A urmat
cursurile școlii primare din satul Sitani. După absolvirea Școlii Generale
Pomezeu, în anul 1969, fără voia părinților, a urmat o școală de meserii, pe
care a absolvit-o în anul 1971.
În același an
s-a angajat la Întreprinderea de încălțăminte ”Arta” din Oradea, unde a găsit
un colectiv de oameni serioși și pricepuți care au contribuit la formarea sa
profesională, ajungând de la funcția de simplu muncitor la cea de maistru, apoi
tehnician și, mai apoi, șef de birou. Fiind dornică de a se perfecționa, în
anul 1978 a absolvit Liceul „Samuil Vulcan” din Beiuș și Școala Tehnică de
Maiștri la Grupul Școlar Tehnic M.I.U. Oradea.
Ajungând în
Oradea, unde îi lipseau viața de la țară, hora satului, sărbătorile pascale,
sărbătorile Crăciunului, a căutat un loc care să-i aducă aminte oarecum de
satul său, și așa a ajuns să activeze în Ansamblul Folcloric „Lioara”. La început ca dansatoare iar
după aceea, participând la Festivalul-concurs „Mândru-i cântecu-n Bihor”, unde
s-a clasat pe locul I, și-a câștigat calitatea de solistă vocală. Au urmat alte
și alte concursuri la nivel local și național, alte și alte premii și diplome,
care au dus în cele din urmă la participarea sa la preselecția pentru concursul
„Floarea din grădină” organizat de Televiziunea Română, concurs pe care l-a
câștigat în anul 1977, cu un repertoriu
ales din vatra sa natală. Maria Sidea a debutat la Radio, în anul 1976, când
a realizat primele înregistrări, împreună cu orchestra de muzică populară a
Radiodifuziunii, dirijată de maestrul George Vancu. Au urmat
înregistrări la Radio și Electrecord, iar mai târziu, după 1990, în studiouri
private. Maria Sidea cântă în cel mai curat stil bihorean, respectând valorile
tradiţionale, prin melodie, prin text şi, nu în ultimul rând, prin elementele
specifice costumului popular. Tânăra interpretă de atunci impresiona
prin prezență scenică și distincție, prin eleganța și rafinamentul
interpretării, dar, mai ales, prin ineditul și autenticitatea pe care cântecele
promovate de ea le respirau. Ea venea cu graiul și cu cântecul de acasă, de la
hora din sat, de la seceriș sau de la întorsul fânului, din singurătățile sau
șezătorile în care spiritul se interiorizează sau se revarsă într-o explozie de
voie-bună și șagă. Cu cântecul Mariei Sidea veneau în preajma noastră părinții
și satul, feciorii și fetele din sat, întreg universul de trăiri ale acestora,
setea de viață, viața însăși! Cântecul doinit, cântecul propriu-zis sau cel de
joc, cultivate cu precădere de Maria Sidea, au ceva din dulceața, din mierea
aurie a amurgului, ceva din inefabilul existenței multimilenare a unui neam cu
toate rădăcinile trainic înfipte în pământul munților și dealurilor carpatine,
plin de înțelepciune și îngăduință, grav și șăgalnic în același timp. “Talentul necultivat se risipește, dar eu am
avut șansa de a fi remarcată, ajutată și îndrumată de oameni cu dăruire pentru
folclor precum Marioara Murărescu, Simona Patraulea, Sorin Grigorescu,
Alexandru Fabian, Emilia Comișel și mulți, mulți alții. Pentru activitatea mea
în domeniul interpretării și promovării cântecului popular bihorean, în
februarie 2010, Ministerul Culturii și Patrimoniului Național mi-a acordat „DIPLOMA
DE EXCELENȚĂ”. Niciodată în viață nu
m-am slujit de cântec, ci l-am slujit, nefăcând din interpretarea acestuia o
meserie. Întotdeauna m-am considerat un rapsod, încercând să păstrez cântecul
neamului meu așa cum a fost dintotdeauna, având un respect deosebit pentru înțelepciunea
și filozofia țăranului român. Poalele împăturate. zadia cu cipcă. cârpa de păr.
spăcelul și cojocul, parte a costumului tradițional bihorean, le-am purtat și
le voi purta cu mândrie”. “Se spune
că la Bobotează, când umblă popa cu crucea, în satele comunei Pomezeu, pentru a
vorbi și a cânta frumos, copiilor Ii se dă să bea câteva picături de apă
sfințită din ...țângalău” de argint. Cred și eu, cu toată tăria, că, în ziua
Botezului Domnului, Măriei Sidea i-a fost atât de sete, încât a băut toată apa
din preaplinul clopoțelului divin”.[1]
Referiri: - La mulţi ani, Maria Sidea! în: ”Crișana”, Oradea, 19 August 2006; -
Moisa, Gabriel, Fazecaș, Gruia, Marta, Doru, Parasca, Crăciun, Monografia Comunei Pomezeu, Editura
Duran's, Oradea, 2010. p. 222-224; - Degău, Ioan, Cântecul de după cântec, Editura Primus, Oradea, 2010, p. 154-157. (S. S.)
[1] Parasca, Crăciun. în: Moisa, Gabriel. Fazecaș, Gruia,
Marta, Doru, Parasca, Crăciun, Monografia
Comunei Pomezeu, Editura Duran's, Oradea, 2010, p. 226.
