Dr. NICOLAE BUTEANU (1866-1981)

 

BUTEANU, Nicolae*/**/***.  Medic. S-a născut la 17 decembrie 1886 în Beiuş, judetul Bihor. A încetat din viată în 1981,la vârsta de 95 de ani.  Este fiul lui Ioan Buteanu, directorul liceului din Beiuș și fratele primei femei medic din Transilvania, Marta Buteanu. 

Începe, cu dispensă, la 4 ani, studiile școlare și apoi cele gimnaziale și liceale, la Beiuș. În 1903 obține bacalaureatul. Urmează studii universitare medicale la Cluj, Graz și Budapesta. În 1908 obține doctoratul în medicină şi chirurgie, în 1909 a urmat Școala Superioară Medico-Militară de la Viena, la a cărei absolvire (1910) a fost repartizat la Spitalul de garnizoană din Timişoara, fiind transferat la secția dermato-venerologică a Spitalului Militar Budapesta. A solicitat un concediu de studii de lungă durată pentru specializare la Paris. Îşi începe activitatea la Saint-Louis, dar, după o lună, este rechemat la Spitalului militar Budapesta. În 1913 a fost transferat la Kassa, în calitate de şef al secției dermato-venerologice. 

În 1914 a fost trimis pe frontul rusesc ca medic-șef al unui Spital de campanie, pe care îl conduce până în decembrie 1917, după care a fost transferat la mai multe spitale militare. Reîntors de pe front, solicită primirea în cadrele active ale armatei române. Până la rezolvarea cererii sale, activează la Garda Națională Română din Oradea. În februarie 1919 preia conducerea secției dermato-venerologice a Spitalului Militar din Cluj. Prin decret al Consiliului Dirigent de la Sibiu, este primit ca medic maior. În aprilie 1919 este numit medic-șef al marelui spital de boli venerice de la Târgu-Mureş. Din noiembrie 1919, a fost transferat la Spitalul Militar din Cluj. În octombrie  a fost numit asistent, iar în martie 1920 prim-asistentul Clinicii Dermatologice Cluj, condusă de academician Stefan Gheorghe Nicolau. Înmulțindu-se foarte mult numărul bolilor venerice în Banat, Consiliul Dirigent îl trimite la Timişoara, în vederea luării măsurilor necesare. Ajuns la Timişoara, a înființat un Ambulator policlinic, cu o secție venerică şi una ginecologică. Cu sprijinul autorităților, a reuşit să oprească epidemia și să reducă în mare măsura numărul cazurilor. De la înfiintare şi până la 31 iulie 1934, a fost directorul ambulatorului policlinic. La Cluj a contribuit la apariția primului priodic medical din Ardeal de după Unirea din 1918 (”Clujul medical”), la Timişoara reuşeşte să înființeze revista ”Viața Medicală”. În iulie 1925 a fost ales în noul comitet al Asociației Medicilor. Meritele sale în functia de director al Ambulatorului Policlinic au fost recunoscute, conferindu-i-se Ordinul ”Steaua României” în grad de cavaler. De la 1 august 1934 şi până la 31 decembrie 1946 a fost inspector general sanitar şi şef al Inspectoratului General Sanitar şi de Ocrotire al Regiunii Timişoara (judetele Timiş-Torontal, Arad, Hunedoara, Caras şi Severin). Îşi continuă activitatea şi în aceasta nouă funcție şi la 7 mai 1937 i se conferă din nou Ordinul ”Steaua României”, de data aceasta în grad de ofițer. A fost ales în comitetul de conducere al revistei ”Vestul Medical”, care a apärut la Oradea (nr. 1, mai 1935). La 1 ianuarie 1947 s-a pensionat, continuându-şi activitatea în conditiile legislației de atunci. Activitatea sa asiduă de organizator de sănătate, atât militară, cât şi civilă, a fost însoțită permanent de o activitate de cercetare științifică nu numai în domeniul venerologiei (”Wiener Medizinische Wochenschrift”, nr. 41/1912), ci şi al dermatologiei (Sindrom Groenblad-Strandberg – ”Revista Stiintelor Medicale”, nr. 1/1954, Acantozis Nigricans - Comunicare la USSM Timişoara, 28 octombrie 1953; Xeroderma pigmentara cu distrucții epiteliometoase la un adult – ”Dermato-Venerologia”, nr. 1/1957; Considerațiuni asupra hipertrofiei hemangiectazice Parkes-Weber – ”Dermato-Venerologia”, nr. 4/1956 etc. Pentru întreaga sa activitate de organizare a secțiilor de venerologie, militare şi civile, din Transilvania, de participare în prima universitară de la Facultatea de Medicină a Universității din Cluj de după Unire, pentru conceptualizarea şi punerea în operație a primului Ambulator Policlinic din Timişoara, pentru activitatea sa de organizator de sănătate al Inspectoratului General Sanitar al Regiunii Timişoara, Dr. Nicolae Buteanu (1886-1981) nu poate să fie omis din nici o istorie a dermatologiei româneşti. 

Referințe: - Degău, Ioan, Brânda, Nicolae (coordonatori), Igna, Ioan, Beiușul și lumea lui. Studiu monografic. Vol. IV. Editura Primus. Oradea, 2009. p.849-850. (I.I.)