DAMBA - UN INSTRUMENT UITAT

Damba, în secolul XIX și la începutul secolului XX, era un instrument utilizat în tarafurile de lăutari de pe Valea Roșie, județul Bihor. În localitățile Gurbești și Căbești s-a întrebuințat până după cel de-al Doilea Război Mondial. În Satul Gurbești, la o nană foarte bătrână, se mai păstrează un exemplar, dar nu dorește să-l dea, deoarece este foarte bun pentru... „păstrarea puilor de păsulă”...

Din discuțiile cu bătrânii am aflat că damba se mai numea și „scroafă”...

De altfel, damba, cu numele de „gordună” se mai utilizează și azi în secuime, iar în județul Arad are o soră numită „broancă”.

Damba are o formă octoidală, (nu ca și gorduna sau broanca, instrumente care păstrează forma unui violoncel), grif și cordar, ca la instrumentele cu coarde. De regulă are patru corzi, din mațe de oaie sau sfoară de cânepă cere sunt acordate în re.

Pasionat de folclor, anul acesta, prin aprilie am încercat să restitui o dambă, din informațiile primite de la bătrânii satului, și, sper eu că am reușit. 

Așadar, următorul pas a fost restituirea unui taraf, ceea ce s-a și întâmplat.

Așadar vă invit să urmăriți Qvartetul „Șura Ușorilor” la o repetiție, qvartet format din Gheorghe David - fluier, Boldiș Zoltan - braci, Răzvan Lupău - chitară și Simion Suciu - dambă.

Vizionare plăcută!

LA MULȚI ANI CU SĂNĂTATE, VASILE TODINCA!

 

TODINCA, Vasile**  Cercetător științific I la Muzeul Țării Crișurile Oradea. S-a născut în 29 august 1960 în localitatea Prisaca, comuna Uileacu de Beiuș, județul Bihor, fiul lui Gheorghe Todincă  (Aurelu Sâii cum îl știu consătenii) şi Ana (Nuţa Vasalii Petri Lenchi).

A urmat școala primară în satul Prisaca iar gimnaziul în Uileacu de Beiuș. A absolvit Liceul „Samuil Vulcan” din Beiuș în anul 1979. După absolvirea liceului, urmează Facultatea de Istorie-Filosofie din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj Napoca, pe care o absolvă în anul în 1985.

Lucrează ca muzeograf din anul 1990 și apoi ca cercetător științific principal gradul II din anul 2007, la Muzeul Țarii Crișurilor Oradea, Secția de etnografie. Este doctor în sociologie al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj Napoca din anul 2004. Începând cu anul 2017 este cercetător științific I la Muzeul Țării Crișurilor.

Teme de cercetare actuale: Mutaţii socio-demo-economice în universul satului contemporan din zona Beiuş; Antoniu Popp scriitor și folclorist bihorean;  Etnoturism în Tara Beiusului; Mentalități și comportamente în lumea satului contemporan din Bihor (Zona Dobresti, Luncasprie, Pomezau). A publicat numeroase articole și studii de specialitate în volume și reviste de știință și cultură: „Studia Universitatis Babeș Bolyai” (seria Sociologia), ”Transylvanian Review”, ”Biharea”, ”Crisia”, ”Aletheia”, ”Familia”, etc.

Distincții: Diplomă de excelență acordată de către Ministerul Culturii și Patrimoniului Național (2010); Premiul “Nicolae Cornățeanu” al Academiei de Științe Agricole și Silvice “Gheorghe Ionescu – Sisești”  pentru lucrarea Valea Iadului istorie, economie, demografie, etnologie, turism apărută la Editura Primus Oradea, 2016; ”Cetățean de onoare al comunelor Uileacu de Beiuș (2010) și Bulz (2017). ). În 2022 i s-a decernat titlul de „Cetățean de Onoare al municipiului Beiuș”. „Motivul acordării titlului de cetățean de onoare domnului cercetător științific Vasile Todinca este în semn de prețuire și recunoștință pentru implicarea în valorificarea științifică a patrimoniului etnografic, fiind un împătimit al cunoașterii lumii rurale. Cercetătorul Vasile Todinca adună, în paginile volumelor și studiilor sale, momente din lumea satului, lume în care fiecare lucru și persoană își are rolul său”, la care se adaugă și alte argumente de netăgăduit despre promovarea culturii populare și spirituale a Beiușului: „diferitele teme de cercetare despre satul contemporan din zona Beiușului”, „implicarea în manifestări de anvergură și cu rezonanță în spațiul public din municipiul Beiuș”, precum și „scrierile despre Beiuș”.[1]

Începând cu 24.11.2022 a fost desemnat să facă parte din Academia Elitelor Modelelor și Valorilor, alături de mari oameni de știință și cultură din România.[2]

---

[1] „Crișana”, 3 ianuarie, 2022.

[2] elite.mcb-institute.org/

Scrieri: - Sate românești. Mutații socio-economice, Editura Eikon, Cluj - Napoca, 2005; Sărbătoarea nunții, Editura Eikon, Cluj - Napoca, 2006; Valea Iadului, economie, demografie,etnologie, Editura Eikon, Cluj-Napoca,2007 (în colaborare cu Mariana Barburaș); Câmpuri socio-antropologice, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2008; Universul pastoral cultură și civilizație, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2009; Delani un sat din Țara Beiușului. Studiu monografic. (autor și coordonator) Editura Mega, Cluj - Napoca 2011 ; The Pastoral Universe Culture and Civilization, Editura Mega, Cluj - Napoca 2011. - Lumea satului românesc în răspunsuri la chestionarele Muzeului Limbii Române din Cluj, Editura Mega, Cluj – Napoca, 2012 (în colaborare cu Mihaela Bulc); Prisaca Beiușului, vremuire și rostuire, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2013 ; Marginalii, paradigme ale universului sătesc, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2014; Antoniu Popp scriitor şi culegător de folclor bihorean, Editura Primus, Oradea, 2015; Valea Iadului, istorie, economie, demografie, etnologie, turism, Editura Primus, Oradea, 2016 (colaborare cu Mariana Barburaș) ; Contribuția scriitorului și culegătorului de folclor Antoniu Popp la istoria literaturii române, Editura Primus, Oradea, 2017;  Turismul rural și agroturismul. Idei și oportunități de afaceri, Editura Primus Oradea,2019. A contribuit la Beiușul și lumea lui. Vol. VI. Oameni de seamă din Țara Beiușului, Editura Academiei, Cluj-Napoca, 2021.

Referințe: - Interviu, mai 2020. - Pușcaș, Cristina, Marginalul, O taină a universului sătesc. În: zidezi.ro, 1 septembrie 2014, accesat 21 noiembrie 2019, ora 17.45.  (S. S.)

ARON PETRUȘ (1925 - 1982)

 

PETRUȘ, Aron**. Ziarist, director tipografie. S-a născut la 25 august 1925 în localitatea Talpe, din apropierea Beiușului. A încetat din viață la 7 iunie 1982, la Oradea.

A urmat școala elementară la Talpe, iar liceul la Beiuș. A fost muncitor tipograf la Oradea până în noiembrie 1949, când a intrat, ca reporter, în redac­ția ziarului „Crișana” din Oradea, unde a îndeplinit și funcțiile de secretar general de redacție și redactor-șef adjunct. În 1971 s-a reîn­tors la tipografia unde și-a făcut ucenicia, de data aceasta ocupând, până la deces, funcția de director al întreprinderii.

A fost stimat și iubit, atât la Crișana cât și la în­treprinderea Poligrafică Oradea. La moartea lui Aron Petruș, revista Familia însera în nr. 6/1982, p. 15, următoarele: ”A fost un om cuprins de vo­luptatea muncii, dedicându-i-se cu întreaga sa ființă, sprijinit pe serio­zitatea lucrului bine făcut și pe un optimism funciar, pe o contami­nantă voie bună, care nu l-au pără­sit nici atunci când boala îl marca din ce în ce mai evident. Cu dis­pariția lui Aron Petruș, peisajul orădean sărăcește brusc, privit, mai ales, de la fereastra noastră, a celor ce trudim prin redacții și ti­pografii.  Stelian Vasilescu spune: “Am intrat în redac­ția „Crișana” în aceiași zi cu Aron Petruș, în noiembrie 1949! Ne-a legat, zeci de ani, o strânsă priete­nie, bazată pe respect reciproc”.

Referințe: - Vasilescu, Stelian, Oameni din Bihor 1940 – 2000. Dicționar sentimental, Editura Iosif Vulcan, Oradea, 2002, p. 483. (S. S.)

LA MULȚI ANI, IOSIF TOCOIANU!

 

TOCOIAN, Iosif***.  Notar de stat. S-a născut în data de 23 august 1954 în localitatea Călugări, comuna Cărpinet, județul Bihor. Părinții săi, Alexandru și Iuliana au fost țărani, ulterior tatăl a fost miner.

A urmat școala primară și   gimnazială  în  Călugări, între anii 1961–1969. În perioada 1969 -1975 urmează Liceul  Pedagogic „Iosif  Vulcan“  din Oradea. 

Între 1 septembrie  1975-31  ianuarie 1976 și între 1  iulie 1977-31  august   1977 este învățător  la  Școala  Generală   Almașu  Mare,  comuna  Balc,  județul  Bihor iar din 01.09.1977-30.06.1987 este învățător la  Școala  Primară   Cresuia, comuna Curățele, județul Bihor. Între anii 1976–1977 efectuează stagiul militar la București, arma geniu, construcții, trecând în rezervă cu gradul de soldat. Între 1980-1985 urmează Facultatea  de  drept juridic  la  Universitatea „Babeș-Bolyai“ Cluj-Napoca. După absolvirea facultății, începând cu 01.07.1987 și până la 31.05.1989  funcționează ca  jurisconsult la Uniunea  Județeană a   Cooperativelor Agricole de Producție. Din 01.06.1989  până la 19.03.1990 este încadrat  inspector   principal   al  Consiliului  Popular  Beiuș, apoi secretar al Primăriei Orașului Beiuș până în 20.05.1990, când este ales și validat, pe listele FSN, deputat în Parlamentul României.

Dezamăgit de jocurile politice, în 16.04.1992 părăsește Parlamentul României, prin demisia din calitatea de deputat, revenind în Beiuș ca notar de stat la Notariatul de Stat Local  Beiuș. Începând cu 17.11.1995  este notar public în  Beiuș. În perioada mandatelor 1998–2001, 2000-2007, 2008- 2011, 2012-2017 este membru    al  Consiliului   Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România. În anul 2007 urmează studii postuniversitare, specializarea Rezolvarea   amiabilă  a conflictelor. Între 1992-1996  a fost  membru  al  Consiliului  Județean  Bihor (PD), între 1997-2000,  consilier  local  Beiuș (PD), de asemenea din iulie 2004 până la 16 decembrie   2004,  consilier local  Beiuș, când demisionează ca urmare  a dobândirii  calitații  de  Consilier Județean (decembrie 2004), funcție din care demisionează în aprilie   2005. 

Este interesat de activitatea culturală din Beiuș, are inițiativa ridicării unui  monument Eminescu la  Beiuș.

În acest scop, la 13.03.2008 înființează Asociația Culturală „Lioara” din  Beiuș, alături de poetul și universitarul Nicolae  Brânda, care  devine  președinte  al  Asociației, precum și prof.  Ioan  Aurel Dărăbăneanu,  prof. Pavel  Bența și prof. Gheorghe  Marinel  David. La 20 octombrie 2011 are  loc  dezvelirea monumentului Eminescu din Parcul Eminescu din Beiuș, sculptor  Ioan  Mihele,  executant  proiect, Sandu  Crăciun.

Scrieri: - Însoțitoarea de bord – roman, Editura Primus, Oradea, 2014; - Călugări, satul dintre ponoare, Editura Primus, Oradea, 2019.

Referințe:  Interviu, octombrie 2019.   (S. S.)

LA MULȚI ANI, CRISTIAN GAȚU!

 

GAȚU, Cristian***.  General de brigadă. Campion Mondial la handbal. Beiușean prin căsătorie. A făcut parte din lotul echipei naționale de handbal a României, ca ofițer M.Ap.N., membru al clubului Steaua. A fost numit ”magicianul semicercurilor”, cel mai tehnic handbalist al tuturor timpurilor. Cetățean de onoare al municipiului Beiuș.

S-a născut în data de 20 august 1945, în București.

A urmat cursurile Liceului Mihai Viteazul din Bucureşti şi este absolvent al Universităţii Tehnice de Construcţii Bucureşti. Fiu al reputatului gazetar sportiv din anii '40-'50 al secolului trecut, Petre Gaţu, campionul mondial de mai târziu a debutat în sport la echipa de fotbal "Tânărul Dinamovist", în anul 1953. Conform adevarul.ro, în tinereţe a fost şi vicecampion național la șah.

Prima întâlnire cu handbalul s-a produs ceva mai târziu, în 1958. Așa descrie Cristian Gațu întâlnirea cu handbalul: ”Vine iarna sfârșitului de an, când activitatea de fotbal era întreruptă (nu era Spania, Italia, Turcia, în schimb era zăpada cât cuprinde). Mă duc la școală și mă trezesc cu clasa aproape goală. Întreb unde sunt colegii mei și mi se spune că sunt la antrenament de handbal la sala Recolta și că sunt scutiți două ore. Când au revenit la școală, i-am întrebat ce fac și mi-au spus că joacă fotbal și că antrenorul este răcit. A doua zi, m-am dus și eu și am jucat fotbal. Și a treia zi, și a patra zi. A cincea zi, apare profesorul, când fotbalul era în toi, ne oprește și ne dă o minge de handbal și ne pune să jucăm. Mi-a fost rușine să ies de pe teren și am rămas!”. Cristian Gațu avea să înnobileze jocul cu mingea mică prin grația sa deosebită, pusă în slujba unei echipe de excepție nu doar a handbalului, ci și a sportului românesc. O echipă din care mai făceau parte, printre alții, Ștefan Birtalan, Roland Gunesch, Ghiță Licu, Valentin Samungi, Cornel Penu, Gheorghe Goran, Mihai Marinescu, Werner Stockl, sau Radu Voina. ”Constelația de valori s-a format în timp. Noi am fost o adevărată echipă. Când se vorbește de o echipă astăzi, se vorbește destul de strâmb. Pentru că o echipă nu înseamnă doar Cristina Neagu, de exemplu. Pentru că un jucător nu poate câștiga de unul singur o competiție într-un sport colectiv. Noi am pornit împreună și am fost tot timpul mesagerii acelei echipe. Iar faptul că astăzi, după atâtea zeci de ani, ne întâlnim, în fiecare miercuri, toți membrii acelei echipe campioane mondiale spune totul despre importanța acestei coeziuni, care s-a construit și se menține și azi.”

În 1963, Gaţu a renunţat definitiv la fotbal, dedicându-se în totalitate handbalului, sport în care a avut o carieră strălucitoare. După ce a trecut pe la Rapid şi Ştiinţa Bucureşti, a fost legitimat la Steaua, unde cunoaşte adevărata consacrare. Sub îndrumarea lui Ioan Knust Ghermănescu, a reuşit să se impună mai întâi la echipa de club, cu care a cucerit zece titluri de campion, apoi şi în echipa naţională, al cărei conducător de joc a fost mai bine de un deceniu. Palmaresul lui Cristian Gaţu este impresionant. "Magicianul semicercului", cum era supranumit, a jucat de 212 ori în tricoul naţionalei României, cucerind de două ori titlul mondial - Paris (1970) şi Berlin (1974). Este dublu medaliat la Jocurile Olimpice, argint în 1976, la Montreal, şi bronz, în 1972, la Munchen. Mai are în panoplia sa o medalie de bronz, cucerită la Campionatul Mondial din 1967 şi o medalie de aur, obținută la Campionatul Mondial Universitar din 1969. Tot la nivel internaţional, a câştigat cu Steaua, în 1977, Cupa Campionilor Europeni. În 1983, a revenit la clubul Steaua ca instructor la... sporturi nautice, iar între 1984 şi 1989 a îndeplinit funcţia de vicepreşedinte al grupării din Ghencea. Retras din handbal, după o experiență de antrenor-jucător în Italia, la Polisportiva Follonica, Cristian Gațu a revenit la clubul Steaua, unde a ocupat mai multe funcții în anii ’80, punându-și în valoare calitățile de lider, dobândite pe teren. Astfel, și el a avut o mică contribuție la marele succes al echipei de fotbal a Stelei, care a câștigat Cupa Campionilor Europeni în 1986, organizând diferite turnee în Italia, pe baza relațiilor sale. Între 1989-1990, a fost şef al secţiei de fotbal la Steaua, apoi, între 1990-1991, şeful instruirii sportive şi vicepreşedinte. A fost secretar de stat în Ministerul Tineretului şi Sportului (1991-1993). Între 1993-1997, s-a aflat la comanda Facultăţii Militare de Educaţie Fizică. A fost Comandant al Clubului Sportiv al Armatei (1997-1998), iar între 1996-2002, a fost vicepreşedinte al Comitetului Olimpic Român. Cristian Gațu a fost președintele Federației Române de Handbal timp de 18 ani (1996-2014). A fost distins cu ordine şi medalii. Din 1970 este maestru emerit al sportului, iar în 2000 i-a fost acordat Ordinul naţional "Serviciul Credincios" în grad de ofiţer. În anul 2007 avea gradul de colonel în rezervă și a fost înaintat la gradul de general de brigadă (cu o stea) în retragere. Din 17 martie 2006 este Cetățean de Onoare al Municipiului București.[1] În 1972 s-a  căsătorit cu beiușeanca Tamara Craiovan, fiica lui Ion Craiovan, fostul președinte al Filialei de vânătoare Beiuș.  ”...am făcut cununia civilă într-o luni, pentru că duminică avusesem meci Steaua-Dinamo. Cununia religioasă am făcut-o sâmbăta, la Beiuş, de unde e soţia.  Am făcut nuntă frumoasă, cum e pe la noi, m-am culcat, a doua zi m-am trezit, mi-am luat bagajele şi am plecat în cantonament. M-am mai văzut cu ea peste şase luni.”

S-a implicat în dezvoltarea sportului beiușean, a sprijinit înființarea echipei de handbal a Colegiului Național ”Samuil Vulcan”.

Referințe: - Un interviu cu Cristian Gaţu - (născut în zodia leului 20 august). În: ”Crișana”, 6 August 2010; - Interviu monument cu Cristian Gaţu! Dă cărţile pe faţă: "M-am umilit la uşa lui Oprescu pentru a salva Oltchimul!" » Cine a fost mai bun: Gheorghe Tadici sau Radu Voina?, în: Gazeta sporturilor, 24 noiembrie 2014; - Dohi, Marina, Cristian Gațu, la 73 de ani. În 1974 a fost desemnat cel mai bun jucător din lume, În: ”Click”, 20 august 2018 - Socol, Bogdan. Cristian Gațu, liderul generației de aur a handbalului românesc. În: ”Elita României”, 9 mai 2019 (https://elitaromaniei.ro/cristian-gatu-liderul-generatiei-de-aur-a-handbalului-romanesc/, accesat în 16 octombrie 2019, ora 11.45).  (N. S. O.)

---

[1] „Adevărul”, 17 martie 2006.

VASILE SERE (1934 - 2021)

Foto: „Crișana”

SERE, VASILE. Ziarist. S-a născut la 17 august 1934 la Rieni (sat Cucuceni). A încetat din viață în 19 martie 2021.

Urmează școala elementară în satul natal și la Ștei, apoi liceul ”Emanuil Gojdu” din Oradea, pe care îl absolvă în anul 1964. După liceu urmează Facultatea de Ziaristică la București, absolvită în anul 1968. A fost 44 de ani gazetarul sportiv al Crișanei. A luptat pentru moralitatea în sport. Zeci de ani a însoțit sportivii bihoreni (mai ales fotbaliștii) în deplasările lor în țară și în turneele din străinătate, scriind, cu obiectivitate (de aici și multe „conflicte” cu conducători sportivi”), despre cele petrecute pe teren și în „culise”. Are doi copii - Șerban  și Simona. În luna august 2010 a încetat din viață soția sa, Irina Sere. 

Este membru fondator al Filialei UZP Bihor din Oradea.

„Vasile Sere, emblematicul ziarist de sport, senior veritabil al presei de specialitate a încetat din viață vineri, 19 martie. Decenii la rând a reliefat cu pricepere, tenacitate și clarviziune evenimentele sportive locale și naționale în paginile legendarului cotidian Crișana. A fost un amic al sportivilor iar pentru tinerii presari avea mereu un sfat, o vorbă, o idee, ajutându-i pe toți. Nea VASILE, cum îi spuneam ca unui tată, a decis că e momentul să plece. Decent, în liniște, retras ca un adevărat bărbat care a câștigat lupta cu viața. Și-a văzut copii împliniți, și-a văzut nepoții și pleacă să mai scrie un rând dincolo de nori” (Mihalcea Victor, bihorpenet, 20 martie 2021). 

Vasile Sere este tatăl fostului internațional de baschet, Șerban Sere, fost președinte al secției de baschet al CSM Oradea, iar acum este directorul clubului CSM Oradea.

Referințe: - Vasilescu, Stelian, Oameni din Bihor 1940-2000- dicționar sentimental. Vol. I, Editura Iosif Vulcan, Oradea, 2002, p. 488; Nuțiu, Gavril, A murit Vasile Sere, seniorul presei sportive orădene, în: bihon.ro; - ”Crișana”, Oradea, 27 august 2010. 

 

MARTINOV OLIMPIA (1940-2009)

 

MARTINOV, Olimpia***.  Profesor. S-a născut în 15 august 1940, în Cioroiu, județul Olt. A încetat din viață  în  2009, în Beiuș. Este înmormântată alături de soț, în Cimitirul din Deal.

A urmat Liceul de fete din Caracal, județul Olt, iar apoi Facultatea de Filologie, secția română-germană la Timișoara, între anii 1957-1962. A fost repartizată profesor de limba și literatura română la Casa de Copii Beiuș (1962-1976), apoi, din 1976, a predat la Liceul Industrial Beiuș. Periodic a predat limba germană la Liceul ”Samuil Vulcan” și Liceul Pedagogic Beiuș. 

Referințe: - Vasilescu, Stelian, Oameni din Bihor -dicţionar sentimental, Vol. 1… p. 572.  - Rif, Teodor, Apostolatul unui dascăl – Milan Martinov – în:  ”Luna cinstirii”, Foaie editată de Primăria Oraşului Beiuş, An. 7, Aprilie 2000, p. 5; - Dărăbăneanu, Ioan, Catedra Cimitirului din Deal, Beiuș, 2013, p. 153-156.   (I. I., S. S.)

CONSTANTIN ȘTEFĂNOIU (1934 - 1998)

 

ȘTEFĂNOIU, Constantin**  Inginer. S-a născut în 13 august 1934 în satul Păcălești, comuna Drăgănești. A fost al patrulea copil al învățătorului Constantin Ștefănoiu-senior, absolvent al Școlii Pedagogice din Târgu Jiu, stabilit în satul Păcălești în anul 1924. S-a stins din viață în 1998, la Oradea.

A urmat școala primară în Păcălești, iar gimnaziul și liceul le-a absolvit la Liceul ”Samuil Vulcan” din Beiuș, în 1953. Peste 4 ani a absolvit Facultatea de Metalurgie la Institutul Politehnic din București, cu o lucrare de licență în metalurgia uraniului.

Din 1958 până în 1962 a lucrat la întreprinderea Mineră Bihor din orașul Dr. Petru Groza (Ștei actual), la secția de concentrare a minereului de uraniu și la laboratorul de analize chimice.

În 1962 a fost chemat la Oradea pentru a proiecta, construi și pune în funcțiune Întreprinderea de Alumină Oradea. La începerea activității acesteia, în 1965, Constantin Ștefănoiu a fost numit inginer-șef și mai apoi, director. Fără teama de a greși, putem spune că inginerul Constantin Ștefănoiu a pus bazele metalurgiei aluminiului la noi în țară, el punând la punct procedeul chimic de separare a prafului de alumină din bauxita extrasă la Dobrești, Roșia și Zece Hotare. În acest domeniu a obținut o serie de brevete de invenții și inovații. Contribuția lui Constantin Ștefănoiu în domeniul obținerii aluminei a fost apreciată și prin alegerea sa în Comisia Națională a Inginerilor și Tehnicienilor, ca președinte și apoi vicepreședinte al filialei județene.

În plan politic, a fost ales deputat în Marea Adunare Națională în perioada 1977-1981, într-una din cele 5 circumscripții electorale ale Bihorului. În 1989, a fost demis din postul de director, din cauză că i-a plecat fiul, Dan Constantin Ștefănoiu, în străinătate (după 1989 a avut bucuria să-și știe fiul așezat, cu rosturile lui, în Canada).

După evenimentele din anul 1989 a fost chemat din nou pe postul de director la Uzina de Alumină, dar din cauza bolii (diabet), nu a acceptat propunerea. Până în 1992, când s-a pensionat, a lucrat tot în cadrul întreprinderii pe care a ctitorit-o, Întreprinderea de Alumină Oradea.

Prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Oradea nr. 735 din 29 septembrie 2005 i s-a conferit titlul (post mortem) de Cetățean de Onoare al Municipiului Oradea.

Dintre numeroasele sale invenţii, una se detaşează în mod deosebit. ”Este vorba de cea intitulată Dispozitiv pentru agitarea şi transportul suspensiilor în metalurgia aluminei, invenţie pentru care i-a fost acordată Medalia de Aur la Salonul Internaţional de Invenţii şi Produse Noi, ediţia a XXI – a de la Bruxelles, din 1972, an în care Uniunea Inventatorilor şi a Posesorilor de Patente din Austria i-a acordat Marea Medalia de Argint. Acestea reflectă inteligenţă, bogate cunoştinţe tehnice în domeniu, pasiune şi efort. S–a realizat astfel un dispozitiv prin care a fost automatizat procesul de producţie într-o importantă secţie a uzinei, cu efecte deosebit de benefice prin economisirea anuală a 12 milioane kw/h de energie electrică” se precizează în HCL privind acordarea titlului de Cetățean de Onoare al Municipiului Oradea. Invenţia a fost primită cu interes şi aplicată ca o soluţie în premieră în unităţi industriale similare din alte ţări. În căutarea noului, în care să fie promovate soluţii eficiente, a iniţiat şi întreţinut o vastă colaborare cu specialişti de la uzinele de profil din fosta Iugoslavie, Ucraina şi Italia.

Referințe: - Butișcă, Constantin, Monografia comunei Drăgănești – Bihor, Editura Brevis, Oradea, 2002, p. 102; - Hotărârea 735 privind acordarea Titlului de „Cetăţean de onoare al municipiului Oradea – post mortem” lui Constantin Ştefănoiu, Oradea, 29 septembrie 2005.  (I. D.)

CONCERTUL DE VARĂ DIN BEIUȘ

 Vineri, 11 august 2023, în Parcul Mihai Eminescu din Municipiul Beiuș, începând cu ora 19.00, s-a desfășurat Concertul de vară al cursanților la pian și chitară din Beiuș. La concert au participat și un grup de elevi din Căbești: Răzvan Lupău, Nicoleta și Patricia. În finalul concertului, care a adunat câteva sute de adulți și copii, a avut loc recitalul trioului Mihaela Hălmăgean, solistă, Călin Vlăduț, chitară și Levis Tuși, orgă.

LA MULȚI ANI, MARGARETA CATRINU!

 

CATRINU, Margareta Maria */**. Pictor. S-a născut la 9 august  1949 în Beiuş. A urmat școala generală și studiile medii în Beiuș, apoi studii superioare la Academia de artă “Ioan Andreescu” din Cluj (1974). A fost repartizată profesoară la Liceul de artă “Romul Ladea” din Cluj-Napoca. Își încheie cariera didactică de profesor de pictură la Liceul de Arte Plastice "Romul Ladea" Cluj, căruia i-a fost fidelă 34 de ani, conducând instituția ca director între anii 1982-1986 și 2000-2005.

A participat la peste 50 de expoziţii personale şi de grup. A expus în Franţa şi Olanda. A avut expoziţii personale începând din 1975, expunând lucrări în colecții şi muzee din ţară şi străinătate. A avut printre altele expoziţiile: “Poem culorii şi luminii” (1999), “Metaforă plastică” (Retrospectivă în 2000). Participă la  multe manifestări dedicate actului de cultură și în special artelor plastice. 

Participă la saloanele de artă organizate de Uniunea Artiștilor Plastici din Cluj, la expoziţiile organizate de Liceul de Arte Plastice din Cluj, este prezentă în galerii particulare de artă. 

În 2006 apare albumul ”Margaretei Catrinu pe parcursul a mai bine de 30 de ani. Albumul conține un studiu al etapelor de creație, aprecieri și texte din prezentările expozițiilor sale aparținând unor cunoscute personalități culturale romanești; bibliografie, cataloage, peste 80 de imagini color ale creațiilor artistei din toate perioadele de activitate. Toate textele sunt traduse și în limbile franceză și engleză. Tot în anul 2006 este admisă și expusă la Salonul Național de Artă București, Palatul Parlamentului, cu lucrarea "Lumină activă", tehnica pastel pe carton, reprodusă în catalogul acestei importante expoziții. Participa la saloanele de artă organizate de Uniunea Artiștilor Plastici din Cluj, la expozițiile organizate de Liceul de Arte Plastice din Cluj, este prezentă în galerii particulare de artă. 

         Referințe:- Nasc oameni și-n Țara Beiușului. Personalia. Personalități beiușene, Beiuș, Editura Buna Vestire, 2005; Beiușul și lumea lui. Studiu monografic, Vol. IV, Editura Primus, Oradea, 2009. p. 850; - http://www.margareta-catrinu.net   (I.I., S. S. )

 

SALVATOR CUPCEA (1908 - 1958)

 

CUPCEA, P. Salvator**. Profesor universitar. Medic. Doctor în medicină. A fost fiul lui Petru Cupcea, preot și al Augustei Cupcea, născută Pteancu, fiica vestitului dascăl român, George Pteancu.

S-a   născut în 8 august 1908 în  Carei. A încetat din viaţă în anul 1958 la Cluj-Napoca.

A urmat școala primară  în orașul natal, apoi studii secundare la Carei, Oradea şi Beiuş, studii superioare la Facultatea de Filozofie (1925) şi facultatea de Medicină din Cluj (1939).

Urmează cariera universitară ajungând profesor universitar, șef al catedrei de igienă (igienă specială). A fost remarcat, alături de prietenul său Alexandru Roșca, ca un pionier al psihologiei experimentale și al psihanalizei , studiind în special marginile sociale. Ulterior s-a afundat în mișcarea de igienă socială și eugenică , specializându-se, de asemenea, în medicina genetică , antropologie biologică și criminologie. A fost colaborator al lui Iuliu Moldovan , a predat cursuri la Institutul de Igienă și Igienă Socială din Cluj o mare parte 

Cupcea, al doilea din stânga, Alexandru Roșca , Lucian Bologa , Nicolae Mărgineanu , Liviu Rusu , Teodor Bugnariu și alții, la (Institutul de Psihologie, în sau în jurul anului 1928 (Foto: Wikipedia)

din cel de-al doilea război mondial, când s-a concentrat pe studierea inteligenței diferitelor tipuri de corpuri. 

După război a fost numit reprezentant al ţării noastre la  Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS).  Între 1945-1947 este secretar general al Ministerului Sănătăţii. Și-a dat demisia din această funcție, revenind la Cluj. În 1949 este numit director al Institutului de Igienă din Cluj. A contribuit la organizarea, în Cluj, a primei facultăţi de igienă, al cărei decan a fost mai mulţi ani. Din 1950 a lucrat în cadrul unui colectiv de cercetare care a funcţionat pe lângă Filiala din Cluj a Academiei Române. A ocupat  mai multe funcţii cu caracter profesional: preşedinte al Societăţii Ştiinţelor Medicale, filiala Cluj (din 1951), decan al Facultăţii de Igienă, director al clinicilor universitare, şeful Catedrei de Igienă a IMF Cluj. Împreună cu acad. A. Moga a iniţiat primele cercetări din ţară asupra epidemiologiei bolilor cardiovasculare. A publicat studii şi comunicări. A întreprins campanii de igienizare. Până la deces (1958) a îndeplinit funcţia de director al Institutului de Igienă din Cluj. Moartea sa prematură, survenită în urma unei intervenții chirurgicale nereușite, a îndurerat profund lumea medicală.

Despre Salvator Cupcea: ”În paralel cu Facultatea de Litere şi Filosofie, Salvator Cupcea a urmat cursurile Facultăţii de Medicină, care la acea vreme era parte componentă a universităţii clujene. S-a specializat în psihiatrie, încadrându-se la Spitalul de Neuro-Psihiatrie din Sibiu. Neîndoielnic, pregătirea de psiholog s-a îmbinat armonios cu cea de medic psihiatru şi apoi de specialist de igienă mintală. Faptul că imediat după război a fost numit reprezentant al ţării noastre la Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), ne îndreptăţeşte să afirmăm că şi-a dovedit valoarea ca medic. Până la deces a îndeplinit funcţia de director al Institutului de Igienă din Cluj. Când intra în amfiteatru - notează unul dintre foştii studenţi ai lui Salvator Cupcea - acest gentilom cu o statură impunătoare, care era Şeful Igienei Generale, ţinea o adevărată dizertaţie, care captiva auditoriul aducând la un procent de 100% frecvenţa studenţilor.

A publicat peste 100 de lucrări în domeniul psihologiei, psihiatriei, igienei mintale, igienei generale, biotipologiei şi sănătăţii publice şi a fost membru al mai multor societăţi ştiinţifice din ţară sau străinătate.

Scrieri: - Silicoza și silicotuberculoza, Leon Daniello, Salvator Cupcea, Leon Prodan – ESPLA; Adaptarea socială, Ed. Institutului de Psihologie al Universității din Cluj, 1938; - Instabilitatea emotivă, F. Ștefănescu Goangă, Alexandru Roșu, Salvator Cupcea, Ed. Institutului de Psihologie al Universității din Cluj, 1936; - Teste pentru măsurarea funcțiilor mintale, Fl. Ştefănescu Goanga, Al.Rosca, S.Cupcea, Ed. Institutului de Psihologie al Universității din Cluj, 1940. Articole în  ”Revista de Psihologie”: - Constituţia morfologică la bolnavii mintal (1941); - Încercarea unui sistem de psihopatologie constituțională evolutiv (1944).

Referințe: - Jurcău, Nicolae, Școala clujeană de psihologie – nava amiral a psihologiei din România - Interviu cu Doamna Mariana Roșca, Editura Universității din Oradea, 2008; - ”Jurnalul de Satu Mare”, 8 august 2018; - https://wikimili.com/en/Salvator_Cupcea, 10 septembrie, 2010, - Ioan, Degău, Brânda, Nicolae, Igna, Ioan, Beiușul și lumea lui. Vol. IV. Editura Primus, Oradea, 2009, p. 866.   (I. I.  S. S.)

LA MULȚI ANI, OCTAVIAN CODREANU!

CODREANU, Octavian**/***. Dr. inginer, profesor asociat la Universitatea din Oradea, fost primar al oraşului Beiuş. S-a născut la 7 august 1943 în Roman, judeţul Neamţ. Şcoala primară, gimnaziul şi studiile secundare le-a făcut în Beiuş unde în anul 1961 obţine  diploma de bacalaureat. În toamna aceluiaşi an reuşeşte la  examenul de admitere la Institutul de Mine din Petroşani, Facultatea de Electromecanică Minieră, luându-şi licenţa în anul 1966 în specialitatea mașini şi utilaje miniere. La absolvire este repartizat la  Fabrica de  utilaj minier  ( acum S.C. "Hiperion" S.A.) din Oraşul Dr. Petru  Groza, astăzi Ştei, până în anul 1994. Din 1972 a fost şef birou, şef serviciu, inginer şef şi director  de fabrică. Din ianuarie 1995 şi până în iunie 1996 a fost directorul Întreprinderii de Gospodărie Comunală "Edilul" Beiuş. La alegerile locale din 1996, a  candidat şi a fost ales primar al oraşului Beiuş, demnitate în care rămâne până la alegerile din 2000. De la această dată este directorul Colegiului Universitar Tehnico-Economic Beiuş. Din iunie 1998 este doctor în ştiinţe cu specialitatea "utilaj miner şi mecanizarea minelor". Ca primar al oraşului s-a implicat în organizarea şi desfăşurarea activităților cultural educative din oraş. Încă din primele luni ale exercitării funcţiei de primar (august 1996), participând la prima ediţie a Festivalului Naţional Concurs de Poezie "Gheorghe Pituţ" organizat la Stâna de Vale de către Fundaţia "Augusta", Imprimeria Vatran Alianz (ambele din Timişoara) şi Inspectoratul pentru cultură al judeţului Bihor, ia hotărârea ca începând cu ediţia următoare , cea din 1997, Primăria oraşului Beiuş să se alăture, ca organizator al Festivalului, celorlalți factori implicați. De numele primarului ing. Octavian Codreanu se leagă şi turnarea şi dezvelirea în parcul central al oraşului a bustului Poetului Gheorghe Pituţ, realizare a sculptorului bucureştean Vasile Adoc. 

Lucrări şi comunicări ştiinţifice: - Motoare cu transmisie hidrostatică (Certificat de inventator din aprilie 1979); - Sferă pentru prinderea bazelor la construcții metalice şi pentru ridicarea acestora (brevet de inventator din februarie 1987); - Sisteme de reglare automată a regimului de lucru al perforatoarelor pneumatice (brevet de invenție din ianuarie 1993); - Sisteme de avans hidraulic pentru perforatoarele grele.  În:  ”Lucrări ştiinţifice”. Institutul de Mine Petroşani, 1983, p. 15 - 18; - Rezultate privind încercările în condiţii de laborator a unor sisteme de perforare hidraulică rotativă a rocilor.  În:  ”Lucrări ştiinţifice”. Institutul de Mine Petroşani, 1988, p. 18-21; - Contribuţii asupra perforatoarelor rotative hidraulice. Petroşani, 1998 (teza de doctorat); - Construcţia şi funcționarea motoarelor hidraulice lente cu pistoane axiale utilizate la perforatoarele hidraulice rotative.  În: ”Lucrări ştiinţifice”. Institutul de Mine Petroşani, 1999, p. 139 - 142.  

Referințe: - Interviu, mai 2020.  (N. S. O.)

LA MULȚI ANI, NICOLAE BULC!

 

BULC, Nicolae**.  Economist. Director general adjunct REPCON Oradea.   S-a născut în 3 august 1970 în satul Delani, județul Bihor, într-o familie de oameni gospodari. Părinții lui, Marian - Nelu și Maria Bulc au lucrat în comerț și în propria gospodărie.

A urmat clasele primare la Școala Generală cu clasele I-IV Delani, clasele gimnaziale la Școala Generală din Beiuș și cele liceale la Liceul „Samuil Vulcan" Beiuș, absolvind liceul în anul 1988. A urmat Facultatea de Științe Economice și Drept - specializarea Contabilitate și informatică de gestiune la Timișoara. Și-a susținut examenul de licență cu lucrarea Contabilitatea financiară a imobilizărilor corporale în anul 1995, absolvind șef de promoție. În anul 1994 a participat la Sesiunea de comunicări științifice organizată de Universitatea de Vest din Timișoara, cu ocazia apariției primului Tratat de contabilitate în partidă dublă, scris de Luca Pacioli, unde a prezentat lucrări științifice.

Și-a început activitatea în 1995 ca inspector la Direcția Controlului Financiar de Stat Bihor până în anul 2002, în cadrul căreia a fost numit, din 2001, șeful Serviciului de control fiscal la marii contribuabili din Oradea. Între anii 1996-1999 a fost cadru didactic la Universitatea din Oradea, la Facultatea de Științe Economice. În 1998 a absolvit cursul Formator control fiscal la marii contribuabili, organizat de Trezoreria Americană. Între 1999-2002 a fost lector la Școala de Finanțe Publice din cadrul Ministerului de Finanțe din România. În anul 1999 a devenit expert contabil. Între anii 2002-2008 a ocupat funcția de director economic la S.C. REPCON S.A. ORADEA, unde s-a achitat cu seriozitate de sarcinile cerute. În anul 2005 a absolvit Masteratul la Oradea în domeniul Gestiunea întreprinderii patrimoniale. Fiind un bun manager, meticulos și atent la toate detaliile, un bun profesionist, din anul 2008 a fost numit director general adjunct la aceeași Societate Comercială REPCON. Ca director la societatea amintită, a ajutat satul la regularizarea și îndiguirea văii Delani,  a sprijinit cele două biserici și Asociația Urbarială a satului.

Scrieri: - Sate românești. Mutații socio-economice, Editura Eikon, Cluj - Napoca, 2005; -  Sărbătoarea nunții, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2006; - Valea Iadului, economie, demografie, etnologie, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2007 (colaborare cu Mariana Barburaș); - Câmpuri socio-antropologice, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2008; - Universul pastoral - cultură și civilizație, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2009.

Referințe: Bulc, Nicolae, Todinca Vasile, Delani, un sat din Țara Beiușului, Editura Mega, Cluj Napoca 2011, p. 204-205.  (S. S.)