S-a născut în 6 septembrie 1827, în localitatea Recea, comitatul
Maramureș, fiul învățătorului și cântărețului bisericesc Constantin și al
Mariei, născută Ardeleanu, casnică. A încetat din viață de inimă,
în 1 iunie 1902, la băile sărate din Slatina, comitatul Maramureș (Solotvino, azi în
Ucraina) și a fost înmormântat în biserica pe care o ctitorise în acel oraș.
A urmat
cinci clase gimnaziale la călugării Minoriți din Baia Mare, iar cele două de
liceu sau filosofia în Satu Mare şi Cașovia. A fost trimis de către episcopul
Muncaciului – de care ţinea atunci Recea – la Institutul „Sf. Barbara” din
Viena, pe care în 1848, din cauza revoluţiei, a trebuit să-l părăsească înainte
de terminarea studiilor. A absolvit teologia la Seminarul din Ungvar, în 1851.
După absolvire, încă în acelaşi an, a voit să se căsătorească, însă, murindu-i
logodnica înainte de cununie, s-a decis pentru celibat. În anul 1852 a fost
hirotonit preot de episcopul Muncaciului, Baziliu Popovici, iar după hirotonire
a fost numit notar consistorial la Episcopia Muncaciului şi referent pentru
credincioşii români din acea eparhie, apoi a fost trimis paroh în parohia
românească Apşa de Jos (azi în URSS). Luând fiinţă episcopia Gherlei, la care
au trecut o parte din parohiile româneşti din eparhia ruteană a Muncaciului,
Mihail Pavel a fost chemat în 1856 la Gherla şi numit notar consistorial, în
1860 protopop al Slatinei (azi în URSS), iar în 1862 vicar al Maramureşului. În
1860 a înființat Asociațiunea pentru cultura poporului român din Maramureș. În
1870, călătorind la Roma, a reuşit, cu ajutorul Mitropolitului Ioan Vancea,
care era la Roma cu ocazia Conciliului ecumenic Vatican I, să obţină
dezmembrarea parohiei române unite Sighetu Marmaţiei de la eparhia ruteană a
Muncaciului şi anexarea ei la eparhia Gherlei. Confirmarea trecerii parohiei de
la Muncaci la Gherla făcându-se prin decretul Nunţiaturii Apostolice din Viena
abia la 18 aprilie 1881, arată cu câtă greutate s-a putut face acest transfer.
În 1871 a fost ales în camera de la Budapesta.
În 1 septembrie 1872, după transferul episcopului Ioan Vancea
de la Gherla ca mitropolit la Blaj, Mihail Pavel a fost numit episcop al
Gherlei. A fost confirmat de către Papa Pius IX la 23 decembrie şi hirotonit în
catedrala din Blaj la 29 ianuarie 1873 prin Mitropolitul Ioan Vancea, iar la 23
februarie 1873 a fost instalat în scaunul episcopal al Gherlei.
În 29 ianuarie 1879, a fost numit episcop la Oradea, transfer
confirmat de Sfântul Scaun la 15 mai acelaşi an şi instalat la 8
iunie. Activitatea sa pastorală la Oradea e remarcată cu deosebire în
viaţa spirituală, la care a stăruit nu numai prin grai viu şi îndemnuri ci şi
prin exemplul său, cerându-le preoţilor să fie şi ei pildă vie pentru
credincioşii lor. Continuând, ca şi la Gherla, cu introducerea disciplinei în
administraţia bisericească, pe lângă publicarea decretelor Conciliului
provincial, ţinut la Blaj în 1872, prin care s-au adus importante hotărâri, a
întocmit personal statute şi regulamente pentru toate ramurile administraţiei
bisericeşti. În anul 1899, pe lângă toată opunerea unor membri capitulari, a
înfiinţat oficiul administrativ al fondurilor şi fundațiilor diecezane, ale
cărui statute au fost completate şi redactate din nou în anul 1926.
La Beiuş a deschis în 1887 internatul de băieţi (Internatul Pavelian) în care intrau circa 400 de elevi, aproape toți având întreținere gratuită. Tot pentru acești elevi a construit o sală de gimnastică, iar în 1896 a înfiinţat şcoala civilă (sau medie) de fete împreună cu internat, cu rang de liceu. 120 de fete sărace au primit burse la acest liceu. A ridicat o casă parohială. La Oradea a renovat catedrala, de asemenea biserica din Beiuș, a zidit o şcoală de aplicație, a zidit cinci case pentru canonici, a creat Fundațiunea subsidiară Paveliană prin care să fie completate fondurile de pensie ale profesorilor din Beiuş, de ajutorare cu îmbrăcăminte a elevilor săraci şi îndeosebi a fetelor orfane, fiice de preot din internatul şcolii de fete din Beiuş. A descoperit și întemeiat stațiunea Stâna de Vale.
Episcopul
Mihail Pavel a avut de suferit mult, uneori chiar de la conaţionalii săi. Presa
maghiară, mai ales cea orădeană, l-a atacat cu toată furia. În vara anului
1892, după prezentarea Memorandului la Viena, în seara zilei de 28 iulie,
şovini maghiari, incitând şi studenţimea de la Academia de Drept şi „canaliile
străzilor”, vociferând şi urlând la adresa episcopului Mihail Pavel, „Jos
cu mizerabilul valah, puturos, opincar, trădător de patrie, belciug în nasul
lui”, i-au zdrobit ferestrele cu bolovani de câte 3-4 kg fiecare,
obloanele, uşile. Dar toate aceste răutăţi le
vor compensa clipe de mângâiere ce i se vor oferi, cu deosebire la 29 ianuarie
1898, la împlinirea a 25 de ani de la consacrarea ca episcop.
Mihail Pavel a fost unul dintre marii mecenați ai românilor. A donat
circa 4 milioane de florini de aur pentru susținerea instituțiilor
cultural-politice românești. În două rânduri a fost la Roma, la Sf. Părinte
care i-a conferit titlul de conte roman, asistent la tronul pontificiu și
prelat papal (17 aprilie 1888). A fost distins cu ordinul imperial Coroana de
fier clasa I . Inițial a fost numit consilier intim al Împăratului.
Referiri: - Tripon, Aurel,
Monografia Almanah a Crișanei, Tipografia Diecezană, Oradea, 1936, p.
342; - Bălaș, Otilia, Mihai Pavel, episcopul greco-catolic al diecezei de
Oradea, părintele școlilor din Beiuș, în: egco.ro, accesat 4 aprilie 2021,
ora 14.31. (S.S.)
