Au trecut 10 ani. Nici nu știu cum. Ritmul alert și desele sincope nici nu ne dau posibilitatea să marcăm trecerea timpului. Ne amintim că a trecut o lună când luăm salariul ori pensia, o jumătate de an, din Crăciun în Paști, un an, de ziua de naștere ori de Anul Nou.
Astăzi mi-am amintit că au trecut 10 ani de când am lansat un film video sub sigla Cercului Militar Beiuș, al cărui șef eram atunci, și Colegiului Național Samuil Vulcan, școală reprezentativă a Beiușului.
Un film făcut cu încrâncenare, sub zodia doliului, cu pasiune și dăruire. Mijloacele au fost mai puțin decât modeste - o cameră VHS și un Pentium III. Și totuși, rezultatul s-a arătat. Culmea, filmul a fost văzut mai mult peste granițe decât în România. Așadar, iată că a sosit ziua proiecției și acasă.
Nu vreau să închei înainte de a aminti câțiva dintre colaboratori, toți profesori: Liana Ojică, Claudia Buran, Tamara Motorga, Silvia Șora, Cătălin Iagăr, Natalia Heredea și mulți alții, pe care-i veți regăsi înșirați frumos, înainte de The End. O mențiune pentru artiști - copii de acum 10 ani - le doresc să rămână la fel de frumoși și curați la suflet ca atunci.
Așadar, vizionare plăcută!
