sâmbătă, 25 decembrie 2010

"Scrisoare către un colonel, oricare ar fi el!"

Politica anului 2010 a inventat un nou tip de militar. El nu este nici comandant, nici subordonat şi nici executant. Şi nici, Doamne fereşte, vreun luptător! El nu este nici măcar politicianul-militar! El este afaceristul politic, îmbrăcat în uniformă cu vipuşcă! Care transmite condescendent, folosind doar cuvinte din dicţionarul militar, cuvinte de laudă, pe cartoane gofrate, cumpărate de la librăria din colţ, fraze elucubrante de genul: „Vă mulţumim…”. O lichea cu stele pe umăr!

L-ai cunoscut, domnule colonel, atunci când tu săreai gardul să mergi la discotecă, în anii adolescenţei tale naturale de elev de liceu militar. Pe vremea când el, permanent-agreat de secretarul de partid şi de C.I.-stul  Liceului, vă dădea „în gât pe toţi” şi vă rânjea mototolic atunci când se uita la voi de dincolo de grilajul arestului Liceului Militar. L-ai simţit domnule colonel, atunci când tu veneai zgribulit de la vreo Olimpiadă naţională de matematică şi primeai drept recompensă o învoire de 24 de ore, iar el era plecat cu vreo săptămână mai devreme în vacanţă, pe baza de pile-cunostinte-relatii la „judeţeana de partid”. L-ai cunoscut domnule colonel, atunci, la repartiţia de la finalul Liceului, tu, şef de promoţie, ai
nimerit la cele mai ingrate arme, în timp ce el, Licheaua Liceului, a fost trimis la o Şcoală mai „subţire” şi mai aducătoare de foloase materiale: cazarmare sau intendenţă!
L-ai cunoscut, domnule colonel, atunci când l-ai întâlnit pe câmpul de instrucţie. Tu locotenent, cu porthartul pe coapsă, conducând plutonul în exerciţii demonstrative şi el, grăsun, specialist în făcut cafelele şi în calculele traseului şefului pe care îl deservea linguşitor. Tu, locotenent. El deja, locotenent-major.
L-ai cunoscut, domnule colonel, atunci când te-a invitat – o singură dată – condescendent, să-l vizitezi, cu familia, acasă. Tu locotenent cu nevasta luată din iubire şi cu un copil crescut într-o cameră din Căminul de pe Antiaeriană” (unde deja, fostul tău coleg, face  acuma repartiţii pe bază de linguşiri domestice!). El, deja căpitan, în apartamentul cu 5 camere, duplex, pe bulevardul Victoria Socialismului, repartizat, la Revoluţie, pentru fapte extraordinare. Atunci l-ai văzut cât e de priceput în „ale politicii”: ai înţeles atunci că fraierul clasei s-a învârtit şi că a fi “şef de promoţie”, în politică nu înseamnă nimic, dacă nu ştii să te unduieşti slugarnic ca şi foştii ospătari ce-au ajuns, între timp, miniştri!
L-ai cunoscut, mai încolo, domnule colonel, atunci când te-a chemat să conduci, vreun birou prin SMG. Şi te-ai simţit mândru că eşti coleg cu el, dar mândria ţi s-a stins atunci când ai văzut că, între el şi tine, erau încă vreo câteva exponate blonde, de conjunctură, dar destul de militar-politic-lascive, care fuseseră avansate, la ceas de seară, la grade mai mari decât ale tale.
L-ai cunoscut, domnule colonel, atunci când, după o muncă de vreo 5-6 ani şi cheltuieli mai mari decât pentru cumpărarea unei Dacii, ţi-ai dat doctoratul. În „ştiinţe militare”! Şi, Licheaua ţi-a fost „raportor” al tezei şi te-a desfiinţat şi te-a făcut „cu ou şi cu oţet” ! Nu pentru valoarea ştiinţifică a tezei şi nici pentru că ai contrazis strategiile de moment ale partidului la putere. Ci doar pentru faptul că nu ai avut sarmale cu smântână la masa de „după”, şi teza nu s-a încheiat la cârciuma din Militari unde trăgea el de obicei !
L-ai recunoscut, domnule colonel, pe la diverse televiziuni, dând lecţii de patriotism, de strategii de înzestrare şi de cumpătare bugetară. Aceeaşi Lichea care-şi adăuga la declaraţia de avere, an de an, zeci de hectare de intravilan şi sute de mii de euro obţinuţi din „vânzări anterioare”. Aceeaşi Lichea care se trage de brăcinari cu toţi marii afacerişti ai capitalei şi cu toţi marţafoii care se laudă că, cică, conduc România! Licheaua perfectă, cea care a semnat zeci şi zeci de treceri din proprietatea publică a statului în proprietate privată a diverşilor dezvoltatori imobiliari a terenurilor cele mai bune ale Armatei. Tu te-ai ocupat, domnule colonel de partea operativă a Armatei dintr-un apartament, confort 2, din periferia capitalei de judeţ. În timp ce Licheaua coordona repartiţiile „mocca” a sute de apartamente din toată ţara din telefonul lui mobil cu numar de Franţa sau Maroc! Prin interpuşi ca să nu i se „vadă” urma”!
L-ai cunoscut, domnule colonel atunci când, după ani de condus batalioane şi regimente, ţi-a trimis controale tematice, „de dărâmare”, ca să te înlocuiască cu proprii lui protejaţi. Tot atunci ţi s-a pus şi nodul ăla în gât când l-ai văzut punându-i cu mâna lui steaua pe umăr ignobilului tău subordonat care-a avut grijă de licitaţiile unităţii în favoarea firmelor primarului din garnizoană.
Ai tăcut şi tu domnule colonel, precum au tăcut şi profesorii tăi de la Academie, cand ţi-au „pus în braţe” teza de doctorat a blondei de la Cotroceni, doctoranda în ştiinţe militare. Şi-ai tăcut şi nu ai spus nimic! Şi te-ai apucat de lucru! Ca să îi faci pe plac comandantului suprem! Unde îţi este acum onoarea? Că oricum blonda aia nu a reuşit să treacă de anul al doilea, chiar dacă a bătut din tocul cizmuliţelor să i se dea doctoratul în doar doi ani!! Te-ai prevalat de condescendenţa tipic militară şi i-ai pupat mâinile cu buzele tale crăpate prin poligoanele de la Cincu sau de la Jegălia. Şi i-a plăcut !
Şi ţie, domnule colonel ţi-a fost ruşine de tine dar nu ai spus nimic. Tu nu erai decât organul de transmisie dintre secretariatul ministerului şi soldatul din Kosovo!
Ai tăcut şi ai îndurat umilinţe de la diverse „nepoţici” necoapte, puse nitam-nisam şefe pe la diverse Colegii de Apărare. Şi nu te-ai revoltat… sperând şi tu la o stea, care să-ţi încetăţenească statul la coadă la macrou în Piaţa la Matache! Iar steaua nu a venit! Nu era nici Crăciunul şi nici partidul din garnizoană nu a considerat că peşcheşul de 50 de lei pe care l-ai dat din pensia ta (încă ne-recalculată!) poate contrabalansa sponsorizarea de miliarde a vreunui vremelnic primar PSD (pardon, prin tradare se poate anagrama…UNPR) de la Sectorul 2!
Ai îndurat domnule colonel, pentru un şnur pe umăr (care e aurit doar pentru ei) şi care cică ar însemna recunoaşterea Patriei. Şi pentru ideea aia nobilă pentru care intraseşi în Liceul Militar când nici nu aveai 14 ani (de-a trebuit să-ţi semneze tata în locul tău): Patria şi Patriotismul!
Îţi rânjeşte acum Licheaua şi face mişto de tine! Aşa e? El, cu stele de general pe umăr, şi tu, cu alea trei dungi de colonel pe care te temi să nu ţi le taie la pensie? Îţi rânjeşte din pâlcul politic de unde se ascunde? Şi de unde încă mai face afaceri? Să-ţi fie de bine domnule colonel! Şi te mai şi amăgeşti că până la urmă „viaţa o să facă dreptate”? Poate o sa-ti facă dreptate….cu 25% mai puţin… că e criză!
Gândeşti naiv domnule colonel! De-aia, mai bine să nu fii şef de promoţie! Cel puţin, nu în Armata Română!
Si când te gândesti că, în perioada interbelică, marile unităţi erau denumite după numele comandanţilor lor! Acuma au ajuns să fie denumite după partidele care prevalează în teritoriu: asta e garnizoana UNPR, asta e garnizoana PDL… dă-mi mie Aviaţia că-ţi dau eu ţie Marina Militară, ia Forţele Terestre că-ţi dau la schimb Logistica… îşi dau un SRI pe doi SIE… un fel de pokeraş ca în gară la Mizil. Cu România inter-schimbabilă în rolurile lui Tanţa şi Costel!

Domnule colonel
Şi totuşi, Armata asta Română… a cui dracului o mai fi?

Bârfitorius Anonimus
că mi-e frică să semnez cu numele meu

Preluare de pe InfoMondo Militar

vineri, 24 decembrie 2010

CRĂCIUN FERICIT!

video
Să vă dea Domnul un Crăciun Fericit, în pace, lumină şi bucurie!

Mai sunt OAMENI la Beiuş


Ziua de joi, 23 decembrie 2010 va rămâne pentru multă vreme întipărită în minţile unor copii nevinovaţi, a unor zânişoare a căror singură vină este că s-au născut. Este vorba despre Lakatos Pamela, Varga Delia, Fekete Sanda, Lakatos Gabi, Istoica Geta, şi gemenele Diana şi Dora Horvath. Aceste copile sunt instituţionalizate la „Casa Iosif”.
Dar ce este „Casa Iosif”? Fac o scurtă paranteză pentru a răspunde la această întrebare – Asociaţia internaţională REMM (Romanian Evanghelistic Mission Missionary) – director executiv dr. Petre Lucaciu - care are sub tutelă ACDR iar aceasta, la rându-i, „Casa Iosif” din Beiuş, fondată de acelaşi dr. Petre Lucaciu – medic în Chicago dar şi  cetăţean de onoare al municipiului Beiuş. În această instituţie se găsesc cele 8 copile care trăiesc şi învaţă în condiţii decente, asigurate datorită bunăvoinţei sponsorilor, sub supravegherea îngrijitoarei Bonchiş Angela. Încă 12 copii, daţi în plasament, din cauza lipsei de fonduri, sunt sub patronajul acestei instituţii.
Copilele, mai sus-amintite, sunt eleve la Şcoala cu Clasele I – VIII „Nicolae Popoviciu” din Beiuş iar directoarea şcolii – prof. Adina Cioloş alături de învăţătoarele Marcela Bonchiş şi Catrina Kovaks, în clasele cărora învaţă precum şi Nicoleta Kovacs – profesor coordonator au hotărât să le dăruiască un zâmbet şi un cadou de sărbători, făcându-le o vizită. Momentul în care fetiţele şi-au văzut dăscăliţele a fost emoţionant – le-au luat în braţe spunându-le „Mami, doamna directoare”, Mami, doamna învăţătoare”. Aveam ochii împăienjeniţi de lacrimi şi nu doar eu ci şi toţi care erau de faţă. Dăscăliţele le-au dăruit dulciuri, fructe, prăjitură şi biscuiţi de casă, cozonac dar şi o sumă importantă de bani.
Mi-am spus atunci – „Iată adevărata solidaritate – din salariile dijmuite de puterea portocalie, cu toate greutăţile de subzistenţă din ziua de azi, aceste minunate dăscăliţe au găsit modalitatea să aducă zâmbetul în ochii acestor copile, care nu au decât o singură vină – s-au născut”.
Nădăjduiesc că aceste cuvinte vor fi citite şi de cine trebuie şi închei, nu înainte de a vă dori din suflet „Sărbători Fericite!”
Simion Suciu

joi, 23 decembrie 2010

Beiuş - Poveste de Moş Crăciun

După lăsarea întunericului, cu o zi înaintea Ajunului Crăciunului, nu pe o sanie trasă de reni sau călare ci într-o remorcuţă trasă de un ATV cu girofar, special amenajată pentru un SUPER VIP, a sosit mult aşteptatul Moş Crăciun. Mult aşteptat încă de anul trecut şi de mulţi aşteptat – peste 500 de copii şi părinţi, adunaţi în jurul bradului de peste 12 metri, împodobit în centrul Beiuşului.
În aplauzele asistenţei  şi pe fondul colindelor interpretate de Ansamblul „Muguri şi Mlădiţe de Tezaur”, al Casei de cultură, Moşul a fost întâmpinat de primarul municipiului – Adrian Domocoş, care i-a mulţumit că nu ne-a ocolit nici anul acesta, asta datorându-se şi faptului că Beiuşul are copii cuminţi. De asemenea a adresat participanţilor la acest foarte important eveniment pentru micuţii cetăţeni ai urbei urări de sănătate, fericire şi „Sărbători Fericite!”. Primarul nu a uitat să reamintească beiuşenilor că la cumpăna dintre ani sunt invitaţi în centru, să ciocnească împreună o cupă de şampanie, pentru un an mai rodnic şi mai bun.
Moşul a mers printre copii, care i-au spus poezii, cântecele, colinzi - cele mai de preţ comori ale lor- şi le-a împărţit daruri din sacul lui cel mare.
La reuşita acestui eveniment şi-au adus aportul, alături de Primărie şi Consiliul Local, Casa de Cultură – director Anca Silvia Banda, profesorii coordonatori Florin Mariş Hinsu, Cornel Tomuţiu, Remus Lazea dar şi instrumentiştii Emil Popovici – vioară, Ionuţ Floruţa – acordeon şi Robert Tau – tobă.
Şi-am încălecat pe-o şa, şi v-am spus povestea - aşa. Să aveţi un Crăciun fericit!

Simion Suciu



2010 - un an plin de reuşite pentru Habitat


La mai bine de 14 ani de la înfiinţare, Habitat pentru Umanitate Beiuş se poate mândri cu ajutorarea a peste 1000 de oameni în mai mult de 250 de proiecte în multe localităţi din judeţul Bihor. De la an la an, asociaţia beiuşană sprijină tot mai multe familii nevoiaşe să trăiască în locuinţe decente şi să dezvolte programe noi, inovative şi de pionierat.
„2010 a însemnat pentru noi foarte multă muncă, semnarea unor parteneriate importante şi găzduirea celui mai mare eveniment Habitat din Europa, Big Build 2010. A fost un an excelent, plin de provocări, dar şi de multe reuşite. Mai mult, 1000 de oameni au în urma efortului nostru şi al partenerilor, sponsorilor şi voluntarilor noştri un acoperiş deasupra capului.” afirmă Emil Popa, manager comunicare la Habitat pentru Umanitate Beiuş.
Anul a debutat cu a XI-a ediţie a evenimentului Casa de Paşti, devenit o tradiţie şi care în acest an a fost posibil cu sprijinul financiar şi cu voluntari de la Provident Financial. A fost apoi semnat parteneriatul cu Fundaţia Căminul Felix pentru construirea a 80 de locuinţe în beneficiul tinerilor familişti ce nu au avut parte de părinţii care le-au dat viaţă. Deja primele patru case sunt ridicate. Construcţia lor a fost posibilă în principal datorită Lafarge România care a oferit cimentul pentru fundaţiile locuinţelor, dar şi voluntarilor de la compania Celestica sau Whirlpool care au contribuit şi financiar la progresul lucrărilor. În acelaşi timp Primăria municipiului Oradea prin Administraţia Imobiliară Oradea ne-a pus la dispoziție un lot de teren pe care vor fi construite mai multe locuinţe Habitat în următorii ani. Tot în plină vară, mai mulţi angajaţi de la Europharm au lăsat birourile răcoroase şi au înfruntat zilele toride de vară pentru a construi locuinţe pentru nevoiaşi.
Lucrul pe șantierul Habitat m-a marcat şi  m-a determinat să mă implic şi mai mult pentru a-i ajuta pe cei mai puţin norocoşi aşa ca am revenit acum alături de colegii mei să-i ajutam pe aceşti tineri. Să vezi lacrimile de bucurie în ochii acestor oameni care au dus o viaţă foarte grea şi care n-au cunoscut decât tristeţe te mişcă profund şi te face să te gândeşti cât de norocos şi de binecuvântat eşti pentru toate pe care le ai.” a scris un voluntar de la Celestica în formularul de evaluare Habitat.
La începutul lunii octombrie am găzduit 200 de voluntari, majoritatea din Irlanda care au construit 12 locuinţe în doar 5 zile, în cadrul evenimentului Big Build 10, aflat la cea de-a doua ediţie. Evenimentul a fost posibil şi datorită sprijinului a numeroşi sponsori ca: Fundaţia Vodafone, Lafarge, Adeplast, Saint Gobain Glass, Candore, Total Digital şi cu promovare din partea partenerilor media Crişana, Magic FM, Zile şi Nopţi. Abia încheiat proiectul Big Build şi a urmat amenajarea celui mai modern cabinet şcolar construit în parteneriat cu Primăria Beiuş în cadrul programului naţional al Rompetrol „Împreună pentru fiecare”. Totodată, în urma solicitării Habitat şi pentru că ne dorim ca Beiuşul să fie declarat primul oraş din România în care este eliminată locuirea sărăcăcioasă, Consiliul Local a acordat un nou lot de 5000 m2 de teren pentru construirea de case Habitat. Compania Grundfos a oferit 2 pompe de mare putere pentru ape uzate care va face funcțională canalizarea pentru 50 de familii care locuiesc într-o zonă mărginaşă a Beiuşului. Moş Nicolae a venit la Habitat Beiuş şi a adus 500 de coli de ghips carton de la compania Rigips ce vor fi folosite pentru 11 locuinţe Habitat în anul care vine.
„Saint-Gobain - Rigips s-a alăturat acestui program având convingerea că sprijinul nostru înseamnă mai mult decât construirea unor case.  Ajutorul nostru înseamnă consolidarea speranţei într-un trai decent, sprijin acordat unor vieţi intrate de fapt în normalitate. Acesta donaţie cu materiale de construcţii va fi urmata în 2011 şi de alte ajutoare oferite proiectelor de reconstrucţie, reabilitare sau renovare de locuinţe din Beiuş şi Cluj. În afară de produsele şi sistemele Rigips vom oferi de asemenea consiliere şi asistenţă tehnică pe şantier, întorcând astfel în comunitate beneficii pe care la rândul nostru le primim de la ea, prin oamenii minunaţi care fac parte din colectivul nostru.” spune Ralida Trestianu, communications specialist.
Habitat mulţumeşte încă o dată şi pe această cale tuturor sponsorilor, voluntarilor şi oamenilor cu suflet mare care au făcut posibil ca foarte mulţi dintre semenii noştri să petreacă acest Crăciun într-un cămin călduros alături de cei dragi!

miercuri, 22 decembrie 2010

Conferință ASTRADROM la Beiuş

Asociaţia ASTRADROM are drept scop apărarea, păstrarea şi promovarea valorilor culturale, naţionale, spirituale, morale şi materiale ale persoanelor de religie ortodoxă. Părintele Eftimie, unul dintre iniţiatorii acestei organizaţii, îmi spunea că printre primii membri ASTRADROM au fost un grup de studenţi din Asociaţia Studenţilor Creştin Ortodocşi Români, care nu au acceptat compromisurile făcute de acastă asociaţie.
ASTRADROM are sediul în Beiuş, are mai multe filiale în ţară, inclusiv în Bucureşti, este compusă din laici, deocamdată nu are în componenţă preoţi, şi reprezintă un mijloc de contracarare a curentului de globalizare şi deznaţionalizare, mai corect spus, acţionează pentru dezvoltarea în minţile şi sufletele oamenilor a sentimentului naţional.
Marţi, 21 decembrie a.c., ASTRADROM a organizat, în Sala Mare a Primăriei Beiuş, o conferinţă cu tema "Lumină lină şi dalbe flori să aveţi în suflet de sărbători" susţinută de ieroschimonahul Nectarie APOSTOL de la mănăstirea Măgureni, jud. Hunedoara.
În cuvântul său, părintele Nectarie Apostol s-a referit la Naşterea Domnului, la lumina adusă de El pe pământ, despre faptul că Hristos a fost trimis pe pământ să ne arate „iubirea ca mod de vieţuire”, despre semnificaţia postului şi roada acestuia, despre originea lui Moş Crăciun dar şi despre faptul că Hristos s-a născut şi s-a răstignit pentru fiecare dintre noi. De asemenea a răspuns întrebărilor publicului.
În final, părintele a urat tuturor Sărbători Fericite iar asistenţa a colindat  „O , ce veste minunată”.
Simion Suciu

URAREA PĂRINTELUI NECTARIE DE SĂRBĂTORI

video

NAŞTEREA DOMNULUI


de Gheorghe M. David
Naşterea Domnului este cel dintâi praznic împărătesc cu dată fixă, 25 decembrie. Cea mai veche atestare a prăznuirii Crăciunului datează de la finele secolului al III – lea, de când istoricul bizantin Nichifor Calist  consemnează, pe timpul persecuţiei dispuse de împăraţii Diocleţian şi Maximian, că aproximativ 20.000 de mucenici au fost arşi de vii într-o biserică din Nicomidia, unde şi în jurul căreia se adunaseră să prăznuiască ziua Naşterii Domnului. De la ziua sfântă a Naşterii Domnului Iisus au trecut 2005 ani. Atunci s-a auzit şi primul colind. Se deschisese cerul revărsând lumină, corul heruvimilor cânta imne de slavă – primele colinde care străbăteau văzduhul: “Slavă întru cei de sus şi-ntre oameni bunăvoire şi pace pe pământ.”
Cu toţii s-au bucurat şi au dus vestea cea mare în oraş zicând: “Hristos s-a născut”, veste care a ajuns şi în spaţiul Carpato – danubiano – pontic, locuitorii acestor locuri devenind creştini.
Pr. prof. Nicolaie Necula spunea despre colinde: “ele sunt rezonanţe afective de înaltă sensibilitate şi de puternică intensitate, creînd o atmosferă cu totul specială în trăirea religioasă.
Colindele înfăţişează evenimentul de extraordinară importanţă al venirii Fiului lui Dumnezeu întrupat, într-un nimb de o deosebită frumuseţe şi duioşie. Păstrate din moşi strămoşi şi cântate fără întrerupere, din generaţie în generaţie, în noaptea sfântă a naşterii Mântuitorului, colindele vestesc mesajul de mântuire, de pace şi de bună înţelegere adus de cel care s-a întrupat pentru ca lumea să aibă viaţă şi belşug.”
Aceste colinde sunt valori şi creaţii nepreţuite ale poporului român şi fac parte din tezaurul nemuritor al culturii noastre româneşti. Este o mare binecuvântare pentru noi, pentru cultura românească că aceste colinde ne duc, mergând pe firul inspiraţiei lor melodice până la începuturile noastre creştineşti şi româneşti. De aceea ele fac parte din folclorul poporului nostru. Ele se cântă sau se recită pe la ferestrele creştinilor şi acest lucru se face cu dragoste şi dăruire.
Dacă ne-ar întreba cineva care este originea acestor colinde, trebuie să răspundem că ele s-au născut odată cu plămada noastră românească, izvorul lor fiind acele cântări din noaptea sfântă a Naşterii Domnului. Ele sunt dovezi de mare însemnătate pentru originea şi autohtonia noastră românească. De asemeni colindele sunt purtătoarele, părtrâtoarele, apărătoarele învăţăturii creştine adevărate imne de laudă aduse lui Dumnezeu, evocări de idei şi sentimente naţionale, înfăţişând istoria poporului nostru de la “Bădica Traian”, adică de la începuturi şi sunt îndemn la unitate în cuget.
Luminaţi de raza lucitoare a stelei lui Iisus colindăm an de an, ducem vestea Naşterii Domnului spre noi generaţii, cinstind astfel Pruncul Sfânt pe tatăl Ceresc şi neamul românesc.

Colinzi din volumul "HOI, SCOALĂ-TE, HOI OM BUNU" - Colinzi din Ţara Beiuşului culese de Mirela şi Gheorghe Marinel David, Colecţia “BIBLIOTECA BEIUŞULUI”, Serie nouă,  Nr. 19, Beiuş 2004


Hoi, scoală-te, hoi om bun
Hoi, scoală-te, hoi om bun,
Că vin sfinţi de-ai lui Crăciun
Tot cântând şi fluierând.
Pe Dumnezeu lăudând.
Cu nişte vorbe frumoasă
Cum sunteţi şi dumneavoastră.
Dacă gazdă nu ne crezi
Ieşi afară şi ne vezi,
Că suntem cu haine verzi.
Şi ne ploaie, şi ne ninge
Şi ne bate-o vreme re
Sub straşina d’altuie.
Fire-ai, Doamne, iertător!
Nici ne ploaie, nici ne ninge,
Numa ce s-o pogorâtu
Un pâlcaş dă porumbaş
Cu glăsuţ dă fecioraş
S-o scoborât pă pământ
Fiuţul tatălui sfânt.
Inf: Lezeu Miron, Gurbeşti

          Răsăritul

Răsăritu-i răsărit
D’o stea mândră luminoasă.

Nu mi-i steagu luminosu,
Ci mi-i steagu lui Hristosu;

Ce luceşte şi slipeşte,
Nimeni Doamne nu mi-l vede.

Numai domnii ce mi-l vădu:
Doi, o trii, o filostofi.

Filostofii arăduielii
Tăt pă steagu stelielii.

Cându-şi fusă la un locu,
La d’un locu-i la mijlocu,
Păr’dă curtea lui Irodu,
Steaua li să ascundele.

Filostofi în curţi intrară:
- Bună zîua, ce mi-ş dară?

Şi Irod îi grăiele:
- Sănătoşi, voi, filostofi!
Ce cercaţi, voi, filostofi?
- Noi cercăm, da nu d-aflămu

D-a lui craiul cel tânăru;
Doar aice s-o născutu!

- Ba aice n-o născutu;
Treceţi-nainte şi-l cercaţi!

Dacă voi li-ţi şi d-aflale
Înturnaţi napoi şi-mi spuneţi!

Să mă duc şi eu la ielu,
Să mă închinu şi eu Lui.

Filostofi arăduiele
Tăt pă steagu stelielii.

Când îşi fusă la dun locu
La d’un locu, la mijlocu,

Păr’dă curtea lui Crăciun,
Steaua li şi d-arătale.

Filostofi-n curţi intrară
- Bună zua, ce mi-ş dară?

Şi Crăciunuşi grăiele:
- Sănătoşi, voi, filostofi!

Ce cercaţi, voi, filostofi?
- Noi cercăm şi nu d-aflămu

D-a lui craiu cel tânăru;
Doar aice s-o născut!

- Da, d-aice s-o născut;
Poatele îi şi născut.

În iesluţa boilor,
În florile fânului,

În paile grâului,
Mândru fieş s-arătale.

De trei ori în trei chipuri:
Când s-arătă-ntâia oară,

Cum îi pruncu mai soboru,
Dă-i mai drag părinţiloru;

Când s-arată a doua oară,
Cum-ui fecior mai fecior,

Da-i mai drag oamenilor;
Când s-arătă a treia oară,

Cumu-i omu miez dă omu,
Dă străbate cărunţeşte.

Şi mi-ş calcă legi direpte,
Cinste mare ce-l cinsteşte

Cu cinci mânji dă tămâie
Şi cu nouă dă făclie,

Scutecaş dă bumbăcaş,
Faşe groasă dă mătasă.

Maica Sfântă şi grăiele:
- Cinstească-vă Dumnezeu

Cum cinstiţi voi fiul meu!
Filostofi să bucurară,

Pă Irodu-nconjurară,
Tot mai tare-l tulburară.

Şi te-ntoarce cruce-n masă
Să fii gazdă sănătoasă!
Şi te-ntoarce busuioc
Să fii gazdă cu noroc!

Ref: Corinde mi-i, Doamne.
Colind cântat la Remetea, Inf. Tirla Dumitru – Gurbeşti.

marți, 21 decembrie 2010

ÎN PREAJMA CRĂCIUNULUI



Noi umblăm a colinda…
În ciuda frigului de afară, luni 20 decembrie a.c., 16 voinicei şi voinicele de la Şcoala cu Clasele I – VIII “Nicolae Popoviciu “au luat iarna-n piept” şi au pornit cu colindatul pe la instituţiile şi şcolile beiuşene. Au fost onoraţi să-i primească  Primăria, Colegiul Naţional “Samuil Vulcan”, Poliţia, Colegiul Tehnic “Ioan Ciordaş”, Liceul Pedagogic “Nicolae Bolcaş”, Tribunalul Beiuş, Banca Comercială Română şi nu în ultimul rand, Banca Transilvania.
Peste tot pe unde au umblat, colindătorii au fost cinstiţi cu dulciuri, fructe, ba chiar şi cu bani. Ba mai mult, la cele două bănci au fost răsplătiţi nu numai de personalul acestora dar şi de către clienţi.
Cei 16 colindători, cu vârste cuprinse între 10 şi 15 ani, fac parte din ansamblul artistic al şcolii (peste 40 de elevi) şi sunt pregătiţi de prof. Maria Horge, Dana Rada şi Mihaela Nemeş în spiritul respectării, conservării şi transmiterii mai departe a folclorului, obiceiurilor şi tradiţiilor din Ţara Beiuşului.
Printre colindele interpretate cu acea gingăşie, inocenţă şi candoare de care numai un copil este capabil se numără „Noi umblăm a corinda”, „ A venit demult...”, „Vine Crăciun cel Bătrân” şi altele.
Prof. Maria Horge îmi mărturisea că pentru 2011, în jurul datei de 21 mai, şcoala intenţionează să organizeze un festival de tradiţii şi obiceiuri, replică a celui organizat anul trecut, dar cu participare naţională.
Obiceiul şcolarilor de a colinda este împământenit în Beiuş, şcolile colindându-se între ele. La rândul ei, Şcoala cu Clasele I – VIII “Nicolae Popoviciu “ a fost colindată de Colegiul Naţional “Samuil Vulcan”, Colegiul Tehnic “Ioan Ciordaş” dar şi de Şcoala cu Clasele I – VIII Roşia.

Daruri de Crăciun

Pentru unii copii de la Şcoala cu Clasele I – VIII “Nicolae Popoviciu “ Căciunul a venit un pic mai devreme, mai precis pe 21 decembrie a.c. Este vorba despre 37 de copii cu o stare materială precară, cărora, în pauza mare li s-au înmânat daruri de Crăciun. Acestea au constat în obiecte de îmbrăcăminte, de igienă personală, multe dulciuri şi fructe.
„Deşi darul este modest, el înseamnă foarte mult pentru aceşti copii” spunea directoarea şcolii, prof. Adina Cioloş. Copii cu stare materială precară au fost depistaţi de către profesoara de religie Rodica Hele care a făcut parte din Comitetul de organizare alături de direcţiunea şcolii, diriginţi şi învăţătoare.
O parte din fondurile necesare au fost colectate cu ocazia sărbătoririi Haloween-ului de către elevi (vezi articolul „Sărbătoarea Dovleacului sau Halloween?” – Informaţia de Vest- 29 oct. 2010), cu ocazia altor activităţi organizate în şcoală iar o parte substanţială a fost sponsorizată de S.C. Albatex SRL. Ciocolata a fost asigurată de S.C. Ciocorom Beiuş. E bine că în aceste vremuri mai sunt oameni care pun suflet în ceea ce fac.
Simion Suciu

GALERIE FOTO





luni, 20 decembrie 2010

BEIUŞ, ORAŞUL COLINDELOR

19 decembrie 2010. O zi de iarnă superbă la Beiuş. O zi cu multă zăpadă, cu  soare strălucitor, cu cer senin şi multe, multe colinde. Neţinând seama de mocirla politică şi necazurile datorate crizei, beiuşenii, au ales să dea „cezarului ce-i al Cezarului” iar sufletului, ce i se cuvine, acum, cu câteva zile înaintea marelui praznic al Naşterii Domnului.

Festivalul Datinilor şi Obiceiurilor de iarnă
Ca în fiecare an, de peste douăzeci de ani, colindătorii din Ţara Beiuşului s-au adunat în „capitală” pentru a colinda dar şi a readuce tradiţia şi bucuria în sufletele oamenilor. Organizat de Centrul Judeţean Pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Bihor, Primăria Municipiului Beiuş şi Casa de Cultură, festivalul a reunit peste două sute de artişti amatori.
Parada Portului Popular a deschis manifestările la ora 13.30 şi a constat în defilarea formaţiilor participante prin centrul Beiuşului iar apoi pe Calea Bihorului şi Str. Erou lt.col. Nicolae Cristescu, până la Casa de Cultură a cărei directoare, prof. Anca Silvia Banda a prezentat şi coordonat festivalul. În fruntea colindătorilor s-au aflet primarul şi viceprimarul Beiuşului, prof. Adrian Domocoş, respectiv ing. Gheorghe Costin dar şi Claudia Vlaş.  
Au evoluat, în faţa a peste 400 de spectatori, copii de la Fundaţia „Căminul Francesco” din Beiuş urmaţi de Oana Pelea – colaboratoare a Casei de Cultură, care au încântat publicul cu mai multe colinde. Şcoala generală Roşia a participat cu un grup de colindători fete, colindătoarea Andreea Zăvoianu care a interpretat „La roşu , la răsărit” şi un grup de colindători băieţi cu „Naşterea Domnului” şi „Viflaemul”. O notă aparte pentru originalitatea costumelor şi acurateţea repertoriului dar şi pentru implicarea coordonatorului acestei echipe – inst. Gheorghe M. David.
De la Călacea, com. Olcea, un grup de copii din clasele I – IV au venit să-i colinde pe beiuşeni , coordonaţi de învăţătoarele Ioana Paşca şi Ioana Luca, participarea acestora la festival datorându-se unui fost beiuşean, actualul primar al comunei Olcea – ing. Florin Bocşe.
Preotul Radu Marian din Parohia Ortodoxă Rohani, com. Căpâlna, a adus un grup de colindători cu vârste de la 5 la peste 70 de ani care ne-au încântat cu originalitatea şi acurateţea colindelor dar şi a obiceiurilor prezentate – „Alduitul colacului”, „Alduitul cârnaţului” şi „Alduitul băuturii (pălincii)”.
De la Răbăgani, primarul Alexandru Dărăban şi Maria Costin, directoarea Căminului Cultural, au umplut scena cu colindători, prezentând colinzi şi renumitul obicei de Crăciun „Turca” – instructor Florin Marcu.
Elevii de la şcoala din Urviş, îndrumaţi de învăţătoarea Florica Popa, au prezentat un program de colinzi specifice vârstei lor. De asemenea cei din Dobreşti ( instr. Mina Mateuţă şi Teodor Bronţ), Hidişelu de Dobreşti (instr. Minodora Dume, Andrada Jurj şi Alina Ciotea) precum şi din Luncasprie (instr. Floare Bronţ şi Anca Dem).
Ansamblul „Muguri şi Mlădiţe de Tezaur de la Casa de Cultură Beiuş ( coord. Florin şi Florina Mariş Hinsu) au emoţionat asistenţa, mămicile prezente în sală fiind mîndre de copii lor, care urmează calea cea corectă, de păstrare a tradiţiei.
Micuţa Florina Hahău a încheiat festivalul cu un colind curat, din suflet.
Pentru cei prezenţi în sală, activitatea a reprezentat o pată de culoare în gri-ul cotidian cu care ne-am obişnuit deja.

Concert de colinde la Biserica Ortodoxă Sf. Dumitru

Prin grija preotului Ioan Hinsu, la Biserica Ortodoxă din centrul Beiuşului a avut loc, începând cu ora 17.00 un concert de colinde.
Anca Silvia Banda, prezentatoarea concertului a invitat primii colindători -  micuţii de la Grădiniţa cu Program Prelungit „Floare de colţ” care, în faţa unei biserici pline până la refuz, şi-au cântat colindiţele, transpunându-ne, pentru câteva momente, în minunata lume a copilăriei. Au interpretat: „Astăzi s-a născut Hristos”, „steaua sus răsare”, Trei păstori”, „Moş Crăciun” şi „Am plecat să colindăm”.
Abia coborâţi de pe scena Casei de Cultură, i-au urmat colindătorii din Ansamblul „Muguri şi Mlădiţe de tezaur” care au interpretat „Slobozî-ne gazdă-n casă”, „Scoală gazdă din pătuţ”, Vine Crăciun cel bătrân” şi „Noi umblăm a corinda”.
Din Cefa, Alexandru Borz, elev la Şcoala de Artă Populară „Francisc Hubic” – Oradea, acompaniat la orgă de Corina Ştiru a interpretat cu măiestrie „Creştinilor, noi astăzi”, iar tânăra beiuşeancă Mălina Petruse (instr. Călin Vlăduţ) a interpretat  „Galbenă gutuie şi „Colind”, acompaniindu-se la chitară.
Studenţii Facultăţii de Muzică din Oradea, clasa măiestrie condusă de conf.univ.dr Florina Hinsu ne-au încântat cu colinde din repertoriul universal – „Îngeri mii din ceruri cântă”, „Primul Noel”, „Departe-ntr-o iesle”, „O, Bethleem oraş micuţ” dar şi  cu, popularele „Silent night”, „Jingle bells” sau „Felice navidad”, acompaniate la orgă de as.univ. valentina Horhat.
Florina şi Florin Mariş Hinsu, secondaţi de Renata Baki, Carmen Ivany, Sergilia Popa, Rebeca Valicec şi Corina Ştiru (orgă) au dat dovadă de multă sensibilitate şi măiestrie, interpretând „Doamne, ler Domnului Doamne”, Din cer senin” şi „Noel”. Ropote de aplauze le-au răsplătit prestaţia artistică.
Finalul a aparţinut Corului „Armonia”, dirijor Panfil Buran care a avut o evoluţie de zile mari, crescând valoarea manifestării, şi aşa, de o mare ţinută artistică. S-au cântat „Troparul Naşterii”, „Veniţi toate neamurile”, „O, ce veste”, „Mare minune”, „La Vifleem, colo jos”, Praznic luminos”, „Domnuleţ şi Domn din cer” şi „Cântec de stea. La Vifleem”.
Surpriza cea mare a fost venirea Moşului, care a împărţit daruri la colindători dar şi la toţi copii, chiar şi la cei foarte mari, din biserică. A fost un moment superb, de înălţare sufletească, emoţionant, Spiritul Crăciunului s-a răspândit în biserică; Moşul împărţea daruri iar grupul de studenţi colinda şi aveau atâta lumină în ochi şi în suflet - un moment inedit şi, mai mult ca sigur, irepetabil...
În încheiere, Corul „Armonia” şi studenţii au cântat „La mulţi ani!” Moşului iar părintele Hinsu a mulţumit pentru participare şi a urat tuturor „Sărbători Fericite! Afară era noapte bine; se făcuse ora 19.00.

Simion Suciu  


GALERIE FOTO