joi, 23 mai 2019

Ion Antonescu: „Scrisoare de răspuns adresată lui C.I.C. Brătianu” (29 octombrie 1942)

Ion Antonescu: „Scrisoare de răspuns adresată lui C.I.C. Brătianu” (29 octombrie 1942)

Preluare: http://www.justitiarul.ro/un-colosal-document-de-arhiva-adevarul-despre-politicienii-monarhiei-cei-pe-care-epigonii-lor-ii-ridica-azi-in-slavi/

Foto: personality.com.ro
Am lăsat fără răspuns scrisorile dumneavoastră anterioare. Am făcut-o din înţelepciune, fiindcă urmăream unirea, şi nu vrajba. Puteam să vă răspund, aducând justiţiei pe toţi vinovaţii de catastrofa morală şi politică a ţării, printre care sunteţi, în primul rând, şi dumneavoastră. Naţia o doreşte şi o aşteaptă de la mine. Nu am făcut-o totuşi, fiindcă nu am voit să aţâţ şi mai mult spiritele şi, mai ales, nu am voit să dau un spectacol care ar fi fost speculat de inamicii noştri. Am lăsat ziua acestor răfuieli mai târziu. Abuzaţi, însă, de răbdarea, de tăcerea şi de înţelepciunea mea şi, rând pe rând, la scurte intervale de timp, îmi trimiteţi, când dumneavoastră, când dl. Maniu, avertismente, sfaturi şi acuzaţiuni. În virtutea cărui drept? Ce reprezentaţi în această ţară , dumneavoastră, toţi foştii oameni politici, în afară de interesele dumneavoastră egoiste şi un trecut politic total compromis şi dureros?!
 Uitaţi, domnule Brătianu, că eu sunt omul muncii mele şi martirul greşelilor acelora care au primit în 1918 România Mare şi au dus-o, după 22 de ani de conducere, în prăpastia de unde am luat-o eu în 1940, pe când dumneavoastră sunteţi din profitorii şi dărâmătorii unei moşteniri mari. În mai puţin de un sfert de secol, fiecare în parte şi toţi la un loc, aţi prăbuşit lupta, sacrificiile şi suferinţele duse şi îndurate, 20 de secole, de poporul nostru, pentru a face unitatea sa politică. Orice apărare încercaţi şi orice diversiune faceţi dumneavoastră, conducătorii politici de ieri, purtaţi pe umeri această răspundere.
 Dumneavoastră, liberalii, mai mult ca alţii, fiindcă şi din opoziţie şi de la guvern, prin acţiunea dumneavoastră de dirijare şi de îndrumare a vieţii noastre politice, economice, morale şi spirituale, exercitată direct şi indirect, de pe băncile ministeriale, din birourile băncilor şi din culisele politice, aţi dus ţara la catastrofa din 1940. Staţi faţă în faţă cu conştiinţa dumneavoastră, depănaţi cu corectitudine, pas cu pas, atât actele dumneavoastră, cât şi pe ale acelora cu care, rând pe rând, v-aţi întovărăşit şi v-aţi acuzat, în faţa naţiei dezolate, scandalizate şi înmărmurite; răsfoiţi toată colecţia ziarelor din ultimii 40 de ani, începând cu Universul şi terminând cu Viitorul şi cu ziarele jidoveşti pe care se sprijinea naţionalistul domn Maniu şi vă reamintiţi: cine sunteţi dumneavoastră şi dumnealui; câte păcate aţi făcut; cum v-aţi calificat singuri şi cum v-a calificat naţia; câte răspunsuri aveţi. Pentru a vă uşura munca, vă reamintesc, domnule Brătianu, că, împreună cu dl. Maniu, v-aţi acuzat public şi zilnic, în presă, în întruniri, în parlament, de: „incapacitate”; „tâlhărie”; „falsificări” şi „furturi de urne”, în Bucureşti, pentru obţinerea puterii; „demisii în alb”; „bătăi şi omoruri”; „călcarea legilor şi Constituţiei”; luări de comisioane” la toate furniturile statului; „traficările de influenţă” practicate de partizanii, deputaţii, miniştrii şi preşedinţii corpurilor dumneavoastră legiutoare; „scandalurile cu contingentările” cu „grâul britanic”; modul cum aţi făcut reforma agrară şi cum „aţi profitat de ea”; risipa avutului public; „concesionările oneroase ale bunurilor statului”; „demagogie”; incorectitudine civică, provocată de faptul că atunci când eraţi în opoziţie dirijaţi ocult statul, în profitul intereselor d-umneavoastră şi ale jidanilor din ale căror consilii de administraţie – mari şi mici – făceaţi parte, iar de pe fotoliile ministeriale încurajaţi şi favorizaţi, acopereaţi şi muşamalizaţi afacerile lor şi ale d-stră, în detrimentul statului. Adăugaţi, la acest bogat şi concludent stat de serviciu al partizanilor şi al adversarilor dumneavoastră de ieri, cu care – ca totdeauna când vă găsiţi în opoziţie – sunteţi azi prieteni: cazurile, pe care naţia le ţine numai în dormitoare, ale domnilor Tătărescu, Bârsan, Boilă, Aristide Blank şi afacerea Skoda; ruinarea poporului, prin dobânzile oneroase care au prăbuşit economiile, avutul şi munca tuturor, de la ţăran la marele proprietar, de la micul până la marele negustor român; ravagiile făcute de conversiune şi de concesionarea bunurilor statului, pe care am început să le răscumpăr eu; împrumuturile externe, oneroase şi umilitoare; introducerea controlului străin la Banca Naţională şi Căile Ferate, comisioanele scandaloase etc. etc. şi veţi avea, domnule Brătianu, imaginea unui trecut tragic, pe care l-am plătit atât de scump şi pe care naţia întreagă o are permanent în faţa ochilor săi.
 Totuşi, domnule Brătianu, cu toţii credeţi că toate acestea au fost uitate şi, cu perfidia politicianistă de altă dată – de totdeauna – atât de bine cunoscută, vă aşezaţi cu cinism pe acest trecut şi – de la cel dintâi dintre dumneavoastră, până la cel din urmă – încercaţi să acuzaţi şi să sabotaţi, pe sub mână, opera de îndreptare şi consolidare la care s-a antrenat toată naţia şi să tăiaţi elanul unui om care nu a avut, nu are şi nu va avea nici moşii, nici vii, nici pivniţi de desfacere, nici bani depuşi, nici industrii, nici consilii de administraţie, nici safeuri, în ţară şi străinătate, nici cupoane de tăiat, nici timp de pierdut la club şi care nu şi-a pricopsit nici cumnaţii, nici nepoţii, nici prietenii, nici partizanii, nici adversarii.
 Chiar dacă am greşit, greşesc sau voi greşi, nu pot fi acuzat, domnule Brătianu, de nici unul dintre dumneavoastră. Fiţi încredinţaţi, sunteţi înfieraţi şi puşi chiar de generaţia actuală pe banca acuzaţilor. Dacă va fi să fiu şi eu pe această bancă, pentru că fac tot ceea ce un om putea să facă, nu numai pentru a slava un neam de la dezunire şi de la prăbuşire, dar şi pentru a-l întregi şi a-i asigura o viaţă nouă, în onoare şi în muncă, atunci în nici un caz nu veţi fi dumneavoastră acuzatorii şi în nici un caz nu voi fi pus alături de dumneavoastră şi acuzat de aceleaşi greşeli ca dumneavoastră. Fac această afirmare nu pentru că mă simt vinovat cu ceva faţă de ţară, dar pentru că ştiu ce au suferit, din antichitate şi până azi, de la Socrate şi Demostene, până la Clemenceanu, atâţia nenumăraţi – mici şi mari – oameni care şi-au servit poporul cu credinţă, cu devotament şi cu folos şi, mai ales, pentru că nu au uitat că în Iaşi, în tragica primăvară din 1918, şi chiar la Bucureşti, după Unire, s-a cerut trimiterea în judecată şi condamnarea fratelui dumneavoastră, atât pentru că făcuse războiul, cât şi pentru dezmăţul creat de nepriceperea dumneavoastră a tuturor, chiar de către aceia care ceruseră intrarea în luptă; care îl acuzaseră în 1914–1915 de lunga şi dezmăţata perioadă de neutralitate; care au aplaudat cu frenezie intrarea în război şi care, ca culme a cinismului lor, erau ei înşişi vinovaţi de modul cum fusese administrată şi ruinată ţara.
 Eu şi mulţi alţii încă nu am uitat ridicolul acestei îndrăzneli pe care istoria l-a înregistrat. Oricum ar fi însă eu nu voi putea fi acuzat de dumneavoastră şi nici pus pe aceiaşi bancă cu dumneavoastră, pentru că nu sunt nici profitorul meritelor predecesorilor mei şi nici şeful unei bande de corbi odioşi, care au ajuns la conducere prin „minciună”, „promisiuni”, „furt de urne” sau prin „sprijin ocult masonic şi iudaic”, ci sunt omul adus de un trecut onest şi de voinţa unanimă a unei naţii care, pentru a se slava, a făcut apel la mine, iar nu la dumneavoastră sau la dl. Maniu, şi nici la domnii care stau în jurul dumneavoastră şi cu care aţi făcut şi faceţi sistem.
Niciodată, pentru a fi salvată, naţiunea, armata şi corpurile constituite nu au indicat numele dumneavoastră sau al d-lui Maniu, în ultimii ani ai tragicei guvernări, care s-a sfârşit la 6 septembrie 1940. Dumneavoastră v-aţi strecurat şi v-aţi alăturat acestei mulţimi, cu discreţia impusă de instinctul răspunderii pe care o aveţi şi a dorinţei legitime de a vă salva şi nu aţi făcut nici un gest pentru a vă valorifica drepturile la conducere, când această mulţime spulberă un regim care era de fapt al dumneavoastră şi când aclama un om nou, care eram eu.
 Când am intrat în război, cu prudenţă caracteristică a politicienilor valoroşi nu v-aţi manifestat nici pentru, nici contra. După ce am reluat Basarabia şi Bucovina , v-aţi grăbit să-mi cereţi, şi dumneavoastră, şi domnul Maniu, să mă opresc la Nistru. V-am arătat consideraţiunile militare, politice, economice şi morale pentru care nu puteam să o fac şi v-am invitat, pentru a treia oară, să luaţi conducerea, răspunderea şi riscurile unei asemenea acţiuni. Bineînţeles, aţi refuzat. După omorurile de la Jilava şi imediat după rebeliune, mi-aţi trimis memorii prin care îmi arătaţi situaţia şi-mi dădeaţi noi sfaturi. V-am oferit să luaţi conducerea şi să faceţi cum credeţi că este mai bine. Şi unul, şi altul v-aţi scuturat.
 Luându-vă după câţiva ofiţeri, fără prestigiu militar, care au deraiat după linia principiilor sănătoase strategice, morale şi politice, pe care poate că nici nu le-au avut vreodată, mi-aţi cerut să retrag armata din Rusia şi m-aţi îndemnat să mă „aranjez” cu Anglia şi cu America. Ar fi o greşeală şi o felonie, iar greşelile şi feloniile se plătesc scump. Suntem la peste 1.500 km de ţară, drumurile sunt cum sunt, iarna bate la uşă, depozitele sunt ale germanilor, căile ferate sunt în mâna lor, aviaţia are forţa de distrugere pe care ar trebui s-o cunoaşteţi. Retragerea forţelor din situaţia lor actuală ar însemna părăsirea frontului. Exact ceea ce au făcut ruşii în Moldova în 1917-1918. Vă întrebaţi ce s-ar întâmpla dacă germanii ar face cu noi astăzi în caz de părăsirea frontului, ceea ce am făcut noi, atunci, cu ruşii? Vă daţi seama ce s-ar alege de armata noastră de disciplina noastră, de soldaţii şi caii noştri, de tunurile noastre, dacă am încerca, în condiţiile arătate mai sus, să părăsim frontul fără asentimentul Comandantului german? Situaţia aceasta, a oamenilor care la cea dintâi greutate se descurajează, ar denota uşurinţă totală nepricepere militară şi prostie. Soluţia ar fi criminală, domnule Brătianu, fiindcă nu s-ar prăbuşi numai armata, s-ar prăbuşi însăşi ţara , deoarece germanii ar ocupa-o imediat şi am ajunge în situaţia Serbiei şi Greciei. Poftiţi, domnule Brătianu, vă ofer din nou conducerea statului şi a guvernului.
 Retrageţi dumneavoastră armata şi „aranjaţi-vă” cu Anglia . Numai că trebuie să întreb şi armata şi poporul. Sunt gata să le pun această întrebare, deschis şi categoric, dacă şi dumneavoastră sunteţi gata să vă luaţi răspunderea. A mă fi „oprit la Nistru” şi a „retrage astăzi forţele din Rusia” înseamnă, pentru un om care mai poate încă judeca, a anihila dintr-odată totul, sacrificiile făcute de la trecerea Prutului, acţiune în contra căreia nu v-aţi pronunţat public; însemnează a ne dezonora pentru vecie ca popor; însemnează a crea ţării, în cazul victoriei germane, condiţii dezastruoase, fără a ne asigura, în cazul victoriei ruse, nici provinciile pentru care luptăm, nici graniţele care vor voi să ni le lase ruşii, nici libertăţile noastre şi nici măcar viaţa familiilor şi a copiilor noştri; în sfârşit, însemnează, din cauza nestabilităţii şi a feloniei pe care mă sfătuiţi să o practic – şi aceasta este cea mai mare crimă – a asigura ţării în viitoarea comunitate europeană o poziţie morală care îi va ridica drepturile idealurilor sale şi ar putea să-i fie chiar fatală.
Gestul pe care-l cereţi să-l fac, domnule Brătianu, va face din neamul românesc o victimă a tuturor, fiindcă concomitent cu dezorganizarea, prăbuşirea şi distrugerea armatei, ar începe instaurarea anarhiei în ţară. Comuniştii, legionarii, jandarmii, ungurii, saşii ar începe agitaţiile, lupta, distrugerea ordinei, a liniştei, pentru a profita de ocazie, pentru a da ultima lovitură de picior unui neam care cu adevărat ar merita calificativul de netrebnic. Ungurii ar ocupa imediat restul Ardealului. Iată, domnule Brătianu, la ce ar da naştere gestul pe care mi-l cereţi să-l fac. Ar fi gestul nefericit al unui soldat lipsit de onoare şi al unui om de stat, nu numai inconştient, dar nebun. Conducătorul nefericit al Franţei – şi mai nefericite de azi – a declarat, într-o recentă chemare la realitatea a unui popor, care a căzut şi el victimă josnică a unei guvernări venale, iudeo-democratice şi masonice, că are convingerea că dacă „Germania ar fi înfrântă, Sovietele ar impune mâine legea în Europa şi s-ar termina astfel cu independenţa şi patriotismul naţiunilor”. Am avut şi am această convingere. Rămân la această convingere, fiindcă noi, mai curând ca alţii, mai total ca alţii, vom fi zdrobiţi: pentru că suntem punte între slavi şi zăgazul care le stă de secole în calea expansiunii lor, către vestul şi sud-vestul Europei; pentru că avem bogăţiile pe care le avem; şi pentru că vom fi trambulina salturilor lor viitoare.
 Trăgând învăţăminte din trecut, cunoscând tendinţele slave, plecând de la consideraţiunile făcute mai sus şi îndrumat de instinctul de conservare şi de logica bunului-simţ, nu puteam, domnule Brătianu, ca un conducător responsabil, să mă „opresc la Nistru” şi nici nu pot „să retrag armata din Rusia”. Ar fi o prostie din partea mea. Este cu neputinţă să o facă cineva şi ar fi o greşeală ireparabilă pe care nu eu şi dumneavoastră, ci neamul ar plăti-o scump. Mareşalul Petain, într-una din valoroasele sale cuvântări, a dat speculatorilor situaţiunile grele lecţia care li se cuvenea şi care a fost aplaudată de toţi oamenii cu conştiinţă clară şi nepătată. Răspunzând unor critici ale acţiunii sale, el a spus: „Când Franţa este în nenorocire, nu mai este loc pentru minciuni şi himere”. Nici la noi, domnule Brătianu, nu mai este loc pentru „minciuni şi himere” şi, mai ales, nu mai putem să ne plătim luxul de a face şi prostii.
 V-am răspuns, domnule Brătianu, punct cu punct, nu numai la scrisoarea dumneavoastră de la 24 septembrie, dar şi la cele anterioare. Este răspunsul unui soldat, care nu are nimic de ascuns şi care este conştient de greutăţile şi pericolele ceasului de faţă, precum şi de îndatoririle şi de răspunderile lui. V-am răspuns, cum v-am răspuns, fiindcă nu aţi înţeles nici ţinuta şi nici înţelegerea cu care am voit să trec atât peste greşelile trecutului, cât şi peste marii vinovaţi de ele. Ca oamenii cei mai lipsiţi de păcat, marile şi numeroasele greşeli politice care s-au comis sub dumneavoastră, continuând a considera comunitatea românească ca pe o turmă de sclavi, pe care – împreună cu celelalte organizaţii politice, cu firmă naţionalistă, însă în acord cu oculta iudeo-masonică, cu care numai pe faţă eraţi în luptă – aţi exploatat-o, aţi minţit-o, aţi demoralizat-o, aţi exasperat-o şi, în cele din urmă, din neputinţă, aţi dus-o, mână în mână cu trinitatea Tătărescu – Urdăreanu – Lupeasca, la catastrofa din 1940 şi la rebeliunea din 1941, îndrăzniţi astăzi, când s-a pus regulă în ţară şi viaţa nimănui nu mai este în pericol, să ridicaţi capul, de după saltarele consiliilor de administraţie, ale industriilor şi ale multiplelor afaceri, pentru a mă acuza. Ei bine, domnule Brătianu, când cineva a fost şeful unui partid care, de la mare la mic, de la primăria din sat până la cabinetul miniştrilor, are răspunderea destrăbălării administrative, dezmăţul moral, a iudeo-masonizării ţării, a venalităţii, a compromiterii viitorului neamului şi a catastrofei graniţelor, nu mai are calitatea să vorbească şi în numele comunităţii româneşti, să dea sfaturi de conducere altora şi mai ales să-i acuze că lucrurile nu merg cum trebuie.
(Arhiva Istorică Centrală; fond Preşedinţia Consiliului de Miniştri, Cabinet I. Antonescu, dos. 61/1940, f. 88-221)



marți, 21 mai 2019

LA MULȚI ANI, ELENA CODREANU!


CODREANU, Elena, Irina **/***  S-a născut la 21 mai 1954 în Budureasa, jud. Bihor. A urmat şcoala gimnazială în localitatea natală, continuându-şi studiile la Liceul teoretic nr. 2 Beiuş (actualul Colegiu Tehnic Ioan Ciordaș), absolvindu-l în anul 1973.  După liceu a urmat Scoala Postliceală de secretariat şi stenodactilografie de doi ani – Craiova, absolvind-o în anul 1976 iar în anul 1981 a absolvit Facultatea de Filologie- română-franceză la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca. A obţinut gradul didactic ”Definitiv” în anul 1984. Între 1978 – 1987 a fost profesor de Limba Franceză la Şcoala Generală Coşdeni, din 1987 a fost bibliotecară la Colegiul Naţional Samuil Vulcan Beiuş. În 1988 a absolvit un curs de biblioteconomie. În 2014 s-a pensionat.  (S.O.)

Articole publicate în revista Colegiului Naţional Samuil Vulcan Beiuş:       
Târgul de la Beiuş - prof. Eleonora Ursu şi Elena Codreanu ;
Joiea-n Târgu’ Binşului – Elena Codreanu;
Ce dor mi-era de ţara asta! – Excursia cu caracter interdisciplinar – mijloc de educaţie nonformală – Elena Codreanu;
Mistere controversate - mai mult sau mai puţin… -  Plai românesc, număr de primăvară – 21.03.2009, p.28-34 şi p.55; (punctele 1,2,3,4).
Paralela: Legenda cetăţilor de la Hinchiriş şi Hută povestită de Ana Şandra şi Legenda Cetăţii din Hunedoara, după I. Radu – comentariu Elena Codreanu, Plai românesc, număr de vară,  – 22.062009, p. 38-39;
Folclor de şezătoare – informator Ana Şandra, culegător Elena Codreanu, Plai românesc, număr de toamnă – 23.09.2009, p. 26; ISSN 1841 – 4095;
Excursie la Karcag – Ungaria – 15/17 mai 2009. Schimb de experienţă interculturală cu elevi şi profesori ai Gimnaziului Gabor Aron - Plai românesc, număr de toamnă – 23.09.2009, p. 38-40, ISSN 1841-4095.
Niţa – Autoportret în ramă,  în Plai românesc, nr. 24 mart. 2010;
Strigături de joc; Tatăl nostru - Plai românesc, număr de vară – 25.06.2010,              p. 14,15,16  ISSN 1841-4095.
La noi…, marmoţica sau ursul?- Plai românesc, număr de vară – 28.06.2011, p. 25, ISSN 1841-4095.
Prof. dr.Constantin Pavel, Şcoalele din Beiuş 1828-1929; Ţara Beiuşului – crâmpeie de viaţă- articol semnat  prof. Elena Ojică - Plai românesc, număr de toamnă – 29.10.2011, p. 12-14, ISSN 1841-4095.
Participarea la simpozioane-conferinte cu articole  in volumele adiacente (si lucrări Power Point):
 Gustă ştiinţa – Colegiul Naţional Samuil Vulcan Beiuş:     
2010 – Biblioteca Colegiului Naţional Samuil Vulcan Beiuş.
2011 – Istorie şi civilizaţie locală în activităţile nonformale de la Colegiul Naţional Samuil Vulcan Beiuş; p. 54-57, ISBN 978-973-0-11709-7.
2012 – Oameni, locuri, manastiri... şi Beiuş – Karcag, un parteneriat de succes; 2013 – Unitate in diversitate la  Biblioteca Colegiului Naţional Samuil Vulcan Beiuş şi în viaţă.
Creativitate şi inovaţie în educaţie – Colegiul Tehnic Ioan Ciordaş Beiuş:
2009 -  Aspecte monografice ale Beiuşului. Educaţia civică, moral-patriotică a elevilor prin activităţi nonformale; p. 119-222; ISBN 078-973-8946-35-4.
2010 – Educaţia nonformală – mijloc de cultivare a sentimentului de apartenenţă la neam, limbă, obiceiuri; p. 43-45; ISBN 978-973-8946-51-4.
             Simpozionul Naţional Roman Ciorogariu - Spirit european- Oradea:
2009 – Mijloace de educaţie nonformală: Excursia cu caracter interdisciplinar – mijloc de educaţie nonformală – Ce dor mi-era de ţara asta!
2009 - Schimb de experienţă interculturală – Excursia la Karcag - Ungaria, Gimnaziul Gabor Aron.
            Conferinţa Naţională a bibliotecarilor – Bucureşti:
2010,  2013 - Biblioteca Colegiului Naţional Samuil Vulcan Beiuş.
            Simpozionul Naţional Gheorghe Şincai – Biblioteca Judeţeană Oradea:
2012 – Modalităţi complexe de realizare a activităţilor extracurriculare la Colegiul Naţional Samuil Vulcan Beius: p.66-68, ISBN 978-606-8382-49-4.premiul I.
2013 – Scurt istoric al Bibliotecii Gimnaziului greco-catolic de baieţi din Beiuş. Constituirea şi dezvoltarea bibliotecii din volumul Biblioteca Gimnaziului greco-catolic de baieti din Beiuş (1828 – 1928), de Constantin Mălinaş şi Iudita Căluşer, Editura Logos 94, Oradea, 2006.
2013 -   Concursul Naţional Media Junior Simeria: Comunicarea scrisă şi în imagini – premiul I.
            Sesiunea de comunicări Lectura şi valenţele ei formative – Casa Corpului Didactic Oradea - Educaţia morală prin lectură, acţiune, creaţie.
2012 - Conferinţa Naţională de la Buziaş – Biblioteca şcolară, spaţiu ideal de comunicare şi informare: Biblioteca vulcanistă -  spaţiu de informare şi documentare pentru realizarea proiectelor educative şi a activităţilor extra-curriculare (activităţi mediatizate prin articole, studii, Pps.)
2012 – Proiectul Comenius – lucrări publicate în revista proiectului:
 - The Beiuş Fair în traducerea prof. Diana Todor.
 - How much I missed this country! În traducerea elevei Tamaş Geanina, cl. a XII-a B. 
Scrieri:
Ţara Beiuşului – crâmpeie de viaţă, Elena Irina Codreanu, Ana Şandra, Beiuş, 2011 – lucrare realizată în regie proprie, înregistrată la Biblioteca Naţională a României, ISBN 978-973-0-11016-6.
Carnet de voyage: Ce dor mi-era de ţara asta!  şi varianta franceză   Que j’avais le mal de mon pays!  (38 pag.) – în cadrul concursului iniţiat de Institutul Francez Cluj-Napoca, 2012.

sâmbătă, 18 mai 2019

LA MULȚI ANI, IRINA MIHOC - VUTAN!

             

                        Profesor, interpretă de muzică populară, folcloristă, Irina Mihoc -Vutan reprezintă o stea în peisajul cultural al Țării Beiușului. 
             La mulți ani , Irina Mihoc - Vutan!





MIHOC-VUTAN, Irina*/**/***. Profesoară, interpretă a cântecului popular din Bihor. S-a născut în Beiuş la 20 mai 1957. Şcoala primară şi gimnaziul le face în Beiuş, iar studiile secundare la Liceul Pedagogic “Iosif Vulcan” din Oradea. După ce îşi ia diploma de învăţătoare, în anul 1977, este repartizată şi se prezintă la post la Damiş unde funcţionează până în 1983 cînd se transferă la Budureasa. Din anul 1989 este titularizată profesoară la Clubul copiilor din Beiuş unde funcţionează până în 2018. În anul 2003 a fost numită directoare. În această perioadă urmează studii superioare la Universitatea din Oradea. 
Încă de pe băncile liceului orădean intră în atenţia specialiştilor şi se face remarcată ca interpretă a cântecului popular  bihorean, apărând în numeroase spectacole. Acolo unde a lucrat s-a ocupat în permanenţă de descoperirea şi iniţierea în tainele interpretării folclorului a tinerelor mlădiţe locale, pe care le uneşte în mai mici sau mai mari formaţii cu care participă la spectacole locale sau la cele de mai largă anvergură organizate pe linie de învăţământ sau aşezăminte culturale. 
Ca interpretă a cântecului popular cucereşte primii lauri încă din clasele gimnaziale. Odată cu înaintarea în vârstă şi experienţă interpretativă şi scenică cresc şi numărul participărilor la spectacole şi concursuri şi numărul premiilor. Este remarcată de radiodifuziunea română şi de televiziune cu care are numeroase colaborări.
La Beiuş reuşeşte ca pe lângă Clubul copiilor să organizeze un valoros ansamblu folcloric alături de care este prezentă la toate manifestările folclorice de la nivelul municipiului şi judeţului fiind, totodată şi foarte des solicitată de Societatea Română de Televiziune. Se impune şi pe plan personal fiind o reputată interpretă a folclorului local. “Enumăr mai jos doar câteva din cele mai importante: Marele Premiu la Bocşa, 1979; Premiul I la Primăvara arădeană 1980; la “Mândru-i cântecu-n Bihor”; la “Cântecele Streiului”, Simeria, 1984; Premiul II la marea întrecere “Maria Tănase” de la Craiova, 1984, apoi la Corabia, şi la “Voci tinere” Costineşti, 1984. În 1987 obţine cea mai dorită distincţie de fiecare interpret de folclor - Trofeul “Floarea din grădină” al Televiziunii române” (Vasilescu, Stelian. Oameni din Bihor… p. 516). Aşa cum menţionam are numeroase apariţii la radio (prima din 1980) şi televiziune. Are înregistrate mai multe discuri şi CD-uri cu cântece populare din Bihor. 
Referințe: Nasc oameni și-n Țara Beiușului. Beiuș, Editura Buna Vestire, 2004.


Simion SUCIU



miercuri, 15 mai 2019

CORNELIU CRĂCIUN ( 1944 - 2011 )



CRĂCIUN, Corneliu**/***. Profesor, cercetător, publicist. S-a născut la 20 mai 1944 în Rupea. A încetat din viață în data de 6 octombrie 2011 la Oradea. 
Studii primare, gimnaziale și liceale la Liceul “Samuil Vulcan” din Beiuş, unde şi-a luat bacalaureatul în 1961. Din toamna anului 1961 şi până în 1966 a fost student al Facultăţii de Filologie din Cluj. La absolvire a fost repartizat la Şcoala Generală Sudrigiu (Ţara Beiuşului – Bihor), de unde după un an a fost transferat la Liceul Pedagogic de Educatoare din Beiuş, aici funcţionând din 1967 şi până în anul 1975 când datorită unor jocuri de interese, liceul pedagogic a fost mutat la Oradea. Se transferă împreună cu şcoala predând la respectabilul şi mult respectatul Liceu Pedagogic “Iosif Vulcan” până în 2001.  În această perioadă a îndeplinit şi funcţiile de director adjunct (1990-1991) şi director al liceului (1991-1993). În anul 1988 și-a luat doctoratul  cu teza ”Contribuţia Societăţilor Academice Române la propăşirea spiritelor şi afirmarea politică a românilor -  1864 – 1918”, teză susţinută la Universitatea din Cluj-Napoca.
 În 2001 a trecut la catedra Colegiului Universitar de Institutori “Iosif  Vulcan” al Universităţii din Oradea fiind Conferențiar universitar. Totodată a fost și profesor la Universitatea Partium din Oradea.  A fost redactor-şef al publicaţiei „Revista de Istorie Contemporană” şi preşedinte al Despărţământului ASTRA - Oradea.
 Colaborează la  Familia, Al cincelea anotimp, Crişana plus (unde are  rubrică permanentă “Cartea străină”) Crişana, Impact etc. Preocupările pentru cercetare şi scris ale lui Corneliu Crăciun încep încă din perioada beiuşeană când face parte, alături de Nicolae Brânda, Ioan Dărăbăneanu, Emil Pop, Ioan Igna, Marius Boldor, Florin Dronca ş. a. din cenaclul literar al oraşului. 
Premii și distincţii: Premiul Editurii EMIA, Deva - România, 2000; Premiul M. G. Samarineanu al revistei de cultură „Familia” din Oradea, 2001; prin Decretul nr. 1097, din 10. XII. 2004, i-a fost conferit Ordinul „Meritul pentru Învăţământ” în gradul de ofiţer, Brevet MÎ/ nr. 117; Premiul de Excelenţă - secţiunea Literatură - al Primăriei Municipiului Oradea şi al Consiliului Local al Municipiului Oradea, în 2005, pentru cartea „Imaginea Europei în revista „Familia” (1865-1906)”; Diplomă de Excelenţă acordată de Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional - 2010.
Dintre scrieri: Gramatica practică a limbii române pentru clasele V – VIII, (1997); - Societăţile Academice din Bucovina – “Arboroasa” şi “Junimea”, (1997); - Dicţionar de termeni literari, (2001); Metodica predării limbii române în învăţământul primar, (2001);  - Istoricul Societăţii Academice din Viena. 1861 – 1918, ( 2001). - Sub destinul care arde Ioan Buşiţia.  Oradea, Editura Logos’94, 2003; Viața cotidiană în Oradea interbelică. Editura Primus, Oradea, 2010; Culegere de texte literare si nonliterare, de exercitii, jocuri si glume, clasa a VII-a. Editura Emia, Deva, 2016.
Referiri: - Vasilescu, Stelian. Oameni din Bihor… p. 310. , Crișana, 7 octombrie 2011.
(I. I. S.S.)



luni, 13 mai 2019

Episcop VASILE (VICENȚIU) MANGRA (1850 - 1918)


MANGRA, Vasile (Vicențiu)**; Mitropolit al Ardealului, om de  cultură, publicist, din 27 mai 1909 membru al Academiei Române. S-a născut la 25 mai 1850 în localitatea Săliște - Săldăbagiu, Comitatul Bihor. Tatăl său a fost preotul Mihai Mangra iar mama sa Maria Mangra, născută Ceontea. S-a stins din viaţă pe 1/14 octombrie 1918 la Budapesta.
         Urmează școala primară  în localitatea natală și la școala maghiară din Gyanta. Studiile secundare la Beiuş şi Oradea, cele teologice la Arad (1869-1872). Urmează studii juridice la Academia de Drept din Oradea, pe care însă nu le termină.
La 6 august 1879 Vicențiu Mangra a fost călugărit la Mănăstirea Hodoş-Bodrog, primind numele Vasile. La 10 septembrie 1879 a fost hirotonit ierodiacon, iar la 1 ianuarie 1880 preot-ieromonah, de către episcopul Ioan Meţianu. De la 1 martie 1882 până în toamna anului 1883 a fost încredinţat cu conducerea provizorie a Institutului teologic-pedagogic din Arad. În anul şcolar 1871/72 devine redactor la „Speranţa", foaie literar-bisericească, organul societăţii de lectură a teologilor români din Arad, apreciată de George Bariţiu, Andrei Şaguna şi alţi cărturari. Între 1875 - 1893 a fost profesor de istorie bisericească şi drept canonic la Institutul Teologic din Arad, din cauza atitudinii sale politice fiind însă suspendat de autorităţile maghiare. A fost redactor la foile bisericeşti “Speranţa” (1870-1871), “Lumina” (21 febr./5 martie 1874-1875) şi “Biserica şi şcoala” (1877-1878, 1882-1883, 1899-1900). În anul 1879 se călugăreşte. În anul 1900 a fost ales președinte vicar al Consistoriului ortodox-român din Oradea (1900-1916) și hirotnisit arhimandrit (1906); în 1901 ales episcop la Arad, dar nu a fost recunoscut de guvernul Ungariei, din cauza activității sale politice. La 24 iulie/6 august 1916 a fost ales mitropolit al românilor ortodocși din Transilvania și Ungaria. A fost înscăunat ca episcop la Oradea în data de 16/29 octombrie 1916.  
Activitatea politică
A fost unul dintre conducătorii luptei pentru drepturile naţionale ale românilor ardeleni.  În 20 Ianuarie 1892 face parte din delegaţia de români care a dus la Viena Memorandumul românilor. ”Reîntors din Viena fu ţinta unor demostraţii pe stradă şi în localurile publice din Arad, trecând înaintea opiniei publice maghiare de cel mai periculos agitator şi de cel mai înverşunat inamic al statului şi al naţiunii maghiare. Pentru ţinuta sa „antipatriotică" e luat la ţintă şi din partea guvernului, la cererea şi insistinţa căruia consistorul eparhial din Arad îl absolvă - cu 1 Septemvrie 1893 - dela catedră, dar îl lasă în beneficiul avut.” ( Biserica și școala – Arad, 7/20 octombrie 1918), În 1894  a sprijinit organizarea marii adunări populare de la Sibiu, care a protestat împotriva hotărârii guvernului maghiar de a dizolva Partidul Naţional Român. A fost unul dintre  principalii organizatori ai Congresului naţionalităţilor din 1895 de la Budapesta la care au participat români, şvabi, slovaci. A semnalat pentru prima dată vechile manuscrise româneşti din Bihor. În 1909 este ales membru al Academiei Române. În 1910 a ajuns deputat în Parlamentul de la Budapesta, ducând o politică de reconciliere cu premierul Tisza Istvan, cu care a întreţinut relaţii bune. Acest lucru a fost perceput ca o trădare din partea colegilor săi de partid, cu toate că s-a străduit să argumenteze poziţia sa. A murit în disgraţia românilor care l-au socotit trădător deoarece a încercat o apropiere româno-maghiară.

A scris şi publicat cu deosebire lucrări referitoare la istoria bisericii ortodoxe române din  Transilvania:  Cercetări literar-istorice (Rolul diecilor din Moldova) Bucureşti (1896); Mitropolitul Sava II Brancovici 1656-1680 (1906); Ierarhia şi mitroplia bisericii române din Transilvania şi Ungaria (1908); Şaguna ca organizator constituţional (1909); Contribuţii la istoria bisericii române (1917).

Referinţe: - Albu, Nicolae. Istoria învatamântului românesc din Transilvania pâna la 18OO.  Blaj, Tipografia "Lumina", Miron Roşu, 1944, p. 79, 122; - Chivu, Gheorghe şi Costinescu, Mariana.  Bibliografia filologică românească. Secolul al XVI-lea… p. 45. - Dudas, Florian; Manuscrisele românesti medievale din Crisana… p. 74, 100, 125, 187, 188, 193; - Manuscrise realizate după “Cazania lui Varlaam” descoperite în vestul Transilvaniei.   În:  Crisia (Oradea). An. 10, nr. 10, 1980, p. 65-68, p. 66; - Mihoc, Blaga. Valenţele emancipării. Blaj, editura Logos ’04, 2004, p. 84; - Presa românească din Transilvania în preajma şi în timpul războiului pentru independenţa de stat a României (1876-1878).   În:  Crisia (Oradea). An. 7, nr. 7, 1977, p. 147-175, Mangra, Vasile p.  171; -Faur, Viorel. Contribuţii la istoricul bibliotecilor româneşti din Crişana 1830-1940… p. 7. -Faur, Viorel. Cultura românilor din Bihor… p. 115, 116. -Faur, Viorel. Din corespondenţa profesorilor beiuşeni cu George Bariţiu.   În:  Lucrări ştiinţifice (Oradea). 1973, p. 155-160. Mangra, Vasile: 7. - Iorga, Nicolae. Orizonturile mele. O viaţă de om aşa cum a fost. Bucureşti, 1972, p. 367, 525. -Mărgineanu, Ion. Oameni din Munţii Apuseni. Început de dicţionar fără sfârşit. Aria de cuprindere: judeţele Alba, Arad, Bihor, Cluj, Hunedoara, Sălaj.  Alba Iulia, Editura Altip, 2003, p. 265, 430; - Polverejan, Şerban şi Cordoş, Nicolae. Mişcarea memorandistă în documente (1885-1897).  Cluj, Editura Dacia, 1973, p. 131, 132, 270, 295, 350. - Roman R. Ciorogariu, episcopul orăzii.  Oradea, Tipografia Diecezană, 192,  p. 34, 54, 63-68, 69, 70, 71, 72, 73, 74. - Tripon, A.  Almanahul Crişanei. Judeţul Bihor… p. 325. - Triteanu, Mihail. Luceafărul 1902-1920. Indice bibliografic analitic… nr. 1788, 2942, 3050, 3903, 3921, 4158, 4398, 5000. -Vasilescu, Stelian. Oameni din Bihor -dicţionar sentimental- Vol. 1… p. 17;  Pavel Vesa, Clerici cărturari arădeni de altădată, Editura Gutenberg Univers, Arad, 2008, p. 199, 200;  https://ro.sputnik.md/ - Mișcarea memorandistă; Intelectualii români, hărțuiți de statul dualist - Vasile Mangra http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Vasile_Mangra  
(I.I. S.S.)


miercuri, 8 mai 2019

9 mai...



Imagini pentru razboiul de independenta
Atacul de la Smârdan - Nicolae Grigorescu

Mâine e 9 mai. Din câte am învățatat, (și bine am învățat, acum 50 de ani, la Școala Generală din Șuncuiuș, județul Bihor, având nesperata șansă să fiu unul dintre elevii Profesorului Mircea Cosma, pedagog excelent și Mare Român, Mare Patriot, un OM care ne-a învățat Istoria României dar și dragostea față de țară), mâine se împlinesc fix 142 de ani de când Mihail Kogălniceanu, Ministrul de Externe al României la aceea vreme, rostea în Parlamentul României celebrele cuvinte: Asadar, d-lor deputati, nu am cea mai mica indoiala si frica de a declara in fata reprezentantei nationale ca noi suntem o natiune libera si independenta
Parlamentul a adoptat declarația de independență în aceeași zi, principele Carol promulgând-o a doua zi, pe 10 mai, sub numele de „Proclamație”.

         Mâine este 9 mai. Acum 74 de ani se încheia Al Doilea Război Mondial. Aceasta însemna sfârșitul celui de-al treilea Reich respectiv Victoria Coaliței Națiunilor Unite în cel de-Al Doilea Război Mondial.  Semnarea actului de capitulare necondiţionată a Germaniei a avut loc la cartierul general sovietic din Berlin. Pe vremuri se spunea  și Eliberarea României de sub ocupația hitleristo – horthystă despre care se vorbește mai puțin în ziua de azi, ba chiar se evită să se vorbească – cel puțin așa mi se pare mie.

         Mâine este 9 mai. Acum 69 de ani ministrul de Externe al Franţei, Robert Schuman, a propus Germaniei, dar şi altor state plasarea producției de cărbune și oțel sub controlul unei autorități comune, pentru a se controla în acest fel producția de armament și posibilitatea ca un viitor conflict militar să poată fi evitat. În 1951, prin Tratatul de la Paris (16 aprilie) s-a înființat Comunitatea Economică a Cărbunelui și Oțelului (Belgia, Franţa, Germania, Italia, Luxemburg şi Olanda). Ulterior, în 1957, cele șase state: Belgia, Franţa, Germania, Italia, Luxemburg şi Olanda au înființat Comunitatea Economică Europeană, precursoarea U.E.

         Am scris toate astea pentru ca să rămână scrise și să se știe PRECIS ce trebuie sărbătorit pe 9 mai.

Simion R. SUCIU

marți, 7 mai 2019

GHEORGHE CLAUDIU SUCIU

SUCIU, Gheorghe Claudiu**: Chimist, academician. Născut la 6 mai 1905 în Blaj - decedat în 1990. Şcoala primară în localitatea natală, studii secundare la Blaj, Beiuş şi Sibiu, studii superioare de chimie la Roma şi la Facultatea de Chimie a Universităţii din Cluj (1923-1928). Face studii de specializare în domeniul ingineriei prelucrării ţiţeiului la Linden, New Jersey (SUA), Standard Oil Development Company (1929-1931). În anul 1932 îşi ia doctoratul în Chimie cu teza Noi combinaţiuni complexe cu aplicări analitice  susţinută cu prof. Gh. Spacu. Funcţii didactice: profesor la Institutul de petrol şi gaze din Bucureşti (1948-1975), profesor consultant la Institutul de petrol şi gaze din Ploieşti (1976). Îndeplineşte diverse funcţii de conducere printre care: inginer şef la Rafinăria Teleajen (1941), director tehnic la Institutul de proiectări rafinării - Ploieşti (1963). La 21 martie 1963 este ales membru corespondent al Academiei Român, iar în 22 ianuarie 1990 membru titular. Face cercetări în domeniul proceselor tehnice şi de transfer de masă cu aplicaţii în prelucrarea ţiţeiului. Contribuţii la aplicarea consecventă a concepţiei moderne de inginerie chimică în cercetarea fundamentală şi aplicativă, în dezvoltarea, proiectarea şi testarea proceselor din industria petrochimică şi petrolieră. Lucrări de laborator privind hidrodinamica ţiţeiului stratului fântână, studii la scară industrială privind piroliza etanului şi propanului, analiza de performanţă a unei instalaţii DAV în vederea măririi productivităţii  acesteia. Contribuţii la proiectarea rafinăriei de la Grupul industrial petrochimic Ploieşti şi a instalaţiei de reformare a benzinei de la Grupul industrial petrochimic Borzeşti. A efectuat controlul reacţiilor de cracare termică în instalaţiile  industriale privind utilizarea aburului ca diluent. A realizat cuptoare tubulare pentru industria petrolieră, chimică şi petrochimică, brevetate şi în Anglia, India,   Italia şi Franţa şi aplicare industrial în rafinăriile Oneşti, Pancevo (Iugoslavia, 1978) şi Karachi (Pakistan 1979).
Lucrări publicate:  - Elemente de inginerie chimică (1946); - Lexiconul tehnic român .Ediţia a 2-a, (capitolul de prelucrare a ţiţeiului 1956); - Procese calorice (1961); - Ingineria prelucrării hidrocarburilor. vol. 1-2 (1973, 1974); - Progrese în procesele de prelucrare a hidrocarburilor (1977). - Manualul inginerului chimist (coautor la volumele 3 şi 4, 1953-1954); - Aspecte ale fluidizării.  În:  Revista de chimie (Bucureşti). nr. 9, 1958; - Transferul de căldură în stratul fluidizat.   În:  Studii şi cercetări de fizică (Bucureşti). An. 10. nr. 2, 1959; - Quelques caracteristiques Hydrodibamiques du “lit en trombe”.  În:  Chimie et Industrie. Vol. 104, nr. 10, 1971; - Phase distribution an residence time in a spouted bed.  În:  Americ. Inst. Chem. Eng. Journ.  vol. 23, nr. 3 (1977); - Paricle circulation in a a spoted bed. Powder technology. vol. 19, nr. 1 (1978); - Oil and akternative fossil fuel energy resources.  În:  Process Economics Internaţional. (1980). - Separation of aromatic hydrocarbons în vapor plase an X-type molecular sieves. Congresul Internaţional de Chimie. Istanbul 1970 sect. 2. (Personalităţi româneşti ale ştiinţelor naturii şi tehnicii…  1982).
Referiri: - Bălan, Ştefan şi Mihăilescu, Nicolae Şt. Istoria ştiinţei şi tehnicii în România. Bucureşti, editura Academiei R.S.R. 1988. p. 1973/400; - Mărgineanu, Ion. Oameni din Munţii Apuseni… p. 459; - Personalităţi româneşti ale ştiinţelor naturii şi tehnicii…  p. 375-376.

Prof. dr. ing. VASILE ILLE


ILLE, Vasile**. S-a născut la 26 mai 1925 în Săcădat, jud. Bihor. Inginer constructor. Studii secundare la Oradea şi  Beiuş (1937-1945), superioare la Institutul Politehnic Traian Vuia din Timişoara, Facultatea de Construcţii (1950). Doctoratul la Institutul de Construcţii Bucureşti (1966). Din 1955 şef de lucrări la Institutul Politehnic Cluj, profesor, decan şi prorector. Volume: Teoria elasticităţii şi introducerii în mecanica solidelor deformabile. 2 vol. 1979 (în colaborare). (I. O-I.)

luni, 6 mai 2019

Preot Protopop Teodor Cios 1935 - 2016


CIOS, Teodor***. Preot, scriitor, om de cultură. S-a născut la 17 aprilie 1935, în Olcea, jud. Bihor. A decedat la 3 aprilie 2016, la vârsta de aproape 81 de ani. Şcoala primară a urmat-o în localitatea natală, studiile gimnaziale la Tinca, cele secundare la Seminarul teologic din Cluj, iar studiile superioare la Institutul Teologic Universitar din Sibiu fiind licenţiat în teologie. Şi-a început  cariera pastorală ca preot paroh în parohia ortodoxă română din Ianoşda – Bihor (1962 – 1969), de unde a fost transferat contabil la Protopopiatul ortodox român Bihor III Tinca (1968). Din 1969 a devenit preot paroh în parohia ortodoxă română Beiuş. In perioada 1985 – 1991 a fost protopop de Beiuş. Din anul 1993 până în anul 2000 a fost profesor de religie la Liceul pedagogic “Nicolae Bolcaş”  în acelaşi timp predând Vechiul şi Noul Testament la Seminarul teologic din cadrul aceluiaşi liceu din Beiuş. Aşa cum a folosit cuvântul, părintele Teodor Cios a mânuit, cu multă pricepere şi aleasă cultură şi condeiul, la fel a participat la viaţa culturală a oraşului, fiind de foarte multe ori alături sau împreună cu organizatorii acesteia. Este un bun publicist fapt  reieşit din colaborările la periodicele Mitropolia Ardealului, Telegraful Român, Îndrumător bisericesc, Buna Vestire, Iisus Biruitorul, Crişana, Legea Românească etc.

Scrieri:- Biblia şi vocaţia umană oglindite în Sfânta Liturghie.  Beiuş, Editura Buna Vestire, 1998;  
- Sărbătorile Domnului. Beiuş, Editura Buna Vestire, 1999;  
- Adevărul evangheliei.  Beiuş, Editura Buna Vestire, 2000;  
- Biblia în contextul vieţii. Lexicon şi concordanţă biblică.  Deva, Editura Emia, 2001; 
- Cartea neamului – Oameni, locuri şi istorie din comuna Olcea.  Beiuş, Editura Buna Vestire, 2002;  
- Viaţa umană în spaţiu şi dincolo de el. Predici şi iertăciuni la înmormântări.  Oradea, Editura Universităţii din Oradea, 2002; 
- Trei trepte către cer. Beiuş, Editura Buna Vestire, 2004;  
- Împărtășirea din imagine. Icoana, Deva, Editura Emia, 2007; 
- 365 de sfinți și 365 de pilde. Beiuș, Editura Buna Vestire, 2009.
Referiri: - Dudas, Florian; Manuscrisele româneşti medievale din Crişana.  Timişoara, Editura Facla, , 1986, p. 100, 101, 188, 189, 190; - Vasilescu, Stelian. Oameni din Bihor… p. 144. (I. I.)


sâmbătă, 4 mai 2019

IOAN MIRCEA NONU (1902 - 1970)


NONU, Ioan Mircea**; Diplomat, economist, publicist, secretar particular al lui Nicolae Titulescu. S-a născut la 16 mai 1902 în Vaşcău, judeţul Bihor - A decedat în primăvara anului 1978. Şcoala primară o urmează în Vaşcău, liceul în Beiuş unde, în 1920  îşi ia bacalaureatul cu calificativul “foarte bine”. Urmează și absolvă studiile universitare la Facultatea de Drept şi Ştiinţe din Bucureşti după care îşi continuă studiile la Paris, Lyon şi Londra, obţinând următoarele titluri universitare: licenţa în drept, licenţa în matematică, doctorat de stat în drept, doctorat de stat în ştiinţele economice şi politice. Între anii 1927-1929 a urmat, ca bursier al statului, studii de agregaţie (specialitatea finanţe internaţionale şi comparate) la Universitatea din Londra. A ocupat mai multe posturi importante dintre care menţionăm: Ataşat comercial şi financiar al României la Londra cu gradul de subdirector cl. I, director cl. I în Ministerul Industriei şi Comerţului, director general în Ministerul Economiei Naţionale, preşedinte al Comisiei ministeriale pentru recalcularea patrimoniului întreprinderilor din ţară, preşedinte al Comisiei ministeriale pentru înfiinţări de întreprinderi, preşedinte al Comisiei pentru reglementarea actelor de dispoziţie ale străinilor aflaţi în ţară. Funcţii didactice: profesor suplinitor (1941) de finanţe şi statistică la Universitatea din Iaşi, profesor titular (1946) la aceeaşi universitate. În 1953 este transferat la Bucureşti la Institutul de construcţii, ca profesor. În vara anului 1925, Nicolae Titulescu îl invită la Geneva şi îi oferă postul de secretar pentru problemele sale particulare. (S. O.)

Dintre scrierile lui Ion Mircea Nonu: - Acordurile financiare de la Paris.  Bucureşti, 1935. - Aspectele crizei noastre economice, cauzele şi efectele ei.  Cluj, 1931. - Consiliul Superior Economic în România.  Bucureşti, 1932.  - Depresiunea economică britanică în cursul anului 1930.  Bucureşti, 1931. - Essai critique sur la These du President Hoover concement le rembursement des dettes interallies.  Paris, 1929. - Essai sur la naţion de nationalite du point de vue du lieu qui unit l’individu a l’Etat.  Paris, 1927. - Essai sur la notion de Nationalite en tant que lieu qui  unit l’individu a l’Etat et sur les idees meres de Nation el d’Etat.  Paris, 1925. - Importanţa pregătirii economice a studenţilor din învăţământul superior tehnic.  Bucureşti, 1967. - Influenţa scurtării termenului de punere în funcţiune a capacităţilor noi create asupra eficienţei economice a investiţiilor, determinarea pierderilor “convenţionale” şi “reale” pentru economia naţională.  Bucureşti, 1961. - Împrumutul de conversiune german.  Bucureşti, 1936. - Împrumutul de înzestrare a României.  Bucureşti, 1940. - La balance des comptes des Etats-Unis.  Paris, 1930. - L’influence de manague sur l’aquisitionex et parte de la nationalite de la femme.  Paris, 1925. - La naţionalite dans la principe des nationalite.  Paris, 1929. - La reglement des dettes interallieres et le plan Dawes.  Paris, 1929. - Perspectivele comerţului nostru cu URSS.  Bucureşti, 1935. - Politica economică a regimului naţional-socialist din Germania.  Făgăraş, 1934.,  - Reducerea sarcinei împrumuturilor noastre  externe.  Bucureşti, 1934. - Regimul contingentării importului în România.  Bucureşti, 1934. - Reglementarea datoriilor interaliate şi a reparaţiunilor după primul război mondial şi contribuţia adusă României pe acest tărâm de Nicolae Titulescu.  Bucureşti, 1969. - Roumanian Public Finance.  Londra, 1930. - The Balance of Internaţional Paymont of Romania.  New-York, 1929. - The New Budget of Romania for 1928.  New-York, 1929.
Bibliografia scrierilor lui Ioan Mircea Nonu este mult mai vastă, noi făcând doar o selecţie aleatorie.
Referiri: - Tripon, A.  Almanahul Crişanei… p. 419.