SPECTACOLUL

 

Ni se întâmplă uneori (din fericire) întâmplări cu profunde vibrații emoționale. Ieri după amiază am participat la un spectacol artistic organizat de pr. paroh Ciprian Hulber în localitatea Hotărel, la circa un kilometru de Ștei, unde am avut revelația că am dat peste niște oameni deosebiți.

Hotărel este un sătuț mic, cu 368 de locuitori, pe hârtie, dar, conform celor  spuse de părintele Ciprian, satul mai adăpostește doar 189 de suflete. Ceilalți au plecat pe la Ștei, Beiuș, Oradea, prin țări străine, ori… la Domnul…

Am ajuns în Hotărel, părintele ne-a așteptat într-un Cămin Cultural cochet, curat și chiar dacă nu avea scenă, aceasta a fost în avantajul nostru, pentru că am avut posibilitatea să evoluăm în mijlocul spectatorilor, actul artistic devenind intim, artist și spectator față în față, fără bariera… scenei - unii privind de sus în jos, iar alții, invers. Nici nu am apucat să facem probele de sunet căci lumea era în sală, așa că ne-am grăbit oleacă și am început cu un sfert de oră mai devreme.

M-a impresionat atenția cu care am fost urmăriți, nu că am fi nu știu ce artişti, dar am pus suflet în ceea ce am făcut și am fost recompensați cu atenția și iubirea publicului, ceea ce se întâmplă nu foarte des la un spectacol mic, cu lume puțină. Cert este că, în final, am cântat și dansat împreună (faza aceasta nu apare pe film). Mai mult, unii și-au dorit să aibă o fotografie de grup cu noi. Și Doamne, ce momente frumoase au fost!

Firesc este, ca în final, să prezint artiștii: Grupul Folcloric „Șura Ușorilor” Căbești/Bihor (Teodora Blaj și Georgiana Brădău), Liceul Vocațional Pedagogic Beiuș (elevii Ștefan Lazea, Sara Magda, Iustin Lezeu, Filip Lezeu, Claudiu Sălăjan, Fabian Dănuța, Alexandru Ghenț, profesorii profesorii Vasile David, Gheorghe David, Remus Lazea, Vasile Buhaș, studenta Adriana Făt și, nu în ultimul rând, interpretul de folclor Vlad David.

VIDEO

CORUL ASOCIAȚIEI AVRAM IANCU BEIUȘ ȘI DANSATORII DIN ȘUNCUIUȘ LA FESTIVALUL STRAIȚA PLINĂ, ROȘIA, 24 SEPTEMBRIE 2022

 

LA MULȚI ANI, CULIȚĂ DIN ALBEȘTI!

 

GAȘPAR, Nicolae (Culița din Albești)*/***.  S-a născut în 22 septembrie 1970 la Beiuș.

A absolvit Școala Profesională de electricieni la Oradea, în 1989. Este căsătorit și are o fiică. Este renumit printre confrați pentru repertoriul său autentic, pentru dragostea cu care pregătește tinerele vlăstare și, nu în ultimul rând, pentru virtuozitatea de care dă dovadă.

A început să cânte la vioară la vârsta de 12 ani, îndrumat de Doru din Albești, participând la spectacole în cadrul școlii. Între 1989-1990 a cântat la mai multe manifestări artistice, împreună cu Doru din Albești. După 1990 și-a format un taraf cu care cântă la petreceri, nunți, spectacole și oriunde este invitat.

Între anii 1997-2000 a participat la numeroase spectacole în țară, împreună cu Ansamblul Clubului Copiilor și Elevilor din Beiuș condus de îndrăgita interpretă Mihoc Irina. După înființarea Ansamblului Casei de Cultură din Beiuș, a participat alături de copii, asigurându-le linia melodică, în spectacole în țară și peste hotare: Beiuș, Oradea, Muntele Găina, Făgăraș, Tulcea, Cluj, Ungaria, Grecia, la Festivalul Național “Cântă, cântă gură scumpă (Beiuș)” etc. 

A participat la emisiuni radio și de televiziune: Radio Prompt Beiuș, Hora TV, Favorit București, Național TV Beiuș, emisiunea Crișule pe malul tău realizată de Maria Haiduc, TVR1 (emisiunea Vreau să fiu vedetă -prezentată de Iuliana Tudor, alături de orchestra “Lăutarii” din Chișinău, conduși de maestrul Nicolae Botgros), Etno TV etc. La spectacolele la care a luat parte a fost pe scenă alături de mari interpreți ai cântecului popular bihorean: Maria Haiduc, Voichița Mihoc, Florica Zaha, Felicia Costin, Maria Sidea, Cornel Borza etc.

Și-a alcătuit un taraf de muzică populară, împreună cu alți patru colegi, cu care participă la toate manifestările la care este invitat, cântând folclor autentic și îmbrăcând cu mult drag costumul popular din Albești.

Referințe: - Degău, Ioan, Blaga, Miron, Cântecul de după cântec, Vol. II, Editura Primus, Oradea, 2010, p.  (I. D.)

FLUERAȘ(IU) NICOLAE (1890-1964)

 

FLUERAȘ(IU), Nicolae**/***.  Preot, profesor. Delegat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, reprezentând Protopopiatul greco-catolic Șimand. [1] S-a născut în 19 septembrie 1890 în localitatea Chereluș, județul Arad. A încetat din viață în anul 1964.

A urmat Liceul ”Samuil Vulcan” din Beiuș, iar apoi studii superioare la Facultatea de Filosofie de la Universitatea din Viena, unde obține doctoratul în Teologie. După absolvirea studiilor a fost preot în Chereluș, protopop de Șimand, profesor la Școala Normală greco-catolică din Oradea, la Academia teologică din Oradea, iar apoi, din anul 1911, profesor și, ulterior, directorul Liceului Român Unit ”Samuil Vulcan” din Beiuș. A fost ales președintele Consiliului Național Român din Chereluș. A fost membru al Consistoriului Episcopesc al Diecezei române unite de Oradea Mare și asesor și redactor responsabil al ziarului ”Vestitorul”. A colaborat la revista ”Flori de crin”.

A scris: Tratat Moral-Pastoral despre Uzul sacramentelor, Chiriaşii Tipografiei Româneşti, Oradea, 1932.

Referințe: - ”Vestitorul”, An V, Nr. 2. Oradea, 15 ianuarie 1929, p. 1;  - ”Vestitorul”, An VIII, Nr. 3, Oradea, 1 februarie 1932, p. 1, 8; - Vaida, Maria, Bihorenii la Marea Unire, Editura Școala Ardeleană, Cluj Napoca, 2018, p.105. (S. S.)

---

[1] Gazeta Oficială, Nr. 7, Sibiiu, 19 ianuarie/1 februarie 1919, p. 35.

LA MULȚI ANI, SORIN CUC!

 

CUC, Sorin*/**/***. Profesor dr. S-a născut în Beiuş la 18 septembrie 1973. A urmat cursurile  primare şi cele gimnaziale la Şcoala Generală Nicolae Popoviciu, iar studiile secundare la Liceul Industrial ”Ioan Ciordaș”, pe care îl absolvă în 1992. Urmează Facultatea de Istorie - Filozofie a Universităţii “Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca și obține licenţa în anul 1996 cu lucrarea Consistoriul ortodox Oradea 1900-1918, având coordonator la lucrarea de licență pe prof. univ. dr Vese Vasile, profesor emerit. Începând cu 1 septembrie 1996, este numit profesor la Liceul Pedagogic “Nicolae Bolcaş” din Beiuş. Din 1997 este lector asociat la Universitatea din Oradea. În anul 1997 se înscrie la doctorat la Institutul de Istorie “George Bariţiu” al Academiei Române, coordonator la lucrarea de doctorat fiindu-i dr. Gheorghe Iancu, cercetător principal la Institutul de Istorie  ”George Barițiu” al Academiei Române. În 16 noiembrie 2004 obține doctoratul în istorie cu distincția cum laudae cu teza: Episcopia ortodoxă din Oradea 1920 – 1940. În 2011 obține titlul de formator, tot în 2011 certificatul ID/IFR,[1] în 2012, metodist iar în 2017 mentor în știinţele educației. Din octombrie 1998 este lector universitar dr. asociat la Colegiul Universitar Pedagogic Beiuș/asociat la Facultatea de Științe Socio-Umane, Catedra de Științe ale Educației. Din octombrie 2006 este lector universitar doctor asociat Facultatea de Științe Socio-Umane, Catedra de Științe ale Educației, iar între octombrie 2007 – iulie 2010 a fost Lector doctor  asociat la Facultatea de Istorie Geografie, Departamentul Relații Internaționale Studii Europene. În perioada august 1997 – 2000 a fost director adjunct al Liceului Vocațional Pedagogic ”Nicolae Bolcaş” din Beiuş. În perioada septembrie 2013-2017 a fost director al Liceului Vocațional Pedagogic ”Nicolae Bolcaş” din Beiuş. A publicat articole și studii în volumele unor manifestări ştiinţifice internaţionale, în reviste de specialitate de circulație naţională recunoscute, a prezentat lucrări la diferite seminarii ori expoziții. Este membru în Asociaţia pentru promovarea cooperării în educaţie (din 2006), Asociaţia europeană pentru cetățenie şi identitate europeană a copiilor ( Children`s Identity and Citizenship in Europe Association – CiCea) (din 2008), Federația Internațională a Comunităților Educative (FICE) din 2008.

Experienţa acumulată în alte programe naţionale/internaţionale: - Comenius , Paix dans les cours, paix dans les coeurs, europaysons nous 2013-2015, nr. referință 13-PM-891- BH-BE; - Erasmus+ Movie And Image Education Project ID 2017-1-PT01-KA201-035858.

A participat la conferinţe, simpozioane, sesiuni de comunicări ştiinţifice: - Membru în comitetul de organizare al Conferinței interjudețene cu participare internațională ”Repere practice în stimularea creativității”; - coordonator în Proiectul internațional de voluntariat ” Pentru noi oamenii”; - colaborator la Proiectul ”Twinning The Harmony of Nature”; - participare la International Scientific Conference ”The role of tradition in erly childhood”; - membru în echipa proiectului transfrontalier ”Noi suntem Români”; - coordonator concurs interjudețean ”Gând pentru Mihai Eminescu”; - participare simpozion interjudețean ” Istoria locală integrată în modernism”; - participare Conferința Națională ,,Educația azi: Modernitate, Acceptare, Inovație”; participare la Săptămâna științifică ”MAI învață!”.

Scrieri: - Episcopia Ortodoxă de Oradea 1920-1940, Oradea: Editura Universității din Oradea. 2005; - Hădăreanu, G., Cuc, I.S.  85 de ani de învățământ pedagogic în Beiuș. Editura Emia, Deva. 2007; - Începuturile Școlii Normale de învățătoare din Beiuș, în, Antonio Faur, Radu Românașu (coord.). 2016; - Perseverență și devoțiune în căutarea adevărului istoric: omagiu profesorului și istoricului Viorel Faur la împlinirea vârstei de 75 de ani, Cluj-Napoca: Editura Academia Română. Centrul de Studii Transilvane. 2018;- Sabău, I., Iordache, B., Cuc, I.S., (2016), Jeux Europeens, Amis Europeens - Romania, din Ghidul Jeux Europeens, Amis Europeens  în cadrul proiectului multilateral Comenius 2013-2015 „Paix dans les cours, paix dans les coeurs, europaysons-nous”, Lifelong Learning Programme, Nr. Referință 13-PM-891-BH-BE,  Belgia, 2016; - Activitatea Senatului Consistoriului Ortodox din Oradea 1920-1940, în: Antonio Faur (coord.) In Honorem Ioan Degău: istorie, economie, etnografie și folclor, Cluj-Napoca: Editura MEGA, 2014. - Profesorii beiușeni, delegați de drept la Marea Adunare Naționalã de la Alba Iulia, în, Ioan Degãu, Viorel Faur (coord.). În: Beiușul și lumea lui, vol.5: - Lupta pentru Unire (1918-1919): oameni, fapte, întâmplãri din Bihor, Cluj Napoca: Editura Academia Românã. Centrul de Studii Transilvane. 2018; -Cuc, Ioan, Sorin. Odiseea unui monument. În: Degău, Ioan. Laza, Ioan. Martirii bihoreni ai Marii Uniri. Editura Academia Românã. Centrul de Studii Transilvane. 2019.

Cărţi de specialitate apărute în edituri recunoscute CNCSIS, editor sau prim autor/coautor: -  Cuc, I.S. Episcopia Ortodoxă de Oradea 1920-1940. Oradea. Editura Universității din Oradea, 2005;  -  Elisaveta Rosu (coord.), Portofoliul profesorului de istorie, Barta Florentina, Bogdan Ramona, Cuc Sorin, et. al., Editura Didactica Militans, 2014, Oradea,. Coautor; - Cuc I. Sorin, The Role of the movie and images in Teaching the historical concepts in education, În: EDUCATION AND APPLIED DIDACTICS, vol. 2, Issue2, Oradea, Universitatea din Oradea, 2019. pp.46-53.

Referințe: - Beiușul și lumea lui. Studiu monografic. Vol. IV. Editura Primus. Oradea, 2009. p. 864; - Curriculum Vitae Cuc Sorin; - Interviu 17 octombrie 2018.  (I.I.  S. S.)

---

[1] ID/IFR – învățământ la distanță/ învățământ cu frecvență redusă.

NICOLAE CONSTANTIN (1933 - 2022)

  

NICOLAE, Constantin***. Subofițer M. Ap. N. Plutonier adjutant principal. Fotbalist. 

S-a născut în 12 septembrie 1933 în localitatea Drăgășani, județul Vâlcea, fiul lui Nicolae și al Elenei Constantin. A încetat din viață  în 23 martie 2022, fiind înmormântat în Cimitirul din Deal din Beiuș.

A urmat școala primară la Liceul ”Brătianu” în Drăgășani, apoi urmează Liceul ”Frații Buzești” din Craiova. În această perioadă a fost legitimat la juniorii Științei Craiova. Urmează  Școala Militară de Ofițeri de la Ineu, județul Arad, pe care o absolvă în anul 1952, absolvă cu gradul de locotenent, dar înainte să plece, ofițerul C.I. îi comunică faptul că datorită apartenenței politice a tatălui său este avansat doar plutonier. Cu greu a fost repartizat la unitatea militară din Beiuș.

Aici, printre primele misiuni a fost cea de mutare a regimentului de la Roman la Beiuș, deoarece era regiment hipo, astfel că participă la aducerea cailor la Beiuș, ca ulterior, peste o vreme, aceiași cai (circa 60) să fie duși, tot de plutonierul Nicolae Constantin, la păstrăvăria Huta (Finiș), pentru sacrificare –”Mi-a părut rău de ei, n-am putut să salvez niciunul, în urma mea venea contrainformatorul (ofițerul C.I.). Eram verificat tot timpul... am încercat, când mergeam spre Huta, să schimb un cal, că erau frumoși, cu o gloabă a unui țăran. N-am găsit pe nimeni”. Om cu drag de cai, Nicolae Constantin a avut cai și căruță până în vara anului 2020, când vârsta nu i-a permis să se mai ocupe de ei, dar și-a cumpărat o motoretă electrică .

Și-a îndeplinit cu cinste sarcinile de serviciu, trecând în rezervă cu cel mai înalt grad pentru subofițeri, plutonier adjutant (actualmente plutonier adjutant principal). A fost sub comanda a șapte comandanți, până în anul 1992 când a trecut în rezervă, după 41 de ani de serviciu sub drapel. I s-au conferit toate distincțiile și ordinele specifice corpului subofițerilor.

Extraprofesional a fost un bun sportiv, făcând parte din echipa de fotbal a orașului. Din 1952 a jucat fotbal la ”Progresul”, ulterior ”Bihorul” Beiuș, până în 1982. În 1953 ”Progresul” a fost campioana Regiunii Crișana.

S-a căsătorit în anul 1955 cu Elena din Drăgășani, cu care a avut trei fiice și un fiu, și acesta, jucător de fotbal în echipa Beiușului.

”În ultima perioadă, fiind un admirator al fotbalului, venea la meciuri cu căruța lui trasă de un cal, deoarece îl dureau picioarele. Din căruță se uita la meci. Și acum păstrează bocancii cu numărul mare, 46, de unde are și porecla „Șalupa”.

Referințe: Interviu, decembrie 2020; - Bondor, Ionel, 100 de ani de fotbal beiușean, Editura Ecou Transilvan, Cluj Napoca, 2020, p. 115-117.  (S. O.)

LA MULȚI ANI, VIOREL IANC!

 

 

IANC, Viorel***.  Manager. Președintele Asociației Avram Iancu. S-a născut în 9 septembrie 1954 în localitatea Gurbești, comuna Căbeşti, județul Bihor.

A  urmat școala primară în Gurbești, apoi   clasele V –VII la Remetea, clasa a VIII a la Șuncuiuș, absolvind în anul 1969. Între anii 1969-1972 urmează cursurile Școlii profesionale "Înfrățirea" Oradea. În perioada 1972-1974 frecventează cursurile intensive ale Liceului "Emanuil Gojdu" din Oradea, iar între 1974-1975 urmează cursurile Liceului nr.2 Oradea, obținând în același an și diploma de bacalaureat. Între anii 1983-1985 urmează cursurile Școlii Tehnice de Maiștri de pe lângă Liceul nr. 2 Dr. Petru Groza (Ștei) iar în anul 1986 se specializează în metrologie, devenind astfel metrolog coordonator și verificator la Fabrica de Mașini de Găurit Beiuș.

Traseu profesional: august 1972-februarie 1976, strungar, "Înfrățirea" Oradea; februarie 1976-iunie 1977, militar în termen la UM.01276 Timișoara, unde a urmat cursul de comandanți de plutoane, fiind trecut în rezervă cu gradul de sublocotenent; iulie 1977-octombrie 1977, strungar la "înfrățirea" Oradea; octombrie 1977-transfer în interes de serviciu în vederea deschiderii unui nou obiectiv industrial în Beiuș la Fabrica de Mașini de Găurit Beiuș; noiembrie 1977-1985, reglor și maistru la Fabrica de Mașini de Găurit Beiuș; 1985-martie 1987-metrolog, verificator și coordonator la Fabrica de Mașini de Găurit Beiuș; martie 1987-februarie 1989, primar al comunei Pocola; februarie 1989-ianuarie 1990, președinte al Consiliul orășenesc al Sindicatelor Beiuș; ianuarie - aprilie 1990, președinte al Sindicatelor libere din orașul Beiuș; aprilie 1990-iunie 1995 - strungar Fabrica de mașini de găurit Beiuș; iunie 1995-2002, maistru și director executiv la SC Iandan Import Export SRL; 2002-2005, director executiv Smart Business SRL Beiuș. Din anul 2005 este manager la SC Iandan Import Export SRL.

În 5 februarie 2005, odată cu constituirea Filialei Beiuș a Societății Cultural Patriotice „Avram Iancu” a fost ales președintele filialei. Odată cu dezlipirea acesteia de către societatea mamă și transformarea în Asociația „Avram Iancu” Beiuș, în 13 decembrie 2009, a fost ales președintele Asociației „Avram Iancu” Beiuș.

Este unul din inițiatorii construirii bisericii din Gurbești, a cărei piatră de temelie a fost sfințită în 30 noiembrie 2010. A publicat în Ziarul de Gurbești și pe saitul Asociației „Avram Iancu” Beiuș (http://avramiancubeius.blogspot.com/). În colaborare cu Mirela Florentina David și Gheorghe M. David au editat Gurbești-vatră de istorie, Editura Buna Vestire, Beiuș, 2010.

Referințe: - Lechințan, Vasile, Tutula, Vasile, Ștefan, Oameni de seamă ai Societății Cultural Patriotice Avram Iancu din România, Editura Ecou Transilvan, Cluj Napoca, 2016. p. 266-268; - Interviu 12.12.2019. (S. S.)

ION ARIEȘANU (1930-2019)

 

 

ARIEȘANU, Ion**.  Scriitor, prozator, jurnalist. S-a născut în 7 septembrie 1930 la Ocna Mureş, județul Alba. Fiul lui Iosif Arieşanu, lăcătuș mecanic, şi al Elenei (n. Popa). A încetat din viață în 1 noiembrie 2019.

A urmat Şcoala primară în localitatea natală, Liceul „Samuil Vulcan” din Beiuş (1943–1950), și Liceul „Regele Ferdinand” din Turda (1950–1951). A absolvit  Facultatea de Filologie Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj (1951–1955).

Profesii şi locuri de muncă: Asistent universitar, Politehnica din Timişoara, Catedra de Istorie şi Filozofie (1955–1957), Redactor la ziarul Drapelul roşu (1957), muncitor la Prodexport Timişoara (1957–1958), redactor la revista Scrisul bănăţean (1958–1968), redactor-şef adjunct, ziarul Drapelul roşu, redactor–şef, revista Orizont (1972–1990). A colaborat la: Familia, Steaua, România literară, Astra, Convorbiri literare, Luceafărul, Radio Timişoara, TVR. Primele versuri le publică în 1952 în ziarul Făclia (Cluj). Debutul editorial are loc 10 ani mai târziu cu volumul de proză scurtă Anii adolescenţei (1962).

S-a căsătorit cu scriitoarea Tatiana Flondor Arieșanu. Au un fiu, scriitorul și profesorul universitar Claudiu Teodor Arieșan (născut 1 iunie 1963).

După o pauză autoimpusă de aproape nouă ani, scriitorul revine cu un roman dedicat evenimentelor din 1989, carte ce se vrea „o radiografie artistică exactă, tristă, sfâșietoare”. Despre Ion Arieșanu s-a spus, nu odată, că aparţine tradiţiei ardelene. Vocea autorizată a criticului Gheorghe Grigurcu, afirma în acest sens: „Ion Arieșanu aparţine în mod evident tradiţiei ardelene. Aceasta, însă, nu e transpusă mecanic ci cultivată pe un sol nou, cu decenţă și talent. Contează nu atât elementele literare concrete (prezente și ele) cât liniile de forţă ale unui temperament, un climat afectiv, o rigoare etic – ideologică, ce străbat o producţie a timpului nostru”. În scrierile sale „prozatorul abordează viaţa semenilor sub aspectele ei exterioare folosind mijloace de expresie specifice naraţiunii și comentariului descriptiv. În centrul prozei sale se află individul de condiţie medie, care-și caută echilibrul și salvarea în cadrul unui cuplu, în amiciţie sau, adesea, în iubire. Nu de puţine ori, Ion Arieșanu se interesează de etica relaţiilor dintre oameni, concentrându-se asupra temei sentimentale”. În 15 decembrie 2005 i se decernează premiul ”Pro Cultura Timisiensis 2005” – seniori.

Scrieri: - Anii adolescenţei, proză scurtă, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1962; - Trenul albastru, proză scurtă, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1965; - Vară târzie, proză scurtă, Bucureşti, Editura Tineretului, 1967; - O complicată stare de fericire, roman, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1967, edţia a II-a Timişoara, Editura Facla, 1978; - Vrajă, roman, Bucureşti, Editura Eminescu, 1971; - Primiţi puţină duioşie, reportaje, Timişoara, Editura Facla, 1972; - Amintiri de pe planeta pământ, reportaje, Bucureşti, Editura Eminescu, 1973; - Lumini peste Apuseni, reportaje, Bucureşti, Editura Eminescu, 1974; - Prietenul pe care îl caut pretutindeni, roman, Bucureşti, Editura Eminescu, 1975; - Respiraţie liberă, reportaje literare, interviuri, Bucureşti, Editura Eminescu, 1979; - Lumină stranie, nuvele, Timişoara, Editura Facla, 1981; - O pasăre în iarnă, roman, Timişoara, Editura Facla, 1986; - Lumina de la capătul nopţii, roman, Timişoara, Editura Facla, 1987; - Cei buni mor cei dintâi, roman, Timişoara, Editura Amarcord, 1998; - Cruci de lemn, Timişoara, Editura Eubeea, 2001; - Flacăra singuratică, Timişoara, Editura Excelsior Art, 2004.

Traduceri ale cărţilor lui Ion Arieșeanu: - Zlozity pocit stastia/ O complicată stare de fericire, Bratislava, Editura Nakladatelstvo, 1978.

Volume colective: - Veac de lumină, Bucureşti, Editura Eminescu, 1970; - Arhitectura bobului de grâu, Bucureşti, Cartea Românească, 1982; - Ieşirea din ceaţă, Bucureşti, Editura Militară, 1985; - Un drum cât cuprinderea mării, Bucureşti, Editura Eminescu, 1978; - Soare pentru fiecare, Moscova, 1978;

Antologii: - Împreună cu Ion Velican, autorul întocmeşte antologia de epigrame: Dansul săbiilor. O panoramă a epigramei româneşti contemporane, Timişoara, Editura Facla, 1975.

Referinţe: - Popa, Marian, Dicţionar de literatură română contemporană, Bucureşti, Editura Albatros,1971; ediţia a II-a, 1977; - Virgil Ardeleanu, Menţiuni, Cluj, Editura Dacia, 1978; - Ruja, Alexandru, Parte din întreg. Timişoara, Editura de Vest, 1994; - coordonatori: Zaciu, Mircea, Marian, Papahagi, Sasu, Aurel, Dicţionarul Scriitorilor Români, Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Române, 1995;. Scriitori români contemporan.Scriitorii despre ei înșiși, în: scriitoriromanicontemporani, accesat în 25 ianuarie 2020, ora 11.40; - Dorcescu, Eugen, „Ion Arieșanu. In memoriam”, în: Meridianul, Timișoara, 10 noiembrie 2019; - Gheorghe Grigurcu, Familia, nr. 21, 1967.  (I.I., S. S.)

MOISE POPOVICIU (1865 - 1948)

 

POPOVICIU, Moise**/***. preot. Născut la 1 septembrie 1865 în comuna Seghiște, județul Bihor, fiul lui Petre și Oana, țărani cu posibilități materiale modeste. A încetat din viață  la 28 martie 1948, în Vaşcău, județul  Bihor.

A studiat la Gimnaziul Românesc din Beiuș, absolvind în 1882, urmând apoi studii teologice la Seminarul Ortodox din Arad (1882–1885), mai târziu cursuri de Pedagogie şi Filosofie la Universitatea din Cluj, cu examen de capacitate pentru Religie (1923-1926).

În 1885 este preot în Seghişte (1886-1912), unde a fost, pentru perioade scurte, și învățător reușind să edifice o școală nouă în localitate A fost, între anii 1906-1909, administrator protopopesc al Vașcăului, apoi între 1915-1918 al protopopiatului Beiuș. în toamna anului 1912 este numit „catehet și educator pe seama tineretului ortodox de la liceul din Beiuș”. A urmat cursuri de pedagogie și filosofie la Universitatea din Cluj (în vara anului 1920), după care a fost numit, în același an, profesor „suplinitor” de religie ortodoxă la amintitul așezământ școlar. În 23 martie 1923 a susținut „examenul de capacitate” la Universitatea din Cluj, fiind astfel calificat ca profesor de religie. A fost numit în anul 1924 profesor titular, iar la 8 iulie 1929 profesor cu „titlul definitiv”7. în 1 noiembrie 1923 a preluat administrarea noului protopopiat ortodox al Rienilor, de care s-a ocupat până la 1 noiembrie 1926. De asemenea, în 17 august 1919 a fost numit director al Internatului Ortodox Român de băieți din Beiuș, funcție pe care a deținut-o până în 14 septembrie 1931. A fost pensionat în luna septembrie a anului 1931. Pentru activitatea sa de slujitor al bisericii ortodoxe a fost „denumit” - de către episcopul Roman Ciorogariu, la 29 iunie 1923 - ca „protopop onorar”, cu prilejul comemorării unei jumătăți de secol de la moartea mitropolitului Andrei Șaguna8. Ulterior a fost „ridicat la rangul” de iconom stavrofor cu cruce de aur, ca semn al aprecierii muncii sale, timp de 45 de ani, pe tărâm bisericesc. I-au fost acordate ordine și medalii: „Răsplata muncii pentru biserică” (cls. I), „Coroana României în gradul de cavaler” și „Coroana României în gradul de comandor”. A colaborat la Transilvania (Sibiu), Biserica şi Şcoala, Tribuna Poporului (Arad), Gazeta Poporului (Timişoara), Familia și Legea Românească (Oradea), a publicat predici în Biblioteca Amvonului (Oradea). Între anii 1900-1906, aproape în fiecare număr al revistei Biserica şi Şcoala a publicat predici. În 1902 a contribuit la construirea unei școli în satul Hârsești, iar în 1906 l-a primit, la Seghiște, pe Nicolae Iorga.

Scrieri: - Monografia parohiei Seghişte, în: ”Transilvania”, Sibiu, an.  XLII, 1911 p. 205-231 (şi extras); - Contribuţiuni la monografia comunei Leheceni, în: “Transilvania”, an.  XLIIII, 1912, p. 509-530 extras); - Monografia Internatului ortodox român de băieţi din Beiuş, Oradea, 1932, 174 p.; - Un vechi monument istoric dispărut: biserica din Seghişte, Beiuş, 1934,24 p.; - Mângâieri sufleteşti.  Predici şi cuvântări ocazionale, Beiuş, 1934. - Contribuţii la monografia comunei Leheceni; - Meseriaşii şi negustorii români în cercul Vaşcăului, În: ”Transilvania” (Sibiu). Nr. 10, 11, 12, 1914.

Referințe: - Crăciun, Corneliu, Sub destinul care arde Ioan Buşiţia…,  p. 30, 31; - Faur, Viorel, Pagini din lupta poporului din sudul Bihorului pentru afirmarea culturală (activitatea Despărţământului beiușean al Astrei între anii 1898-1918),  în:  ”Crisia” (Oradea), An 8, nr. 8, 1978, p. 433-492, p. 444, 459, 460, 461, 463, 468; - Popovici Moise, preot, profesor, în: https://www.crestinortodox.ro/, (Dicționarul Teologilor Români) accesat în 21 noiembrie 2019, ora 20.03; - Tripon, Aurel,  Monografia Almanah a Crişanei, Tipografia Diecezană, Oradea, 1936, p. 431.   (I.I.  S. S.)