 |
| preluare www.bcucluj.ro |
HOSSU-LONGIN,
Francisc**: Jurist, om
politic, publicist, memorialist. S-a născut la 2 octombrie 1847, în
localitatea Zam, jud. Hunedoara - A
încetat din viaţă la 12 februarie 1935 fiind înmormântat în Băseşti, jud.
Sălaj. Descendent al unei vechi familii de nobili români din Ţara Chioarului
(Cetăţii de Piatră) - fiul
lui Mihai Lupu Hossu, functionar, si al Luizei sau Aloizei (n. Pandak). Şcoala primară a
făcut-o în Deva, studiile secundare la Beiuş, Cluj şi Orăştie, iar cele
superioare la Facultatea de Drept din Pesta (între 1868 si 1872). Membru al Societăţii
Culturale Româneşti “Iulia” din Cluj şi “Petru Maior” din Pesta. Pentru
atitudinea sa naţională a fost închis la Vac (Ungaria). Avocat în Deva. S-a căsătorit cu
Elena, fiica renumitului om politic George Pop de Băseşti.
Membru în
Comitetul Central al PNR. Căsătorit cu Elena fiica lui Gheorghe Pop de Băseşti.
„A
participat la Conferinţa Naţională a Partidului Naţional Român, din 1881, fiind
ales secretar şi apoi membru în comitet. A înfiinţat un club electoral român în
Deva şi a fost cel care a iniţiat mari demonstraţii de protest împotriva
legilor de maghiarizare a învăţământului, legi votate de parlamentul din
Budapesta în anii 1879, 1883 şi 1907. A fost unul dintre apărătorii
memorandiştilor în procesul acestora din mai 1894. Între anii 1895 şi 1899 a fost director al
Despărţământului Deva al ASTREI, desfăşurând o vastă activitate pe teren
cultural şi economic alături de românii hunedoreni, obţinând rezultate
deosebite. La 7 noiembrie 1918 a fost ales membru în Consiliul Naţional Român
din Deva şi delegat la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, din 1
Decembrie 1918. Aici a fost ales ca membru în Marele Sfat Naţional al
Transilvaniei. După moartea socrului său, Gheorghe Pop de Băseşti, în 1919, s-a
stabilit la Băseşti şi s-a retras din viaţa politică. A decedat în 1935 la
Băseşti unde este şi înmormântat.” (http://www.dacoromania-alba.ro/nr23/luptatori.htm) La 12
octombrie 1932 este distins cu ordinul Ferdinand, în grad de comandor. A
publicat în cele mai importante periodice din Braşov, Sibiu, Arad, Cluj,
Bucureşti etc. A lucrat în redacţiile revistelor Familia şi Gura satului în
care îşi şi publică unele dintre creaţii, semnând uneori cu pseudonimul
Letiţia. A mai colaborat la periodicele Calicul, Gazeta literară, Gazeta
Transilvaniei, Transilvania. Între anii 1923 şi 1932, la o vârstă înaintată scrie Amintiri din viaţa mea, consacrate
biografiei sale, referindu-se mai mult la copilărie, la anii de şcoală.
 |
| preluare www.referatele.com |
”Ele se referă
mai ales la anii copilăriei şi ai tinereţii (1850-l872), capitolul final,
privitor la pribegia din 1916, situându-se cu totul in afara planului
fundamental al textului. Amintirile sunt interesante nu atât prin informatiile
exacte cu privire la anumite evenimente (deşi pot fi exploatate si sub acest
aspect), cât prin recrearea ambianţei şi prin mărturia pe care o oferă despre
procesul de formare a conştiinţei unui intelectual transilvănean din secolul
trecut (XIX, n.n.). Stilul este de o deplină simplitate, fară nici o
autocomplacere sau dulcegarie. Autorul crede in valoarea pedagogică a faptului în
sine, a experienţei de viatp câştigată personal sau imaginată în deplină
libertate, pe baza unor informaţii comunicate cu detaşare şi obiectivitate. Francisc
Hossu Longin se numara printre acei memorialişti care-şi acceptă copilăria şi
adolescenţa şi, deşi ar fi avut motive s-o facă, nu pozează nici un moment în victimă a destinului sau a
oamenilor. Peste Amintirile sale pluteşte o uşoara nostalgie creată de
sentimentul trecerii vremii, dar mai ales un zâmbet împăcat, seninatatea celui
care s-a detaşat, prin timp si prin intelepciune, de impresiile prea acute, deşi
n-a uitat nimic din conturul întâmplărilor şi-i vede încă, cu precizie, pe
oamenii care l-au legat de ele.” (www. referatele.com)
Manuscrisul
predat Bibliotecii Centrale Universitare din Cluj fiind publicat în anul
1975 de Editura Dacia din Cluj-Napoca
sub îngrijirea şi "text stabilit, introducere, note şi glosar de Georgeta
Antonescu". Memoriile "reconstituie, fără pretenţii literare, dar cu
savoarea autenticităţii, moravuri şi întâmplări caracteristice vieţii
transilvănene din a doua jumătate a veacului trecut [sec, 19. I. I.], oferind
şi un interesant material istoric". (Zaciu, Mircea, Papahagi, Marian şi Sasu,
Aurel. Dicţionarul scriitorilor români D-L
Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Române, 1998, p. 541-542).
Scrieri: Amintiri din viaţa mea. Cluj-Napoca,
Editura Dacia, 1975; - Chiuiture poporale.
În: Familia (Oradea). An. 5, nr.
1869, p. 291-292, 343, 487, 607, -
Nedei’a. Datină romana de pe Câmpulu-ponei. În:
Amicul poporului (Pesta). An. 2, 1868, p. 114. - Nedei’a. Datina romana
de pe Câmpulu-ponei. În: Familia (Oradea). An. 5, nr. , 1869, p.
158-199. - Ospeţiulu fecioriloru. O datină romană de pe Campulu-panei. În:
Amicul poporului ( Pesta). An,
2, 1868, p. 61. - Siera de Sân Vasâiu (Datina poporală). În:
Familia (Oradea). An. 4, nr. ,
1868, p. 532.
Referiri: Achim, Al. În: Gazeta
ilustrată. Nr. 5, 1934; - Antonescu, N. În: Steaua (Cluj). Nr. 4, 1975; - Bibliografia generală a etnografiei şi
folclorului românesc. Vol. 1. 18OO-1891… nr. 2179, 2180, 5201; - Iorga, Nicolae. Oameni care au fost. Vol. 3.
Bucureşti, 1936; - Mureşianu, A. A. În:
Carpaţii (Braşov). Nr. 894, 1927; - Fanache, V. “Gând românesc” şi epoca sa literară. Studiu
şi bibliografie… nr. 1106 - Iancu,
Gheorghe. Contribuţia Consiliului
Dirigent la consolidarea statului naţional unitar român (1918-1920)… :p. 236. -
Matei, Pamfil. Asociaţiunea Transilvană
pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român (ASTRA) şi rolul ei în
cultura naţională… p. 264, 277; - 1918
la români. Documentele unirii. Unirea Transilvaniei cu România. 1 Decembrie
1918. Vol. 7, 8… p. (8) 239, 240; - Polverejan, Şerban şi Cordoş, Nicolae.
Mişcarea memorandistă în documente (1885-1897)… p. 103, 106, 108, 166, 168,
169, 183, 186, 209, 210, 231, 232, 233, 234, 236, 237, 240, 243, 244, 268, 269,
274, 286, 287, 334, 343. (I. I., S.S.)
