miercuri, 19 septembrie 2012

A plecat dintre noi scriitorul Romulus Vulpescu


Nu stiu cum se face dar anul acesta am avut parte de multe plecari... Ceea ce nu-mi doream sa scriu e musai s-o fac - a plecat dintre noi scriitorul, publicistul, traducatorul, omul Romulus Vulpescu. De azi suntem mai saraci si mai tristi (de parca nu ne-ar fi de-ajuns cata tristete inghitim)... 

 Romulus Vulpescu participa la Gala Premiilor Flacara organizata la Teatrul National din Bucuresti
 Romulus Vulpescu a fost bihorean de-al nostru, nascut in data de 5 aprilie 1933, la Oradea. De altfel, cand scriitorul avea 53 de ani am avut norocul sa-l cunosc personal, la Casa Armatei din Oradea. Nici nu stiu cum au zburat anii si iata, azi, scriu despre plecarea sa. 
 
Sincere condoleante Doamnei Ileana Vulpescu si Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!


 "M-am împăcat mai demult cu gîndul inexorabilei plecări obşteşti, deşi un alt gînd, poate-acelaşi, nu-mi dă pace, stîrnindu-mi neliniştea: viitorul limbii române. Mă tulbură destinul ei legat de veşnicia acestui neam binecuvîntat de Pronie. Strădaniile mele, scrisul îndeosebi, au avut (mărturisit sau nu) doar un ţel: glorificarea limbii naţionale, bun patrimonial ce mi-a îmbogăţit existenţa - într-un fel trag nădejde pilduitor şi pentru alţi împătimiţi de aceeaşi dragoste. Căci am învăţat să-mi exprim gîndul şi gîndurile graţie unor dascăli iluştri de la care am deprins-o: atît barzii populari anonimi cît şi scriitori clasici şi contemporani, cu toţii rude ale mele din marea familie de creatori ai cuvîntului românesc scris şi rostit. Dînşii mi-au sădit în suflet sentimentul patriei şi sensul eternităţii ei."

 Romulus Vulpescu - Jurnalul Naţional, 4 aprilie 2009



Romulus Vulpescu - În fiecare zi

În fiecare zi, ne batem joc
De pasari, de iubire si de mare,
Si nu bagam de seama ca, în loc,
Ramîne un desert de disperare.

Ne amageste lenea unui vis
Pe care-l anulam cu-o sovaire;
Ne reculegem într-un cerc închis
Ce nu permite ochilor s-admire;

Ne rasucim pe-un asternut posac,
Însingurati în doi, din lasitate,
Mintindu-ne cu guri care prefac
În zgura sarutarile uzate;

Ne pomenim prea goi într-un tîrziu,
Pe-o nepermis de joasa treapta trista:
Prea sceptici si prea singuri, prea-n pustiu,
Ca sa mai stim ca dragostea exista.

În fiecare zi, ne batem joc
De pasari, de iubire si de mare,
Si nu bagam de seama ca, în loc,
Ramîne un deşert de disperare.
***

2 comentarii:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  2. @NEICA NIMENI - ti-am sters comentariul. Stii tu de ce...
    In alta ordine de idei, stii cine a fost Romulus Vulpescu? Ai citit ceva din opera sa ori tu nu citesti decat afise si mica publicitate?
    In plus, ai fost nedelicat - nu se cade sa scrii asa ceva la decesul unui mare om de cultura. Dar nu ma mir - tu nu stii decat despre "cultura portocalie".

    RăspundețiȘtergere