S-a născut în 25 ianuarie 1863, la Beiuş. A încetat din viaţă în Beiuş în 1942.
Urmează școala primară și studiile secundare la Beiuş și Nyregyhaza (Ungaria). A fost auditor la Şcoala de Oeonologie şi Pomologie din Klosterneuburg (Austria de Jos). A urmat studiile universitare la Academia de Drept din Oradea şi Cluj, unde şi-a luat licenţa şi doctoratul. Cenzura de avocat a depus-o în Budapesta.
În anul 1894 şi-a deschis biroul avocaţial în Beiuş, unde profesează avocatura până în anul 1928, când a fost numit notar public în Beiuş. În două rânduri a fost mutat la Vaşcău şi readus în Beiuş, unde a desfăşurat o activitate politică socială şi culturală bogată. Bun creștin ortodox, român devotat, a luptat cu toată țaria să apere libertățile bisericești și naționale ale românilor. A iniţiat şi împreună cu vechii beiuşeni, a înfiinţat o şcoală primară de fete, pentru a le feri să frecventeze şcoala primară maghiară şi care puteau apoi continua la Liceul de fete din Beiuş; pentru încurajarea studiului limbii române în liceul din Beiuş, a donat 1000 coroane din care să se dea bursă unui elev sârguincios; a susţinut Internatul diecezan ortodox român pentru băieţi din Beiuş, în conducerea conducerii a activat; a luptat, aproape singur, pentru înființarea Școalei Normale de fete, de conducătoare (educatoare), pentru grădinițele de copii, și așezarea în monumental edificiului rămas de la unguri. A organizat diverse activități care să ducă la primirea ajutoarelor necesare măririi clădirilor. Tot din inițiativa și stăruința lui a făcut o capelă în care se oficiază Sfânta Liturghie în duminicile și sărbătorile legale, iar elevele fac rugăciunile zilnice. A luat parte ca delegat al unor societăţi şi asociaţii din Beiuş la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918. De asemenea, a activat în toate mişcările naţionale ce au urmat actului Unirii. Din anul 1892 a făcut parte activă din toate corporaţiile bisericeşti şi şcolare, a fost membru în diferite societăţi, reuniuni şi asociaţii create în sprijinul comunităţii, a colaborat la înfiinţarea principalelor institute româneşti de credit din Transilvania, Banat şi Crişana. Din 1919 a fost senator de Beiuş până în anul 1926. În calitate de parlamentar a militat continuu pentru a obţine sprijinul guvernamental necesar dezvoltării Beiuşului, instituţiilor şi şcolilor sale. A fost un avocat al cauzelor ţărăneşti pe care a încercat în permanenţă să îi ajute. La funeraliile lui au fost prezenţi un număr mare de ţărani din mai toată Ţara Beiuşului. Alături de alți fruntași beiușeni a contribuit cu fonduri
„pentru înființarea orchestrei militare” a Regimentului de Infanterie 101 – 102 „Dr. Ciordaş” . Rănit, în mai multe rânduri a fost decorat cu medalia Signum laudis , cu Medalia de argint, primind și Crucea Carol, obținând urcarea în gradul de sublocotenent.
Referiri : - Biruinţa Beiuşului , în: ”Beiuşul” (Beiuş), An. 1, nr. 9, 31 iul. 1921, p. 1; - Crăciun, Corneliu,
Sub destinul care arde Ioan Buşiţia … p. 23, 27, 28, 57, 59; - Faur, Viorel, Pagini din lupta poporului din sudul Bihorului pentru afirmarea culturală (activitatea Despărțământului beiușean al Astrei între anii 1898-1918), în: ”Crisia” (Oradea), An. 8, nr. 8, 1978, p. 433-492, p. 434, 435, 448, 457, 459, 468, 469, 471; - Faur, Viorel, Viaţa politică a românilor bihoreni (1849-1919)… p. 42, 114; - Senin [ Petru E. Papp ] , Impozantă manifestaţiune de 10 Maiu la Beiuş, În: ”Beiuşul” (Beiuş), An. 2, nr. 20, 28 mai 1922, p. 1-4, p. 3; - Tripon, A. Monografia Almanah a Crişanei,
Tipografia Diecezană. Oradea, 1936. p. 377; Beiuşul , Anul I, Nr. 20 – 21. Beiuș, 23 octombrie 1921. ( I.I.)
