BEIUȘ - CĂBEȘTI - SIMION R. SUCIU

  24 Ianuarie 2013 O zi superba cu cerul senin, parca de primavara. La 11 fix,  beiusenii s-au adunat la Monumentul Martirilor dr. Ioan Ciordas si dr. Nicolae Bolcas pentru a sarbatori Unirea cea mica.  La eveniment au participat peste 300 de cetateni ai Beiusului, elevi ,  reprezentanti ai institutiilor locale dar si deputatii  Gheorghe Costin, Gheorghe Danut Bogdan (USL) si Liviu Laza Matiuta (PDL). Pentru prima data in istoria sa Tara Beiusului are trei deputati in Parlamentul Romaniei iar azi au fost prezenti sa sarbatoreasca Unirea cea Mica la Beius. Dupa intonarea Imnului Romaniei, primarul prof.ec. Adrian Domocos a rostit o scurta alocutiune. Dupa aceasta, zeci de coroane si jerbe de flori au fost depuse la monument. Spectacolul pregatit de Casa de Cultura si Hora Unirii au incheiat evenimentul.

Istoria românilor este istoria unui popor statornic, pl ămădit unitar în vatra vechii Dacii, este istoria luptei pentru libertate naţională şi dezvoltare de sine stătătoare aici în spaţiul carpato-danubiano-pontic, unde poporul român a locuit neîntrerupt, făurind, începând cu strămoşii săi geto-dacii, o înfloritoare şi originală cultură materială şi spirituală. "Este vorba - remarca Nicolae Iorga - de un popor care prin strămoşii săi îşi are rădăcini de patru ori milenare; aceasta este mândria şi aceasta este puterea noastră".           Existenţa ţărilor române ca state feudale separate n-a afectat unitatea etnică a poporului român, exprimată în comunitatea de limbă şi cultură, în similitudinile structurilor economice şi sociale ale întregului teritoriu românesc. Între ele s-au păstrat în permanenţă legături strânse politice, economice, spirituale, organizarea internă (domnia, dregătoriile, justiţia, armata, alte instituţii feu...

  „De 2000 de ani vă spun să vă iubiţi iar voi vă sfâşiaţi”… (Mihai Eminescu) Trist dar adevărat; acum, la 163 de ani de la naşterea „Luceafărului” poeziei româneşti, cuvintele acestuia se potrivesc perfect cu peisajul actual autohton… Valorile tradiţionale ale românilor cum ar fi cinstea, onoarea, demnitatea, patriotismul,  bunătatea tradiţională românească s-au devalizat. Ba mai mult, în unele aşa – zis dicţionare ale limbii române nici nu sunt trecute (dar despre asta vom vorbi altădată). Toată lumea vinde şi cumpără. Suntem bombardaţi cu zeci de ştiri care mai de care – omoruri, violuri, furturi. La televiziune ni se vinde „folclor autentic” - două nane se bâţâie stereotip într-un jalnic  play-back, interpretându-şi aberaţiile   pentru care au plătit ca să fie difuzate de câteva ori, revistele porno sunt vândute la colţ de stradă iar tineretul este încurajat să plece din ţară. Drogaţii dau declaraţii şi sunt martirizaţi iar amărâţii prinşi ...

Notar public, om politic. S-a născut la 25 ianuarie 1863, în Beiuş, - A decedat în   Beiuş în 1942. Şcoala primară şi studiile secundare le face la Beiuş şi Nyregyhaza (Ungaria). A fost auditor la Şcoala de Oeonologie şi Pomologie din Klosterneuburg (Austria de jos). Studiile universitare le-a făcut la Academia de Drept din Oradea şi Cluj, unde şi-a luat licenţa şi doctoratul. Cenzura de avocat o depus-o în Budapesta. In anul 1894 şi-a deschis biroul avocaţial în Beiuş, unde profesează avocatura până în anul 1928 când a fost numit notar public în Beiuş. In două rânduri a fost mutat la Vaşcău şi readus în Beiuş unde a desfăşurat o activitate politică socială şi culturală bogată, vrednică de admirat. Bun creştin ortodox, român devotat, a luptat cu toată tăria să apere libertăţile bisericeşti şi naţionale ale românilor. A iniţiat şi împreună cu vechii beiuşeni, a înfiinţat o şcoală primară de fete, pentru a le feri să frecventeze şcoala primară maghiară ş...

Bună să-ţi fie odihna, badiţă Mihai. Iaca, am ajuns la 163 de ani de la naşterea matale iar pe la noi nu s-a schimbat mare lucru. Decât că nu mai avem rege. Asta nu ştiu dacă e bine sau rău. Decât că pe vremea matale eram stat independent iar acum suntem colonie. Asta-i tare rău, badiţă Mihai şi nu ştiu cum om drege-o. Noi am rămas la fel, nu ne-am schimbat deloc ca naţie. Decat ca au murit unii, s-au nascut alţii. A, si să nu uit - s-a schimbat moda. Adica aceiasi lupi doar că poartă blană de oaie, aceleaşi oi uşor de mânat de către câinii ciobaneşti ai stapânirii, comportându-se dupa principiul turmei. Acuma-s mai multe turme, s-au inmulţit păstorii ca şi ciupercile după ploaie, oile s-au împuţinat şi toţi vor lapte, caş şi brânză cât mai mult. Acu' si caprele Irinucăi din poveştile bădiei Creangă au devenit valută, cu râie cu tot. Că râia a devenit sport naţional şi ne mănânca, şi noi ne scărpinăm, şi nu vrem să scăpăm de dânsa, că... ne place. Că doar stăm cu alifia deasu...

La 18 decembrie 1877, Negruzzi se entuziasmeaza de seria de articole din Timpul - "Icoane vechi si icoane nouă" - "minunat scrise si minunat cugetate". Autorul acestor articole nu era altul decat marele Mihai Eminescu, care da curs invitatiei da a face parte din redactia ziarului Timpul si se dedica gazetariei.   Din 1877 pana azi au trecut 135 de ani.  "Luceafarul" s-a stins in ziua de 15 iunie 1889. Razboiul de Independenta s-a incheiat. S-a incheiat si Primul Razboi Mondial. Al Doilea Razboi Mondial a luat sfarsit (oficial) la 9 mai 1945. Regele a abdicat la 30 decembrie 1947. Am scapat, in 1989, si de Ceausescu. Dar... problemele au ramas aceleasi ca acum 135 de ani. Ma rog, oleaca mai "tuningate", sa folosesc un termen mai nou. Carevasazica, ACEEASI MARIE CU ALTA PALARIE. Lectura placuta! Mihai Eminescu: NETREBNICII CARE NE CONDUC Ce cautã aceste elemente nesãnatoase în viata publicã a statului? ...

Nimic nu mişcă în ţara asta fără acest guru al halelii, acest ayatolah al ciorbei de urzică, nenea ăsta cu nume imposibil, Mencinicopschi. Vreţi să ştiţi cum să vă hrăniţi? Întrebaţi-l pe M. El şi numai el deţine secretul. Mai încearcă unii să se bage-n treabă, nelipsiţii cercetători britanici şi americani, care găsesc mereu chestii revoluţionare. Ba că e bună cafeaua, ba că nu e, ba că să bem bere, ba că mai bine zeamă de alge. Nişte amatori. Noi îl avem pe Mencinicopschi! Ei, să vedem. Carne? Nu, că orbeşti. Lactate? Nu, că te tîmpeşti. Dulciuri? Nu, că te loveşte damblaua. Mezeluri? Ce, eşti nebun? Hm, dar nici plantele nu-s în regulă, că sînt modificate genetic. Şi mai au şi nitriţi. Peştele are mercur, păsările au gripă, vaca e cam nebună, iar porcul e prea porc. Ouă? Nu, că-s găinile melancolice. A, şi apa de la robinet e cam naşpa, că-i contaminată. Hrana ideală ar fi, apud Mencinicopschi, friptura de vînat, merele pădureţe şi apa de izvor. Că aşa mîncau strămoşi...

Imi vine foarte greu sa scriu despre aceasta. Mai ales ca sunt un indragostit de film. Bag de seama ca anul acesta, impotriva dorintei noastre, a inceput trist.  Din pacate, nu am putut sa-l cunosc personal pe Sergiu Nicolaescu dar in copilarie, in adolescenta, la maturitate si, chiar si acum, alaturi de tata, este eroul meu preferat. Cronologia filmelor sale s-a impletit oarecum cu cronologia vietii mele asa ca as putea spune, linistit, ca a creat filmele care-mi dadeau raspunsuri in anumite momente ale vietii. De aceea, azi dimineata cand am auzit stupida veste mi s-a strans inima. Era nascut in acelasi an si in aceeasi luna cu tatal meu, pe 13 aprilie 1930. Intre timp, tatal meu a plecat in 2006 iar acum, iata, am ramas fara eroi. Fizic. Pentru ca ei vor dainui in sufletul si memoria mea.  Adio, Sergiu Nicolaescu! Simion Suciu Filmografia lui Sergiu Nicolaescu - regizor, actor de film, scenarist şi producător de film - cuprinde peste 50 de lungmetraje, di...