GEORGE CRIȘAN (1887-1935) - BEIUȘEANUL CARE A FOST MINISTRU AL ARDEALULUI

 

CRIŞAN, Gheorghe (George) */**/***. Avocat. Secretar al Consiliului Naţional Român. Delegat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918. 

S-a născut în 7 noiembrie 1887 la Beiuș, județul Bihor, în familia meșterului tăbăcar Ilarie Crișan, fiind unul dintre cei cinci copii ai acestuia. A rămas la o vârstă fragedă orfan de mamă. A încetat din viață în 23 iunie 1935, la București. A fost înhumat în Cimitirul din Deal din Beiuș.   

Şcoala primară şi liceul le-a urmat la Beiuş, unde şi-a luat bacalaureatul „fără egal”. A urmat  Facultatea de Drept la Budapesta, luându-și licența și doctoratul cu „magna cum laude”. Censura de avocat a luat-o la Târgu Mureş cu cea mai mare distincţie în faţa unei comisii maghiare. A fost unul dintre cei mai buni penali din Ardeal. 

Tânărul aspirant sa înscris în Baroul Arad, efectuând stagiatura în perioada 5 februarie 1909-1 septembrie 1912. Începând cu 12 noiembrie 1912 se asigură ca avocat definitiv în baroul arădean și deschide propriul birou. Încă de la începutul carierei sale a atras atenția elitei politice românești din Ardeal, fiind unul dintre tinerii în care se puneau mari speranțe.  

Evenimentele din toamna anului 1918 îl găsesc foarte implicat. Fiind un colaborator al lui Ștefan Cicio-Pop, odată cu înființarea Consiliului Național Român Central, a fost mereu la dispoziția acestui pentru. Astfel, în timpul tratativelor româno-maghiare de la Arad, G. Crișan a fost desemnat secretarul părții române. Organizându-și propriul aparat de lucru, Consiliul Național Român Central îl avea președinte pe Ștefan Cicio-Pop, iar secretari pe G. Crișan, Sever Miclea și Petru Groza. G. Crișan va semna în calitate de secretar, iar Cicio-Pop în calitate de președinte al Marelui Sfat al Națiunii Române din Ungaria și Transilvania, manifestul Către popoarele lumii (18 noiembrie 1918), precum și Convocarea Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia. Semnătura celor doi apare și pe convocatorul Adunării Naționale (20 noiembrie). A fost ales în comitetul de conducere al Consiliului Național Român din comitetul Arad, alături de Ștefan Cicio-Pop, Vasile Goldiș și alți trei reprezentanți ai Partidului Social Democrat. Bucurându-se de prestigiu în rândul conaționalilor săi, a fost ales delegat la Marea Adunare Națională din partea cercului electoral Aletea-Sântana, cu ocazia adunării ce a avut loc în 26 noiembrie.

George Crișan și Teodor Roxin

“ În noiembrie 1918, când Ardealul era în plină revoluție, a pornit de la Arad în Banat (împreună cu Teodor Roxin – nn), a trecut printre regimentele sârbești de ocupație și după mari riscuri și nenumărate peripeții, a ajuns la Iași, înmânând MS regelui Ferdinand mesajul comitetului național de peste munți, care în numele poporului din Ardeal și Banat, hutărește unirea cu Vechiul regat”. De la Iași pleacă la Cernăuți, unde este trimis de către Consiliul Național Român să participe la Congresul General al Românilor din Bucovina. Aici a vorbit în numele Transilvaniei și Banatului (28 noiembrie 1918). 

Dr. George Crișan a fost desemnat unul dintre secretarii Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia, alături de Silviu Dragomir, Laurențiu Oanea, Ionel Pop, Victor Deleu ș.a. De asemenea, a fost ales în Marele Sfat Național al Transilvaniei.

La începutul anului 1919 sa asociat cu Teodor Roxin, la Arad. ” Advocaţii Dr. Teodor Roxin şi Dr. Gheorghe Crişan şi-au asociat cancelariile. Arad. Strada Luther Márton nr. 1 ” .

Familia Ilarie Crișan

După Unire a fost desemnat să facă parte din delegația română la Conferința de Pace de la Paris. Alături de IC Brătianu, primul-ministru al României, de Alexandru Vaida Voievod etc. a făcut parte din delegația română la Conferința de pace de la Paris din primăvara anului 1919; tot în anul 1919 a fost desemnat să facă parte din delegația română de la Conferința Internațională de la Haga. La alegerile parlamentare din noiembrie 1919 a obținut mandatul deputatului în circumscripția Vașcău. El a rămas un activist de marcă al PNR și apoi al PNȚ. Astfel, în timpul guvernării PNȚ a fost secretar de stat la Ministerul Lucrărilor Publice și Comunicații (1931-1932). A făcut parte din conducerea organizației Transilvania-Banat a partidului, fiind un colaborator apropiat al liderilor ardeleni Iuliu Maniu și Al. Vaida-Voevod. A îndeplinit chiar și funcția de secretar al acesteia. Pentru o lungă perioadă de timp a fost și președintele organizației județene Bihor a Partidului Național Țărănesc. La alegerile din 1931 a obținut un nou mandat de deputat de Bihor, când a fost ales și vicepreședinte al Camerei Deputaților. 

Memorialul Familiei Ilarie Crișan - Cimitirul din Beiuș

După Unire a fost ales în mai toate legislațiile în parlament, desfășurarea activității mult apreciată de cei în drept. A îndeplinit diverse funcții ministeriale: subsecretar de stat la comunicații și finanțare și ministru al Ardealului. A fost ministru de stat în guvernul Iuliu Mani ( 20 octombrie 1932–13 ianuarie 1933). În 1933 la însoțit pe Titulescu la conferința economică de la Londra. După 1930 a fost președintele Casei Naționale de Economii și Cecuri Poștale. Conform registrului avocaților definitivi din Baroul Arad a fost avocat practicant până în 30 decembrie 1920, apoi, revine după o pauză, din 5 august 1926 până în 18 ianuarie 1927.    

A publicat în presa românească articole politice, dar și studii de specialitate drept internațional sau de analiză politică. În anul 1929 a editat volumul Două politică , iar în 1930 Un nou program de finanțare publică .

Referiri : - Faur, Viorel, Viaţa politică a românilor bihoreni (1849-1919)… p. 8, 12, 54, 66, 108; - Iancu, Gheorghe, Contribuţia Consiliului Dirigent la consolidarea statului naţional unitar român (1918-1920)… p. 284; - 1918 la români. Documentele unirii. Unirea Transilvaniei cu România. 1 Decembrie 1918. Vol. 7, 8 … p. (7) 321, 361, 395, 396, 482, 492; - Tripon, A. Monografia Almanah a Crişanei , Tipografia Diecezană, Oradea, 1936. p. 344; -    Românul". An VIII. Nr. 4. Arad, 5/18 ianuarie 1919. Pag. 7. (II, SS)