NEUMANN, Ernest**. Rabin. S-a născut la 12 ianuarie 1917, în
localitatea Ceica, județul Bihor. Părinții săi, Wilhelm Neumann și
Berta, au fost salariați la o moară de ulei. A încetat din viață la 21
aprilie 2004 în Timișoara.
A fost rabin și
conducător comunitar și spiritual evreu în România, îndeplinind funcția de
prim-rabin, apoi mare rabin al comunității evreilor din Timișoara (1949-2004). De mic era
poliglot, vorbind maghiara, româna, idiș, ebraică și încă de la vârsta de patru
ani a învățat să citească și să scrie în ebraică.
A urmat clasele
primare în localitatea natală, iar apoi gimnaziul izraelit ortodox din Oradea,
unde a luat și ore de Talmud. Și-a continuat studiile la liceul român unit
„Samuil Vulcan” din Beiuș, clasându-se pe primul loc la examenul de
bacalaureat, din cei 50 de absolvenți. Ulterior, a studiat între anii
1935-1940, la Institutul Seminarului Rabinic Superior Országos
Rabiképzõ Intézet Budapest din Budapesta, la care, încă de la
înființare, s-a pus condiția ca, paralel, seminaristul, după trecerea examenului
de admitere, să fie totodată student al Universității de Științe Pázmlány Péter din capitala
Ungariei, la facultățile de filosofie, limbi semite și istorie orientală. A
obținut, în 1940, titlul de doctor în filologie și istoria antică. După
Diktatul de la Viena a reușit să ajungă de la Budapesta la Beiuș, cu ajutorul
unor contrabandiști, și a locuit apoi o vreme la București, la sora lui. La o
lună după rebeliunea legionară, a ascultat la Templul Coral o cuvântare a
șefului rabin de atunci, Alexandru Șafran, care l-a marcat profund și l-a
determinat să-și asume misiunea de rabin. Începând cu 3 aprilie 1941 a fost
angajat al comunității evreiești timișorene, lucrând atât ca rabin la sinagoga din
Fabric, cât și ca profesor la Liceul Israelit și ziarist.
Sub
pseudonimul „Năuneanu" a colaborat la revista Lupta
patriotică, periodic al Uniunii Patrioților (din care făcea parte
și George Călinescu). După instaurarea dictaturii antonesciene a fost
trimis într-un lagăr de muncă forțată, la Filiași, dar în urma intervențiilor
Comunității, a fost eliberat după două săptămâni și a continuat să țină
îndrăznețe predici de încurajare pentru conaționalii săi în toate templele, îi
îmbărbăta pe orfani și familiile rămase fără bărbații deportați la muncă
silnică, despre care cei rămași acasă nu mai aveau nici un fel de vești.
A scris articole
pe teme de politică externă, comentarii, opinii despre evoluția lumii și despre
necesitatea modernizării postbelice.
Neumann s-a
căsătorit în 9 mai 1948. Nunta a avut loc la sinagoga din Fabric, în prezența a
aproximativ 2.000 de oameni. Soția sa, Edit Fuchs, era originară
din Sighetu Marmației, a supraviețuit deportării la Auschwitz. Între timp Lupta Patriotică s-a transformat
în cotidianul Banatul, dar
rabinul, căsătorit și având un copil, a renunțat la activitatea ziaristică,
deși i-a fost aproape de suflet. În 1 septembrie 1949, a dobândit, în alegeri,
titlul de prim-rabin al comunității evreiești neologe din Timișoara, ca urmaș
al prim-rabinului dr. Iacob Singer. A fost, totodată, un adept al
ecumenismului, fiind în relații foarte bune cu ceilalți capi ai bisericii din
Timișoara.
Rabinul Ernest Neumann și
Mitropolitul Nicolae Corneanu
Era
un apropiat al mitropolitului Nicolae (Corneanu n.n.) și al episcopului catolic
Sebastian Kräuter, cu credința ca „prin
mijlocirea credinței în același unic Dumnezeu, să facem pe toți păstoriții
noștri să devină o familie unitară, ținând seama de adevărul evidențiat de
profetul Maleahi: «Oare nu avem cu toții același Părinte ceresc, oare nu
același Dumnezeu ne-a creat pe toți?»”. Motto-ul său a fost o frază a
profetului Amos: „Căutați binele și nu
răul, ca să trăiți”.
Referiri: Crăciun, Ioan Petrișan, Icoane de pe Crișuri, Editura Eurostampa, Timișoara, 2003, p. 213,
214; - Păun, Liana, TIMIȘOARA UITATĂ Ernest Neumann, rabinul care a venit la
Timișoara în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, în: pressalert.ro,
12 martie 2017. (S. S.)