OLIMPIA MARTINOV (1940 - 2009)

 

MARTINOV, Olimpia ***. Profesor. Sa născut în 15 august 1940, în Cioroiu, județul Olt. A încetat din viață în 2009, în Beiuș. Este înmormântată alături de soțul său, Milan Martinov , în Cimitirul din Deal.    

A urmat Liceul de fete din Caracal, județul Olt, iar apoi Facultatea de Filologie, secția română-germană la Timișoara, între anii 1957-1962. A fost repartizată profesor de limba și literatura română la Casa de Copii Beiuș (1962-1976), apoi, din 1976, a predat la Liceul Industrial Beiuș. Periodic a predat limba germană la Liceul ”Samuil Vulcan” și Liceul Pedagogic Beiuș. 

Referiri : - Vasilescu, Stelian, Oameni din Bihor -dicţionar sentimental, Vol. 1… p. 572. -   Rif, Teodor, Apostolatul unui dascăl – Milan Martinov – în: ”Luna cinstirii”, Foaie editată de Primăria Oraşului Beiuş, An. 7, Aprilie 2000, p. 5; - Dărăbăneanu, Ioan, Catedra Cimitirului din Deal , Beiuș, 2013, p. 153-156.      (II, SS)

 

MARIA PAULINA CUCEU

 

CUCEU, Maria, Paulina **. Cercetător științific dr. Director al Institutului „Arhiva de Folclor a Academiei Române”. S-a născut în Cărăsău, Bihor, în 12 august 1947, într-o familie de intelectuali (tatăl, dascălul de țară Dumitru Colțea, fiind unul dintre cei mai importanți culgători de folclor din Bihor). A fost căsătorită cu prof. univ. Ion Cuceu (1941 - 2023) și are două fiice.

Studiile și le începe în satul natal, le continuă la Beiuș (Liceul ”Samuil Vulcan”, 1961-1965), pentru a și le desăvârși la Universitatea „Babeș-Bolyai”, Facultatea de Filologie, secția Limba și literatura română (1965-1970), din Cluj-Napoca. În orașul de Someș, în aceeași perioadă, a urmat cursuri de etnografie.

După absolvirea facultăților, a avut un parcurs profesional ascendent, grație unei pregătiri și unor activități de profund impact științific: profesor în învățământul preuniversitar (1970-1974), asistent universitar (1974-1986) la Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai”), filologia Științelor principale la Centrul etnicesc, de Secție Sociografică și Socială. (1986-1990), cercetător științific principal III, apoi II și I la Institutul „Arhiva de Folclor a Academiei Române” (din 1990). În anul 1997 a obținut titlul de doctor în filologie, cu o lucrare de etnografie și folclor. Din 2011 este director institut la Arhiva de Folclor   a Academiei Române până în anul 2020.

Activitatea științifică a Mariei Cuceu se compune din 28 de studii, articole și recenzii, 35 de comunicări științifice, unele la conferințe și congrese peste hotare, 6 manuale de limba română pentru studenții străini (în colaborare), domnia-sa fiind autor sau coautor la alte 19 volume, în special de folclor și etnografie. Între aceste contribuții de reală valoare științifică și pedagogică, să le remarcăm pe cele închinate unor realități din zona Beiușului, zona căreia Maria Cuceu a rămas „credincioasă" prin bună parte a activității sale: colaborarea la Antologie de cultură populară bihoreană (Oradea, 1970); Folclor literar din Bihor (1974); studiile: Terminologie agricolă din bazinul mijlociu al Crișului Negru ; Nume topic culese din câteva sate din depresiunea Șoimi-Tinca ; Obiceiuri agrare în Bihor ; Contribuții la cercetarea obiceiurilor din Nimăiești-Bihor etc. îngrijește lucrarea: Cărăsău. Monografia unui sat de pe Crișul Negru , însoțită de o culgere de folclor a tatălui său, Dumitru Colțea.

Scrieri : Ritualul agrar al cununii la seceriş, Cluj-Napoca , Presa Universitară Clujeană, 2003;   Ion Cuceu, Maria Cuceu, Vechi obiceiuri agrare româneşti, I , Tipologie şi corpus de texte, Bucureşti, Minerva, 1988;   Ion Cuceu, Ion Şeuleanu, Maria Cuceu, Anamaria Petrean. Un cântec ritual de nuntă din Bihor . Cluj, Editura Fundaţiei pentru Studii Europene, 2005; Ion Cuceu, Maria Cuceu, Ritualuri agrare româneşti, I, Pluguşorul înspaţiul românesc extracarpatic, Studiu introductiv şi corpus de texte , Cluj-Napoca,EFES, 2007; Ion Cuceu, Ion Şeulean, Maria Cuceu, Anamaria Lisovschi, Ritualurile de nuntă din Transilvania III. Orațiile de nuntă , EFES, 2007; Ion Cuceu, Ion Şeuleanu, Maria Cuceu, Anamaria Lisovschi, Ritualurile de nuntă din Transilvania III. Cântece rituale din Transilvania (istorică) , Cluj-Napoca, EFES; Ion Cuceu, Maria Cuceu, Ritualuri agrare româneşti, II, Oraţii după colind în spaţiul românesc intracarpatic, Studiu introductiv şi corpus de texte, 2008; Ion Cuceu, Maria Cuceu, Anamaria Lisovschi, Ion Şeuleanu, Ritualuri de nuntă în Transilvania. Strigături ceremoniale de nuntă (Din Arhiva de Folclor a Academiei Române), Cluj-Napoca, EFES, 2009

Referiri : - Degău, Ioan, Brânda, Nicolae, (coordonatori), Igna, Ioan, Beiușul și lumea lui. Studiu monografic. Vol. IV , Editura Primus, Oradea, 2009, p. 865   (II   SS)

 

ION ILIESCU (1930 - 2025) LA BEIUȘ LA ÎNCEPUT DE MILENIU

 

Ion Iliescu (n. 3 martie 1930, Oltenița, Călărași, România – d. 5 august 2025, București, România) a fost un politician român, care a condus statul român în trei rânduri, ca președinte al CFSN între 22 decembrie 1989–1992, apoi ca președinte ales al României între anii 1992–1996 și 2000–2004. Între 1996–2000 și 2004–2008 a fost senator din partea PSD. A fost președinte de onoare al PSD. (Wikipedia)

Ion Iliescu a fost președintele României între 1989 - 1996 și 2000 - 2004. 

Clipul pe care îl postez, reprezintă filmarea integrală a vizitei lui Ion Iliescu la Beiuș, în timpul campaniei electorale, cu această ocazie ne putem da seama și ne putem privi în ochi, cine eram la început de mileniu. Clipul durează o oră și un minut, dar merită urmărit. Nu urmăresc nici un avantaj, prin postarea acestui clip, doresc doar să restitui Beiușului o fărâmă de memorie.

LA MULȚI ANI, FANE DOCHIȚOIU!

    

DOCHIȚOIU, Ștefan. 

Plutonier adjutant. Instrumentist percuție, acordeon, orgă.

S-a născut în 7 august 1961 în comuna Săucești, județul Bacău, fiul lui Neculai și Catinca, țărani agricultori.

A absolvit școala generală în localitatea Schineni în 1976, iar apoi a urmat la Școala Militară de Muzică „Iacob Mureșianu” din București, pe care a absolvit-o în 1981. A fost pensionat pe caz de boala până în 1985 când a fost reactivat și repartizat la UM 01334 Beiuș, în 23 august 1985.

A funcţionat ca muzicant instrumentist în Fanfara UM 01334 Beiuş până în 1993, când a fost mutat instructor cultural artistic la UM 01343Z Salonta, unitate care, în 1995 a devenit 01177. A fost trecut în rezervă și pensionat în anul 2000, ca urmare a desființării unității.

A cântat cu formația Integral. A participat activ la activităţile la Casa Armatei, înființând în 1989 formația Ideal (Ștefan Dochițoiu, Costel Macavei, Adrian Govor, Gabriel Safrany), susținând concerte în unitatea militară, la Cercul Militar precum și în Ștei și alte localități din Țara Beiușului.

Formația Integral în 1988. De la stânga la dreapta: Gavril Safrany, Cornel Doble, Nicu Vesa, Ștefan Dochițoiu

CONSTANTIN BUTIȘCĂ (1945 - 2021). AZI AR FI ÎMPLINIT 80 DE ANI

 

BUTIȘCĂ, Constantin****.  Profesor. Inginer. 

S-a născut în 2 august 1945 în localitatea Fânațe, județul Bihor, fiul lui Ștefan și Zenovica Butișcă. A încetat din viață în 17 octombrie 2021 la Oradea.

A absolvit Școala Medie Mixtă din Ștei, atunci Orașul Dr. Petru Groza (1963) și Facultatea de Electromecanică la Cluj-Napoca (1968). 

A fost inginer stagiar la TCIF nr. 6 Crișana și la IRE Oradea, unde a proiectat electrificarea satelor Valea Mare de Codru, Cetea, Borozel, Hidișelu de Jos și alimentarea cu energie electrică a Minei de bauxită de la Dobrești și a Morii Răsăritul din Oradea. 

În 1970 a intrat în învățământ, la Liceul Industrial de Electrotehnică, devenit ulterior Grup Școlar de Transporturi și Telecomunicații, apoi Grup Școlar CFR. Aici a fost profesor, director și director adjunct până în 2009, când s-a pensionat. A construit cu elevii un laborator de mașini electrice și acționări (doi dintre acei elevi, ulterior, și-au luat doctoratul în mașini electrice). O vreme a condus cercul metodic al inginerilor și maiștrilor instructori de profil electric din Oradea și apoi a fost inspector școlar. Încă din liceu a publicat probleme enigmistice și careuri de cuvinte încrucișate în revista Rebus și a înființat, la liceul din Ștei, Cercul rebusist Bihorul (care va activa, din 1970, la Oradea și în cadrul căruia se vor forma cunoscuții rebusiști Gheorghe Crișan, Paul Hașaș, Andrei Stokker și Stelian Radu Cacuci). 

În 1974 a organizat la Oradea prima Consfătuire rebusistă națională și prima mare Expoziție rebusistă națională, la Casa de Cultură a Sindicatelor. Între 1980 și 1989 a realizat și tipărit la Oradea reviste de rebus și cultură, care s-au difuzat în zeci de mii de exemplare în toată țara (Fotbal la Porțile Bihorului, Teatru-rebus-magazin, Armonii, Mozaic cultural-sportiv). 

În ianuarie 1990 a tipărit revista rebusistă cu tematică istorică, Armata e cu noi!, în cadrul Casei Armatei din Oradea. A contribuit la apariția Gazetei de vest, a revistei Unu și a Editurii Cogito. În 1993 a înființat Editura Brevis, în cadrul căreia au apărut peste 30 de reviste rebusiste tematice (cu titlul de Divertisment), volume de versuri ale poeților și epigramiștilor locali (F. Lazăr, I. Davideanu, P. Marian), cărți și publicații școlare (Cântați cu noi, Serbări școlare, Matematica de gimnaziu), Harta și Ghidul practic al municipiului Oradea, în mai multe ediții. În 2000 la Editura Brevis a apărut ampla lucrare a regretatului prof. Nicolae Țucra, Vașcău. Comună, oraș, ținut. Monografie. Orientând editura spre monografii, în 2002 Constantin Butișcă a publicat Monografia comunei Drăgănești. Au urmat apoi mai multe monografii cu subtitlul Case, oameni și tradiții pentru sate din comuna natală și din împrejurimi (Fânațe, 2009; Poiana de Vașcău, 2010; Câmpani, 2012; Sudrigiu, 2016; Sighiștel, 2017, Seghiște, 2018). Toate aceste monografii sunt rodul unor cercetări sociologice în satele la care se referă. A mai publicat trei lucrări de factură monografică: Bisericile ortodoxe din Oradea și slujitorii lor (2013); Amintiri din Liceul CFR (2014); Mondialele, de la Montevideo la Moscova (2018). Din 2018 până în prezent lucrează la volumul Bihoreni de ieri și de azi, cu speranța că va reuși să-l finalizeze.

Referiri: Butișcă, Constantin, Bihoreni de ieri și de azi, Editura Brevis, Oradea 2021, p. 377-378.  (I. D.)