FLOREA, Aurel Victor****. Preot. Delegat la Marea Unire de la Alba
Iulia din 1 Decembrie 1918, reprezentând Cercul electoral Beiuș-Vașcău.
S-a născut în
anul 1892 în localitatea Tiulești, județul Hunedoara. A încetat din viață în 21
ianuarie 1971, fiind înmormântat lângă altarul bisericii din Avram Iancu.
A urmat studii
superioare la Facultatea de Teologie din Arad.
Din 20 decembrie
1916 a fost preot în localitatea Călugări, județul Bihor. Intrarea în parohie o
face la Crăciunul anului 1916, iar instalarea oficială are loc mai târziu la 30
iulie/12 august 1917, conform dispozițiilor canonice date de Protopopul Vașcăului,
Adrian Deseanu. Din anul 1920 administrează și Parohia Sohodol de Vașcău. La 1
Decembrie 1918, a participat ca președinte al C.N.R. din Călugări la Marea
Unire care s-a realizat prin Marea Adunare Națională de la Alba-Iulia, împreună
cu sfătul Pavel Matiuța a Petrii și Ioan Tocoian a Burdaheții, alături de cei
1288 de delegați care au proclamat Marea Unire. Preotul Aurel Florea a
conlucrat la împroprietărirea satului Călugări, prin reforma agrară din 1923, a
reparat cele două biserici parohiale din Călugări și Sohodol, a reuşit să
lămurească enoriașii săi să cedeze douăsprezece jugăre de pășunat pentru
Mănăstirea Izbuc și a ridicat cu ajutorul lor clopotnița de lângă biserică în
anul 1934, cumpărând cele două clopote; stăruie și primește în schimb locul de
cimitir de la Savu Șerb pentru parohie. Pentru dragostea și devotamentul său
pentru biserică și neam, în 3 mai 1928, Episcopia Ortodoxă Oradea numește pe
preotul Florea, administrator al Mănăstirii Izbuc și îngrijitor al acestui
minunat izvor, ca să dea aviz cât va costa șopronul pentru pelerini și pentru
prima construcție de lemn a schitului. În urma reparațiilor la biserică, prin
legarea ei cu două centuri de fier, în 15 august 1930 are loc evenimentul
sfințirii bisericii din Călugări, la care au participat Atanasie Popescu,
starețul Mănăstirii Izbuc, Andrei Popa din Crișcior și Mihai Popovici din
Leheceni. În 16 aprilie 1930, preotul-apostol al satului, Florea, este numit
membru al ”Ordinului Coroana României” cu grad de „ofițer în numele
Majestății Sale Regelui Mihai I al României” pentru contribuția sa
deosebită pe plan social, patriotic, cultural-misionar în pastorația celor două
sate.
În perioada
anilor 1929-1935, când s-a ridicat Mănăstirea Izbuc, a avut loc un conflict
între săteni și starețul Atanasie Popescu pentru cedarea a 10 jugăre din
pășunea satului. În anul 1934 s-a ridicat clopotnița pentru clopotul cel de 500
kg, adus de la Arad cu căruța cu caii de cantorul Șerb Savu. În 5 mai 1946,
Episcopia Oradiei transmite Oficiului Parohial din Călugări, recomandarea cu
privire la intabularea pe biserică a grădinii parohiale și a casei parohiale.
În ciuda acestor recomandări, enoriașii nu au aprobat transcrierea pe biserică
a casei parohiale ridicată de preotul Florea în anul 1922 și nici rezerva de
cimitir, număr top 1804/1805, luată de la Șerb Savu, deoarece ei motivau că
biserica avea în proprietate băcănia din centrul satului din anul 1928 cu
brevet de licență. Toate aceste neglijențe s-au răzbunat la urmă, când
comuniștii l-au scos în drum pe preot după 40 de ani de folosință, în anul
1960, spre a se construi Școala Generală de 7 ani, iar Cimitirul nou, numai
jumătate s-a intabulat în anul 1947, iar cealaltă jumătate a rămas la cantorul
Savu Șerb. În 25 august 1956 părintele Florea înaintează Episcopiei Oradea
cererea de pensionare de vârstă, având 65 de ani și 40 de ani de preoție, iar
în 21 aprilie 1961 se depun ultimele trei acte de pensionare la dosar.
După ce a murit
preoteasa Lucreția, în 28 februarie 1963 a fost dusă la Avram Iancu, unde
funcționa ca preot fiul său mai mic, părintele Roman, unde au înmormântat-o. A
mai funcționat ca preot în Călugări, până în 1 aprilie 1963, când a predat
gestiunea părintelui stareț Ioanichie Popescu de la Mănăstirea Izbuc. A mai
slujit ca preot pensionar la Poiana și Avram Iancu, cu fiul său Roman, până în
anul 1971, când a încetat din viață,
fiind înmormântat lângă altarul bisericii din Avram Iancu.
Referiri: -
Vaida, Maria, Bihoreni la Marea Unire,
Editura Școala Ardeleană, Cluj Napoca, 2018, p. 105; - Tocoian, Iosif, Călugări,
satul dintre ponoare, Editura Primus, Oradea 2020, p. 222-224. (S. S.).
