BEIUȘ - CĂBEȘTI - SIMION R. SUCIU

COŢIU, Aurel **. matematician român, preocupat în domeniul analizei numerice. S-a născut la 28 iulie 1926 în Chiraleu jud. Bihor. Face şcoala primară în satul natal. Rămas orfan, prin sârguința sa a învins greutățile școlare. A urmat Liceul la “Emanuil Gojdu” din Oradea iar în 1945 a trecut examenul de bacalaureat la Liceul “Samuil Vulcan” din Beiuş. A urmat superioare la Universitatea din Cluj, Facultatea de Matematică şi Fizică și încă înainte de a termina Fac. a fost numit preparator, apoi asistent (1950) și în 1951 asist. la Inst. Politehnic din Cluj. Coțiu a fost elevul lui D. V. Ionescu. Este preocupat în domeniul analizei numerice (integrarea numerică a ecuațiilor diferențiale). Are numeroase lucrări în legătură cu preocupările sale. ( Iuliu Deac, Dicționar enciclopedic al matematicienilor - http://www.romai.ro/) A fost avansat lector (1961)  iar în 1963 conferentiar la Politehnica din Cluj.Îşi ia doctoratul în matematică  în anul 1961. A urmat cariera univer...

Profesor, om de cultură, publicist. S-a născut la 15 iulie 1922 în localitatea Bălţi (azi în Republica Moldova) – A decedat la 17 decembrie 1981 în  Beiuş. Orfan fiind, de mic copil a fost crescut şi instruit de măicuţe la un orfelinat din Huşi. După ce face studiile superioare la Universitatea din Bucureşti (istoria şi dreptul) la 1 septembrie 1946 a venit la Beiuş unde a funcţionat, până la deces ca profesor de istorie. Cu entuziasmul tinereţii se alătură conducătorilor şi organizatorilor vieţii culturale din Beiuş. Entuziasmul îl va determina ca la 24 ianuarie 1947 foarte tânărul profesor de la “Samuil Vulcan” în cadrul unei conferinţe pe care a ţinut-o să facă o imprudenţă , afirmă un adevăr, care nu era pe placul puterii comuniste, anume că la Unirea Principatelor – din 1859 – Franţa ne-a fost de mare ajutor. Directorul  de atunci al liceului, F. S., contribuie, printr-un denunţ la arestarea şi condamnarea lui la 3 luni de închisoare. După ieşirea din închisoare va act...

Ramona Sandrina    26 June 2015   http://www.catchy.ro/da-ce- militarul-are-stea-in-frunte- da-are/75904 Azi, m-am trezit în sunete de fanfară. Mi-a amintit de copilărie. De tata. De cum îmi sărea inima din piept de mândrie când îl vedeam în fruntea plutonului. Tata a fost maior în armată, la tancuri. Am trăit 25 de ani cu haine verzi în casă. Cu doruri. Dacă mă întrebați vreodată, știu mai multe despre arme, tancuri, strategii, decât despre cratițe.   Mi-a plăcut, dar tata nu m-a lăsat să mă apropii de armată: “Vrei ca nici tu să nu ai familie? Să adormi cu fotografia copiilor sub cap? Să îngheți de frig sau să mori de cald pe câmpii? Numai eu știu câte am trecut și făcut și nu am nici un respect de la țara asta sau conducătorii ei!”. Și mare dreptate are tata!!! Mulţi oameni judecă militarii. Îi fac criminali. Spun că au alernative. Că nimeni nu îi obligă să intre în armată. Așa este. Pe vremuri însă, erai obligat. Acum ține doar de conștiință, de sacrif...