Urmează școala primară în satul natal, după terminarea căreia părinților îl duc la Liceul „Samuil Vulcan” din Beiuş, unde întotdeauna printre premianți, va absolvi cele opt clase și va obține bacalaureatul. Continuă, ca distins student, Facultatea de Teologie a Universității din Budapesta și Facultatea de litere a Universității din Cluj.
În anul universitar 1904-1905, luându-şi licenţa şi doctoratul în litere, filologia română şi cea clasică, este numit profesor suplinitor la liceul al celor eminenti elevi. În anul următor, susținând examenul de capacitate, este numit profesor titular la același liceu. Nu întâmplător, regretatul prof. Titus L. Roșu se întrebă: ” Oare câți dintre intelectualii români ai satelor și orașelor noastre n-au fost ajutați de profesorul lor (Constantin Pavel nn) și-i datoresc unii mai mult, alții mai puțin, posibil de a munci pentru acest neam. ?” A fost cea mai strălucită lumină a liceului din Beiuş, cel mai hotărât propovăduitor al naţionalismului luminat. În împlinirea idealului său de viață, ridicarea culturală a neamului românesc, Constantin Pavel nu sa rezumat numai la activitatea catedră, ci, în egală măsură, a luptat și în arenă, dar și cu condeiul al fiecărui bun mânuitor a fost. În anul 1912 se căsătorește cu Eliza Ștefănică, fiica directorului liceului din Beiuș.
Biografia lui ulterioară se desfăşoară în Beiuş - cu excepţia unui an, octombrie 1925 - aprilie 1926, când este trimis de guvernul IC Brătianu, prefect al judeţului Sălaj, cu misiunea precisă de a face ordine în administraţia de acolo, după care se reîntoarce în Beiuş. , pe care nu-l va mai părăsi până în clipa despărțirii definitive și irevocabile. ” În 1925-26, a fost prefect al județului Sălaj, iar obștea românească a Bihării la cinstit de două ori cu încredere, dându-i mandat de parlamentar: odată în 1919—20, în cel dintâi parlament al tuturor Românilor, și a doua oră în 1931—32. În 1923, a fost decorat cu ordinul Coroana României în grad de cavaler; în 1924, tot cu acel ordin, în grad de ofițer, iar în 1926 cu Coroana României în grad de comandar. Ba, grație activității desfășurate pentru înfrățirea franco-română și a legilor, ce a știut să-și facă și dincolo de hotarele neamului nostru, el a obținut chiar o decorație din partea președintelui Republicii Franceze: Legion d honneur, ordre civil” .
A fost ani la rândul preşedintele Casinei Române din Beiuş, membru al secţiei etnografice a Astrei, al Comisiei monumentelor istorice, preşedintele Cercului Ronsard. A ocupat multe, culminând cu alegerea sa în anul 1919, în Marele Sfat Naţional de la Sibiu, ca deputat de Beiuş în primul Parlament al României Mari şi ca senator în legislatura următoare. A fost şi rămâne una dintre cele mai distinse figuri ale vieţii culturale şi ştiinţifice româneşti. Omul de condei a fost, aproape întotdeauna la noi, în Ardeal, un luptător pe tărâmul vieții culturale, politice și sociale. Scriitorul, publicistul, prin creația sa a dezvoltat și solidar conștiințelor semenilor care se adresează. Această față și profesorul și scriitorul dr. Constantin Pavel. Iată ce spunea scriitorul bihorean George Sfârlea despre neobositul mânuitor al condeiului Constantin Pavel: ” Întreaga activitate scrisoricească a lui Constantin Pavel, ignorată chiar și după moarte, constituie un blazon de mână națională a acestui ținut de veche rezistență românească, de care trebuie să se țină. seama într-o viitoare istorie a acestor ținuturi. Alături de figurile venerabile ale vlădicilor Samuil Vulcan, Mihail Pavel, Demetriu Radu, precum și de acelea ale celorlalte personalități marcante din trecutul Bihariei: Alexandru Roman, Emanuil Gojdu, Iosif Vulcan, Miron Pompiliu etc. numele cărturarului Constantin Pavel rămâne înscris în galeria marilor. de tradiţie culturală ai Crişanei. Mărturie a acestei nobile strădanii stau scrierile lui din care radiază lumina și iubirea de limbă, neam și țară. Cartea „Şcoalele din Beiuş 1828-1928” a fost primită cu viu interes, fiind considerată monumentală. Chiar și în zilele noastre după cum specialiștii, lucrarea prezintă o valoare deosebită, deoarece nu se poate scrie despre istoria Țării Bihariei, despre istoria învățământului din această parte a țării, fără a citi cu atenție această carte și a face trimiterile bibliografice de rigoare. Apariția acestei monografii a avut un larg ecou nu numai în presa transilvană, ci și în cea din capitală. Ca om politic, dr. Constantin Pavel a avut rolul și rostul unui factor remarcabil în pregătirea Marii Uniri. În zilele Unirii, cât și în zilele de după Unire, în zilele consolidării unității naționale, a celei culturale și a celei administrative. În zbuciumul luptelor naţionale date la Beiuş, în primele două decade ale veacului al XX - lea, rolul lui încă a fost mare. Prieten şi tovarăş de muncă nedespărţit al martirului dr. Ioan Ciordaş…” După mişeleasca asasinare a dr. Ioan Ciordaş şi dr. Nicolae Bolcaş, în fruntea vieţii culturale şi politice a oraşului ajung doi oameni de o mare probabilitate morală, cu o uluitoare capacitate şi voinţă de muncă şi înzestraţi cu multă pricepere: Petru E. Papp şi dr. Constantin Pavel, care vor fi mentorii, animatorii vieţii cultural-politice şi sociale a Beiuşului, a Ţării Beiuşului.
Dr. Constantin Pavel se stinge din viata in noaptea de 19 martie 1934 [1] spital la Oradea. Pentru a sublinia imensul prestigiu local și național de care se bucură profesorul dr. Constantin Pavel, vom încheia cu un moment de la funeraliile sale: ” Seara la 10 și 10 m. trenul mortuar intra în gara Beiuşului… La petrecut tot Beiuşul fără deosebire de limbă şi lege până la biserica gr. Catolică unde, ca în casa Domnului, a fost așezat sicriul lui Constantin Pavel… ” ” Corpul neînsuflețit al răposatului a fost așezat pe catafalc, în biserica catedrală unită. La orele 2 jum. IPSS Episcopul Dr. Valeriu Traian Frenţiu, înconjurat de un numeros sobor de preoţi, a oficiat prohodul în biserica catedrală. Răspunsurile au fost date de corul teologilor sub conducerea maestrului Francisc Hubic… De la catedrală sa format un lung cortegiu, care a condus rămăşiţele pământeşti ale lui Constantin Pavel la gara mare pentru a fi transportate la Beiuş. Două companii de soldaţi, în frunte cu muzica militară, au dat onorurile marelui dispărut ”.
Scrieri : - Bogdan Petriceicu Haşdeu-filolog , Oradea Mare, 1904; - Amintiri din Scandinavia , Beiuş, Librăria şi Tipografia Doina, 1911; - Carmen Seculare , Budapesta, 1912; - Zile trăite , Beiuş, Librăria şi Tipografia Doina, 1926; - Contribuţii la istoria Bihorului. Alexandru Roman 1825-1897, Beiuş, Librăria şi Tipografia Doina, 1927; - Locuri şi oameni în munţii Bihorului , Beiuş, Librăria şi Tipografia Doina, 1927; - Şcoalele din Beiuş 1828-1928. Cu o privire asupra trecutului românilor din Bihor , Beiuş, Tiparul Tipografiei Doina, 1928; - Miron Pompiliu, 1847-1897. Viaţa şi opera lui , Beiuş, Librăria şi Tipografia Doina, 1930; - Episcopul Dimitrie Radu, 1861-1820, Beiuş, Librăria şi Tipografia Doina, 1932.
Referiri : - Crăciun, Corneliu, Sub destinul care arde Ioan Buşiţia …, p. 8- 13, 18, 21, 27, 30, 39-40, 46- 49, 56- 60, 64-67, 89; - Faur, Viorel, Cultura românilor din Bihor …, p. 9, 53, 58, 64, 94, 97, 125, 126, 179; - Tripon, Aurel, Monografia Almanah a Crişanei , Tipografia Diecezană, Oradea, 1936, p. 351; - Ispas, Dan, Beiuş: 134 de ani de la naşterea lui Constantin Pavel , în: ”Crișana”, Oradea, 14 noiembrie 2010; -
Moartea cărturarului bihorean Dr. Constantin Pavel ,
în: ”Vestitorul”, an X, nr.7, 1 aprilie 1934, p. 5-9; - ” Gazeta de Vest”, Oradea, 22 martie, 25 martie 1934. (II, SS)
PAVEL, Eliza **/**/***. Profesor. Directorul Liceului Român Unit de fete. Secretar al Reuniunii Femeilor Române din Beiuș și Jur. A fost soția lui Constantin Pavel. Sa născut în 24 octombrie 1888 la Beiuș, fiica lui Vasile Ștefănică (profesor și director la liceul din Beiuș) și Eugenia Duma (soție a învățătorului din Ineu). A absolvit liceul la Reghin, Facultatea de matematică la Budapesta, Institutul superior din Viena și Institutul superior francez de la Laussane (Elveția). A fost o foarte bună profesoară de matematică și director la Liceul de fete din Beiuș timp de 24 de ani. A fost multă vreme secretară a Reuniunii femeilor din Beiuș și președintă ă Societății de Cruce Roșie din Beiuș.
Referiri : - Butișcă, Constantin, Bihoreni de ieri și de azi , Editura Brevis, Oradea 2021, p. 544. (SS)
