A scris Din istoria poporului român în Anuarul din 1890/1

*Buletin de Carei, Calendar cultural al lunii octombrie, Carei, 4 octombrie 2014 

joi, 15 octombrie 2015

ALEXANDRU ANDRIȚOIU


ANDRIŢOIU, Alexandru**: Poet, publicist, traducător. S-a născut la 8 octombrie 1929 în Vaşcău – Se stinge din viaţă la 2 octombrie 1996 în Bucureşti. Este fiul Ştefaniei şi al lui Nicolae Andriţoiu. Urmează şcoala primară la Vaşcău şi Liceul „Samuil Vulcan" la Beiuş, absolvit în 1948. Se înscrie la Facultatea de Filologie a Univer­sităţii din Cluj, pe care o părăseşte după doi ani (în 1951), fiind trimis la Şcoala de Literatură „M. Eminescu" din Bucureşti făcând parte din prima ei promoţie de absolvenţi (1950-1951). Stabilit în capitală va fi redactor la Contemporanul, Luceafărul, Gazeta literară, Viaţa militară, la mai multe reviste pentru copii. In anul 1965 este chemat la Oradea unde pune bazele noii serii, a V-a, a revistei Familia al cărei redactor şef a fost până în anul 1990, ducând-o printre cele mai importante reviste de cultură din ţară. Între 1965-1980 revista în care debutase Eminescu dădea direcţia în viaţa intelectuală nu doar a Oradiei, ci a întregii ţări. Meritul era al redactorului-şef Alexandru Andriţoiu, care a catalizat recuperarea din puşcării a unor literaţi valoroşi, închegând un colegiu sonor. Adjunct era Radu Enescu, secretar Stelian Vasilescu, redactori Ovidiu Cotruş, Nicolae Balotă, Dumitru Chirilă, Francois Pamfil, Vasile Spoială şi Mircea Bradu, iar între colaboratori Ioan Alexandru, Ştefan Augustin Doinaş, Mircea Maliţa. "A apărea în Familia era o onoare şi un certificat. Revista nu obliga la compromisuri şi îşi permitea mai mult decât altele să fie critică. Se vindea în 12.000 de exemplare, uneori în 20.000, care circulau în toată ţara", îşi aminteşte dramaturgul Mircea Bradu . (http://www.ebihoreanul.ro)
Debutul său poetic are loc în anul 1949, în ziarul de partid “Lupta Ardealului” din Cluj. În anul următor Almanahul literar clujean îi publică mai multe poezii. Debutează editorial în 1953 cu volumul “In Ţara Moţilor se face ziuă”, volum distins cu Premiul de Stat. Volumul “impune un poet care descinde din patetismul grandios al unor Goga şi Beniuc de la începutul carierei”. De atunci încoace a scris şi a publicat poezie, a făcut gazetărie, a tradus din literatura universală: Utkin, A.S. Puşkin, Victor Hugo, Ch. Baudelaire, H. Heine, Nicola Vapţarov, K. Simonov, Horaţiu, Ovidiu, din lirica maghiara, din lirica elină, din lirica chineză, vietnameză şi coreeană etc. A scris şi scenarii de filme: Cine va deschide uşa (împreună cu Nicolae Ștefănescu,1969); Sub soarele Bihorului; Şah la rege, Elixirul tinereţii etc. Primele sale creaţii însumează imnuri şi ode ocazionale, uneori deghizate sub tonul confesional. Treptat, pe măsură ce interesul e orientat către formă şi către meditaţia asupra condiţiei creatorului, poezia sa ajunge să reprezinte un mod ideal de existenţă a formelor clasice, de la lirismul trubaduresc la parnasaismul glacial. “Constelaţia Lirei” şi “Vârful cu dor” sunt momentele principale ale acestei etape, previzibilă prin inventivitatea formală nativă mărturisită încă de la începuturi. Poetul se lasă în voia fanteziei debordante şi a freneziei senzuale a cântului goliardic limpede şi muzical cadenţat, întotdeauna jovial şi solar. Nu lipsesc formele canonizate ale sentimentului, cum sunt madrigalul, balada, romanţa, dar nici autohtonul cântec de lume, prin care Alexandru Andriţoiu poate fi încadrat într-o tradiţie prestigioasa care începe cu Anton Pann. Predispoziţii minulesciene se fac prezente mai ales prin intervenţia livrescului onomastic, prin trimiterile mitologice, ezoterice şi, mai ales prin autoironia care devine un fel de măsură de precauţie antieuforică. Publică versuri şi articole diverse într-un mare număr de reviste de cultură din ţară.  (I. I., S.S.)
Scrieri:   
- În Ţara Moţilor se face ziuă (Versuri). Bucureşti, E.S.P.L.A., 1953; -Dragoste şi ură  (Versuri). Bucureşti, E.S.P.L.A., 1957; - Deceniul primăverii  (versuri). Bucureşti, Editura Militară a Ministerului Forţelor Armate ale R.P.R., 1958; - Porţile de aur (Versuri). Bucureşti, Editura Tineretului, 1958; - Cartea de lângă inimă (Versuri). Bucureşti, Editura Militară, 1959; - File de cronică  (Versuri). Bucureşti, Editura Tineretului, 1962; - Mărturisiri (Versuri). Bucureşti, Editura Tineretului, 1964; - Mărţişor  (Versuri). Bucureşti, Editura Ion Creangă, 1964, - Vârful cu dor (Versuri). Bucureşti, Editura Tineretului, 1964; - Versuri. Bucureşti, Editura Tineretului, 1968; - Andriţoiu, Alexandru şi Străvoiu, Nicolae A.  Moartea lui Valdi şi alte povestiri. Bucureşti, Editura Tineretului, 1969;  - Prin “Ţara dimineţilor liniştite” (Versuri). Bucureşti, Editura Eminescu, 1970; - Simetrii (Versuri). Bucureşti, 1970  (Premiul Consiliului Culturii şi Educaţiei  Socialiste); - Avram Iancu (Versuri). Bucureşti, Editura Albatros, 1972; - Euritmii (Versuri). Bucureşti, Editura  Albatros, 1972; - Aur (Versuri). Bucureşti, Editura Albatros, 1974;  - Pe drumul meu (Versuri). Bucureşti, Editura Eminescu, 1974;  - Or (Versuri). Bucureşti, 1982; - Poeme noi (Versuri). Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1984; - Constelaţia lirei (Versuri). Bucureşti, Editura Minerva, 1985; - Curcubeu peste Carpaţi. Bucureşti, Editura Sport - Turism, 1987; - Două flori, două surori (Versuri). Bucureşti, Editura Ion Creangă, 1988. - Ardelenească (versuri).  În:  Îndrumător bisericesc  misionar şi patriotic (Oradea). An. 5, nr. 5, 1988, p. 172. - Întâmpinare (versuri).  În: Îndrumător bisericesc misionar şi patriotic (Oradea). An. 5, nr. 5, 1988, p. 19. - Horea (versuri).  În:  Îndrumător bisericesc misionar şi patriotic (Oradea). An. 5, nr. 5, 1988, p. 190. - Zăpezi (Versuri).   În:   Îndrumător bisericesc misionar şi patriotic (Oradea). nr. 5, 1988, p. 21-22.
Traduceri 
• Iosif Utkin, Versuri, prefaţa traducătorului, Bucureşti, 1959;
• Din lirica latină, prefaţa traducătorului, Bucureşti, 1964;
• A.S. Puşkin, Versuri, ediţie bilingvă, Bucureşti, 1964 (în colaborare cu Maria Banuş etc.);
• Antologia literaturii maghiare, I-II, Bucureşti, 1965-1966 (în colaborare);
• Din lirica elină, prefaţă de Edgar Papu, Bucureşti, 1968 (în colaborare cu Dimos Rendis);
• N. Zidarov, Versuri, Bucureşti, 1971 (în colaborare cu I. Brad şi I. Horea);
• Dang Tran-Con, Doan Thi-Diem, Plângerea femeii după bărbatul ei plecat la război, Bucureşti, 1974;
• Antologie de poezie canadiană de limbă franceză, prefaţa traducătorului, Bucureşti, 1976 (în colaborare cu Ursula Şchiopu);
• Antologie de poezie vietnameză clasică şi contemporană, prefaţa traducătorului, Bucureşti, 1980 (în colaborare cu Liliana Blajovici-Liciu);
• R.M. Rilke, Poemele franceze, prefaţa traducătorului, Timişoara, 1984;
• To Hun, Poeme, Bucureşti, 1987;
• Horvath Imre, Noi doi în oglindă, prefaţa traducătorului, Bucureşti, 1988;
• Antologie de poezie chineză modernă şi contemporană, prefaţă de Zou Difan, Bucureşti, 1990 (în colaborare cu Ioan Budura).
Referiri:
-   Alexiu, I. Ideografii lirice contemporane. Bucureşti, 1977; - Barbu, E. O istorie polemică şi antologică a literaturii române de la origini până în prezent. Vol. 1. Poezia contemporană. Bucureşti, 1975; - Cistelecan, Al. Poezie şi livresc. Bucureşti, 1987; - Constantin, I. Despre poeţi. Bucureşti, 1971; - Felea, V. Secţiuni. Cluj-Napoca, 1974; - Grigurcu, Gh. Poeţi români de azi. Bucuresti, 1979; - Grigurcu, Gh. Teritoriu liric. Bucureşti, 1972; - Martin, A. Poeţi contemporani. Vol. 2. Bucureşti, 1971; - Micu, D. Limbaje lirice contemporane. Bucureşti, 1988; - Negoiţescu, I. Engrame. Bucureşti, 1975; - Piru, Al. Poezia românească contemporană. Vol. 2. Bucureşti, 1975; - Poanta, P.  Modalităţi lirice contemporane, Bucureşti, 1974; - Ruja, Al. Valori lirice actuale. Bucureşti, 1979; - Simion, E. Scriitori români de azi. Vol. 4. Bucureşti, 1989; - Ştefănescu, Alex. Prim-plan.  Bucureşti, 1987; - Taşcu, V. Poezia poeziei de azi. Bucureşti, 1985; - Bibliografia literaturii române 1948-1960…  p. V, 50-52, 66, 68,  154, 158, 196, 492, 639, 784, 874, 917, 930, 985. - Duma-Suceveanu, Constantin. Documentar.   În:  Pagini de ucenicie (Beiuş). An. 6, nr. 2-3 (11-12), 1972, p. 35-45. p. 37; - Mărgineanu, Ion. Oameni din Munţii Apuseni… p. 251; - Vasilescu, Stelian. Oameni din Bihor…  p. 243, 244; - Zaciu, Mircea, Papahagi, Marian şi Aurel Sasu. Dicţionarul scriitorilor români. A – C. Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Române, 1995.