BEIUŞ - SCURT ISTORIC


-Urme de străveche locuire a acestor pământuri încă din preistorie au fost scoase la iveala de către cercetătorii din domeniu printre care descoperirea la Rosia a unor urme planetare omeneşti din peştera Ciurului, a unor morminte din neolitic pe Piatra Petranilor, sau a desenelor rupestre în peştera de la Fânaţe, a ceramicii în Pestera Meziad datând din aceeaşi perioada, a uneltelor de piatra şlefuită de la Talpe-Teleac si mai recentele descoperiri arheologice de la Sânmartinul de Beius etc.

-Cu toate acestea primele menţiuni scrise despre Beius si Tara Beiusului apar destul de târziu. Astfel la 1241 este scris faptul ca Districtul Beiusului a fost prădat de tătari.

-Într-una din lucrările sale profesorul Titus Roşu arata ca la 1263 într-un document al episcopiei de la Oradea  este menţionat voievodul "Ivan de Bulenus (Beius) stăpân pe toata Valea Crisului Negru".

-În "Dicţionarul localităţilor din Transilvania" al lui Coriolan Suciu Beiusul apare menţionat în anul 1270 sub denumirea de Benenus, Belynes, Belenjes:

Începând cu anul 1270 si în special după 1291 numele localităţii noastre revine din ce în ce mai des în documentele vremilor, mai ales ca de pe la mijlocul secolului al XIV-lea se constituie domeniul bisericii romano-catolice având ca sediu si centru administrativ Beiusul ceea ce va impulsiona considerabil dezvoltarea economica a Beiusului si zonei, luând în considerare ca în zona Băiţa -Vaşcău mineritul era dezvoltat, iar în alte localitati în cel mai scurt timp vor apărea importante unităţi de exploatare a lemnului.

-În documentele episcopiei catolice de Oradea referitoare la socotelile dijmei papale  dintre anii 1332-1337 este menţionat pe anii 1333-1335 si 1337 preotul român Ioan din Beiuş care era obligat sa plătească dijma.

-La 1363 documentele scaunului de judecata de la Oradea menţionează pe Ioan voievodul de Beius si pe fraţii lui Bock si Balk.

-În anul 1410, la 24 august Paul Chapo, judele Beiusului emite un document în care este atestata existenta voievodului Petru de Beius si a adunării cnejilor si juraţilor, ceea ce dovedeşte faptul ca voievodul de Beius era  "în fruntea unei adunări a tuturor fruntaşilor români din Beius si din împrejurimi, ceea ce lasă sa se întrevadă vechea autoritate a voievodului si întinderea ei". Beiusul este menţionat ca oppidum cu jude si juraţi.

-Un document emis la 27 noiembrie 1413 de către episcopul Andrea dei Scolari menţionează faptul ca în Beius exista o biserica cu  hramul Sfânta Agatha "pe locul celei vechi", care era a doua catedrala episcopala după cea de la Oradea. Ruinele acesteia se vad si azi în cimitirul romano-catolic.

-Într-un alt document din 1441 Beiusul este menţionat ca "libera civitas Belyenes".

-Voievodul Beiusului si cel de Remetea participa cu trupe la campania antiotomană dintre anii 1442-1446 a lui Iancu de Hunedoara.

-În anul 1444 episcopul Ioan al VI-lea de Dominis înnoieşte privilegiile pe care le aveau beiuşenii, acordându-le altele noi mai ales în ceea ce priveşte cometul, document în al cărui final episcopul afirma "am hotărât sa poruncim castelanilor noştri, dijmuitorilor si tuturor oficialilor si strângătorilor de venituri sa nu îndrăznească a-i molesta ori pedepsi pe români, nesocotind aceste favoruri speciale pe care le-am întărit cu sigiliul nostru mare".  Aceste privilegii si altele dobândite pe parcurs au fost reconfirmate de cancelaria episcopala în 1446, 1480, 1503, 1519, 1548, 1554, 1558, ultima data de către regina Isabela în al cărei patrimoniu intrase domeniul Beiusului.

-Castelanii cetăţii Finis nu au respectat întru totul documentul emis de episcopul Ioan al IV-lea ceea ce va duce la emiterea unui document de mare  importanta pentru viitorul Beiusului - Diploma din 28 octombrie 1451 prin care episcopul Ioan Vitez de Zredna, în acelasi timp si cancelar al principelui Transilvaniei, declara Beiusul oras liber cu jurati, scaun de judecata si drept de sigiliu, scotându-l de sub jurisdictia  castelanilor Cetatii Finis. Documentul precizează unele dintre atribuţiile ce revin conducerii Beiusului, dintre care unele pot fi valabile si în zilele noastre.

-La 29 septembrie 1454 regele Ungariei, Ladislau al V-lea Postumul acorda o noua diploma de privilegii beiuşenilor si Tarii Beiusului.

-Diploma episcopului Dimitrie Kalmuncski (Kalmuţchi)  data în 1495 atesta faptul ca la acea data orasul nostru avea târguri săptămânale si se acordau noi înlesniri negustorilor locali în târgurile din împrejurimi

-O alta diploma deosebit de importanta pentru dezvoltarea economica a Beiusului a fost emisa la 21 octombrie 1503 de episcopul George I Szatmari prin care se menţionează expres privilegiul referitor la plata vămii în târgul Suplac.

-Toate aceste documente atesta locul important pe care îl ocupa  Beiusul în cadrul episcopiei precum si faptul ca acesta s-a aflat în permanenta în atenţia stăpânilor de la Oradea.

-În toata perioada la care ne-am referit documentele menţionează vieţuirea si conducerea obştilor de către voievozi. Ţinem sa subliniem faptul ca era vorba de obştii, voievozi si cneji români.

-Beiusului, beiuşenilor le-a stat în atenţie ştiinţa de carte, copii lor învăţând împreuna cu dascălii si diecii de la biserica lor, dascăli si dieci care în multe cazuri au urmat învatatura de carte pe lângă biserica din Seghiste.

-În anul 1553 în orasul nostru ia fiinţa o scoală cu limba de predare latina care presupunem ca pregătea pe viitorii slujbaşi ai birourilor episcopale.

-De-a lungul existentei Beiusul, Tara Beiusului au fost vizitate de importante personalităţi ale istoriei si culturii naţionale si universale. În anul 1590 iezuitul spaniol Alfonso Carillo (1553-1608) iar peste mai bine de un sfert de secol, în anul 1661 documentele consemnează vizita marelui carturar Evlia Celebi (1611-1684).

-Este interesant de subliniat faptul ca la 1 august 1600 Mihai Viteazul înştiinţează pe Bartolomeu Somogy "prefectul" Beiusului asupra pericolului ce-l reprezintă pentru oraş o ceata de aproximativ 700 de ostaşi polonezi si cazaci ce veneau dinspre Ineu, trimişi de Sigismund Bathory pentru a jefui. Somogy le iese în cale si îi alunga evitând astfel prădăciunile si omorurile. Episodul demonstrează teza ca între domnul unificator si castelanul Beiusului Somogy, existau legături mai vechi, legături care în decembrie 1600 determina pe Mihai Viteazul în drumul sau spre Viena sa poposească pentru 2 zile la Beius iar la plecare sa lase pentru paza oraşului pe ostenii săi sârbi se sub comanda lui Dimitrie Buzinca.

-Între anii 1661-1686 locuitorii Beiusului suferă o tripla asuprire: a turcilor, a episcopiei catolice de Oradea si a feudalilor cetăţii Finis.

-În anul 1686 armata austriaca alunga pe turci din Beius asuprirea turceasca fiind înlocuita de cea austriaca.

-Într-un manuscris din 1695 rămas de la copistul Mihai de Beius, aflam ca la acea data în Tara Beiusului existau trei importante centre cultural-religioase: Beius, Seghiste si Şuşti; ca biserica de aici desfăşura o intensa activitate de traducere a cărţilor religioase din limba slavona în cea româna, de copiere a unor cărţi destinate nu numai cultului ci si învăţării scris-cititului.

-În anul 1711 are loc răscoala curuţilor condusa de Francisk Racoczi II, Beiusul devenind teatru de lupta între răsculaţi si armata imperiala. Răscoala este înăbuşita iar în mai se încheie pacea de la Satu Mare în urma căreia cetăţile de la Finis si Pomezeu sunt dărâmate. În articolul Document istoric de la G. Rakoczy despre politica antică a Beiuşului, publicat în Foaia pentru minte inimă şi literatură (Braşov).  Nr. 24, 1861 Theodor Kövary-Chioreanul, fost director al liceului beiuşan sublinia faptul că Beiuşul a fost district autonom, independent de comitatul Bihorului. "Dreptul istoric, zice Kövary, este baza pe care se nizuiesc toate naţiunile a se constitui… iar noi românii din ţinutul Beiuşului rezimaţi tot pe drept istoric putem forma pretensiunea dreaptă la reînfiinţarea fostului district aicea, sau comitat deschilinit şi neatârnând de comitetul - judeţul Bihor" .

În anul 1719 se constituie PRIMĂRIA ORAŞULUI BEIUŞ.

În 1733, pe marginea unei cărţi de cult din biserica ortodoxa se scria: "...la acest an, am început a face beasereca cea româneasca". În acelaşi an pe marginea unei psaltirii se scria ca "la 1733 s-a ridicat o capela ortodoxa [în Beius] si o clopotniţă pentru 3 clopote mari. Actualele biserici ortodoxa din deal, ortodoxa din centrul oraşului (fosta greco-catolica), romano-catolica si reformata s-au ridicat în perioada 1784-1800:

-Trebuie subliniat faptul ca pe lângă bisericile românesti beiuşene au funcţionat scoli primare confesionale. Dintr-un catalog găsit la arhivele din Oradea rezulta faptul ca în anul 1759 şcoala primara confesionala ortodoxa funcţiona deja cu 12 elevi.

-În 1733 se constituie Domeniul episcopal român unit de Oradea cu sediul şi administraţia în Beiuş, unitate care a însemnat creşterea prosperităţii populaţiei din mai multe localităţi din Ţara Beiuşului.

- În anul 1742 se înfiinţează Parohia romano-catolică Beiuş.

-1779 se constituie Parohia reformată din Beiuş.

-La 1780 a fost constituită Parohia greco-catolică Beiuş.

-În anul 1797 a fost înfiinţată Parohia ortodoxă Beiuş.

-1797 ia fiinţă Protopopiatul greco-catolic Beiuş

Marele izvor de învăţătură şi lumină pentru Beiuş, Ţara Beiuşului, toată Transilvania şi celelalte provincii românesti va veni în Beius în anul 1828 când  vlădica greco-catolic de Oradea Mare, Samuil Vulcan va ridica si inaugura în Beius un gimnaziu care avea  si mai are înscris pe frontispiciu deviza "Educatione iuventuti huius provinciae". Intelectualitatea strânsa în jurul ctitoriei vulcaniene din 1828 a militat de la începutul activităţii sale pentru împlinirea idealului naţional Unirea cea Mare.

-Un eveniment important în viata Beiusului, a beiuşenilor , evocat mai târziu şi de Constantin Pavel în coloanele ziarului Beiuşul a fost trecerea la 8 februarie 1850 şi popasul lui Avram Iancu în Beiuş.

-În anul 1851 se înfiinţează judecătoria mixtă Beiuş.

-La 1855 a luat fiinţă Protopopiatul ortodox român de Beiuş.

-După anul 1900 si în Beius apare mica industrie exprimata în câteva unităţi cuprinzând între 25-30 de salariaţi. Este vorba de Întreprinderea economică moara sistematică, Uzina electrică  (1910), Fabrica de gheaţă şi moara de ulei S.A. (1931) Fabrica de cărămidă, Fabrica de spirt, Fabrica de biscuiţi etc.

-Apar unităţi de interes economic printre care: Cooperativa agricolă "Beiuşană" (1935), Cooperativa forestieră "Bradul Beiuşului" (1937), Cooperativa "Doina învăţătorilor" (1944) şi altele.
-Înfiinţarea în martie 1911 a Librăriei si Tipografiei "Doina" Beius a însemnat o importanta oportunitate care timp de peste trei decenii şi jumătate va răspândi în Ţara Beiuşului, şi nu numai, sute şi sute de tipărituri şi tot atâtea speranţe-mărturii ale bogăţiei spiritualităţii româneşti din acest colţ de ţară românească.

-Toţi cei pregătiţi la "torta arzândă" beiuşană a ştiinţei si culturii, odată întorşi pe plaiurile natale sau acolo unde i-au purtat paşii vieţii s-au dedicat cu toate puterile luptei pentru luminarea naţiunii române pentru împlinirea idealului revolutei de la 1848-1849, al mişcării memorandiste din care a făcut parte si avocatul beiuşan Vasile Ignat, al Declaraţiei de independenta adoptata la 12 octombrie 1918 la Oradea si la a cărei elaborare si adoptare au luat parte dr. Ioan Ciordas în calitate de membru al conducerii centrale a Partidului Naţional Român si dr. Gheorghe Crisan invitat la acest eveniment, ambii fiind unii dintre cei mai importanţi oameni politici ai Beiusului Ardealului, si nu numai.

-Beiusul, Tara Beiusului au fost reprezentate la Adunarea Naţională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 de  aproape 200 de delegaţi dintre care 5 cu "credenţionar", printre care si dr. Ioan Ciordas, liderul de necontestat al luptei dusa în nord-vestul româniei pentru împlinirea idealului naţional, delegaţi care au votat Unirea cea Mare.
           
-Istoria a fost, însa, si de aceasta data nedreapta cu beiuşenii, în Tara Beiusului Unirea nu a  devenit efectiva,  acest teritoriu, prin voia marilor puteri, rămâne sub ocupaţie străină, ceea ce permite oprimatorilor sa dezlănţuie un lung sir de represalii împotriva celor care s-au aflat în fruntea luptătorilor pentru unire. Ura si răzbunarea ocupanţilor curma zeci de vieţi a unor români a căror vina a fost doar dorinţa lor de a fi liberi, de a se uni cu tara. Au fost ucişi mişeleşte ţărani si intelectuali din Criştior, Cărpinet, Vascau, Sighiştel, Câmpani, Lunca, Finis, Beius ca sa ne referim doar la Tara Beiusului. Liderii cunoscuţi si recunoscuţi ai Tarii Beiusului  Ioan Ciordas, Nicolae Bolcaş si Nicolae Bogdan au fost ridicaţi de la casele lor de ocupanţi în noaptea de 3 spre 4 aprilie, duşi la Lunca schingiuiţi si asasinaţi.           
-Vestea asasinării lor a venit pe 19 aprilie 1919 când Beiusul si întreaga Tara a Beiusului au fost eliberate de către viteaza armata româna, de batalionul de moţi "Horea" din regimentul condus de colonelul  Rosoviceanu care a fost întâmpinat de toţi locuitorii din oraş cu lacrimi de bucurie, într-o atmosfera de mare sărbătoare.      

-Având în vedere deosebita importanta a zilei de 19 aprilie 1919 în zbuciumata istorie a Beiusului, Consiliul local Beius a hotărât, în urma cu 12 ani ca ziua de 19 aprilie sa fie sărbătorită în fiecare an ca ZI A ORASULUI BEIUS, în semn de cinstire a memoriei martirilor,  de cinstire a celor ce au luptat pentru eliberarea acestui  slăvit colt de TARA ROMÂNEASCA.
-Aşa cum cunoaştem deja şcoala româneasca din Beiuş a contribuit la formarea si afirmarea în viata social-culturala si politica a tarii a mari si importante personalităţi printre care a 2 mitropoliţi ai Transilvaniei, 12 membri ai Academiei Române, printre care unul, Alexandru Roman, a avut o contribuţie determinanta în constituirea celui mai înalt for ştiinţific  şi cultural al ţării şi  alţi importanţi oameni politici, cadre universitare si specialişti de înalta ţinută ştiinţifică.

-Învatamântul beiuşan a cunoscut o continua dezvoltare. Astfel în urma cu 120 ani, la 1886 funcţiona cu doua clase de studii si mai multe meserii o scoală care s-a numit "Scoala Industriala de Ucenici", la 1896 i-a fiinţă Scoala Civila de fete care v-a deveni Liceul Greco-Catolic de Fete, iar la 1922 îşi deschide porţile Scoala Normala de Conducătoare, actualul Liceu Pedagogic "Nicolae Bolcaş", scoli care au contribuit, alături de societăţile si asociaţiunile culturale la ridicarea culturala a Tarii Beiusului a locuitorilor ei.

-Datorita acestor importanţi factori educaţionali încă de la 1861 documentele vremii menţionează o importanta activitate cultural-artistica în întreaga Ţară  a Beiuşului, desfăşurată de societăţile şi asociaţiunile culturale printre care Societatea de lectură "Samuil Vulcan" (1862), Casina română (1871), Despărţământul Beiuş al Astrei (1898), Reuniunea de cântări Lira (1905), Reuniunea femeilor române din Beiuş şi jur (1918) şi altele.

-În Beiuş au apărut numeroase ziare şi reviste în limba română şi maghiară: Belenyes es videke (1900), Belenyesi ujsag (1908-1914), Beiuşul (1 iunie 1921), Calendarul Bihorului (1921-1927), Observatorul (1927-1935),  Rânduri (1934-1936), Crişul Negru (1936-1938) şi altele de mai mică circulaţie.

-Nu trebuie sa uitam ca aceasta perioada de transformări benefice a societăţii românesti, a comunităţii noastre locale a fost brusc întrerupta de cel de al II-lea  război mondial.

-Când, la 9 Mai 1945, răsunau în toata lumea acordurile eroice ale victoriei în cel de-al II-lea război mondial, tara noastră se înfăţişa în rândul naţiunilor demna si cu fruntea sus. Contribuţia sa la înfrângerea celui mai feroce duşman al omenirii - fascismul german -  a fost cu totul si cu totul remarcabila.
           
-Mărturie a acestui fapt stau, încolonate ostăşeşte  în Cimitirul din Deal si cele nu mai puţin de 174 de morminte ale fiilor neamului românesc căzuţi, în septembrie - octombrie 1944, în bătălia pentru eliberarea Tarii Beiusului.                

-Dar noi beiuşenii am aşezat în sufletele noastre, printre aceşti bravi eroi ai României, pe generalul Leonard Mociulschi si pe soldaţii, gradaţii, subofiţerii si ofiţerii Diviziei 3 Munte, pentru care, bunicii si părinţii noştri au reuşit sa ne insufle toată preţuirea si dragostea lor, ei fiind cei care au dus greul luptelor în Ţara Beiuşului.
           
-Din acest panteon aducem, în fata dumneavoastră doar numele eroilor sublocotenent Valeriu Cojocaru, căpitan Ioan Balea, locotenent colonel Nicolae Cristescu.

-Nu trebuie sa-i uitam nici pe acei eroi, care din fericire au scăpat cu viata din aceasta crunta încrâncenare si dintre care unii, din păcate din ce în ce mai putini, se mai afla printre noi si le dorim  sa ne mai fie alături mulţi ani.

-În perioada postbelica viata educaţional-culturală din Beius si Ţara Beiuşului a cunoscut o ampla dezvoltare, care a continuat  si după evenimentele din decembrie 1989.

-În Beius funcţionează trei unităţi de învăţământ preşcolar, o scoală cu clasele I-VIII, 3 unităţi de învăţământ secundar, dintre care în doua se desfăşoară si învăţământ gimnazial iar în Liceul Pedagogic "Nicolae Bolcaş" funcţionând învăţământ primar, gimnazial si secundar, la aceste unităţi de învăţământ adăugându-se doua colegii universitare si o grupa de învăţământ universitar tehnic. Un rol important în formarea culturala si profesionala a beiuşenilor îl au si institutiile de cultura; Biblioteca Municipala, Casa Municipala de Cultura si Muzeul Municipal.

-Pe harta Tarii Beiusului au apărut 3 oraşe noi: Stei, Nucet si Vascau în care pe lângă alte instituţii şcolare si de cultura  funcţionează si trei unităţi de învăţământ secundar.

-Trebuie sa scoatem în evidenta faptul ca  în cei peste 18 ani scurşi din decembrie 1989 activitatea cultural-educativa din Beiuş şi-a reluat tradiţiile adunând în jurul instituţiilor de cultură şi învăţământ un număr din ce în ce mai mare de participanţi, artişti si animatori ai vieţii culturale. 

-Celor mulţi dintre cei ce abordează viaţa economica din Beius si Ţara Beiuşului si sunt tentaţi sa minimalizeze rezultatele obţinute, trebuie sa le atragem atenţia supra faptului ca încă de la mijlocul secolului al XIV-lea în Tara Beiusului se afla cea mai mare parte a Domeniului Beiuş al Episcopiei Romano-catolice de Oradea   cu sediul si administraţia în Beius, domeniu care dezvoltă în zonă activităţi de exploatare si prelucrare primară a lemnului, activităţi de exploatare si prelucrare a minereurilor de fier, cupru si metale preţioase, a marmurei, diverse manufacturi si ateliere meşteşugăreşti de fierărie, tăbăcărie, cizmărie, tâmplărie, croitorie, comerţ etc., în cadrul cărora munceau un important număr de salariaţi. În a doua jumatate a secolului al XVIII-lea constituindu-se si breslele.

-Datorita dezvoltării economice autorităţile imperiale ale vremii încă de la mijloc de veac al XIV-lea acorda Beiusului dreptul de a organiza peste an  4 târguri de  ţară şi târgul săptămânal de fiecare joi.

-Dintr-un trecut îndepărtat se ştie faptul că la fiecare 23 aprilie de Sfântul Gheorghe în Beiuş se organiza aşa cunoscutul "târg al sluguţelor" ocazie cu care se recruta forţa de muncă pentru sezonul agricol din zona de câmpie a Ardealului.


-Primele elemente ale adevăratei industrii apar în municipiu începând din anul 1972 când intră în producţie una dintre cele mai moderne fabrici de mobila din ţară, continuând apoi cu Fabrica de maşini de găurit  si cu perspectiva creerii unor noi unităţi industriale.

-Schimbările de după 1989, trecerea la economia de piaţă putem spune ca a bulversat viata economica a Beiusului. Din peisajul economico-industrial au dispărut unităţi ca F. M. G.;  S. M. A.;  U. M. T. C. F.;  I.T.S.A.I.A.,  C. L. F. iar altele si-au redus foarte mult activitatea: Cooperaţia meşteşugăreasca, Cooperaţia de consum, S.C. Beiuşana etc 
           
-Si în aceste condiţii deosebit de grele, datorita interesului si strădaniilor depuse în ultimii ani de administraţia comunitara a fost încurajat mediul local de afaceri si atraşi investitori externi, astfel ca Beiusul s-a confruntat si se confrunta cu unul dintre cele mai scăzute procente pe ţară a şomajului.  
           
-La ora actuala în municipiul nostru funcţionează peste 340 de agenţi economici dintre care un număr destul de important au între 300 si 500 de angajaţi.    
( Ioan Igna, Silviu Odobasianu, Simion Suciu )