DRUM BUN PRINTRE STELE, MARIANA MILITARU - BLAJ!

             Nu de mult, nu au trecut nici trei săptămâni, de când i-am urat „La mulți ani!”, doamnei Mariana Militaru -Blaj. Se pare că nu a fost așa. Firul vieții „Privighetoarei de pe Valea Roșiei” s-a întrerupt.

DUMNEZEU SĂ O ODIHNEASCĂ!

MILITARU BLAJ, Mariana**** (Măriuța Galii, cum i se spunea în sat).  Interpretă de muzică populară. S-a născut în 3 ianuarie 1951 în Roșia, județul Bihor. A încetat din viață în (19?) ianuarie 2025.

 În 1975 era  dansatoare și solistă vocal la Clubul “Constructorul” din Oradea, cu ale cărui formații artistice va cunoaște succese deosebite în mișcarea de amatori, fiind de mai multe ori laureată a “Cântării României’ și a unor festivaluri și concursuri interjudețene și naționale. Tot din același an începe colaborarea, ca solist vocal, și cu Ansamblul “Nuntașii Bihorului”. Este, de altfel, solista cu cele mai vechi și statornice “state de servicii” la “Nuntași”, cu care a bătut lumea, bucurându-se de succese și aprecieri unanime în: Franța, Spania, Portugalia, Turcia, Italia, Ungaria, R. Moldova etc. A colaborat și cu orchestra populară a Filarmonicii orădene, participând - cu aceasta - la numeroase turnee în țară și la diferite festivaluri, unde a obținut doar locul 1 și premii speciale. A cântat alături de Florici și Maria Haiduc, Viorica Flintașu și Maria Sidea, dar și de alți mari interpreți ai cântecului nostru popular: Dumitru Sopon, Sava Negrean-Brudașcu, Nicolae Furdui-Iancu, Veta Biriș, Drăgan Muntean etc. A înregistrat și filmat pentru TVR, Etno TV, TVS, Favorit, Național TV Beiuș etc., pentru Radiodifuziunea Română, Radio Cluj și Radio Timișoara, având câteva zeci de melodii difuzate. A lansat pe piață un CD și o casetă - Din Roșia la Beiuș.

Prof. CORNEL POP

 

POP, Cornel**. profesor, directorul liceului pedagogic de stat din Cărei.

S-a născut în data de 20 ianuarie 1883 în Sișești, județul Maramureș.

A absolvit liceul greco-catolic din Beiuș în anul 1901.

A obținut calificarea ca profesor de liceu de istorie și de geografie la Universitatea din Cluj în anul 1910. Până la 1 septembrie 1918 a fost profesor la liceul pedagogic greco-catolic din Gherla, apoi, Resortul Cultelor și Instrucțiuni Publice din cadrul Consiliului Dirigent, la numit director al Liceului Pedagogic greco-catolic din Zalău, unde a funcționat până în luna noiembrie. 1930. Ulterior a fost numit director al Liceului Pedagogic de stat din Carei, instituție care sa format prin unirea instituțiilor similare din Zalău și din Satu Mare (1932-1933). În timpul activității sale de la Zalău, a cumpărat o sală de internat pentru liceu și a dotat-o ​​la standardele moderne, a cumpărat sau de grădină de legume de 7,50 hectare împreună cu anexele ei gospodărești.

A fost membru corespondent al secțiilor de științe și de literatură ale Asociației ASTRA. A fost decorat cu Crucea de Cavaler a Ordinului Coroanei din România.

A fost comandantul gărzilor naționale din plasa Carei, ocupând ulterior funcția de Jurisconsult al orașului Carei și primar-delegat al aceluiași oraș între anii 1939/940. A fost expulzat cu familia la 3 octombrie 1940, stabilindu-se în Arad în funcția de avocat-principal al județului și Prefecturii Arad . După  Marea Unire. Cornel Pop a fost  deputat  în cadrul Parlamentului României întregite, în intervalul 1919-1920.

A fost cunoscut și ca un mare colecționar de antichități. A avut o colecție destul de bogată de antichități, printre altele el deținând numeroase obiecte de origine romană, 40 de desene vechi romane și 102 de cărți vechi romane.

Referiri : Mărieș, Horia, Careieni pe care i-am uitat , în: ”Jurnalulul de Satu Mare”, 16 decembrie 2013; - Trif, E., - Aspecte cu privire la învăţământul liceal sălăjean din perioada 1850-1990 , în: ”Acta Mvsei Porolisensis”, an XIX, Zalău, 1995; p. 508; - Pop, Dănuț, Aspecte ale învățământului pedagogic sălăjean , în: ”Caiete silvane”, nr. 162, Zalău, 2018, p. 37-40. (SS)

LA MULȚI ANI. GYURI TOMA!

 TOMA, Gheorghe (nume de scenă Gyuri Toma). Ceasornicar, chitarist, baterist.

S-a născut la data de 19 ianuarie 1948 în localitatea Beiuș. A urmat școala elementară de 7 clase, iar apoi 3 ani școala profesională și liceul la seral. Muzicant amator din 1964, începând ca și chitarist terminând ca și baterist. A fost un apropiat al Muzicii Militare din Beiuș, participând activ la multe activități, până în prezent.

ION DAVIDEANU (1938 - 2010)

 

DAVIDEANU, Ion (David, Ioan)**. Asistent de farmacie. Poet. S-a născut la 15 ianuarie 1938 în   localitatea Cărăsău, judeţul Bihor. A încetat din viață în 10 iunie 2010.

A urmat clasele primare şi cele gimnaziale în Cărăsău şi Tinca, studiile secundare la Şcoala Pedagogică din Oradea, iar ultimul an de studii şi bacalaureatul la Liceul „Samuil Vulcan” din Beiuş, după care urmează Şcoala Sanitară din Oradea obţinând diploma de asistent de farmacie, profesie în care lucrează până la pensie.

Lucrează în farmaciile din mai multe localităţi: Hălmagiu, judeţul Arad, Nucet, Oradea etc. Debutează în Crişana în numărul din 2 aprilie 1961. Din anul 1980 este membru al Uniunii Scriitorilor. Iată cum prezintă el   debutul : „ De la Hălmagiu (unde lucram la farmacia din localitate), am trimis versuri în toate direcțiile, exceptând Apusul. Într-o duminică, 2 aprilie 1961, mi-au apărut patru poezii în ziarul "Crişana". A fost o bucurie imensă, am cumpărat o sticlă de "monopol" cu sirop roșu, beam și citeam, eram pe jumătate în rai, până când am adormit… nu adoarmă spir(i)tul în tine!"… Am trecut pe la chioșcul de ziare și am cerut "Luceafărul" care apărea sâmbăta, dar ajungea acolo lunea, și iată-mă și aici cu trei poezii și cuvinte de îmbărbătare! Pe la Hălmagiu au trecut oameni mari: Şt. Aug. Doinaş, Ovidiu Cotruş, şi Paul Everac, ginerele morarului din satul Bănești, ultimul ma propulsat la Horia Aramă, la "Scânteia tineretului", de unde primesc drepturi de autor mai mari decât salariul meu lunar, puteam să-mi pierd capul, beutura era ieftină, aveam însă un organism care se pricepea să…   refuze. Când a apărut revista "Familia" eram poet cunoscut… Poetul Al. Andriţoiu, redactorul şef al noii serii a revistei, mă cunoştea de multişor şi ma publicat chiar în primul număr la Familiei, pe prima pagină (în numărul de probă - Stelian Vasilescu), apoi aproape număr de număr, până la pensiunea lui îmbrâncită, până la la "declanșarea" ingratitudinilor (1990)." Debutul editorial al lui Ioan Davideanu se petrece în anul 1974 în culegerea intitulată Toate iubirile . ”Au scris elogios despre cel dispărut: Alexandru Andriţoiu, Gheorghe Grigurcu, Alexandru Cistelecan, Eugen Barbu, Radu Enescu, Constanţa Buzea, Laurenţiu Ulici, Ştefan Augustin Doinaş, Nicolae Ciobanu, Ioan Moldovan, Nicolae Brânda, Miron Blaga, Alexandru Sfârlea, Dimitrie Bălan, Marin Chelu etc. Pe vremea când era farmacist la Nucet, conducea un cenaclu activ în oraşul Ştei şi era nelipsit din paginile revistei "Familia", cu care a avut cea mai îndelungată colaborare şi anume din 1965 până la data dispariţiei sale a cucerit, în scurt timp, cetatea Oradiei prin armele subtile ale poeziei. A fost, prin excelență, prototipul de scriitor autodidact și stăruitor care, altădată, îl îndemnă pe Nichita Stănescu să creadă că „poetul, ca și soldatul, nu are viață personală”. A slujit din toate puterile literatura română și a rezultatelor remarcabile, fiind publicate în nenumărate reviste din județ și din întreaga țară, drept pentru care a fost distins cu Premiul de Excelență al Primăriei municipiului Oradea și Consiliului local al municipiului Oradea, în domeniul literaturii, pe anul 2007”.  Din anul 2011, Casa de Cultură din Nucet poartă numele.

Scrieri: - Gravuri. Timișoara, Ed. Facla, 1977; Zbor deschis . Timişoara, Editura Facla, 1979; - Pe-o frunză din plai . Timişoara, Editura Facla, 1984; - Reprezentările . Oradea, Editura Brevis, 1997; - Parodii. Oradea, Editura Brevis, 1997; - Libertatea condiționată . Oradea, Editura Brevis, 1998; - Manuscrisul neterminat . Oradea, Editura Brevis, 1999; - Amintiri despre Radu Enescu (proză). Oradea, Editura Abaddaba, 1999; - Ruginile de pe jos . Oradea, Editura Abaddaba, 2000; - Singura mea lunetă .   Oradea, Biblioteca Judeţeană „Gheorghe Şincai” Bihor, 2003.

Referiri : - Mărgineanu, Ion. Oameni din Munţii Apuseni … p. 259; - Vasilescu, Stelian. Oameni din Bihor …   p. 312-313; - Ionaș, Loredana. În 2007, poetul a fost premiat de municipalitate cu Premiul de Excelență - Mormântul lui Ion Davideanu, lăsat în paragină , în: ”Crișana”, Oradea, 26 iulie 2018.

 Despre poet şi creaţia lui au mai scris : Alexandru Andriţoiu, Constanţa Buzea, Nicolae Ciobanu, Alexandru Cistelecan, Gheorghe Grigurcu, Ioan Moldovan, Laurenţiu Ulici etc. (I.I., S.S.)

FRANCISC MATEI ( 1913 - 2003)

 

MATEI, Francisc ***. Profesor de educație fizică. Antrenor. Sportiv de performanță, participant la Olimpiada de la Berlin în 1934. Arbitru național și internațional de atletism. 

S-a născut la 8 ianuarie 1913 în comuna Balc, județul Bihor. S-a stins din viaţă în 12 aprilie 2003, fiind înmormântat lângă soţia sa, în Cimitirul din Deal din Beiuş.

La 3 ani îi moare tatăl în război, rămânând doar cu mama sa. A absolvit Liceul „Gojdu” din Oradea în 1930 şi Institutul Superior de Educaţie Fizică din Bucureşti, în 1936, când mama sa mută la Bucureşti cu el, pentru a munci aici şi pentru a ajuta. În învățământul a nivelului II și gradația de merit și a funcționat fără întrerupere la următoarele școli: Liceul Militar „Nicolae Filipescu” din Predeal, Şcoala Normală de Băieţi „Solomon Haliță” din Năsăud, Liceul de Băieţi din Sighişoara, Liceul de Băieţi „Mircea”. cel Bătrân” din Constanţa, Școala Normală de Băieţi din Buzău (profesor și subdirector), Liceul Mixt din Căreii Mari (profesor și director), Școala Pedagogică de Educație Fizică din Predeal, Şcoala Pedagogică Mixtă din Oradea, Şcoala Medie Nr. 1 din Oradea (actualul Liceu “Gojdu”). La Liceul “Samuil Vulcan” din Beiuş a funcţionat ca profesor de educaţie fizică şi ca responsabil al Şcolii Sportive de la 1 septembrie 1958 până la 1 septembrie 1973 când se pensionează. Continuă și după pensionare o muncă susținută pentru pregătirea cadrelor sportive.

În 1934 a participat la Olimpiada de la Berlin, făcând parte din lotul olimpic de gimnastică a ANEFS (echipa națională). Profesor a 90% din actualii profesori de sport din Bihor (an de referință: 2003). Pedagog eminent, purtător al faimei sportive a oraşului Beiuş (prin sportivi, lucrări etc.). A lucrat în continuare pe baza sportivă a școlii și la stadion cu o serie de elevi, inclusiv cu nepoata sa, Coralia-Dorothy, pe care a pregătit-o, cu succes, pentru admiterea la Educație fizică. Dintre sportivii pregătiți putem aminti pe următorii campioni: Traian Sudrigianu - deținător a opt recorduri naționale, component al echipei naționale de atletism alături de Iolanda Balaș, Ioan Mărculescu, Geta Bulc, Carol Olah, Vasile Obreja, Vasile Mureșan, Gheorghe Popa Bota, Viorel Boiţ, Ilie Puia, Milu Raţ (plecat în SUA, care la apreciat enorm), Vasile Marcu, Vanda Tempeanu, Bernard Walter şi mulţi alţii. În îndelungata sa activitate pe tărâmul educației fizice și sportului a pregătit numeroase cadre de sportivi cu performanțe, a condus diferite tabere sportive, a activat ca antrenor la multe altele și a fost arbitru la mulțime naționale și internaționale.

Francisc Matei și echipa de atletism
de la Liceul Vasile Lucaciu din Cărei.
Foto: https://www.buletindecarei.ro/

Pentru valoroasa și cuprinzătoarea sa activitate didactică și sportivă a fost distins cu “Medalia Muncii” clasa a Va, cu medalia “Merite Sportive” clasa a III- și clasa I și cu Diploma de Onoare conferită de către Federația Română de atletism. Prin HCL   44/15.10.1999 i sa decernat titlul de Cetăţean de onoare al oraşului Beiuş.

“ Pentru foștii elevi și pentru profesorii de educație fizică și sport, ieșiți de sub îndrumarea cea bună, făclia – Matei Francisc, rămâne veșnic neștearsă. This făclie de învăţătură şi pilduitoare viaţă a fost aşezată, stinsă trupeşte în această primăvară, la „catedra cimitirului din Deal” a Beiuşului, în şirul iluştrilor, pentru a învăţa generaţiile cu învăţătura cea bună. Învățătura cea bună dăruită cu generozitate și onestitate, filă cu filă, din cartea vieții profesorului Matei Francisc înseamnă mult pentru cei care au cunoscut, pentru foștii săi elevi și pentru profesorii de la Colegiul Naţional „Samuil Vulcan”. O viață pentru alte multe vieți! O viață de dascăl absolut, din care s-au hrănit zeci de generații. Hrană individuală, întru creșterea lacomă, în capacități fizice și morale. Dincolo de creștere musculară și dezvoltare fizică prof. Matei a învăţat pe cei din preajmă totul despre tenacitate. Tenacitatea profesorului Matei Francisc însemna strădania cu care rămâne neclintit în acțiunile sale de antrenor și profesor de sport, neabătut de la credința în victoria câștigată prin muncă perseverentă. Muncă consumată în sudoare și osteneală musculară, energizată mereu de o dârzenie psihică inepuizabilă. Antrenorul de lot național în atletism și profesorul de educație Matei Francisc avea cultul personalității și în același timp era un maestru în sugestopedia performanței pe care o insufla sportivilor, pe care-i conducea spre titluri de campioni județeni și naționali. Profesorul, neobositul și dârzul profesor Matei Francisc a dat viață proverbului „Minte sănătoasă în corp sănătos    gravat în sufletele adolescentine ale băieților și fetelor, aspiranți la frumusețea fizică și morală. Timpul de a fi al profesorului şi Cetăţeanului de Onoare al Beiuşului, Matei Francisc, aici pe pământ, a fost o bună şi serioasă învăţătură despre înţelepciune. Înţelepciunea profesorului Matei Francisc a însemnat postură morală demnă, echilibru faţă de sine şi de alţii, existenţă etică, împăcare cu sine ”.

Referiri : - Dărăbăneanu, Ioan, Pro memoria. Prof. Francisc Matei (1913-2003) ,   în:   ”Luna cinstirii”, Foaie scoasă de Primăria Oraşului Beiuş. Un. 10, aprilie 2003, p. 5; - Degău, Ioan, Brânda, Nicolae   (coordonatori), Igna, Ioan, Beiușul și lumea lui-studiu monografic, Vol. IV, p. 911-912. (II, SS)