Urmează școala primară în
Lugoj. A urmat liceul maghiar la Lugoj
fiind însă eliminat pentru participare la activităţi considerate subversive de
autorităţile maghiare (1884), apoi s-a
înscris la liceul român “Andrei Şaguna” de la Braşov, liceul confesional din
Beiuş (1886), apoi din nou la Braşov, pentru ca în perioada 1889-1892 să treacă
la institutul pedagogic şi teologic de la Caransebeş.
Încă din liceu a debutat cu
un ciclu de poezii populare în revista Familia, publicând apoi primele
poezii originale, basme versificate sau mici piese de teatru în ziarul Tribuna
din Sibiu. Înainte de absolvirea studiilor, a intrat în conflict cu conducerea
institutului şi a plecat în 1892 la Bucureşti pentru a ocupa postul de
funcţionar la “Liga pentru Unitatea
Culturală a Tuturor Românilor”, patronată de Nicolae Iorga. Totodată a
intrat în contact cu membrii Junimii şi a fost remarcat de Titu
Maiorescu, cel care i-a adăugat supranumele Bănățeanul. Întâlnirea cu Maiorescu
i-a permis să îşi publice rapid câteva din poeziile şi nuvelele sale în revista
Convorbiri literare. În special nuvela sa În lume a atras recunoaşterea calităților sale de nuvelist. În
scrierile sale Bănățeanu a descris datinile şi năravurile lugojenilor, într-un
grai bănăţean mult mai literar şi mai rafinat. La rândul lui, Duiliu Zamfirescu
s-a numărat printre cei care i-au preţuit scrierile în proză şi mai ales nuvela
În lume; acesta îi scria lui Iacob
Negruzzi că Ion Popovici Bănăţeanu “are
în el stofă de scriitor şi merită să se intereseze lumea de el”. Printre
cei care i-au apreciat opera s-a numărat şi criticul ardelean Ilarie Chendi, un
promotor al curentului semănătorist în literatura română, care i-a remarcat
colaborările la ziarul Tribuna din Sibiu. În 1921, nuvela În lume a fost inclusă şi într-o
antologie de proză apărută în 1921 la New-York, în limba engleză. A mai tradus
din Ibsen, Björnson, I.
S. Turgheniev ş.a. În ianuarie 1893, la Junimea,
îşi citeşte nuvela În lume. A
mai semnat şi cu pseudonimele Niţă de la Lugoj şi Oreste. Suferind de plămâni,
se întoarce pentru a muri acasă, la Lugoj. A colaborat la Tribuna şi Foaia ilustrată din Sibiu cu un important număr de lucrări în
proză. Într-un articol din 1895, Maiorescu nota: „Era un tânăr de vreo 23 de ani, îmbrăcat în haine de om sărac, statura
mijlocie, slab la faţă, blond, ochii mari, albaştri, un surâs de sfială, dar de
nespusă blândeţe, pe buzele învineţite. M-a mirat coloarea buzelor şi am
întrebat imediat de sănătate. Mi-a răspuns că nu e tocmai tare de constituţie,
că un medic i-a vorbit ceva de plămâni şi de o hipertrofie a inimii. Nu părea
să-şi dea sama de gravitatea stării lui fizice. Sau poate îşi da sama şi voia
s-o arate?”. Se pare că partea finală a scurtei vieţi a lui Ioan Popovici
Bănăţeanul a fost din cale afară de tristă. Bolnav fiind, a încercat să-şi
repare boala de ftizie la Băile Tuşnad, dar tratamentul nu a reuşit.
S-a refugiat la Lugoj, unde
starea familiei i-a agravat şi mai mult suferinţa. Îşi găseşte mama cu minţile
rătăcite şi părăsită de soţ, rămasă numai cu bunicul de 72 de ani, bolnav şi
el. Atmosfera era cruntă, iar singurele bucurii ale lui Popovici erau scrisorile
de încurajare ale lui Maiorescu. Din păcate, ultimele scrisori ale tânărului
muribund ajuns la Bucureşti, arătau dorinţa de a se stinge, pentru a nu fi o
povară în plus pentru cei pe care n-a putut să-i ajute.
Apreciat la Bucureşti, detestat la Lugoj
Performanţele lui I. P. Bănăţeanul, care mai semna şi cu pseudonimul „Niţă de la Lugoj”, au fost luate imediat în seamă de Titu Maiorescu, marele critic literar al vremii. El spunea: „De la Eminescu încoace, nu s-a mai cântat iubirea cu atât adevăr şi cu atâta frumuseţe”. Nuvela sa În lume, apreciată drept capodoperă la Bucureşti şi publicată mai târziu în traducere la New York, a stârnit un val de indiganrea atunci când a fost citită acasă, la Lugoj. „La Lugoj, s-a citit de mai întreaga intelighenţă nuvela În lume. Cei mai mulţi au rămas însă indignaţi. De ce – nu mi-a spus nici unul, însă dau eu socoteala: însă lugojenii aşteaptă să fie lăudaţi, preamăriţi etc. Oameni grozav de vanitoşi fiind, îndată ce nu li se sccoate la iveală „virtuţile”, se supără. Şi astfelş, fiindcă Veta e cum e, Dinu de asemenea, lor nu le venea la socoteală să spună că la Lugoj sunt astfel de oameni!” explica autorul reacţia negativă a lugojenilor. Trebuie spus că Popovici a avut curajul să zugrăvească o lume de caractere mici, meschine, dominate de lăcomie, beţie ori sărăcie.
Scrieri: -
Din
viaţa meseriaşilor,
nuvele, pref. de T. Maiorescu, Bucureşti, 1895 (altă ed., 1909); - În lume, pref. de M. Bucur, Bucureşti,
1955; - În lume, ed. şi pref. de N.
Ţirioi, Timişoara, 1973.
Traduceri: Gaston Schaedler, Comediantul, în ”Tribuna”, nr. 19-20,
1889; R. D. Milne, Zece mii de ani în
gheaţă, în ”Tribuna”, nr. 28-30, 1889; - I. S. Turgheniev, Sublocotenentul Iergunoff, în ”Tribuna”,
nr. 48-52, 1889; - B. Björnson, Cuibul de vultur, în ”Tribuna”, nr. 256, 1889;
H. Ibsen, Expediaţiune nordică,
Lugoj, 1907.
Referiri: -
Dicţionarul literaturii române de la
origini până la 1900… p. 700-701; - Micu, Dumitru, Istoria literaturii române. De la creaţia populară la postmodernism…
p. 123, 152, 170; Păun, Liana, Ion
Popovici Bănăţeanu, scriitorul bănățean comparat cu Mihai Eminescu. Cum l-a
lăudat Titu Maiorescu, în: https://www.pressalert.ro. 3 ianuarie 2016, accesat 12
octombrie 2019, ora 21.53; - Obeadă, Cristian, Ioan Popovici Bănăţeanul, autor publicat la New York, în:
”Redeșteptarea”, Lugoj, 28 octombrie 2014 (https://redesteptarea.ro/, accesat
12 octombrie 2019, ora 21.15). (I.I. S. S.)
