miercuri, 28 iunie 2017

ALEXANDRU CIPLEA (1895 - 1938)

       
Foto: http://dspace.bcucluj.ro
CIPLEA, Alexandru**. Istoriograf, folclorist, publicist. (Pseudonim A.C. Albinus) S-a născut  la 28 iunie 1895 în localitatea Biserica Albă azi în Ucraina – A încetat din viaţă la 12 noiembrie 1938 în Cluj. 
A urmat studiile secundare la Liceul “Samuil Vulcan” din Beiuş, cele superioare teologice la Universitatea din Budapesta, pe care le-a încheiat în anul 1908. În anul 1910 şi-a luat doctoratul în teologie. A fost numit  Profesor la Liceul graniceresc din  Nasaud. Din 1924 a fost transferat la Academia de Teologie Greco-Catolică din Gherla devenind profesor universitar şi şef al catedrei de Istorie bisericească şi Drept canonic  iar în 1924 este mutat la Cluj. A fost un admirator şi culegător al folclorului românesc din zonă. A cercetat şi publicat materiale  privind istoria românilor maramureşeni. A colaborat la periodicele: Analele Academiei Române – Memoriile Secţiei de Istorie ;  Arhiva Someşană; Cultura creştină; Familia etc.   (I. O-I.)
 Scrieri: - Documente privitoare la Episcopul Ioan Traca din Maramureş. Gherla, 1911; 
- Episcopul Ioan Traca şi Episcopia Maramureşului. Gherla, 1911;
- Documente privitoare la Episcopia din Maramures, Bucuresti, 1916, 128 p. (An.  Acad.  Rom., M.S.I., s. II tom.  XXXVIII, 1915 - 1916, p. 249-376) 
- Documente bisericesti in "Arhiva Somesana", nr. 1, 1924, p. 21-40 si nr. 2, 1925, p. 20 - 50 (in colaborare); Nasaudul, Bucuresti, 1924,52 p. (in colaborare); - Săracă Ţara  Maramureşului. Cluj, 1938; (diferite articole publicate sub pseudonimul "Albinus"),.
- Poezii populare din Maramures, in An.  Acad.  Rom., M.S.L., tom.  XXVIII, 1906, p. 413 -532 (si extras, 120 p.),
- Mica Biblie sau Istoria descoperirii dumnezeiesti. I.Legea Veche, Blaj, 1918, 160 p. (ed. a III-a, Blai, 1926), II. Legea Noua (ed. a II-a, Blaj, 1924); traducerea manualului de Istoria Bisericii al lui F. Mourret si J. Carreyre, vol. I, Gherla, 1926.
- Documente bisericeşti. In:  Arhiva Someşană, Nr. 1, 1924, p. 21 –40;
- Documente privitoare la Episcopia de Maramureş.  In:  Analele Academiei Române – Memoriile Secţiei Istorice. Tom. 38, 1915 – 1916, p. 249 –376; 
- Gânduri de actualitate.  In:  Cultura Creştină ( Blaj ) An. 5, Nr. 11, 1915, p. 321 –324. 
- O delimitare de graniţă între Maramureş şi districtul Năsăudului.   In:  Arhiva Someşană. Nr. 1, 1924, p. 49 – 60.
Referiri: - Enciclopedia istoriografiei româneşti… p. 98; - Marina, Mihai. Maramureş. Portrete şi medalioane.  Cluj-Napoca, Editura Dragoş Vodă, 1998. 

marți, 20 iunie 2017

CHIAR AM UITAT DE EMINESCU

            "Ieri a fost 15 iunie. Dacă ai fi mers pe stradă să întrebi ce se întâmplă pe 15 iunie 2010, foarte puţini , poate nimeni, ţi-ar fi spus că se împlinesc 121 de ani de la trecerea în nefiinţă a Marelui OM Mihai Eminescu. Ai fi primit, invariabil, răspunsul: se votează moţiunea. Aşa am făcut şi eu, să-mi fie ruşine, m-am înşurubat în faţa tv-ului şi am asistat, cu emoţii, cu nervi şi cu sufletul la gură – trece ori nu trece. Am avut ocazia să văd hidoşenia şi mediocritatea, ipocrizia şi răutatea, minciuna şi non-valoarea ajunse la rang de virtute. Azi dimineață mi-am amintit de Emienscu..." Am uitat de Eminescu 2010 )



          Încep cu acest text, azi 20 iunie 2017, la cinci zile după aniversarea a 128 de ani de la trecerea sa în neființă. Am așteptat, am așteptat, am așteptat dar degeaba. Parca nu s-ar fi întâmplat nimic. Se repetă scenariul din 2010 - aceiași actori, altă moțiune. Doar că de data aceasta am închis tv-ul.
      La Beiuș, în seara zilei de 15 iunie 2017, a avut loc un regal eminescian cu Ion Caramitru, Florin și Florina Mariș Hinsu, Georgiana Gordea, Vlad David, grupul Melos, Mălina Petruse și un grup de balerini-copii, într-un decor mirific, la bustul poetului din parcul cu același nume. Aș putea spune ca acest eveniment a fost, pe undeva, un remember al spectacolului Eminescu 150 din iunie 2000. 
Dar, vorba multă - sărăcia omului. Vă propun spre vizionare secvențe din spectacolul din 2017 dar și înregistrarea integrală a celui din 2000, în care, alături de Ion Caramitru au fost prezenți Valeria Seciu, regretatul Ovidiu Iuliu Moldovan și reputatul clarinetist Aurelian Octav Popa. Nu de alta dar e bine de reamintit unele fapte care s-au întâmplat, recent ori mai demult, spre neuitare.

Simion Suciu



         




miercuri, 14 iunie 2017

O dimineață ca tăte celelalte… (II)


Motto:

Să nu uităm cine sântem, de unde vinim și să avem grije unde merem!

Măi, măi, măi, cum mai trece vremea asta, ca on tren accelerat–rapid–ulterior, cum zâceam io când eram pruncuț: accelerat- da, rapid-da, da di ce ulterior, asta nu știu să vă esplic, poate am auzât la radiu, mai mult ca sigur că așe o fost că pân sat nu am auzât, sigurat. Mi-o plăcut mie cuvântul aiesta și l-am pus acolo că pruncii din sat aveau trenuri din laboșe și uale sparte; care era personal, care era accelerat, care era cursă ori rapid – numa a meu era accelerat-rapid- ulterior și mi-o dat măicuța și o uală roșie de tri litere pă care am pus-o locomotivă. Și Mama Nonă on lăboșel pic, pă care l-am pus în coada trenului. Am fost bun, nu-i așe? Da ce jocuri mai trăjeam, până sara, când să întuneca și vinea măicuța ori mama Nonă după mine cu urzâca să mă culeagă di pă uliță. Și io când le vedeam, lasam tăte jucăreile și zâceam la iepure puturos. Atunci nu erau jucărei ca și amu și nici părinții nu aveau bani să ne cumpere – ni le făceam noi din ce găseam pă uliță ori pân pod.
No, și cum zâceam, iacătă că o mai trecut o zî – io am strâcat ieri plasa de țânțari cu ramă cu tăt, în loc să le tomnesc da oi mere la Binș si cumpăr altă plasă. Cu rama mă descurc, o poci tomni.
Mă sculai de dimineață, udai porodicii, ogârcăii, zmeura și florile nevestei – căpșunile le-am lăsat în plata Domnului că îs culese de o săptămână, și m-am apucat de cosât, că mi-o mai rămas o șirincă de ieri. 
Meghiș, când coseam mai bine o vinit Mitrea în povesti, am stat la on duhan, pă iel l-am cinstit și cu o pălincă, io nu beu că am tensiune și nu-mi face bine, și povestirăm de vaci, de capre, de munca câmpului, până să făcu unsprăzece și on fărtai.

No, gata cosât tăt.


No, să dusă Mitrea în treaba lui, m- dus-i și io, strânsăi niște ștrofuri la coasă, că logăleau, gătai de cosât, și, să mă hodinesc oleacă, mă uitai on pic la televizor. D-apoi, batăr că am multe programe, (la alea ungurești nu mă uit că nu înțeleg nimnica) tăt nu avui la ce mă uita: colo o domnucă, cum să zâce, "gândești că-i isterica"? (am nimerit bine cuvântu?) urla de i să spărjeau bojocii, pă alt program doi domni să sfădeau ca la ușa cortului, ba accidente făcute de bețivi și oamini proști, mutai pă on film da pă tăte programile erau la fel – ori băiatu rămâne cu fata, o rămâne sângur și mere ca Moise-n pustii. Mai s\nt ;i file bune da alea le-o dat de atâtea ori că le știu pă de-a rostu. Mai greu cu serialele că nu știi cum să gată și musai trăbuie să aștepți multă vreme, pâna cănd îi gata “sezonu” și atunci începe altu – îi ca povestea lui Roș Cocoș, nu să gată în veci. Dădui pă muzică populară d-apoi ce văzui mă strânsă în spate – cântau niște nane îmbrăcate aproape ca la noi, da pictate pă la ochi și pă la buze, pline de inele și ciurcei de aur, că gândeai că-s luate de la on concurs de frumusețe și s-or îmbrăcat cu hainile greșite. Nu știu ce s-o întâmplat – horile, hainile ori nanele, da ceva nu să probolea. Ei, bietu Corila, ce fain o mai întindea, pă struna ceia groasă! Da Aurelu Draii? S-or dus de mult, Dumnezeu să-i hodinească!
No,  gata, ajunje cu jelania, doară nu-i nime mort! (poate doar sufletu românului îi oleacă mai mult beteag da cine știe ce mai aduce zâua și noaptea, să face el bine ocumva. Oricum, unii ne laudă că ne-am “integrat”. Așe o fi? Adică țâpăm hainile noaste noi și luăm hainile țâpate de alții. Faină treabă! )
Sătul de atăta “cultură” mă dusăi la agricultură, că porodicile, dacă le grijești, nu te păcălesc. Rupsăi copilii de la ele și țâpai niște mospilan pă păsulă, că s-o umplut de pepi.
După tăte astea, vinii să vă povestesc “știrile pă scurt“, cum zâc ăia de la tembelizor. Ioai, să nu uit să mă duc să împroștiu moșinoaiele făcute de guzunoi că de grija cânelui, pot face ce vreu iei.

Ăsta numa paznic nu-i. I să suie guzunoii pă cap...


No, să auzâm numa de bine, când ne-a fi mai rău să ne fie mai bine ca amu! Poate ne întâlnim mane, în târg la Binș. Nu vând că n-am ce, nu cumpăr că n-am cu ce da ma duc și io gură-cască pă acolo, că aiasta îi fără plată.
Doamne Ajută!

P.S.

Iară m-o păcălit cucu astă dimineață.

marți, 13 iunie 2017

O dimineață ca tăte celelalte… (I)

                Motto:
Să nu uităm cine sântem, de unde vinim și să avem grije unde merem!


Și uită-te așe trec zâlile, una după alta… Astăzi o fost marți, trei ceaasuri rele. Ehe, poate n-o fost tăte tri așe de rele. No, zâceți voi:
De bună demineață, m-am trezât, nu că am vrut eu așe de dimineață, nici că-s așe de harnic – asară am uitat să trag firhoanjele și m-o trezît soarele. No, nu-i bai. Cu ochii pănjinițî, m-am dus sa fac on cafei la cotiogău. Baiu mare-i că am uitat să pun cafei și o ieșit on pișvaser de tătă frumusețea. Da nu-i bai, numa oleacă de hibă, ca la oamenii mai vechi.
M-am dus  pă tărnaț să duhănesc și să îmi beau cafeiu da mi-am pus și bucsa în  jeb, dacă are cucu de cantat, batăr astăzî să mă prindă cu bani în jeb că de o lună tăt mereu mă păcălește. No, răsucesc io on duhan, îl aprind și aștept cucu. Cucu gândești că o murit, nu să auzea de nici on fel. Găt de băut cafeiu, de duhănit și mărg în casă; îmi iau hainele de lucru și când ies pă ușe, ce să vezi- cânta cucu într-o veselie. Pui mâna la jebu din spate- bucsa în casă. Al dracului cuc. M-o păcălit și astăzi. Nu-i bai, și mâne-i o zî. Până la Sântămărie tăt îl prind io.
Afară nu era prea cald, făcui niște chipuri cu maci roșii și cu telechiu, pă care vi le arât și vouă.



Cum stăteam pă tărnaț, mi-am adus aminte că musai trăbuie cosâtă luhăra, că după ce o plouat, o crescut ca proasta. Mă duc la motor să mărg după benzină pântru coasă, dau să pornesc - nimnic. Mă uit pă la bumbii din bord și văd ca am uitat ventilatoru pornit. O mărs săracu, de ieri până s-o gătat bateria. No, nu-i bai, noroc că am lăsat motoru pă deluț, îl poci porni. Mă dusăi după benzină, am intrat și la bold să cumpăr duhan și mă apucai de coasă. Când coseam mai bine, iacătă vine Mitrea pă la mine, în povești. No, gata cu coasa că s-o rădicat roua. Așe că stătui la on păhar de pălincă cu Mitrea, duhănirăm și Mitrea s-o dus în treaba lui.
M-am dus să leg porodicii și să pui ogârcăii pă ață, n-o fost greu numa că am călcat o păsulă și doi ardei – numa bine că văzui încă doi ardei mâncați de conoptiștiriță – nu-i bai – încă mai am vreme să pui alții.
Cum botricăleam io pân grădină, o iesit soarele, numa bine că mă lovea în cap ca un boncău. Fuga după clop. Da clopu nu-i. Cotai după iel cam on fărtai de ceas, numa bine îl găsâi înt-o coșarcă, pă dulap, că l-o pus draga mea nevastă acolo, să nu îl totolozască nepoții, că o fost duminecă la noi.
Numa bine gătai cu porodicii și ogârcăii, îi săpai oleacă și mă apucai să tomnesc plasa de țânțari, nu că ar fi așe de mulți țânțari da îs multe muste și abdea așteaptă să intre în casă. Cot după scule – ciocan ieste, șurubelniță ieste da harapauăle nicări. Alt fărtai de ceas cotai după harapauă și le aflai după candalău (fiteu ori șpor îi zâce pân alte locuri). No, treaba îi bună. Umblând pă la candalău numa bine văzui că gherbevoșu nu mai îi bun. No, fă altu, Sâmnioane!

Tulai Doamne, și îi numa  la amniazăzi… D-apoi până desară...